PIAŢA DE INSTRUMENTE DERIVATE ­ POSIBILITATE DE ACOPERIRE A
RISCULUI DE PREŢ  

 
«MARKET DERIVATES ­ POSIBILITY OF HEDGING PRICE»
 

 
by Marilena Ciobănaşu
 

Source:  
Studia Universitatis "Vasile Goldiş" Arad ­ Economic Sciences (Studia Universitatis "Vasile Goldiş"  
Arad ­ Seria Ştiinţe Economice), issue: 1­3 / 2009, pages: 388­395, on www.ceeol.com.
 

The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service 

 
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

PIAłA DE INSTRUMENTE DERIVATE - POSIBILITATE

DE ACOPERIRE A RISCULUI DE PREł

Marilena Ciobănaşu
Universitatea Titu Maiorescu Bucuresti
Bucuresti, sector1, str.Capalna, nr.20, bl.15L,sc.3, ap.36
tel. 0722299415 marina@wizardconsulting.ro

Abstract
High instability of the economy and volatility of the financials and trade markets underline
the necessity of tools to protect the players against adverse movements of the prices,
exchange rates and interest. The derivatives markets provide an oportunity to overcome
risks, their presence represent an important factor that can provide financial stability for the
agricultural sector. The risk transfer enables the concept of the factors of uncertainty
dynamic control to be realized. By knowing the information provided by the markets
redarding the expected prices of the commodities, the producers can mark the future profit
corresponding to this price level by hedging on the future and derivatives markets.
Keywords: instruments, derivatives, risk, hedging, price

Pietele instrumentelor derivate au cunoscut o dezvoltare fara precedent, iar

inovatiile din ultimele decenii ale intreprinderilor si institutiilor financiare au
deschis noi cai de protejare impotriva riscurilor. La inceputurile lor instrumentele
derivate aveau ca obiect marfurile, acest fapt explica aparitia mai intai a burselor de
marfuri si mai apoi a burselor de valori. Instrumentele se numesc “derivate”
deoarece modul in care se comporta pretul lor deriva din maniera in care evolueaza
pretul activului – support. Astfel, pretul unei derivate este in functie de pretul/rata
activului de baza si de timp.
Principalele tipuri de instrumente derivate prezentate si de Standardul
International de Contabilitate 39 Instrumente financiare – recunoastere si evaluare
sunt:
Optiunile – instrumente care dau dreptul de cumparare (call) sau de
vanzare (put) la scadenta sau in orice moment pana la acesta, a unui element
(activul-suport) in schimbul unui pret (prima).
Contractele forward – instrumente care presupun angajamente de
vanzare/cumparare la o anumita data si la un prêt prestabilit in avans. Una din
partile implicate isi asuma pozitia long (lunga) – este de accord sa cumpere activul
de baza la o data viitoare specificata, la un anumit pret; cealalta parte asumandu-si
pozitia short (scurta) vanzand respectivul active la aceeasi data si la acelasi pret.
Contractele swap (de schimb) – instrumente financiare derivate prin care
un investitor schimba o datorie/creanta cu anumite caracteristici cu o alta care are
caracteristici diferite.
388
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

