La nivelul opiniei publice, o parte a romanilor sint cu totul pasivi.

Asa se intimpla mai

peste tot in lume.
Pentru cei care formeaza, conform sondajelor, o majoritate consistenta, presedintele
este atacat de mafie, adica de o coalitie a oligarhiei de afaceri, care controleaza si o
buna parte din presa, si a politicienilor, mai ales a celor legati de fosta securitate si de
fostele structuri comuniste.
Din cealalta categorie fac parte unii sint liberali sau taranisti puristi care il vor asocia
intotdeauna cu FSN-ul, altii din contra sint manipulatii lui Vadim.
Ce e important insa, ca observatie de principiu, e faptul ca in situatia actuala de
degradare generala a credibilitatii mass media opiniile impartasite pe acest subiect de
cele doua mari categorii mentionate mai sus sint greu de modificat prin mijloace
obisnuite.

Cei care citesc zilnic ziarele, care urmaresc constiincios puzderia

de dezbateri gazduite seara de seara, pina spre miezul noptii, mai
ales de catre televiziunile de stiri sau parcurg listele de discutii
de pe Internet asociate canalelor media sau independente (precum
HotNews.ro) pot avea senzatia ca toata Romania e conectata la criza
politica care se consuma de citeva saptamini, la cote

incendiare, in spatiul public. In realitate lucrurile stau insa

diferit. Spectatorii care participa cu adevarat la aceste adevarate
show-uri mediatice sint relativ putini. Doar citeva sute de mii. Iar
o parte dintre ei sint chiar parte a bataliei, sint actori politici,
din afaceri sau din administratie, direct interesati de rezultatul
confruntarii.

Omul obisnuit de pe strada, adica cea mai mare parte a

electoratului, are cu totul alte subiecte cu care isi bata capul.
Dupa cum chiar si pentru o parte importanta a celor din mediul de
afaceri prioritare sint alte preocupari.

Sigur, cea mai mare parte a populatiei are informatiile de baza:

Tariceanu se se afla in conflict cu Basescu, PSD vrea sa-l suspende
pe presedinte, Vadim s-a dat in spectacol in Parlament cind s-a
citat raportul de condamnare a comunismului. Dar asta doar in plan
general.

La nivelul opiniei publice nuantele se pierd. O parte a romanilor

sint cu totul pasivi. Nu-i intereseaza aproape nimic dincolo de
universul lor imediat. Asa se intimpla mai peste tot in lume, si
inca in proportie sensibil mai mare in tarile cu democratie asezata.
Ceilalti se plaseaza in functie de simpatii , antipatii sau
perceptii generale in tabara pro-Basescu sau anti-Basescu.

Pentru primii, care formeaza conform sondajelor o majoritate

consistenta, presedintele este atacat de mafie, adica de o coalitie
a oligarhiei de afaceri, care controleaza si o buna parte din presa,
si a politicienilor, mai ales a celor legati de fosta securitate si
de fostele structuri comuniste.

O coalitie monstruoasa, se vorbeste deja de „patrulaterul negru"

(PSD - PRM - PC - PNL) care vrea sa blocheze si sa compromita
batalia anticoruptie. Cea de-a doua tabara considera ca actualul sef
al statului e principalul vinovat pentru scandalurile de pe scena
politica.

Motivatia concreta care ii face pe unii sau pe altii sa adere la

unul din cele doua puncte de vedere e foarte diferita. De exemplu,
dintre adversarii presedintelui unii sint liberali sau taranisti
puristi care il vor asocia intotdeauna cu FSN-ul, altii din contra
sint simpatizantii lui Vadim.

Ce e important insa, ca observatie de principiu, e faptul ca in

situatia actuala de degradare generala a credibilitatii mass media
opiniile impartasite pe acest subiect de cele doua mari categorii
mentionate mai sus sint greu de modificat prin mijloace obisnuite.
Intre altele si pentru ca doza de implicare emotionala e una
deosebit de ridicata la nivelul opiniei publice.

Iata de ce in aceasta conjunctura creste importanta unui segment din

populatie care desi nu are o pondere spectaculoasa in ansamblul
electoratului, e vorba probabil de citeva sute de mii de persoane,
exercita o influenta majora asupra celorlalti. I-am putea numi
lideri de opinie, dar intr-un sens destul de larg.

Nu e vorba despre cei care de regula populeaza cu regularitate

spatiul media, din categoria ziaristilor, analistilor sau
comentatorilor politici. Ci de oameni cu profesiuni din cele mai
diverse dar care sint activi, sint conectati la realitatea politica,
participa afectiv la evenimente.

Unii, mai ales dintre cei tineri, scriu pe forumuri de pe Internet

sau trimit SMS-uri in timpul emisiunilor de televiziune. Ei sint
singurii care intrind in contact direct cu cei din jurul lor au
capacitatea de a le influenta cu adevarat opiniile, determinindu-i
sa adere la una sau la alta din cele doua tabere.

