Personalitatea histrionica este caracterizata de un model de lunga durata

de comportament in cautare de atentie si emotivitate extrema. O persoana cu personalitate

histrionica vrea sa fie in centrul atentiei in orice grup social si se simte inconfortabil cand nu
este asa. Aceste persoane pot fi percepute ca fiind subiective si se pot angaja in
comportamente sexuale seductive sau provocatoare pentru a atrage atentia asupra lor.
Acestor indivizi le poate fi foarte greu sa dezvolte intimitate emotionala in relatia
romantica sau sexuala. Fara sa fie constienti frecvent joaca un rol: de victima sau printesa in
relatiile cu altii. Pot cauta sa controleze partenerul prin manipularea emotionala sau seductie
la un nivel, si pe de alta parte sa prezinte independenta marcata fata de acestia.
Au frecvent relatii anormale cu prietenii de acelasi sex deoarece stilul lor sexual interpersonal
provocativ poate ameninta relatia. Plictisesc apropiatii cu cereri de atentie permanenta. Devin
depresivi si suparati cind nu sunt in centrul interesului.
Cauta mereu noutatea, stimularea si excitarea si au tendinta de a deveni plictisiti de
rutina obisnuita. Acesti indivizi sunt frecvent intoleranti sau frustrati de situatii care implica o
atentie tardiva, actiunile lor fiind centrate pe obtinerea satisfactiei imediat. Desi adeseori
initiaza un job sau proiect cu mare entuziasm, interesul lor dispare imediat. Relatiile de lunga
durata pot fi neglijate datorita excitarii celor noi.
Ca in toate tulburarile de personalitate, persoana afectata trebuie sa aiba cel putinpeste
18 ani inainte de a se pune diagnosticul. Este mai prevalenta la femei decit la barbati si apare
la 2 - 3 % din populatie. Severitatea tulburarii va diminua o data cu inaintarea in virsta.
Majoritatea pacientilor nu cauta tratament. Persoanele cu tulburari de personalitate nu
cauta un medic decit atunci cind afectarea incepe sa interfere semnificativ cu viata personala,
adica cind sunt pusi in fata situatiilor noi si stresante.
Cercetatorii de astazi nu cunosc cauzele tulburarii histrionice. Exista multiple teorii,
totusi majoritatea medicilor accepta un model cauzal biopsihosocial. Cauzele sunt probabil
complexe si cuprind factori biologici si genetici, sociali (cum ar fi modul cum persoana
interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii si alti copii) si
factori psihosociali (personalitatea si temperamentul individului, modelate de mediul in care
traieste si aptitudinele de adaptare copiate).
Tratamentul implica psihoterapie de lunga durata. Medicatia poate deasemeni fi
prescrisa pentru a ajuta unele simptome debilitante.
Cauze si factori de risc:Exista putine studii obiective ale cauzalitatii acestei tulburari
de personalitate. Investigatiile raportate au rezultate neconcludente. Explicatiile psihoanalitice
fac legatura fie cu esecul rezolvarii conflictelor oedipiene fie a conflictelor verbale. Aceasta
tulburare de personalitate este rar observata la barbati. In aceste situatii exista si alte probleme
fata de identificarea sexuala a persoanei.

Cauzele neurochimice:
Studiile arata ca pacientii cu aceasta tulburare au sisteme noradrenergice inalt
responsive, cu eliberarea excesiva a neurotransmitatorului denumit norepinefrina.
Neurotransmitatorii sunt substante care comunica impulsurile de la un neuron la altul in
creier, iar aceste impulsuri dicteaza comportamentul. Tendinta spre o reactive emotionala
excesiva la respingere comuna la pacientii histrionici poate fi atribuita malfunctiei intr-un
grup de neurotransmitatori denumiti catecolamine. Norepinefrina apartine acestui grup.
Cauzele de dezvoltare:
Teoria psihoanalitica dezvoltata de Freud sublineaza o serie de stadii psihosexuale de
dezvoltare prin care trece individul. Aceste stadii determina dezvoltarea psihologica de mai
tirziu. S-a propus ca stadiul genital este determinantul tulburarii. Unii cercetatori considera ca
stadiul oral al lui Freud a fi mai important in dezvoltarea tulburarii. Cei mai multi
psihoanalisti sunt de accord ca o copilarie traumatica contribuie la dezvoltarea
histrionismului.
O alta component din teoria lui Freud este mecanismul de aparare. Mecanismele de
aparare sunt seturi de metode sistematice, inconstiente pe care le dezvolta oamenii pentru a
face fata conflictelor si a reduce anxietatea. Dupa teoria lui Freud toti oamenii folosesc aceste
mecanisme, dar diferiti oameni folosesc diferite tipuri de mecanisme. Indivizii afectati difera
in severitatea mecanismelor de aparare neadaptate pe care le folosesc. Cazurile severe
folosesc represia, negarea si disocierea.
Cauzele biosociale:
Un model biosocial in psihologie arata cum contribuie factorii biologici la dezvoltarea
personalitatii. Acestea sugereaza ca oamenii dezvolta tulburarea din aprobarea interpersonala
inconstienta oferita de parinti. Acesti indivizi au invatat sa ia ceea ce vor de la altii prin
atragerea atentiei fata de ei.
Cauzele socioculturale:
Studiile asupra diferitelor culture cu rate crescute de histrionism sugereaza cauze
sociale si culturale ale bolii. Unii cercetatori se asteapta sa gaseasca aceasta tulburare mai ales
printre culturile care tind sa valorize modul dezinhibat de manifestare a emotiilor.
Variabilele personale:
Cercetatorii au descoperit unele legaturi intre virsta indivizilor afectati si
comportamentul manifestat de acestia. Simptomele sunt de lunga durata, totusi caracterul
histrionic se poate modifica cu virsta. De exemplu, seductia poate fi manifestata mai frecvent
de un adult tinar decit unul batrin. Pentru a impresiona pe altii unii adulti trec de la seductia
sexuala la una paterna sau materna.

