Ca ierburile, fara sa tresara Oamenii si duc osteniti obrazarele Pentru o sindrofie ciudata. Viespele nu mai au ac si venin, Drumul se nchide ca ntr-o ceasca, Slugile calca pe covoarele moi Sa nu trezeasca moartea din oaspeti. O, ce bine mi-ar face sa curga ploaia Sa ude salcmii, sa le scuture salbile Strajile portilor si-au lasat scuturile Si au intrat n apa calda a pamntului. As vrea sa fiu acum lisita alba Peste baltile adnci ale somnului. De ce nu se trag odata zavoarele Sa ramnem aci toata viata, prietene?