Deşi contractele futures sunt utilizate numai în mică măsură pentru

achiziŃionarea (livrarea) efectivă de marfă, ele au o importanŃă deosebită pentru
lumea comercială prin funcŃiile lor specifice: transferul riscului de preŃ şi
identificarea preŃului activului respectiv.
Interesele participanŃilor la pieŃele futures sunt variate, dar aceştia pot fi
grupaŃi în două categorii speculatori şi hedgeri. În timp ce speculatorii urmăresc
obŃinerea de profituri în urma fluctuaŃiilor de preŃ, hedgerii au ca scop acoperirea
riscului de preŃ la care sunt supuşi pe piaŃa fizică a produsului respectiv. Astfel,
pieŃele futures permit transferul riscului de preŃ de la cei ce nu doresc să şi-l asume
(hedgerii) către speculatori. Deşi această funcŃie este realizată şi de pieŃele forward,
pieŃele futures reprezintă un instrument mai eficient în acoperirea riscului de preŃ ,
datorită gradului înalt de accesibilitate în încheierea tranzacŃiilor, lichidităŃii
sporite, şi în final, datorită costului scăzut al tranzacŃiilor.
Capacitatea pieŃelor futures de a identifica preŃul de echilibru al activului
de bază reprezintă o componentă integrală a unui sistem economic eficient.
TranzacŃiile futures au loc exclusiv în cadrul burselor; contractele futures asupra
aceleiaşi mărfi, dar cu termene de livrare diferite, se tranzacŃionează simultan.
Acesta are ca rezultat formarea de preŃuri futures diferite pentru aceeaşi marfă, la
momente diferite din viitor. Toate aceste preŃuri reflectă nivelul cererii şi al ofertei
pentru marfa respectivă, atît în prezent, cît şi în viitor. În continuare, aceste preŃuri
sunt diseminate în mod continuu pe plan mondial. Deci pieŃele futures identifică
preŃurile de echilibru curente, cît şi cele ce vor exista la anumite momente în viitor.
Originile tranzacŃiilor futures au fost atribuite mai multor culturi şi
economii medievale. Una din variantele cele mai plauzibile (Herbst F. A., 1986)
este aceea că primul sistem recunoscut, de comercializare cu livrare în viitor,
similar celui bursier actual, a fost dezvoltat de către japonezi în secolul XVII.
Rentele pe care le plăteau Ńăranii către feudalii stăpîni ai pămînturilor, îmbrăcau
forma unei cote părŃi din recolta de orez de peste an. Trecerea de la economia
japoneză de tip agrar (bazată pe troc) către o economie bazată pe monedă a făcut ca
nobilimea să aibă nevoie de bani pe tot parcursul anului. Surplusul de orez era
trimis către Osaka şi Edo pentru stocare. Aici orezul putea asigura lichidităŃile de
care aveau nevoie nobilii, putînd fi vîndut în aceste oraşe comercianŃilor care
ofereau în schimb bani. Cînd apăreau nevoi urgente de bani, nobilii începeau să
vîndă documente de depozit, pentru orezul ce se afla stocat în depozite,
comercianŃilor care îl cumpărau în avans faŃă de necesităŃile lor. Aceste documente
numite “tichete de orez” au devenit astfel hîrtii de valoare acoperite în orez, ele
puteau fi utilizate în calitate de bani de hîrtie. În felul acesta tichetele asigurau
deŃinătorilor de pămînt un venit sigur iar comercianŃilor o ofertă sigură de orez, pe
lîngă posibilitatea de a obŃine profit prin vînzarea tichetelor către terŃi la un preŃ
mai ridicat, dacă valoarea orezului creştea pînă la scadenŃă. Vînzarea acestor
recipise de depozit asupra orezului stocat a evoluat în timp către vînzarea
contractelor futures (şi numai a acestora) pe piaŃă orezului Dojima.
În Ńările occidentale, contractele de vînzare cu livrarea “la sosire” (a
vasului) datează din 1780 în comerŃul cu bumbac din Liverpool, şi este foarte
389
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

