Francis Picabia

Cunoscut si sub numele de Papa Dada, Francis Picabia a fost unul dintre principalii reprezentanti
ai miscarii dada, atat in Paris cat si in New York. Prietenul si asociatul lui Marcel Duchamp, Picabia
si-a capatat faima datorita varietatii creatiilor sale: de la de la imagini stranii, comic-erotice ale
unor piese de masinarii , la picturi bazate pe text, care anticipau unele aspecte ale artei conceptuale.
Chiar si dupa ce dadaismul a fost inlocuit de alte stiluri, pictorul si scriitorul francez a continuat sa
exploreze un melanj divers si, aproape incoerent de stiluri. Reusea cu o usurinta naturala sa treaca
de la abstractie la figuratie, si invers, intr-o perioada in care artistii se agatau abitir de un singur stil.
Ignora cu nonsalanta conventiile artei moderne, fapt ce a incurajat inovatii remarcabile chiar si mai
tarziu in cariera sa, inovatii vizibile in lucrarea din mai multe straturi precum: Seria Transparenta
( 1928-31), kitschurile din anii '20 si nudurile din '40.

Idei cheie
Incepand cu 1910, Picabia impartasea interesele unor artisti ce apar in perioada de inflorire a
cubismului, artisti inspirati mai putin de preocuparea cubismului cu problemele reprezentarii, si mai
mult de interesul pentru modalitatea in care stilul putea sa evoce caracteristici ale artei moderne,
urbane si ale unei lumi mecanizate. Initial, aceasta serie de interese au alcatuit tema lucrarilor lui
Picabia, insa preferinta sa pentru masinarii va modela operele sale dadaiste de inceput, in particular
mecanomorfozele- imagini ale unor masinarii si a partilor lor componente, intentionate a fi
parodii ale artei portretului. Pentru pictor, oamenii nu reprezentau nici mai mult nici mai putin decat
niste masiniarii conduse nu de ratiune, cide o serie de apucaturi compulsive.
Imagistica figurativa a fost un element central operelor sale din perioada 1920-1940, cand isi gasea
inspiratia in sursele renascentiste si romane, in imagini cu monstri si, mai tarziu, nuduri gasite in
reviste. Initial a reunit toate aceste motive in Seria Transparenta, suprapunandu-le cu maiestrie
pentru a genera confuzie si asociatii stranii. Unii critici au descris Seria Transparenta ca o viziune
oculta, ca un vis suprarealist, desi Picabia a negat orice legatura cu suprarealismul, refuzand insa cu
vehementa sa clarifice semnificatia continutului operelor. Pictorul s-a folosit mereu de aceste
motive in acelas mod ludic si , cu acelasi spirit anarhist cu care a animat perioada sa de creatie
dadaista.
Francis Picabia a invatat devreme ca abstractia poate fi folosita pentru a evoca nu numai anumite
caracteristici ale masinariilor, dar si pentru a sugera misterul si eroticul. Pornind de aici, pictura
abstracta va deveni o constanta a carierei sale artistice. El s-a intors la pictura abstracta chiar si in
ultimii sai ani, in timpul carora si-a justificat inspiratia ca fiind nascuta din adancurile obscure ale
mintii sale, asa cum de altfel a declarat mereu.

Seria Transparenta