Sunteți pe pagina 1din 27

DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

Subiecte examen: 14 subiecte; timp de rezolvare: 1h si 15 min; pe doua numere.


Vor fi; 2 subiecte din proprie. indus. si un subiect din drepturile de autor, respectiv
opera comuna si opera colentiva.

REZUMAT DIN 14.03.2015


Ativitatea creatoare a omului constituie principalul factor de progres al umanitatii.
Dreptul de proprietatre intelectuala se imparte in doua mari domenii si anume:
Proprietatea industriala
Drepturile de autor
Constituie obiect al proprietatii industriale:
Inventiile
Marcile
Know-how
Indicatiile geografice si denumirile de provenienta
Desenele si modelele industriale
Protectia programelor de calculator
Protectia soiurilor de plante si a raselor de animale
Protectia domeniilor de internet, etc.
Dreptul de autor are ca obiect protectia operelor literare, artistice sau stiintifice.
Asemanari si deosebiri
intre proprietatea industriala si drepturile de autor
Asemanari: ambele au un fond comun de principii si isi au izvorul in vechile
privilegii regale
Deosebiri:
In cadrul drepturilor de autor personalitatea autorului este mai viguros
conturata in continutul operei. Pentru acest motiv, autorul, in afara
monopolului exclusiv de exploatare, beneficiaza si de un complex de
prerogative recunoscute de lege, reunite sub denumirea de drepturi morale de
autor. Acestea sunt o categorie distincta ce apartin drepturilor personale
nepatrimoniale. Specificitatea pentru drepturile de autor este faptul ca legea nu
impune nicio formalitate administrativa pentru protectie.
In ce priveste proprietatea industriala pentru fiecare obiect de P.Ind. exista
cerinte de ordin administrativ necesare a fi parcurse pentru obtinerea unui titlu
de protectie. Titlul de protectie este actul administrativ constitutiv de drepturi,
eliberat de OSIM, ce atesta dr. de proprietate asupra creatiei intelectuale
aplicabile in industrie.
Natura juridica a drepturilor de Pr. Intelectuala
Dr. de Pr. Intel. nu se identifica cu dr. de proprietate, ca dr. real principal. Pr. Intel.
are ca obiect un bun incorporal si are caracter esentialmente temporar. Proprietarul unui
dr. de proprie..intelec.are doar un monopol exclusiv de exploatare al acestuia, limitat la
perioada de protectie si teritoriul pe care este recunoscut.
Dr. de propr. Intele. nu este un drept absolut, perpetuu, nu este supus prescriptiei
extinctive si nu poate fi aparat prin actiunea in revendicare. De asemenea, nu are
dezmembraminte si nu se bucura de atributele (posesie, folosinta, dispozitie) dr. de
proprietate, ca drept real principal.
Proprietatea Industriala
Pr. Ind. are ca obiect: brevetele de inventii; know-how; marcile de fabrica, comert

sau...; numele comercial; indicatiile geografice, de provenienta sau denumirile de origine;


desenele si modelele industriale; modelele de utilitate si reprimarea concurentei neloiale.
Ca institutie de drept civil, Pr. Ind cuprinde ansamblul de norme juridice ce
reglementeaza relatiile sociale privitoare la creatiile intelectuale aplicabile in industrie,
precum si semnele distinctive ale unei asemenea activitati.
A doua definitie ca drept subiectiv civil, Pr. Ind reprezinta posibilitatea
recunoscuta de lege titularului (pers. fizica/jur) de a folosi exclusiv o creatie intelectuala,
aplicabila in industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati.
Natura juridica
In timp sau succedat mai multe teorii privind natura juridical a Pr. Ind.
Astfel:
Dr. de Pr. Ind au fost considerate dr. de proprietate propriu-zisa. Critica acestei
teorii a fost aceea ca datorita caracterului sau imaterial (poarta asupra unui bun
incorporal), acesta nu intruneste atributele clasice ale dr. de proprietate
(posesie, folosinta, dispozitie), nu are dezmembraminte, nu este susceptibil de
urmarire si dr. de preferinta, nu este supus prescriptiei (achizitiva sau
extinctiva), nu este perpetuu.
A doua teorie o regasim in literature franceza Dr. de propr. Ind. a fost
considerat ca apartinand dr. de clientela, intrucat este caracterizat prin
monopol exclusiv de exploatare. Este opozabil erga omnes si este incorporal.
Critica acestei teorii a vizat faptul ca, in principal, dr. de clientela apartin
categoriei dr. de creanta, cu toate consecintele, pe cand dr. de proprietate ind.
apartin categoriei dr. reale.
In prezent dr. de Pr. Ind. poarta asupra unui bun incorporal, ce confera titularului
un monopol exclusiv de exploatare si este esentialmente temporar.
Caracterul limitat in timp al protectiei dr. Pr. Ind. este justificat prin aceea ca
acestea trebuie sa circule liber, nestingherit, fiind principalul factor de progres al
umanitatii.
In consecinta, prin recunoasterea monopolului exclusiv de exploatare si a
componentelor nepatrimoniale de proprietate Indus., sunt garantate atat recunoasterea
calitatii de autor a creatiei intelectuale, cat si a dr. de a trage foloase patrimoniale din
exploatarea creatiei intelectuale. Dupa ce intr-o perioada de timp sunt satisfacute
interesele autorului creatiei intelectuale, aceasta ,,cade in domeniul public.
OSIM
Este organul de specialitate al ad-tratiei publice central, aflat in subordinea
Guvernului, cu autoritate unica pe teritoriul Romaniei in asigurarea protectiei proprietatii
industriale. OSIM elibereaza si supune spre aprobare Guvernului, strategia nationala
privind proprietatea ind. in Romania si aplica politica Guv. in acest domeniu.
Are in principal urmatoarele atributii:
Inregistreaza si examineaza cererile din domeniul proprietatii ind.;
Elibereaza titlurile de protective (brevet; certificate de inregistrare, etc.), care
confera titularilor un monopol excusiv de exploatare pe teritoriul Romaniei;
Este depozitarul registrelor nationale al cererilor depuse si al registrelor
nationale al titlurilor de protective acordate;
Editeaza si publica buletinele de Pr. Ind. si Revista Romana de Pr. Ind.
Atesta si autorizeaza consilierii in Pr. Ind.;
Acorda asistenta de specialitate si sprijina brevetarea in strainatate a brevetelor
romanesti.
Este condus de un director general, cu rang de secretar de stat, prin decizia
primului-ministru.
DREPTURILE DE AUTOR
Dr. de autor ansamblul de norme juridice destinate a proteja creatiile de
forma. Creatiile de forma sunt protejate daca sunt originale, indiferent de

modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent


de valoarea si destinatia lor.
Ca institutie juridical D.A. cuprind ansamblul de norme juridice ce
reglementeaza relatile sociale nascute din crearea, publicarea sau valorificarea
operelor literare, artistice sau stiintifice.
D.A. are doua component:
- una nepatrimoniala preponderenta;
- una patrimoniala
Pentru ca o opera, literara, artistic sau stiintifica sa fie protjata, nu sunt
necesare conditii administrative si in consecinta nu se elibereaza titlu de
protectie. Singurele conditii de protective sunt:
Opera sa fie originala
Sa imbrace o forma concreta de exprimare;
Sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului
Sunt protejate chiar operele neterminate, indifferent daca sunt publicate sau nu.
Procedura administrativa
de admitere sau respingere a cererii de brevet de inventie

Etape:
1 Inregistrarea cererii de brevet Cererea de brevet, ce
contine datele de identificare ale solicitantului se depune la OSIM, la
Registrul Gneral, in forma scrisa/electronic, de solicitant sau prin
mandatar.
Trebuie sa fie insotita de o descriere a inventiei, schite si desene
explicative, astfel incat o persoana de specialitate sa poata reproduce
obiectul inventiei. Schitele, desenele si explicatiile pot fi depuse si
ulterior cererii, in termen de cel mult 2 luni. Acestea trebuie sa fie
clare, corecte, complete dpv stiintific si tehnic, astfel incat o persoana
de specialitate din domeniu sa poata reproduce inventia. Cererea se
inscrie in Registrul National al Cererilor Depuse, datele din cerere fiind
nepublice.
Cererea de brevet impreuna cu descrierea, desenele, schitele si
descrierea exploatarii formeaza impreuna depozitul national
reglementar. Cererile din depozit sunt facute publice in termen de 18
luni de la data constituirii depozitului. De la data publicarii incepe
protectia provizorie (situatia prin care i se confera titularului un drept
exclusiv de exploatare al inventiei, adica o protectie identica cu cea
izvorata din brevetul de inventie). Singura diferenta in protectia
provizorie si cea conferita de brevetul de inventie este aceea ca numai
titularul de brevet poate introducere actiune in contrafacere impotriva
persoanei carei incalca monopolul exclusiv de exploatare.
Actiunea in contrafacere este mijlocul specific prin care
titularul unui monopol exclusiv de exploatare asupra unui drept de Pr.
Ind. se poate apara impotriva tertilor. Ca temei juridic contrafacerea
este o infractiune si se sanctioneaza penal, iar sub aspectul laturii
civile are doua componente:
o component nepatrimoniala prin care tertul este obligat sa
inceteze incalcarea monopolului exclusiv de exploatare;
o componenta patrimoniala prin care titularul monopolului de
exploatare este despagubit pentru incalcarea dreptului sau.
Actiunea de contrafacere este pentru un drept de proprietate
industrial, echivalentul actiunii in revendicare pentrul dr. de
proprietate ca drept real principal.
2 Examinarea cererii de brevet Pentru examinarea cererii de