posibil să fi existat şi anterior acestui an. De la aceste tranzacŃii s-a trecut în mod
firesc, la cele încheiate pentru o dată fixată în viitor, cu predarea efectivă a mărfii
la termen (engl. cash forward).
În Statele Unite, Chicago Board of Trade a fost înfiinŃată în 1848, şi începe
să coordoneze derularea contractele “la sosire” şi forward, pe care le va înlocui în
1865 cu contractele futures. Oricînd şi oriunde ar fi avut loc primele tranzacŃii
futures, cel mai important punct din evoluŃia acestora îl reprezintă bursa din
Chicago, ca fiind locul în care s-a definitivat conceperea contractul futures şi
deŃinînd recordul absolut în ceea ce priveşte numărul şi valoarea contractelor
futures pe mărfuri încheiate aici.
De-a lungul timpului, preŃurile mărfurilor agricole, ale mărfurilor fungibile
în general, au fost caracterizate de natura lor schimbătoare şi de foarte multe ori
imprevizibilă. Evenimente neaşteptate, adesea numite “şocuri”, care afectează
oferta sau/şi cererea viitoare sunt imediat reflectate în preŃuri.
Tipuri de risc
Înainte de a decide dacă ori cît de mult să ne asigurăm împotriva unui risc,
pentru fiecare afacere în parte trebuie determinată sursa şi mărimea riscului la care
aceasta este expusă. Riscurile de preŃ se pot manifesta într-o varietate de forme
afectînd:
Stocul de produse primare: acesta însemnînd deŃinerea la momentul actual
a unor mărfuri fizice sau instrumente financiare care nu au fost încă angajate într-o
viitore vînzare la un preŃ fixat. Astfel de active, cum ar fi cuprul Ńinut într-un
depozit sau un stoc de obligaŃiuni ce sunt deŃinute de un dealer de obligaŃiuni
guvernamentale, sunt predispuse pierderii în valoare în cazul scăderii preŃurilor.
Aceste active se pot conforma cu exactitate specificaŃiilor calitative din contractele
futures într-o măsură mai mare sau mai mică. Spre exemplificare, cuprul puŃin
diferit faŃă de cel numit în contractul futures, va fi considerat la fel cu acesta din
urmă.
Stocuri modificate: Această categorie include mărfuri care au fost
modificate prin manufacturare sau procesare, făcîndu-le diferite în mod
semnificativ faŃă de cele standard din specificaŃiile contractelor futures. Se pot da
ca exemplu stocurile de Ńevi sau bunurile finite sau în curs de execuŃie. Cu cît este
mai mare gradul în care o marfă este procesată şi separată calitativ de marfa
standard din specificaŃiile contractelor futures cu atît hedging-ul pe piaŃa futures
este o metodă mai puŃin sigură de reducere a riscurilor
ProducŃia anticipată: ProducŃiile agricole sau miniere, ce nu au fost
contractate pentru vînzări la un termen viitor (forward), se înscriu în această
categorie. În acest caz, riscul este ca o scădere a preŃului va reduce profitabilitatea
programată a mijloacelor de producŃie. În cazul extrem, o scădere a preŃului sub
nivelul costului de producŃie, va determina o pierdere pentru fiecare bucată
produsă.
Angajamente de cumpărare la un preŃ fixat: În această categorie se înscriu
toate contractele forward, prin care cumpărătorul se angajează să recepŃioneze o

