visul roz

poezie [ ]
------------------------de Ioan Postolache-Doljeti
2016-01-26 |

[ioanip ]

i aminteti de visu-acela roz

ce-i fremta n creteri de sfrcuri
i pr pubian
care-i roea obrajii l-atingeri de gnd
netiut nepermis dar dorit instinctiv
i aminteti titirez n vrtej cum i umpleai
clipele tale de tain cu himerele tmplei
ca o joac nebunatic sub soare de iezi
ancore zvrleai n creneluri i te crai
agil i curioas maimuic pe funii de dor
dornic s cucereti cetatea iubirii
credeai c te-ateapt acolo ncrcat sicomarul
cu bacele coapte picurtoare de miere
te ateptai prines din scldtoare cu flori
de iasomie i trandafir cu prul blai i buclat
iroind pe umerii albi s te lai
aa umed cald luat pe brae de prin
i dus n pat...
mereu aici i se rupea filmul i cu ciud-i spuneai
las c m fac eu mare...
................................................
tii acum i crezi c plas de raze-i iubirea
c sursa luminii se epuizeaz uor
de nu-i alimentat mereu cu combustibilul
apt al tririi n doi
dintr-o dat cetatea i pare pustie
cu zidurile cocovite i reci
n scldtoare petalele-s ml
i-i pute apa sttut
pe trepte doar urme i cochilii goale de melci
visul roz i zici e-o minciun
chip aplecat rsfrnt n adnc de fntn i-att...

dar nu maimuic ce-ai fost titirez

iubirea nu moare moartea ei e doar o prere
viaa-i iubire ct sngele-i cald
i el nu tie ce-i hibernarea...