Generatii in deriva

Sinuciderea reprezinta a doua cauza a mortalitatii tinerilor romani cu varste cuprinse intre
15 si 19 ani, arata studii recente. Peste 40% dintre copiii din Romania sunt supraponderali
si anual peste 2.000 de copii sunt diagnosticati cu diabet. Practic, numarul copiilor diabetici
s-a dublat in zece ani.
Sunt realitati extrem de grave din perspectiva carora, copiii si adolescentii din ziua de astazi se
dovedesc pe zi ce trece mai mult, generatii in deriva, in mare masura tarate fizic si psihic.
Cauzele sunt multiple si ele trebuie cautate atat in familie, cat si la scoala si in societate.
Boala vine din ecran
Arareori copiii mai pot fi gasiti pe terenurile de sport (si acestea tot mai putine dupa ce fiecare
palma de pamant a devenit tinta unei investitii imobiliare).
Isi petrec cel mai mult timp liber fie in fata televizorului, fie in fata computerului. Acolo fiind,
rontaie non stop chipsuri, snacks-uri, bombonele, caramele sau ciocolata si beau in nestire sucuri
acidulate, facute din E-uri si mult zahar.
In tot acest timp se insingureaza constant, contactele directe cu prietenii sunt inlocuite tot mai
mult cu cele on-line. Procesul lent de desocializare este insotit de ingrasare. Lipsa de miscare si
rontaiala se combina nefericit cu mancarea hipercalorica din fast-food-uri sau din farfuriile cu
mezeluri si semipreparate lasate de parinti comozi.
Deveniti supraponderali, copiii sunt de 5 ori mai predispusi la o viata de proasta calitate, atat
fizic cat si psihic. Cad victima complexelor care-i insingureaza si mai tare, ii tin si mai mult
acasa unde stau si mai mult in fata computerului si a televizorului, mananca si mai mult, se
ingrasa si mai tare si devin si mai complexati.
In plus, devin candidati siguri pentru alte boli, cum ar fi cele cardiovasculare, cancerul si
diabetul. Acesta din urma, aflat intr-o teribila ofensiva, este favorizat pe langa alimentatie si de
alti factori, in primul rand stresul.
Stresul care ingrasa, imbolnaveste si ucide
Stresul este provocat de lipsa de comunicare cu parintii, de suprasolicitarea de la scoala, de
bombardamentul informational care ii obliga pe copii sa se adapteze mereu la exigente mai inalte
pe toate planurile, de distractiile pline de adrenalina pe care le prefera, de nesiguranta si lipsa de
perspective dintr-o societate ea insasi in criza de repere si cu o scara de valori rasturnata.
Aceasta lipsa de repere, la varsta marilor transformari in plan social, fizic si afectiv, combinata
cu ispitele lumii moderne, de la mancare, la tigari, alcool, droguri si sex, ii fac pe adolescenti

extrem de vulnerabili si multi dintre ei derapeaza.

Grupul de prieteni sau colegi este foarte important. Acesta ii permite copilului si apoi
adolescentului sa se confrunte si sa se confirme, ii da un sentiment de apartenenta. Dar daca
grupul este nociv? Sau daca grupul il respinge pentru ca este, sa zicem, supraponderal sau mult
prea ,,cuminte"?
Atunci cand stresul si debusolarea ating cote insuportabile, adolescentii se sinucid. Este ultimul
strigat de suferinta, de disperare si ultima cerere de ajutor. Ultima, pentru ca sinuciderea nu vine
niciodata din senin, ea fiind precedata de semnale de alarma, de obicei ignorate de familie.
Parinti absenti
Parintii sunt principalii responsabili pentru drama propriilor copii. Statisticile ingrijoratoare in
privinta minorilor sunt in stransa legatura cu rata divorturilor sau numarul mare de concubinaje.
Copiii cresc in certuri si nesiguranta, cu spaima despartirii parintilor, iar atunci cand ea se
produce trebuie sa se adapteze la impartirea intre acestia care, de multe ori, cu o suprema
inconstienta, ii mai si transforma in arme.
Despartiti sau nu, parintii sunt ei insisi victimele nebuniei cotidiene, concurentei, luptei pentru
supravietuire. Muncesc de dimineata pana seara, infrunta traficul cumplit si cand ajung acasa,
nevrozati, au timp cel mult sa verifice daca temele copiilor sunt facute si sa-si descarce pe ei, sub
orice pretext, furia unei zile infernale.
In felul acesta, prapastia dintre parinti si copii este tot mai adanca, ajung un fel de straini care
impart un apartament, dar nu stiu mare lucru unii despre ceilalati. In aceasta prapastie se
scufunda, neobservate, si semnalele de alarma presuicidare.
Cate familii isi mai permit in ziua de astazi mame casnice, dedicate educatiei copilului care sa fie
in permanenta supravegheat, educat, care sa manance sanatos, sa aiba intotdeauna pe cineva
disponibil pentru problemele lui?
Cate mame mai sunt dipuse sa ramana casnice, chiar daca isi permit financiar? Si cate dintre cele
care mai aleg aceasta cale o fac cu multumire si placere, fara mari frustrari ulterioare, rasfrante,
direct sau indirect, tot asupra copilului?
In general copiii mananca ce da D-zeu, umbla pe unde da D-zeu, se uita la televizor fara niciun
control , intra pe orice site-uri, nu citesc. Chiar si cei care mai fac sport, sunt biciuiti de ambitiile
parintilor care asteapta de la ei performante pe masura investitiei, nu a potentialului.
Si cat parintii, chiar suprasolicitati si prea putini disponibili pentru copii, mai sunt totusi acasa,
tot mai e cum mai e. In Romania insa, tot mai multi copii raman singuri, cel putin unul dintre
parinti daca nu amandoi fiind plecati la munca in strainatate.
O treime dintre copiii romani au aceasta soarta. In cazul lor, la lipsa de supraveghere, educatie si

comunicare se adauga un cumplit sentiment de abandon.

Lipsa modelelor
Scoala nu este nici ea un sprijin pentru copiii. Programele ii suprasolicita, profesorii sunt din ce
in ce mai slab pregatiti si mai violenti, fizic si verbal, sistemul de evaluare la trecerea dintr-un
ciclu intr-altul se schimba cu o rapiditate ametitoare, bulversandu-i pe elevi, parinti si profesori
deopotriva. In plus, tiparul consacrat in alte vremuri nu mai e valabil.
Copiii vad zilnic ca invatatura si munca temenica nu mai sunt nici pe departe garantiile reusitei,
asa cum le spun parintii, pe care ii considera demodati si nerealisti, daca nu chiar vrednici de
dispret. Se distruge astfel un sistem de valori in locul caruia este asezata o ierarhie gaunoasa si
extrem de periculoasa, acreditata iresponsabil de presa. Publicatii si jurnale tabloide, de mare
audienta, ridica la rang de modele tot felul de fetite profitoare, cel putin pe jumatate prostituate
sau flacai inepti si emasculati, cu totii pe cat de goi, pe atat de suficienti.
Ce sa inteleaga adolescentii din aceasta magma in care plutesc si ei, in deriva?
Cei care reusesc sa ajunga la maturitate cu trupul si mintea sanatoase, ma tem ca tot mai putini,
merita toate laudele, ca niste adevarati supravietuitori ai unor vremuri turbate.