390
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

marfă sau un instrument financiar la un preŃ fixat. Astfel de angajamente sunt la fel
de vulnerabile la scăderea preŃului ca şi stocurile de mărfuri efective.
NecesităŃile viitoare de împrumuturi: Cele mai multe afaceri sunt expuse
riscului ratei dobînzii. Acest risc poate greva asupra fluxului ratelor antecalculate
de rambursare ale unui împrumut acordat , sau asupra nevoii de a împrumuta
fonduri pentru extindere. În aceste cazuri, o scădere în valoare a instrumentelor de
credit purtătore de dobînzi (o creştere a ratei dobînzii) ar expune afacerea unui risc
suplimentar.
În toate cazurile de mai sus, evenimentul potenŃial este o scădere a
preŃurilor. Fiecare reprezintă, într-o formă sau alta, o poziŃie long (curentă sau
anticipată) pe piaŃa cash, care poate fi contrabalansată printr-o vînzare de contracte
futures. În cele ce urmează, vom considera două exemple în care riscul este ca
preŃul să crească.
Angajamente de vînzare la un preŃ fixat
Acestea sunt contracte ce îl obligă pe vînzător să facă livrarea mărfii, a
produselor finite ori a unui instrument financiar, la o dată viitoare, la un preŃ
predeterminat. De exemplu, un importator german de maşini de ambalat, convine
să plătească furnizorului său 50.000 DEM cînd va avea loc livrarea, peste 3 luni.
Între timp, DEM poate creşte în valoare în raport cu USD şi astfel costul în dolari
al transportului va fi mai mare decît s-a planificat şi va reduce profiturile aşteptate
de pe urma cumpărării şi vînzării ulterioare a maşinilor. Cu alte cuvinte,
importatorul este short pe DEM.
NecesităŃi viitoare de acordare a unor împrumuturi
În această categorie se înscriu fluxurile de încasări prognozate a fi atrase,
ce vor fi apoi plasate, pentru a acoperi rata dobînzii la depozitele atrase. O reducere
a ratei dobînzii (o creştere a preŃului instrumentelor purtătoare de dobînzi sau
discounturi) va duce la scăderea cîştigurilor. Un exemplu poate fi acela al unui
gestionar de portofolii care-şi planifică să deruleze o investiŃie de 10 milioane
dolari, în bonuri de trezorerie ce-şi ating maturitatea peste 3 luni de aici încolo. O
scădere a ratei dobînzii va cauza investitorului o derulare a investiŃiei la o rată mai
redusă a profitului.
Acestea sunt şapte tipuri fundamentale de incidenŃă a riscului asupra
pieŃelor cash. Deşi există multe variante ale fiecăreia dintre categoriile de mai sus,
cele mai multe dintre riscuri se încadrează într-una sau alta din cele prezentate. În
primele cinci categorii, pericolul constă în scăderea preŃului instrumentelor
financiare sau al materiilor prime. Fiecare dintre aceste situaŃii reprezintă poziŃii
long pe piaŃa cash deoarece sunt forme de posesie, prezentă sau viitoare, inerente
diverselor afaceri. În ultimele două categorii creşterea preŃului este pericolul
potenŃial. Aceste categorii reprezintă poziŃii short pe piaŃă cash, deoarece ele
reprezintă angajamente de a livra ceva ce nu este prezent în gestiunea proprie a
comerciantului.
Este extrem de important ca atunci cînd analizăm aceste categorii de
riscuri, să fim atenŃi la modurile diferite în care acestea grevează asupra afacerilor.
Dacă mai demult, prin hedging erau protejate doar mărfurile tangibile, ale căror
391
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

