la periferia oraului once upon a december viaa mi-a srutat printete fruntea i m-a trimis n ruinele acestui trup am strns n pumn vers dup vers le-am ascuns uneori sub clopot s rsune n zorii lui april exist fericire cnd pictezi ferestre n mormnt i muzica e tot ce rmne din ultimul srut cnd bate toaca prelung peste puni ridicate din nimic i spui c dimineaa aaz cadavrul iubirii n rsaduri la rspntie de drum te hrnesc din colii de ghea ai cuvntului nfig trziu ururi n singurtate cu precizia fotografului care ateapt lumina ca o sgeat n gura cerului nanosecunde de extaz apoi poemul se ntoarce ca un ft n pntec gata s ias n lume cu buza de jos ca o semilun rsturnat exist fericire dincolo... cnd te rup precum o anafur i viaa rmne calul slbatic pe care-l ncalec n zori gonind peste cuvinte.