UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

Facultatea de Sociologie i Asisten Social

Specializarea Asisten Social

Disciplina: Metode i Tehnici de Intervenie n Asistena Sociala

La Nivel de Grup i Comunitate
Lect. Univ. Dr. Anamaria Szabo

Cursul 2 TEMA 1: Exemple de grupuri formate

Student Hagiu Gabriela Florentina

Anul II I.D.

1. Grupul de suport
In practica asistentei sociale, grupul de suport este utilizat de catre specialisti ca o
forma de interventie sociala care presupune participarea benevola si structurata a unor
persoane la dezbaterea si identificarea unor solutii la anumite probleme commune. Scopul
utilizarii acestei tehnici este de a se oferi reciproc informatii, sfaturi, incurajare si suport
emotional. De cele mai multe ori, aceste intalniri au scop terapeutic si sunt coordonate de
catre un specialist in domeniul psiho-social care impreuna cu membrii grupului
reglementeaza regulile si normele interne de functionare.
Grupul de suport se manifesta practic sub diferite forme, in functie de
caracteristicile membrilor care il formeaza si de problema care urmeaza sa fie dezbatuta
in cadrul acestuia. Cu toate acestea, in cele mai multe dintre studiile de specialitate
realizate in acest domeniu pana in prezent, se regasesc doua mari tipuri de grupuri de
suport:
a. Grupul de suport cu scop terapeutic
b. Grupul de suport profesional
c. Grupul de interventie comunitara.
2. Grupul educational
Scopurile grupurilor educaionale se deosebesc de cele ale altor tipuri de grupuri
sociale, n primul rnd prin orientarea lor explicit n direcia realizrii unor
finaliti formative
In interiorul grupurilor exista diverse categorii de scopuri :
-scopuri prescriptive
-scopurile generate de grupul insusi
-scopuri individuale
Clasa de elevi este un grup educational!
3. Grupul terapeutic
Principii de functionare ale grupului terapeutic
a. Inocularea speranei
Inocularea si meninerea speranei sunt cruciale in orice psihoterapie. Nu numai
sperana este necesara pentru a pastra clientul in terapie astfel incat ceilali factori
terapeutici sa aiba efect, ci si credina in modalitatea de tratament poate fi in sine un
factor terapeutic eficient.
b. Universalitatea
Multe personae incep o terapie cu gandul nelinistitor ca sunt unice in nenorocirea
lor, ca doar ele au anumite probleme, ganduri, impulsuri sau fantasme inacceptabile sau
inspaimantatoare.
c. Transmiterea informaiilor
- Instruirea didactica sau psihoeducatia
- Sfatul direct
d. Altruism
In grupurile de terapie membrii castiga oferind, nu doar primind ajutor ca parte a
secvenei reciproce "a da - a primi", si profitand de ceva intrinsec actului daruirii. Terapia
de grup este unica, fiind singura terapie ce ofera clienilor oportunitatea de a aduce un

beneficiu celorlati. De asemenea, incurajeaza versatilitatea rolurilor, cerand clientilor sa