brevet, solicitantul poate sa ceara acest lucru odata cu cererea de


brevet sau ulterior in termen de maxim 30 de luni de la aceasta data,
fiind examinata de o comisie din cadrul OSIM, care analizeaza:
daca cuprinde toate datele de identificare ale solicitantului;
daca solicitantul este cetatean roman sau persoana juridica
romana, straina sau apatrid;
daca cererea si documentele care formeaza depozitul national
reglementar indeplinesc conditiile de forma prevazute de lege;
daca descrierea, schitele si desenele sunt suficient de clare,
complete si corecte;
daca inventia nu face parte din categoria creatiilor intelectuale
pentru care nu se acorda brevet;
indeplinirea cumulativa a conditiilor de fond positive pentru
brevetarea unei inventii (noutatea, activitatea inventiva,
aplicarea industriala);
indeplinirea, daca nu exista un impediment, a conditiilor de
fond negative (incalcarea ordinii publice si a bunelor
moravuri);
Aceasta etapa se incheie prin intocmirea unui raport de
examinare a cererii de brevet de catre comisia respectiva.
3 Admiterea sau respingerea cererii de brevet In baza
raportului de examinare intocmit de comisie, OSIM dispune:
respingerea cererii de brevet sau admitere si acord.
Se respinge daca:
obiectul inventiei nu este brevetabil
nu sunt indeplinite conditiile de fond positive sau negative;
nu au fost platite taxele pentru acordarea brevetului si
examinarea cererii in cuantumul si la termenele stabilite de
lege;
o terta persoana a solicitat respingerea cererii de brevet, pe
motiv ca dr. la brevet apartine altei persoane si inventia a fost
deja brevetata.
Hotararea de acordare/respingere se publica in Buletinul
Informativ de Proprietate Industriala in termen de 60 de zile de la
emiterea ei si produce efecte de la data publicarii.
BREVETUL DE INVENTIE
Brevetul de inventie este titlul juridic eliberat de stat, prin
organul sau de specialitate, cu competente exclusive pe teritoriul
Romaniei, prin care i se recunoaste titularului, un monopol
exclusiv de exploatare a inventiei sale.
Este eliberat de directorul general al OSIM in temeiul
hotararii de acordare a acestuia si se inscrie in Registrul National
al Brevetelor de Inventie.
Durata de protectie, conferita prin brevet este de 20 de ani
si include protectia provizorie (de la data publicarii cererii de
brevet de inventie).
CURSUL DIN 15.03.2015
INVENTIILE DE SERVICIU
Inventiile pot fi: libere; de serviciu.

Peste 80% din inventiile brevetate sunt inventii de serviciu.


Inventia de serviciu este o solutie tehnica a unei problem concrete
aplicabila in industrie, realizata de un salariat in timpul orelor de
program in exercitarea atributiilor sale.
Inventia de serviciu presupune existent unui CIM intre salariat si
unitatea angajatoare, dr. si obligatiile partilor fiind reglementate de
dispozitiile din Codul Muncii. L. 64/91, republicata in 2003 legea
brevetelor de inventive reglementeaza la art. 5 dr. si obl. salariatului
inventator si ale unitatii angajatoare. Inv. de serv. Se supun deci atat
CM cat si legii brevetelor de inventator, raportul dintre aeste acte
fiind ,,generalia specialist deroga. Deci, legea inventiilor este legea
speciala care deroga de la legea generala, respective CM. Dispozitiile
legii speciale se aplica prioritar fata de dispozitiile legii generale si se
completeaza cu dispozitiile acesteia.
O inventie se considera de serviciu atunci cand este realizata de
salariat in exercitarea atribatiilor sale prevazute de CIM si fisa postului,
folosind mijloacele material si informatiile detinute de unitatea
angajatoare.
1 Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele
unitatii angajatoare
1 - Inventiile realizate de salariat in executarea unui CIM ce
prevede in mod explicit o misiune inventiva, care corespunde cu
functiile unitatii ang. va putea fi brevetata de unitatea angajatoare.
2 - Inventia realizata in executarea unui contract de cercetare
prin care cercetatorul are incredintata in mod explicit sarcina de a
realiza o inventie va fi brevetata pe numele unitatii angajatoare care a
comandat cercetarea (norma supletiva).
Pina la realizarea inventiei, salariatul are obligatia de a informa
pe angajator in scris, ori de cate ori i se cere, despre stadiul realizarii
inventiei. In acesta perioada atat angajatorul, cat si salariatul au
obligatia de confidentialitate. In momentul realizarii inventiei, salariatul
are obligatia de a informa in scris unitatea ang. despre acest lucru.
Dupa informare, pune la dispozitia unitatii descrierea inventiei, a
modului sau de realizare si exploatare, schite si desene explicative
suficient de clare, corecte si complete, astfel incat o persoana de
specialitate sa poata reproduce obiectul inventiei.
Unitatea ang. din momentul primirii informarii de realizare a
inventii, are la dispozitie un termen de 60 de zile pentru a depune la
OSIM cererea de brevet de inventie. Depunerea cererii este un drept
nu o obligatie. Depasirea termenului de 60 de zile, care este termen de
decadere, duce la pierderea dr. unitatii ang. de a obtine brevet de

inventie. Dupa indeplinirea termenului de 60 de zile, dr. la brevetul de


inventie revine salariatului.
Daca unitatea ang. a depus cerere de brevet de inventie, aceasta
are obligatia de al informa pe inventatorul salariat, ori de cate ori
acesta cere, care este stadiul de examinare a cererii la OSIM.
Dupa obtinerea brevetului de inventie de catre unitatea ang., se
nasc dr. si obl., atat pentru inventatorul salariat, cat si pentru unitatea
ang.
Salariatul inventator
Drepturi patrimoniale:
- are dr. la o remuneratie suplimentara (izvorata din legea
inventiilor), care se acorda o singura data, iar cuantumul ei este
direct proportional cu efectele economice si sociale, respective
aportul economic al inventiei pentru unitatea angajatoare;
- dr. la remunerare suplimentara nu trebuie prevazut in CIM
deoarece isi are temeiul juridic in L. 64/1991.
- inventatorul are obligatia de a acorda asistenta tehnica pe baza
de contract pentru realizarea si exploatarea inventiilor. Asistenta
tehnica trebuie acordata de inventator titularului de brevet,
indiferent daca acesta este unitatea ang. sau alta persoana ce a
dobandit dr. la brevet prin contract de cesiune. Asistenta tehnica
pe baza de contract trebuie platita de titularul de brevet, avand
ca temei art.44 din L.64/1991.
b) Drepturi nepatrimoniale:
inventiei
inventie