riscuri asociate stocurilor sau vînzărilor forward erau mai uşor de identificat, astăzi
prin hedging se acoperă un întreg spectru de “produse” financiare. Creşterea ratei
dobînzii şi volatilitatea cursurilor valutare a făcut ca deŃinerea de cash sau
angajamentele de a furniza fonduri, mult mai riscante decît au fost înainte de anii
’70. De aceea, riscul de preŃ şi aplicabilitatea hedging-ului pe pieŃele futures, sunt
privite de obicei din patru perspective:
- cumpărările şi vînzările de mărfuri fizice care sunt acoperite de contracte
negociate pe pieŃele futures;
- deŃinerile sau angajamentele de cedare a instrumentelor purtătore de dobînzi, a
căror valoare este sensibilă la schimbările ratei dobînzii aferente;
- deŃinerea sau angajamentele de cedare a unor valute ce sunt tranzacŃionate şi pe
pieŃele futures;
- angajamente financiare a căror valoare este legată de diferiŃi indici ce sunt
tranzacŃionaŃi pe pieŃele futures (indicele S&P 500, indicele preŃului de consum,
ECU, etc).
Analizînd lista celor şapte riscuri de mai sus, este evident că un angajament
în oricare din primele cinci categorii, poate fi contrabalansat, cel puŃin teoretic,
printr-un angajament în una din ultimele două categorii , fără a se apela la pieŃele
futures. De exemplu, riscul deŃinerii unor stocuri (categoria 1) într-un
climat de preŃuri oscilante, poate fi acoperit de (a) vînzarea integrală a stocurilor
sau (b) printr-o vînzare forward, către un beneficiar, la un preŃ fixat. Riscul asociat
vînzării forward la preŃuri fixe (categoria 6) poate fi compensat fie prin
achiziŃionarea în momentul de faŃă a mărfii fie prin obŃinerea unui aranjament de
cumpărare (forward) cu un producător, la un preŃ fixat.
Deşi limitarea căilor de reducere a riscurilor la aceste metode nonfutures
este o practică frecventă în majoritatea afacerilor, nu este întotdeauna şi practică
din mai multe motive. În primul rînd, stocurile nu pot fi întotdeauna create sau
lichidate imediat ce managerul afacerii este preocupat de schimbările nefavorabile
de preŃuri. Aceste stocuri pot reprezenta însăşi fundamentul activităŃii zilnice a
comerciantului. De asemeni, utilizarea parŃială a spaŃiului de depozitare a stocurilor
poate fi foarte costisitoare. În al doilea rînd, contractele forward de vînzare sau
cumpărare la preŃ fix sunt angajamente obligatorii ce nu pot fi uşor anulate dacă
condiŃiile se modifică. În al treilea rînd, astfel de contracte forward implică apelul
la credite pe care mulŃi comercianŃi nu au resurse să le evalueze şi să le
monitorizeze.
Ceea ce este necesar, ca o alternativă, este o metodă de reducere a riscului
care să aibă patru caracteristici importante:
- să fie disponibilă imediat
- să nu împieteze foarte mult flexibilitatea managerială
- să nu substituie, pur şi simplu, riscul creditului cu cel de preŃ
- să nu fie costisitoare
Contractele futures satisfac aceste criterii. Ele sunt instrumente foarte
lichide ce pot fi încheiate sau lichidate printr-o scurtă notificare în aproape orice
moment. Acestea sunt tranzacŃii “pe hîrtie” care nu interferează cu operaŃiunile
392
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

comerciale obişnuite. În sfîrşit, marjele reduse şi comisioanele mici le conferă

statutul de surse ieftine de protecŃie a preŃurilor. Aşadar, rolul pieŃelor futures este
de a furniza o sursă temporară şi flexibilă de reducere a riscurilor ce incumbă
oricărei combinaŃii a celor şapte categorii prezentate mai sus.
Acoperirea riscului de preŃ
Dezechilibrele din ce în ce mai frecvente între cererea şi oferta pentru
principalele mărfuri agricole, industriale şi financiare au dus la o instabilitate
accentuată a preŃurilor în ultimii 25 de ani. Evenimente naturale sau rezultate ale
activităŃilor umane, precum schimbările rapide ale vremii, o cerere a clasei mijlocii
pentru un nivel mai înalt de trai , hiperinflaŃia, creşterea implicării guvernamentale
în desfăşurarea comerŃului mondial, o mai mare nevoie de capital, devalorizările
monetare şi extinderea pieŃei mondiale, cu toate au adîncit necesitatea şi importanŃa
unui management al riscului.
Riscul de preŃ
Riscul financiar asociat schimbării preŃului mărfii este asumat de
producător, de depozitar, de comerciant, de dealer, de prelucrător, de exportator, de
manufacturier pe măsură ce produsul avansează în procesul de distribuŃie.
Folosirea hedging-ului prin intermediul tranzacŃiilor futures este o tehnică
care a crescut în importanŃă ca o unealtă a managementului afacerilor pentru a
minimaliza riscul şi pentru a creşte oportunităŃile de profit. Contractul futures în
fapt, a evoluat pentru a reduce riscul de preŃ în decalajul dintre producŃie şi
consum, încă din 1877. O firmă care nu practică operaŃiunile de hedging face
speculaŃii asupra preŃului cash, şi trebuie să-şi asume riscurile financiare asociate
unei schimbări nefavorabile a preŃului şi efectele ulterioare asupra profitului. Cu cît
este mai mare procentul materiilor prime neacoperite în faŃa riscului de preŃ, în
costul total al producŃiei, cu atît este mai mare riscul şi efectul asupra cîştigului
firmei. În particular, o activitate care este caracterizată de un volum mare (ca şi
cifră de afacere) şi de limite înguste ale profitului, cum ar fi industria cerealelor,
poate fi devastată dacă poziŃiile cash sunt descoperite, în cazul unei scăderi sau
creşteri a preŃului. Un bun program de hedging poate acoperi o parte suficientă din
risc, la vînzare sau cumpărare, astfel încît firma să se poată concentra asupra
principalului său obiectiv: obŃinerea profitului.