Semne si simptome:
Persoanele cu aceasta tulburare pot de obicei functiona la un nivel normal social si
profesional. Au aptitudini sociale bune, dar tind sa le foloseasca pentru a manipula pe altii si a
intra in centrul atentiei. Mai mult, personalitatea histrionica poate afecta viata sociala sau
romantic,a sau abilitatea de a face fata esecurilor. Acestor persoane le lipseste empatia.
Incep relatiile bine, dar tind sa greseaca cind este nevoie de durabilitate sau
profunzime, alternind intre extremele idealizarii si dezinteresului. Pot cauta tratament pentru
depresie cind relatia romantica se termina.
Frecvent nu isi percep situatia personala realistic si au tendinta de a dramatiza si a
exagera problemele. Pot schimba diferite job-uri pe masura ce devin plictisiti si au probleme
de a face fata frustrarii. Pentru ca doresc noutate si excitare se pot pune in situatii riscante.
Toti acesti factori pot conduce la dezvoltarea depresiei.
Alte manifestari cuprind:
- comportament exhibitionist, cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii
- dramatism excesiv cu manifestare exagerata a emotiilor cum ar fi imbratisarea cuiva abia
cunoscut sau plinsul incontrolabil in timpul unui film trist
- sensibilitate excesiva la criticism sau dezaprobare
- aspect seductiv si comportamente inadecvate
- simptome somatice folosite pentru a atrage atentia
- toleranta diminuata la frustrare
- schimbarea rapida a statusului emotional care pot apare superficiale sau exaggerate pentru
altii
- tendinta de a crede ca relatiile sunt mai intime decit in realitate
- decizii luate in graba.
Subtipurile Millon:
Un individ histrionic poate prezenta nici unul sau unul dintre urmatoarele:
Histrionicul teatral: este in special dramatic, romantic si cauta atentia.
Histrionicul infantile: include caracteristici de granita.
Histrionicul vivace: sintetizeaza seductivitatea histrionicului cu nivelul de energie tipic
hipomaniei.
Histrionicul ispititor: include caracteristici compulsive si de dependenta.
Histrionicul temperamental: include caracteristici negativiste (pasiv-agresive).
Histrionicul viclean: caracteristici antisociale.
Indivizii cu aceasta tulburare fac fata cu greu intimitatii emotionale in relatiile
romantice.