- de a i se inscrie in CIM, calitatea sa de realizator al


- de a i se elibera un duplicat de pe brevetul de inventie;
- sa-i fie mentionata calitatea de inventator pe brevetul de

- sa-i fie mentionat numele si calitatea de inventator ori de


cate ori se face referire publica la inventia sa.
Aceste dr. nu sunt limitate in timp.
2 - Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele
salariatului
Inventia realizata de un salariat in executarea unui CIM ce nu are
incredintata in mod explicit o misiune inventiva, chiar daca este
realizat in timpul programului de lucru in domeniul de activitate al
intreprinderii, folosind mijloacele tehnice si informatice ale
angajotorului va fi brevetata pe numele salariatului.

De asemenea, inventia va fi brevetata pe numele salariatului


(cercetatorului) daca prin contract se prevede realizarea unei inventii,
dar unitatea angajatoare nu depune cerere de brevetare a inventiei in
termen de 60 de zile.
Drepturi si obligatii
In cea de-a doua situatie, pana la implinirea termenului de 60 de
zile , dr. si obl. salar. si unit. ang. sunt aceleasi cu cele prevazute la art.
5 din lege. Dupa implinirea termenului de 60 de zile, unit. Ang. are un
drept de preferinta in situatia in care inv. salariat, titular de brevet,
doreste sa incheie un contract de cesiune sau licenta a dr. ce izvorasc
din brevet. In acest sens inventatorul trebuie sa informeze in scris pe
angajator despre intentia sa de a incheia un contract de cesiune sau
licenta si sa faca o oferta. Oferta trebuie sa fie ferma, serioasa si
completa. De la momentul primirii ofertei, unitatea are la dispozitie un
termen de 3 luni pentru a accepta sau nu oferta, acesta fiind termen
de decadere. In consecinta, la implinirea acestui termen daca
angajatorul refuza in mod expres oferta inventatorului sau nu raspunde
acestuia, inventia devine libera.
Inventiile libere sunt solutiile tehnice ale unor probleme
concrete aplicabile in industrie, realizate de inventatori independenti.
Inventatorii nu au calitatea de angajat cu CIM sau cercetare. In cazul
unei inventii libere, titularul de brevet (inventator), poate sa incheie cu
orice persoana fizica sau juridica contract de concesiune/licenta sau
poate exploata singur obiectul inventiei.
Categorii de drepturi si obligatii
1 Dr. titularului de brevet:
titularul are un monopol exclusiv de exploatare a inventiei.
este singura persoana care poate sa consimta ca o terta
persoana sa exploateze, in tot sau in parte, inventia sa;
daca o terta persoana incalca monopolul exclusiv de exploatare
se poate apara prin actiunea in contrafacere (contrafacerea
este infractiune) si poate obtine:

- obligarea acestuia la incetarea incalcarii dr. sau (actiune nepatrimoniala);


- dr. de a obtine despagubiri - (act. patrimoniala);

are dr. la asistenta tehnica pe baza de contract din partea


inventatorului pentru realizarea si exploatarea inventiei.
2 Dr. inventatorului care nu este titular de brevet

are dreptul de a fi informat de catre unit. Ang., ori de cate ori


cere, despre stadiul examinarii cererii
are dr. la o remuneratie suplimentara si dr. de a fi platita
asistenta tehnica pentru realizarea si exploatarea inventiei pe
are o acorda titularului de brevet
Drepturi nepatrimoniale:

al inventiei
inventie;

- dr. sa i se inscribe in CIM, calitatea sa de realizator


- dr. de a i se elibera un duplicat de pe brevetul de

- sa-i fie mentionata calitatea de inventator pe


brevetul de inventie

- sa-i fie mentionat numele si calitatea de inventator


ori de cate ori se face referire publica la inventia sa. Aceste dr.
nu sunt limitate in timp.
3 Dr. unitatii care nu este titular de brevet are un dr. de
preferinta la incheierea unui contract de cesiune/ licenta a brevetului
de inventie
Transmiterea drepturilor in legatura cu inventia si anume: dr. la
brevet; dr. la acordarea brevetului; dr. ce decurg dupa eliberarea
brevetului (pot fi transmise, in tot sau in parte, prin contractul de
cesiune/licenta).
Modalitati de transmitere a dr. in legatura cu inventia
prin acte intre vii
in mod legal (prin succesiune) sau voluntar
prin acte cu titlu gratuit sau titlu oneros