Obiectivele hedging-ului
Hedging-ul poate fi definit ca fiind acŃiunea de stabilire a unei poziŃii într-
un contract futures aproximativ egală, dar opusă unei poziŃii cash existente sau
anticipate, cu scopul de a proteja nivelul profitului în faŃa unor schimbări
nefavorabile a preŃului. În esenŃă hedging-ul reprezintă o substituire temporară a
unei poziŃii cash care va fi luată la o dată viitoare. Prin hedging, riscul absolut al
preŃului e transferat la un speculator care caută să profite dintr-o schimbare
favorabilă a preŃului, de obicei peste o perioadă diferită de timp. Speculatorul
asigură pieŃei lichiditatea şi continuitatea care sunt necesare pentru ca operaŃiunea
de hedging să se poată desfăşura eficient.

393
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

În octombrie 1977, Comisia pentru TranzacŃiile Futures cu Mărfuri

(Commodity Futures Trading Commision - CFTC) a elaborat o definiŃie mai largă
a hedging-ului cu scopul de a explica folosirea tranzacŃiilor futures de către
comunitatea de afaceri. CFTC defineşte “o operaŃiune de hedging bona fide” ca
fiind (Kauffman Perry, 1986):

PoziŃie într-un contract pentru o livrare viitoare (futures), pe orice piaŃă

de contracte, unde asemenea poziŃii reprezintă în mod normal un substituent
pentru tranzacŃii care urmează să se facă; sau poziŃie care va fi luată în viitor pe o
piaŃă propriu-zisă şi care sunt potrivite din punct de vedere economic în reducerea
riscurilor de către managementul întreprinderii, riscuri ce decurg din:
1. potenŃiala modificare a valorii bunurilor pe care o persoană le deŃine, le
produce, le prelucrează sau anticipează că le va deŃine, produce, prelucra sau
comercializa;
2. potenŃiala modificarea a valorii obligaŃiilor (datoriilor) pe care o persoană şi
le-a asumat sau pe care şi le va crea;
3. potenŃiala modificare a valorii unor servicii pe care o persoană le
furnizează, achiziŃionează sau anticipează că le va furniza, achiziŃiona.
PoziŃiile nu vor fi clasificate ca operaŃii de hedging bona fide decît dacă
scopul lor este să contrabalanseze riscul de preŃ asociat tranzacŃiilor cash sau spot,
şi astfel de poziŃii sunt deschise şi închise într-un mod ordonat, în concordanŃă cu
practicile comerciale sănătoase.
DefiniŃia “operaŃiunilor de hedging bona fide” include (dar nu este limitată
la) următoarele operaŃiuni specifice:
1. vînzarea futures a oricărei mărfi într-un contract ce nu depăşeşte în
cantitate:
a. deŃinerea sau cumpărarea fizică a aceleiaşi mărfi de către aceeaşi persoană
b. producŃia anticipată (nevîndută) pentru următoarele 12 luni a aceleiaşi
mărfi, deŃinută de aceeaşi persoană, cu condiŃia ca nici o altă poziŃie futures să nu
fie deŃinută în ultimele cinci zile de tranzacŃionare a contractelor futures folosite
pentru hedging.
2. cumpărarea futures a oricărei mărfi într-un contract ce nu depăşeşte în
cantitate:
a. vînzarea fizică a aceleiaşi mărfi de către aceeaşi persoană
b. vînzări la un preŃ fixat a unor cantităŃi echivalente ale produsului cash şi
ale produselor secundare ale unor astfel de mărfuri de către aceeaşi persoană;
c. cereri anticipate (neonorate) pentru următoarele 12 luni pentru aceeaşi
marfă, pentru prelucrare, manufacturare, aprovizionare, către aceeaşi persoană, cu
condiŃia ca astfel de tranzacŃii şi poziŃii futures deŃinute (efectuate) în ultimele 5
zile de tranzacŃionare a contractelor futures respective, să nu depăşească cererile
anticipate, pentru marfa fizică , pentru luna respectivă şi pentru luna următoare.
3. vînzările şi cumpărările cu efectuare ulterioară descrise în paragrafele de
mai sus, pot fi contrabalansate în operaŃiile de hedging şi de altceva decît de
aceeaşi cantitate în aceeaşi marfă fizică, cu condiŃia ca fluctuaŃiile în valoare ale
394
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice Anul 19/2009 Partea a III – a