Diagnostic:
Aspectul individului, comportamentul, istoricul, alaturi de evaluarea psihologica, sunt
de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic. Nu exista nici un test pentru a confirma
acest diagnostic. Deoarece criteriile sunt subiective unele persoane pot fi diagnosticate gresit
ca avind tulburarea, in timp ce altele pot sa nu fie diagnosticate niciodata. Tratamentul este de
obicei initiat pentru depresia asociata cu relatiile romantic terminate. Medicatia ajuta
ameliorarea simptomelor, precum depresia. Psihoterapia poate fi de ajutor.
Criteriile de diagnostic ale tulburarii histrionice de personalitate cuprind un model de
emotivitate excesiva si cautarea atentiei cu debutul in copilarie si prezentindu-se intr-o
varietate de context, indicate de 5 sau mai multe dintre urmatoarele:
- se simte inconfortabil in situatii in care nu se afla in centrul atentiei
- interactiunile cu altii sunt caracterizate de comportament sexual sau seductiv inadecvat
- manifesta modificari rapide ale emotiilor si aparenta de superficialitate
- foloseste constant aspectul fizic pentru a atrage atentia
- are un stil de a vorbi excesiv, impresionist si fara detalii
- auto-dramatizeaza, este teatral si exagereaza expresia emotiilor
- este sugestibil, influentabil de catre altii sau de circumstante
- considera relatiile mai intime decit in realitate.
Tratament:
Datorita absentei cercetarilor sutinute asupra tulburarilor de personalitate si a
tratamentului de lunga durata prin psihoterapie, descoperirile empirice aupra tratamentului
acestor tulburari ramin bazate pe metode pe caz si nu studii clinice. Astfel tratamentul de
elective este psihoterapia si/sau terapia conitiv comportamentala, care incearca autodezvoltarea prin rezolvarea conflictelor si a inhibitiilor. Terapia de grup poate ajuta indivizii
histrionici sa invete cum sa nu-si mai manifeste excesiv comportamentele dramatice, dar
trebuie monitorizata atent pentru ca poate da persoanei o audienta pentru a-si prezenta rolul si
oportunitatea de a perpetua comportamentul histrionic.
Terapia cognitiv-comportamentala:
Este un tratament directionat spre a reduce gindurile disfunctionale ale individului.
Astfel de ginduri includ teme precum faptul ca nu este capabil sa aiba grija de el insusi.
Aceasta terapie incearca sa inlature gindurile automate de inferioritate. Ii invata pe pacienti sa
identifice gindurile automate, sa lucreze asupra comportamentului impulsiv si sa dezvolte
aptitudini mai bune de a rezolva problemele.
Meditatia:
Este folosita pentru a asista pacientii extrovertiti cu histrionism sa se relaxeze si sa-si
focalizeze emotiile. Unii terapeuti folosesc hipnoza pentru a ajuta pacientii sa se relaxeze cind
experimenteaza o frecventa cardiac rapida sau palpitatii in cursul unei manifestari de
dramatism.

Psihoterapia:
Deoarece personalitatea umana este o parte atit de integranta din ceea ce defineste
identitatea noastra, aceasta tulburare este dificil de tratat. Psihoterapia individuala focalizata
in ameliorarea mecanismelor de copiere si dezvoltarea aptitudinilor interpersonale pare a fi
cea mai eficienta metoda de tratament. Terapia de grup nu este in general recomandata
persoanelor histrionice deoarece comportamentului lor in cautare de atentie poate monopoliza
sedinta.
Gesturile suicidale si automutilarea, drept comportamente in cautare de atentie sunt
frecvent asociate cu histrionismul. Chiar si decesul nu este intentia pacientului. Orice planuri
de suicid trebuie luate in considerare. Terapia recomandata este de scurta durata si doreste sa
resolve problemele imediate si dificultatile din viata pacientului.
Medicatia:
Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea de
personalitate dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum ar fi anxietatea sau
depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie facuta cu atentie datorita posibilitatii ca
pacientul sa foloseasca medicamentele inadecvat cu ginduri auto-distructive.
Caracteristicele acestor indivizi sunt de lunga durata. Ei folosesc serviciile medicale
frecvent, nu ramin in tratamentul psihoterapeutic indeajuns de mult pentru a face modificari.
Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva mai interesant. Pe masura ce indivizii
imbatrinesc prezinta mai putine simptome. Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de
energie la batrinete.

BIBLIOGRAFIE

1.Introducere in psihologie de Russell A. Dewey

2. Enchescu Constantin, Tratat de psihopatologie, Polirom, Bucureti, 2007
3. Bonchi Elena, Druga Marius, Introducere n psihologia personalitii,
Editura Universitii din Oradea, 2006,
4. Ionescu George, Tulburrile personalitii, Editura Asklepios, Bucureti, 1997
5. Manualul de diagnostic i statistic a tulburrilor mentale, ediia a IV-a,
Bucureti, 2003
6. Tudose Florin, Tudose Ctlina, Psihopatologie i psihiatrie pentru psihologi,
Editura Infomedica, Bucureti, 2002,
7. DSM-IV

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIARAD

FACULTATEA DE TIINTE ALE EDUCAIEI, PSIHOLOGIE, EDUCAIE FIZIC I
SPORT
MASTER: PSIHOLOCIE CLINIC I PSIHOTERAPII ANUL I

Tulburarea de personalitate
Histrionica

PROFESOR

MASTERAND

Prof univ. RODICA POPA

ADINA LUCIA PETRUI

2015-2016