I - Transmiterea prin contract de cesiune


Contractul de cesiune a dr. de proprietate intelectuala, nu are o
reprezentare proprie (este nenumit), neavand o definitie legala. Insa
poate fi definit ca un contract prin care o parte numita cedent,
transmite, in tot sau in parte, altei parti numite cesionar, monopolul
sau exclusiv de exploatare a inventiei, in tot sau in parte.
Contractul de cesiune poate fi: cu titlu oneros (se aseamana cu contr.
de vanzare-cumparare); cu titlu gratuit (se aseamana cu contr. de
donatie).
Dpv al intinderii:

cesiune totala cand se transmit toate dr. ce izvorasc din


brevetul de inventie si pentru intregul teritoriu pe care inventia
este protejata;
cesiune partiala - cand se transmit o parte din dr. ce izvorasc
din brevetul de inventie si pentru o parte din teritoriu pe care
inventia este protejata.
Prin contractul de cesiune se transmit numai dr. patrimoniale.
Obiectul transmis: dr. de proprietate asupra brevtului, in tot sau
in parte, si in consecinta toate dr. care decurg din brevet, inclusiv
actiunea in contrafacere.
Caracterele juridice:
1 sinalagmatic (daca este cu titlu oneros);
2 - unilateral (daca este cu titlu gratuit);
De regula este cu titlu oneros, fiind astfel si comutativ.
3 nenumit nu are o reglementare proprie
4 consensual, dar pentru proba este necesara forma scrisa, iar
pentru opozabilitate este necesara inscrierea contractului de
cesiune la OSIM si publicarea in Bul. Oficial de Proprietate
Industriala
Produce efecte din momentul incheierii intre parti, iar fata de terti
dupa publicarea in BO de PI.
5 este translativ de proprietate fiind transmis dr. real de
proprietate asupra brevetului de inventie
6 un contract cu executare dintr-o data
Conditii de validitate:
Conditii de fond:
Capacitate deplina de exercitiu fiind un act de dispozitie;
Consimtamant
Obiect sa fie un brevet valabil (in perioada de protectie). Daca
brevetul este expirat, nul, sau titularul este decazut din drepturi
contr. este nul (pentru lipsa de obiect)
Efectele contractului de cesiune:
1 Obligatiile cedentului

De predare sau remitere a obiectului contractului


(obligatia de a face). Se traduce prin obligatia cedentului de
a tolera dupa incheierea contractului, atele de exploatare a
obiectului contractului de catre cesionar. Ca obligatii
accesorii cererii de predare, cedentul trebuie sa transmita
cesionarului, odata cu brevetul de inventie si know-how
legat de reproducerea obiectului inventiei si exploatarea
acestuia.
Titularul de brevet are dreptul de a primi asistenta tehnica
pe baza de contract pentru realizarea si exploatarea
inventiei de la autorul inventiei. Prin urmare, cedentul nu are
obligatia de a acorda asistenta tehnica cesionarului (art.
44/L. 64/91), raportul juridic obligational existand intre
inventator si titularul de brevet.
Obligatia de garantie Cedentul trebuie sa asigure
cesionarului linistita si utila folosinta a inventiei (linistita
folosinta garantia pentru evictiune; utila folosinta
garantia pentru vicii ascunse). Dupa incheierea contractului
de cesiune, cesionarul se poate apara singur impotriva
incalcarii monopolului sau exclusiv de exploatare prin
actiunea in contrafacere sau prin actiunea in concurenta
neloiala. Garantia pentru vicii ascunse se intelege ca
cedentul trebuie sa-l asigure pe cesionar ca obiectul
inventiei brevetate este tehnic, atat realizabila, cat si
exploatabila. Cedentul nu garanteaza asupra randamentului
comercial al exploatarii inventiei.
2 Obligatiile cesionarului
1 achitarea pretului cesiunii - pretul fiind stabilit in bani,
produse sau mixt. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil,
sincer si serios;
2 prin contract se poate stipula ca cesionarul sa aibe
obligatia sa exploateze inventia, clauza ce este prezenta mai ales
cand pretul este stabilit ca un proent din sumele realizate prin
exploatarea inventiei.
Drepturile ce izvorasc din brevet pot fi transmise si prin
mostenire legala sau testamentara. Transmiterea este cu titlu gratuit si
obligatie de garantie.
II CONTRACTUL DE LICENTA
C. de L. este contractul prin care o parte numita licentiator
(concedent), transmite celeilalte parti, numite lientiat (concesionar), in
tot sau in parte, dreptul de folosinta asupra unui brevet de inventie in

schimbul platii unei redevente. Este asemanator cu con. de locatiune.


In sens restrans, licenta inseamna acordul titularului unui dr. de
proprietate indus. de a permite unei persoane sa foloseasca, in tot sau
in parte, dreptul sau exclusiv de exploatare, in schimbul platii unei
redevente. Etimologic, licenta provine din latina si se traduce prin
permisiune, libertate de a actiona.
CLASIFICARE:
1 Dpv al intinderii dr. transmise:
simpla cand titularul de brevet permite altei persoane numita
licentiat, de a folosi, in tot sau in parte licenta sa, dar isi
pastreaza dr. de a folosi personal inventia, precum si dr. de a
incheia alte contracte de licenta cu alte persoane.
exclusiva titularul de brevet transmite licentiatului un dr.
exclusiv de exploatare a inventiei sale, in tot sau in parte, dar
pastreaza dr. de a folosi personal inventia si se obliga sa nu mai
incheie contracte de licenta cu alte persoane pe teritoriul,
perioada de timp sau pentru aplicatia la care se refera
exclusivitatea
absoluta titularul de brevet transmite licentiatului, toate dr. de
folosinta ale inventiei, nu mai are dr. de a exploata personal
inventia si nici sa incheie alte contracte de licenta pe teritoriul,
perioada de timp sau pentru aplicatia la care se refera
exclusivitatea
2 Dupa aplicatia la are se refera licenta: de fabricatie; exploatare;
vanzare, etc
3 Dupa temeiul juridic: legala sau voluntara
CARACTERE JURIDICE:
-nenumit (se aplica prin analogie regulile de la locatiune)
- sinalagmatic
- consensual, dar pentru proba este necesara forma scris; pentru
opozabilitate publicarea in BOPI
- in principiu, cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit
- cu executare succesiva, dar poate fi si cu executare dintr-o data
- intuitu personae
EFECTE:

1 Licentiatorul - Obligatii: de predare a inventiei (remitere) (se


transmite prin
folosinta temporara a inventiei; sa furnizeze
licentiatului documentele know-how si tot ceea ce este necesar pentru
a putea fi folosit obiectul inventiei; sa garanteze pentru vicii si
evictiune
La incetarea contractului, titularul de brevet are obligatia de a prelua
stocul de produse fabricate pe baza de licenta si nevandute.
Totodata, titularul de brevet are obligatia, care nu rezulta din contract,
dar trebuie indeplinita si anume plata anuitatilor (taxe anuale pentru
mentinerea in vigoare a brevetului).
2 Licentiatul Obligatii: de a plati redeventa ( se poate plati
esalonat, poate fi deteminata sau determinabila (procent din cifra de
afaceri. Poate fi platita in bani, produse, mixt.); de a exploata
inventia, fiind o obligatie reala (( ,,prompter rem) - exploatarea
trebuie sa fie reala, efectiva, serioasa si onesta); de al apara pe
titularul de brevet impotriva uzurparilor; de a inceta, sista
exploatarea inventiei la incetarea contractului.
INCETAREA CONTRACTULUI - poate inceta prin
modalitati: reziliere (conventionala sau judiciara;
(anularea) brevetului ( titlului); moartea licentiatului

urmatoarele
desfiintarea

III -KNOW-HOW
Este un obiect de proprietate industriala, nominalizat atat in
legislatia interna, cat si in cea internationala. Desi este considerat un
element valoros in patrimoniul unei intreprinderi, nu are reglementare
proprie si prin urmare nu este protejat printr-un titlu de protectie.
Definitie doctrinara Este un ansamblu de cunostinte tehnice
(informatie, experienta, abilitati) nebrevetabile sau brevetabile
necesare fabricarii, functionarii sau comercializarii unor produse,
elaborarii sau funtionarii unor tehnologii sau procedee.
El trebuie sa aiba caracter de noutate si originalitate.
Legea 79/1997 privind regimul francizei, defineste k. Ca fiind
ansamblul de formule, definitii tehnice, documente desene, modele,
schite si procedee ce servesc la fabricarea si comercializarea unui
prudus.
Este alcatuit din doua elemente abstracte: abilitatea (dexteritatea)
tehnica si experienta tehnica.
1 - Abilitatea tehnica - se refera la aptitudini native sau
dobandite, care sunt calitati atasate persoanei si prin urmare nu pot
fce obiectul aproprierii de catre intreprindere. Acestea nu pot fi

transmise decat impreuna cu persoana care detine calitatile


respective. Abilitatile sunt insusiri si nu doar informatii ce pot fi fixate
printr-o descriere precisa.
2 Experienta tehnica este rezulltatul unei practici
indelungate. Nu este doar o simpla modalitate de executare a muncii
de catre un om experimentat, ci presupune o suma de cunostinte si
informatii necesare fabricarii/comercializarii unor produse. Fiind un
ansamblu de cunostinte, exp. tehnica poate fi transmisa pe un suport
material, poate fi apropriata (poate face obiectul proprietatii unei
persoane) si instrainata.
CARACTERE:
1 tehnic, practicIn privinta celui comercial, acesta este un
ansamblu de cunostinte, informatii ce sunt esentiale in special in
materie de franciza.
2 transmisibil cu urmatoarele particularitati: deoarece nu are o
reglementare proprie si nu este protejat printr-un titlu de protectie, el
nu poate fi trannsmis prin contract de cesiune sau licenta.Modalitatea
de transmitere este contractul de comunicare de k. Nici acesta nu
are o reglementare proprie, dar obiectul transmisiunii este format din:
transmiterea proprietatii asupra cunostintelor tehnice si informatiilor;
transmiterea abilitatii si experientei practice atasate persoanei prin
asistenta tehnica acordata beneficiarului
3 secret neexistand un titlu de protectie, k. nu beneficiaza de o
protectie de drept. Ea este una de fapt si consta in interzicerea
riguroasa a accesului tertilor la continutul k. Prin urmare k. este
protejat prin nedivulgare (monopol de fapt).
K. se deosebeste de secretul de fabricatie/comercial, deoarece>
- secretul comercial este o informatie care nu este in general
cunoscuta
- dobandeste valoare prin aceea ca detinatorul/titularul lui a luat
masuri rezonabile pentru ca tertele persoane sa nu aiba acces la
acesta
- constituie o tehnica, o formula de fabricatie ce nu evolueaza in
timp, in timp ce K. are caracter dinamic, fiind supus ameliorarii datarita
cercetarii si exploatarii industriale.
IV - MARCA
Este un obiect de proprietate industriala ce face parte din
categoria semnelor distinctive. Este valoros in patrimoniul unei