poziŃiei futures să fie substanŃial corelate cu cele ale poziŃiei cash actuale sau
anticipate, şi cu condiŃia ca poziŃiile în orice astfel de contracte futures să nu fie
menŃinute în ultimele 5 zile de tranzacŃionare a contractului futures respectiv.

Două motive stau la baza importanŃei cunoaşterii preŃurilor futures. În

primul rînd, în cazul mărfurilor depozitabile, aceste preŃuri determină deciziile
firmelor comerciale referitoare la mărimea stocurilor; preŃurile futures scăzute vor
determina reducerea stocurilor curente, iar preŃuri futures ridicate vor determina
creşterea acestora. Astfel, prin determinarea mărimii stocurilor ca răspuns la
diferenŃele temporale dintre cerere şi ofertă, preŃurile futures ajustează oferta unei
mărfi, pe o anumită perioadă de timp, contribuind la evitarea condiŃiilor de sub sau
supra-ofertă.
În al doilea rînd, cunoaşterea preŃurilor futures, afectează deciziile de producŃie şi
consum. PreŃuri futures înalte reprezintă un semnal pentru o producŃie mai ridicată;
în mod similar, preŃuri futures scăzute pot constitui un motiv pentru amînarea
deciziei de consum pentru o perioadă ulterioară.
În concluzie, capacitatea pieŃelor futures de a asigura informaŃiile cu
privire la preŃurile de echilibru, reduce costurile aferente obŃinerii acestor
informaŃii şi contribuie la o mai eficientă alocare a resurselor economice.

Bibliografie
Herbst F. A., 1986, Commodity Futures, Ed. John Wiley & Sons;
Kauffman P., 1986, The Concise Handbook of Futures Markets, Ed. John
Wiley and Sons;
Kolb R., 1988, Unedrstanding Futures Markets, Editura Scott, Foresman
and Company, Glenview;
Stroe R., Arsene C., Focşeneanu G., 2008, Active financiare derivate.
Determinari cantitative, Editura Economica, Bucureşti;
Stoica V., 2006, Piete de capital şi produse bursiere, Editura Universitara;
http://www.financiarul.com/articol_6222/perspective-optimiste-pentru-
instrumentele-de-credit-derivate-.html
http://facultate.regielive.ro/referate/electrotehnica/contractele_futures_si_h
edging_ul_modalitate_de_protectie_impotriva_riscului_de_fluctuatie_a_cursului_v
alutar-19085.html
http://www.standard.ro/articol_19254/bnr__piata_instrumentelor_derivate_
este_subdezvoltata.html
http://www.cbot.com/

395