oscileze intre rolul celui care primeste si rolul celui care ofera ajutor.
e. Recapitularea corectiva a grupului familial primar
Majoritatea clientilor care intra in grupuri au in fundal o experienta profund
nesatisfacatoare in primul si cel mai important grup: familia primara. Grupul de terapie se
aseamana cu o familie sub multe aspecte: exista figuri ale autoritatii/figuri parentale,
figuri de tipul colegi de grup/frati, dezvaluiri personale profunde, emotii puternice si o
intimitate profunda , ca si sentimente de ostilitate si competitie.
Daca liderii de grup sunt vazuti ca figuri parentale, ei vor atrage reactii asociate
cu figurile parentale/ale autoritatii: unii membrii devin neajutorati, dependenti de lideri,
pe care ii investesc cu putere si cunoastere nerealiste; altii sfideaza orbeste liderii,
perceputi ca infantilizandu-i si controlandu-i; unii sunt prudenti cu liderii, suspectandu-i
de intentia de a-i lasa pe membri fara propria individualitate; alti membri incearca sa-i
scindeze pe coterapeuti, incercand sa incite neintelegeri si rivalitati parentale... Important
nu este doar faptul ca sunt retraite conflictele familiale timpurii, ci si ca ele sunt retraite
corectiv.
f. Dezvoltarea tehnicilor de socializare
Invatarea sociala - dezvoltarea abilitatilor sociale de baza sunt factori terapeutici
care opereaza in toate grupurile de terapie.
g. Comportamentul imitativ
Clientii pot sa se modeleze dupa aspecte ale altor membrii ai grupului sau in egala
masura ale terapeutului. De obicei in timpul terapiei clientii incearca fragmente din
ceilalti oameni si apoi renunta la ele pentru ca nu li se potrivesc. Acest proces poate avea
un puternic impact terapeutic; sa aflam ce nu suntem reprezinta un pas inainte catre a afla
ce suntem.
h. Invatarea interpersonala
Importanta relatiilor interpersonale - proces al construirii respectului de sine pe
baza evaluarilor pe care le citim in ochii celor importanti pentru noi.
Experienta emotionala corectiva - a expune pacientul, in cele mai favorabile
circumstante, situatiilor emotionale pe care acesta nu le-a putut gestiona in trecut.
i. Coeziunea grupului
Importanta coeziunii grupului - nu este important numai procesul de ventilare; nu
este importanta numai descoperirea faptului ca si altii au probleme similare cu cele
proprii; pare a fi de o importanta cruciala impartasirea afectiva a propriei lumi interioare
urmata de acceptarea ei de catre ceilali. Faptul de a fi acceptat de catre ceilali zguduie
credina clientului ca, fundamental, este respingator, inaceptabil, de neiubit.
j. Catharsisul
Exprimarea deschisa a afectului este vitala pentru procesul terapeutic de grup; in
absenta sa grupul va degenera intr-un exercitiu academic steril.
4. Grupul de socializare
Socializarea este, in esenta, acel proces de invatarea a unei fiinte umane despre
cum sa traiasca intr-o lume unde exista alte fiinte umane. Acest lucru incepe inca de la
nastere prin mentinerea contactului vizual, ganguritul si vorbirea si continua aproape
toata ziua, in fiecare zi, pentru restul vietii noastre. Fie ca ne petrecem timpul cu prietenii,

mergem la scoala, lucram, ne jucam, citim sau privim la televizor, practicam sporturi,
cantam, mancamnoi experimentam anumite aspecte ale socializarii.
Copiii care au fost deprivati de oportunitatea de a socializa (copiii care au fost
izolati si abuzati), nu vor invata sa inteleaga sau sa utilizeze elementele de baza ale
interactiunii umane: vorbirea, atingerea, limbajul trupului, imitarea, etc. In cazul unui
copil cu autism se poate observa ca acesta prezinta aceleasi simptome ca ale unui copil
care a suferit din cauza izolarii, chiar daca acesta nu a fost fizic izolat in nici un fel.
Izolarea, in cazul autismului, vine de la interior catre exterior.
Scopurile unui grup de socializare este recomandat sa urmareasca:

oferirea unui mediu bogat in care copilul sa fie expus la o varietate de activitati
ca: muzica si joc imaginativ, arte si meserii, activitati sportive;
activitati in pereche pentru a creste motivatia;
lucrul pentru a stimula vorbirea prin motivatie, utilizand cererile (mand);
construirea de competente si eficienta in activitati noi;
dezvoltarea abilitatilor de imitare si de asteptare a randului in joc;
cresterea varietatii limbajului utilizat de copil (in joc, salutul, exprimarea
nevoilor);
oferirea de oportuntati pentru a interactiona cu ceilalti copii;
stimularea independentiei prin activitati distractive si placute;
lucrul si impartirea de jucarii sau materiale cu ceilalti copii;
cresterea motivatiei in relatie cu ceilalti;
lucrul in dezvoltarea citirii si interpretarii indiciilor nonverbale de la ceilalti copii;
dezvoltarea si imbunatatirea abilitatilor de autoservire.
5. Grupul de auto-ajutorare

Grupurile de auto-ajutorare au devenit, in timp, extrem de populare si se bucura

de mult succes, fiind, intr-adevar, eficace pentru anumite tipuri de probleme personale
si /sau sociale. Definitia comprehensiva a acestor grupuri, formulata de A. Katz si E.
Bender, (1976), ne permite sa intelegem atat popularitatea de care se bucura cat si
eficacitatea lor.
Grupurile de auto-ajutorare sunt structuri grupale, de dimensiuni relativ mici,
organizate volutar, pentru ca participantii sa-si ofere sprijin mutual si pentru atingerea
anumitor scopuri. Aceste grupuri sunt, de regula, formate pe criterii de similaritate, si
reunesc persoane care convin sa-si acorde sprijin mutual, raspunzand astfel unor nevoi
comune, precum:

nevoia de a schima anumite practici, comportamente, atitudini, personale

sau sociale;

nevoia de a depasi anumite situatii de viata,

nevoia de a sti cum sa faca fata unor boli si / sau handicapuri.