intreprinderi si este utila deoarece permite consumatorilor sa-si


orienteze preferintele catre un produs/serviciu. (L.94/1998).
Ca natura juridica:
este un bun incoporal, fiind singurul obiect de proprietate ind. cu
vocatie la protectie infinita prin reinnoirea succesiva a
depozitului
este un element al fondului de comert, destinat a atrage
clientela catre un produs sau serviciu. Se considera ca apartine
dr. de clientela.
Marca = este un semn susceptibil de reprezentare grafica, ce
serveste la deosebirea produselor si serviciilor unui comerciant de
cele asemanatoare altor comercianti.
CARACTERE:
FACULTATIV un comerciant are dr. si nu obligatia de a-si marca
produsele/serviciile. Un comerciant poate detine mai multe marci
sau niciuna.
INDIVIDUAL apartine unui singur titular. Nu se exclude si
detinerea in coproprietate.
Independenta fata de produs/serviciul marcat Daca un produs
marcat este interzis la comercializare sau fabricare, acest lucru
nu afecteaza validitatea marcii. Daca un produs este interzis
temporar la fabr/comer., acest lucru nu impiedica inregistrarea
marcii pt. acest produs/serv.

Deosebiri intre semne distinctive


Firma este numele/ denumirea sub care un comerciant
isi desfasoara activitatea si sub care semneaza. Este un atribut
de identificare al comerciantului, prin care se deosebeste de
ceilalti comercianti.
Emblema este un semn distinctiv, susceptibil de
reprezentare grafica, care identifica comerciantul.
Atat firma, cat si emblema si marca, au aceleasi conditii de
validitate: sa fie distinctive, disponibile si licite.
Firma nu poate fi instrainata, separata de fondul de
comert. Are caracter obligatoriu si caracter unic. Firma este
aparata impotriva folosirii nelegitime de catre un alt comerciant

prin actiunea in concurenta neloiala.


Marca are caracter facultativ, iar un comerciant poate
avea una sau mai multe marci sau niciuna. Ea poate fi
instrainata de fondul de comert. Marca este aparata, in principal,
prin actiunea in contrafacere si in unele situatii prin actiunea in
concurenta neloiala.
Semne susceptibile de a construi marci: cuvinte; nume
persoane; litere; cifre; desene; elemente figurative; forme
tridimensionale; combinatii de culori; orice combinatie a acestor
semne.
Functiile marcii
Importanta unei marci dpv economic rezulta din
informatiile pe care le contine, cu privire la originea produsului,
provenienta si calitatea lor.
Se considera ca marca are urmatoarele functii:

de diferentiere este prima dpv istoric, deoarece marca


serveste la deosebirea produselor/ serviciilor unui comerciant de
cele asemanatoare celorlalti comercianti. In timp a devenit
obiectiva, in sensul ca un produs/serv. care poarta o marca,
indiferent de zona geografica de provenienta, pastreaza aceleasi
calitati si caracteristici.

de concurenta individualizand un produs al unui


comerciant, marca este un important mijloc de atragere a
clientelei catre produsele care in timp au castigat o buna
reputatie. Este in stransa corelare cu functia de reclama

Cea de organizare a pietei si cea de garantare a calitatii


acesteia decurgand din primele doua.
de garantare a calitatii La fel ca celelalte functii, nefiind
consacrata legislativ, nu este sanctionata juridic, dar fata de
celelalte functii este supusa unei sanctiuni morale. Marca devine
in timp pentru consumator o garantie a calitatii produsului
marcat, fapt ce stabileste o legatura morala intre produs si
consumator. Daca produsul nu isi mai respecta obligatia morala
de a mentine constanta calitatea produsului marcat,
cumparatorul il sanctioneaza orientandu-si preferintele catre alt
produs.
Aceasta functie este considerata si o functie de protectie a
consumatorului.

de reclama releva cel mai evident independenta marcii fata


de produs. Astfel, o reclama bine condusa transforma marca intrun simbol al calitatii si reputatiei unui produs, cumparatorul fiind
atras in mod nemijlocit de marca, fara a mai fi interesat de
provenienta si calitatea marfii. Prin functia de reclama, marca
devine un element autonom al succesului comercial.
de organizare a pietei Marca asigura reglarea
dintre oferta si cererea pentru un anumit produs de
acest fel marca devine un important mijloc de
contribuind la prognozarea cererii de bunuri si
anumite categorii de consumatori.

raporturilor
pe piata. In
marketing,
servicii pe

Marca are si un efect negativ, in sensul ca poate duce la


instituirea de monopol prin proliferarea artificiala a marcilor pentru
acelasi produs, fara a exista diferentieri reale intre produsele
marcate din aceeasi categorie de produse.
Prin marca notorie se intelege o marca larg recunoscuta in
cadrul unui segment de public avizat. Marca notorie devine atat de
cunoscuta, incat nu se mai limiteaza la un segment de public avizat.
Principala conditie de fond pentru inregistrarea unei marci
este distinctivitatea. In cazul marcilor celebre, caracterul distinctiv a
existat la momentul inregistrarii marcii, dar s-a diluat in timp incat
nu mai exista. In aceasta situatie, marca celebra a ajuns sa
desemneze chiar produsul respectiv.

