Drepturile omului reprezinta un concept filosofic, o condensare a tot ce a produs ca esenta

filosofia umanista din antichitate si pana in prezent.Omul, ca fiinta rationala, nascuta libera, ca masura
a tuturor lucrurilor, considerat ca scop si niciodata ca mijloc, reprezinta valoarea suprema pe care ar
trebui sa se concentreze tot ce inseamna scopuri ale societatii organizate politic in stat.
Istoria drepturilor omului nu este istoria unui mars triumfal, este istoria unei lupte, lupta
pentru respectarea demnitatii umane de catre autoritatile statului. In aceeasi idee,Preambulul
Declaratiei revolutiei franceze a drepturilor omului si cetateanului din anul 1789 proclama ca
ignorarea, uitarea si dispretul drepturilor omului sunt singurele cauze ale nenorocirilor publice. Un
secol si jumatate mai tarziu Declaratia Universala a Drepturilor Omului din anul 1948 retine ca
ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie ce revolta constiinta
oamenilor, astfel ca este esential ca drepturile omului sa fie protejate printr-un sistem juridic pentru
ca omul sa nu fie constrans, ca ultim recurs, la revolta impotriva tiraniei si opresiunii. Asadar, doua
documente fundamentale in materia drepturilor omului, unul intern, cu valoare universala, celalalt
adoptat de o organizatie internationala cu vocatie universala, pun in evidenta importanta covarsitoare
a acestor drepturi pentru dezvoltarea societatii omenesti
Notiunea juridica de drepturi ale omului cunoaste doua acceptiuni in ordinea de drept
In primul rand face referire la dreptul obiectiv al drepturilor omului adica totalitatea instrumentelor
internationale care consacra si protejeaza asemenea drepturi, precum si a mecanismelor institutionale
de garantare a lor.
In al doilea rand atunci cand evocam drepturile omului avem in vedere si intelesul de drepturi
subiective, conferite unui anumit titular.
In ceea ce priveste prima acceptiune trebuie retinut ca Dreptul international al drepturilor
omului este o ramura a dreptului international public, al carui obiect este studiul raporturilor dintre
oameni, studiu ce-si fixeaza ca punct de referinta demnitatea umana, determinand drepturile si
facultatile, care, in ansamblu, sunt necesare pentru inflorirea fiecarei personalitati umane.
Facem insa urmatoarea precizare: Dreptul international al drepturilor omului protejeaza fiinta
umana in timp de pace, in timp ce pentru situatiile de conflicte armate, se activeaza
normele Dreptului international umanitar, o alta ramura a dreptului international public, care are ca
obiect protectia fiintei umane impotriva efectelor conflictelor armate, de exemplu, protectia femeilor
si a copiilor, protectia ziaristilor in misiuni periculoase in zone de conflict armat, prevenirea si
reprimarea crimelor de razboi, interzicerea sau limitarea utilizarii unor arme, etc.
Referitor la cea de-a doua acceptiune, si anume la situarea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului, in categoria drepturilor subiective, aratam ca aceasta se impune in
mod firesc, intrucat aceste drepturi si libertati sunt prerogative conferite de lege subiectului titular de
a adopta o anumita conduita si de a pretinde altora desfasurarea unei conduite corelative adecvata
dreptului sau, ceea ce nu reprezinta altceva decat definitia dreptului subiectiv. Se poate spune asadar,
ca, de fapt, drepturile subiective ale omului definesc pozitia acestuia in raport cu puterea publica.Dar,
inainte de a fi drepturi subiective, o parte a drepturilor omului sunt drepturi naturale
Drepturile naturale exprima ideea ca oamenii sunt indreptatiti sa exprime anumite cerinte
sau pretentii, a caror legitimitate si justificare decurge doar din natura lor umana, din conditia de a fi
umani, si care nu sunt pur si simplu produsul legilor sau al unor aranjamente sociale
Este firesc sa afirmam, in acest caz, ca titularii acestor drepturi sunt indivizii, ca fiinte
umane, indiferent de apartenenta lor juridica la un stat, asa incat acestia pot fi cetateni, rezidenti
nationali sau straini, titulari ai unui drept de sedere pe teritoriul unui stat sau chiar rezidenti ilegali.