3

Initiatorii si participantii la astfel de grupuri considera ca rezolvarea situatiei lor nu

incumba autoritatilor, institutiilor publice sau organizatiilor, considerandu-se ei insisi
responsabili si competenti pentru gasirea solutiilor, prin intermediul interactiunilor
sociale.
In cadrul grupurilor de auto-ajutorare membrii isi acorda reciproc atat sustinere
emotionala cat si materiala. In mod frecvent ele sunt orientate de o cauza comuna si
au ca scop promovarea unei anumite ideologii, a anumitor valori, prin intermediul
carora membrii considera ca isi pot defini si afirma mai clar identitatea.
Clasificarea grupurilor de auto-ajutorare
1.

Grupurile ce au ca scop dezvoltarea sau schimbarea personala. Cel mai

reprezentativ exemplu pentru acest tip de grup este cel al "Alcoolicilor
Anonimi". Raspandite sunt insa si grupurile de recuperare a persoanelor cu
handicap mintal, grupurile de persoane supraponderale ("Weight Watchers" "Pazicii Greutatii"), si alte asemenea.

2.

In SUA sunt foarte raspandite grupurile care militeaza pentru o cauza, fie ca
aceasta este in beneficiu personal, al familiilor, al grupurilor restranse sau al
unor categorii largi ale populatiei. Scopurile unor astfel de grupuri pot fi: de a
schimba legislatia, de a crea noi servicii, de a influenta o anumita politica.
Exemple pot fi organizatiile pentru apararea drepturilor diferitelor categorii de
persoane.

3.

Grupuri al caror scop este de a promova modalitati alternative de viata

(grupuri ale homosexualilor).

4.

Grupuri care ofera protectie si chiar adapost persoanelor aflate in declin fizic
sau psihic, sau celor care se tem de presiuni din partea familiilor sau a unor
grupari sociale, ca reactie la anumite fapte, atitudini sau comportamente
asumate public (ex-consumatorii de droguri, persoanele infectate cu virusul
HIV, femeile care avorteaza sau sunt adeptele liberalizarii avortului).

5.

Grupuri mixte, care intrunesc caractersticile a doua sau mai multe dintre
categoriile mai sus mentionate.

Grupurile de auto-ajutorare se bazeaza pe:

increderea si libertatea participantilor de a face confesiuni, de a dezvalui

aspecte ale vietii personale care constituie o problema de rezolvat;

povestirea experientelor trecute in legatura cu respectiva problema, ca si

expunerea modului in care intentioneaza sa ii faca fata in viitor;

apelul la ajutor si aceeptarea ajutorului din partea celorlalti membri, in

cazuri de urgenta (de exemplu, nevoia de a consuma alcool sau alte droguri).

Exista si alte motive care contribuie la succesul grupurilor de auto-ajutorare:

Membrii acestor grupuri se pot raporta la problema respectiva "din interior",

ceea ce le perminte sa-i inteleaga si sa-i ajute pe ceilalti in cunostinta de
cauza.

Pentru ca au trecut prin experiente similare, sunt sensibili si motivati sa-si

ajute semenii in suferinta.

Participantii la astfel de grupuri beneficiaza si de ceea ce se poate numi

"terapia celui care ajuta": cel care ofera ajutorul dobandeste nu numai o stare
de bine, (multumirea de a putea fi de ajutor), ci si o alta perspectiva asupra
propriilor probleme (problemele sale sunt similare cu ale altora sau, ale
acelora sunt chiar mai grave decat ale sale).

Unele grupuri de auto-ajutor strang fonduri si dezvolta programe comunitare

(de exemplu parintii copiilor cu handicap mintal).

Un alt avantaj al acestor grupuri este ca reusesc sa-si realizeze scopurile cu

fonduri relativ reduse.