De aceea, mai ales intr-o batalie de lunga durata cum se

prefigureaza a fi cea la care asistam acum, acest segment cheie va
juca un rol important in felul in care se vor aseza in final, ca
pondere, cele doua tabere.
Pentru a intelege despre ce vorbim e poate bine sa spunem ca soarta
alegerilor din 2004 care l-au adus pe Traian Basescu la Cotroceni a
fost in buna masura hotarita de activismul dezinteresat si exploziv
a acestui amestec de oameni notorii si anonimi din societatea
civila, mass media, din diferite segmente sociale, care au dat peste
cap redutabila masinarie electorala a PSD cu resurse financiare si
logistice incomparabil mai mari.

Daca e sa analizam dinamica bataliei devine evidenta diferenta de

strategie generala de comunicare adoptata la Palatul Cotroceni, pe
de o parte, si de frontul anti-Basescu, pe de alta.

Presedintele se bazeaza in principal pe capacitatea sa de a trimite

mesaje cu impact catre public, exploatind ocaziile care i se ofera
in acest sens: discursuri in Parlament, declaratii de presa si,
uneori, interventii surprinzatoare in emisiuni televizate.

El se bazeaza in mare masura pe capacitatea sa de a mobiliza atit

lideri de opinie proeminenti (Apelul Intelectualilor, la care s-au
raliat pe Internet aproape 4000 de semnatari, e un exemplu tipic in
acest sens) cit si segmentul de lideri de opinie anonimi de care am
pomenit mai sus.

Daca ar fi sa facem o incadrare academica am putea vorbi de o

campanie de comunicare din categoria asa numitului marketing viral,
cu mesaje penetrante, puternice, ce raliaza afectiv un numar mare de
sustinatori entuziasti, activi, care nu se asteapta la nici o
recompensa concreta si nu o fac sub bagheta cuiva anume.

Din aceasta perspectiva frontul anti-Basescu se afla la polul opus.

A fost pusa la punct o uriasa masinarie de asalt, cu multiple guri
de foc. Nimic nu pare sa fie lasat la voia intimplarii. La
dezbaterile televizate desi pentru a da impresia de credibilitate
mai apar si unii analisti care sprijina pozitia presedintelui
participa in dispozitiv complet gazetari si invitati ostili acestuia.

Unii pentru ca asa cred, altii pentru ca asa au primit sarcina de

serviciu. E suficient sa va uitati, de exemplu, de unde provin cei
in cauza pentru a sti din start ce vor spune. Nici discutiile de pe
forumurile de Internet nu sint deloc neglijate. Cu putina atentie se
vad care dintre interventiile anti-Basescu sint autentice si care
sint comandate.

Mai mult, daca urmaresti traseele adreselor de Internet descoperi

cazurile in care se intra sub nume diferite din aceeasi locatie, de
regula pentru mesaje anti-Basescu.

Ultimul scandal lansat in media, „biletelul pentru Bucsaru" la fel

ca si un atac recent lansat pe Internet impotriva unui consilier
prezidential, prefigureaza destul de clar maniera in care va fi
condus in continuare atacul impotriva presedintelui.

Chestiuni perfect legale, pentru ca oricita analiza semantica am

face o rezolutie de genul „analizati memoriul si dispuneti masurile
legale" intra sigur in aceasta categorie, sint plasate abil sub o
aura de suspiciune.

{i asta desi o constatare de bun simt ar spune ca daca avea de facut

trafic de influenta in favoarea lui X sau Y Traian Basescu putea sa
utilizeze cu totul alte cai decit rezolutii pe acte oficiale care
intra in arhive. La fel e si cu trimiterea obsesiva la cazul „flota".

{i asta desi in 1995 Traian Basescu a fost, si este inca in acest

moment, singurul politican care a renuntat la imunitate pentru a se
pune la dispozitia justitiei. Initiatorii atacurilor spera insa ca
in ciuda evidentelor credibilitatea sefului statului va fi erodata
in timp, pe masura ce astfel de acuze se acumuleaza.

Principala problema de care se loveste insa o astfel de strategie de

intoxicare concertata este aceea ca ele vizeaza un om politic deja
victimizat in ochii opiniei publice. In aceste conditii chiar si
atacuri de presa mai consistente decit cele de pina acum vor fi
privite cu mare suspiciune. Asa s-a intimplat si in 2004 cind PSD a
incercat aceleasi procedee impotriva actualului presedinte.

In plus, o parte importanta din mass media sint deja ineficiente ca

vectori de atac. „Antenele" lui Dan Voiculescu sint in prezent total
discreditate si in ciuda eforturilor proprietarului sef de partid au
devenit intre timp total inutile ca arme in razboiul mediatic. Ceea
ce nu inseamna insa ca Traian Basescu nu poate avea si el probleme.

Sprijinul masiv de care se bucura e conditionat si perisabil. El

exista doar atita vreme cit lumea este convinsa ca seful statului
merge cu adevarat pe agenda pe care si-a asumat-o public. De aceea,
seful statului nu-si poate permite nici o abatere substantiala de la
acest traseu si doar foarte putine replieri tactice.

Pentru ca in caz contrar efectele ar fi cu adevarat devastatoare in

ceea ce il priveste.

Revista 22, Alexandru Lazescu, 19 feb 2007