Sisteme de dobandire a dreptului la marca


Aparitia si evolutia marcilor a determinat in timp, aparitia unor
sisteme de dobandire a dreptului de marca.
Dpv istoric, primul aparut fost sistemul depozitului declarativ.
Dr. la marca se dobandeste prin folosirea indelungata a semnului
distintiv al marcii. A fost comparat cu dobandirea proprietatii prin
ocupatiune. Principalul inconvenient este dificultatea in a stabili data
certa a aproprierii marcii. (A apropria= a apartine cuiva).
Ca urmare, ulterior a aparut sistemul atributiv, astfel ca dr. la
marca se dobandeste prin indeplinirea unor formalitati administrative
ce confera data certa momentului dobandirii marcii.
Practic, delimitarea dintre cele doua sisteme nu este foarte
riguroasa, datorita faptului ca si in sistemul atribuitv se recunoaste dr.
de a folosi marca in anumite limite persoanelor care nu au formulat
cerere de inregistrare a marcii, dar au folosit anterior semnul distinctiv.
Potrivit sistemului declarativ, marca apartine primului ocupant,

adica persoanei care a folosit prima semnul distinctiv. Depunerea unei


cereri de depozit, in cazul sistemului declarativ, are rolul de a constata
existenta dreptului., Prin urmare titlul de protectie al marcii (certificatul
de inregistrare), nu are efect constitutiv de drepturi, ci efect declarativ.
Actul de folosire al marcii pentru a duce la dobandirea ei, trebuie sa
aiba urmatoarele caracteristici:
public si sa fie exercitat cu animo domini
sa fie continuu
sa fie calificat de a duce la dobandirea unei notorietati
sa se raporteze la intreg teritoriul statului respectiv.
In cazul depozitului atributiv, este consacrat si de legea romana,
in mod expres, ca dr. la marca apartine persoanei care a inregistrat-o
prima. Acest sistem are in vedere interesul publicitatii marcii si confera
securitate raporturilor juridice nascute in legatura cu marca.
Majoritatea legislatiilor moderne au adoptat acest sistem. Dr. la marca
se dobandeste prin constituirea unui depozit al marcii si inscrierea intrun registru public, titular fiind persoana care a inregistrat prima semnul
distinctiv al marcii. Sistemul atributiv confera titlului de protectie efect
constitutiv de drepturi.
Pe langa aceste sisteme, diferitele legislatii nationale au
consacrat si sisteme mixte, care folosesc elemente din cele doua
sisteme.
Astfel:
1 sistemul atributiv amanat consta intr-o inregistrare provizorie a
marcii pentru o perioada limitata de timp prevazuta de lege.
Inregistrarea provizorie se transforma in inregistrare definitiva, daca in
intervalul de timp prevazut de lege, solicitantaul face dovada
proprietatii sale asupra marcii. Inregistrarea marcii este o conditie
suspensiva.
2 sistemul provocator dupa depunerea cererii si un examen formal
al marcii, se dispune publicarea marcii pentru a permite tertilor ca intro anumita perioada de timp sa faca opozitie la inregistrarea marcii.
-Dupa expirarea etrmenului prevazut de lege si solutionarea
contestatiilor, inregistrarea marcii devine definitiva.
3 sistemul avizului prealabil Consta in faptul ca organul
administrativ competent, dupa inregistrarea cererii de depozit a marcii,
comunica solicitantului intr-o anumita perioada de timp prevazuta de
lege, riscurile de invocare a unor eventuale anterioritati si opozitie, dar
procedeaza la inregistrarea marcii imediat dupa depunerea cererii.

Pana la expirarea termenului, inregistreaza marca sub conditie


rezolutorie.
V - CONTRACTUL DE FRANCIZA
Contractul de franciza este un ansamblu de tehnici si operatii
comerciale prin care detinatorul unei operatii de succes, autorizeaza
un alt comerciant, sa inceapa o afacere identica cu a sa, prin folosirea
insemnelor comerciale si a experientei, elemente ce constituie tenta
economica a operatiunii de francizare.
Prin contractul de franciza se transmit cunostintele tehnice si
comerciale si semne distinctive (in principal marca si know-how), astfel
incat un alt comerciant sa desfasoare o afacere identica cu a primului.
Este un contract prin care o parte, numita francizor, transmite
celeilalte parti, numita beneficiar, folosinta unei marci a sa, know-how
si dr. de a folosi aceeasi furnizori in schimbul unui pret, numit
redeventa sau franciza. C. de fr. are trei elemente principale obiectul
sau constand: intr-o licenta de marca; comunicarea de know-how:
asistenta tehnica si comerciala.
Beneficiarul produce sau furnizeaza servicii identice cu ale
francizorului, propriilor sai clienti, pastrand identitatea si renumele
francizorului si reteaua sa de clienti, dar si calitatea produselor si
serviciilor acestuia.
CARACTERE JURIDICE
este un contract numit - reglementat de L.79/1998
este esentialmente cu titlu oneros
comutativ
consensual, dar forma scrisa este ceruta pentru proba.
Contractul trebuie sa cuprinda obligatoriu: partile; obiectul;
efecte; durata acestuia.
sinalagmatic
cu executare succesiva
intuitu personae in privinta calitatilor beneficiarului. Acesta
trebuie sa aibe anumite calitati profesionale si capacitate
ecnomico-financiara
pentru
desfasurarea
activitatii
la
standardele impuse de francizor
Francizorul poate fi titularul unei afaceri ce are in fondul de
comert, dr. de proprietate industriala.

Elementele definitorii ale unei retele de franciza:


omogenitatea implica egalitatea de tratament din partea
francizorului catre toti beneficiarii aceeleiasi retele de franciza.
Reteaua de franciza nu da nastere unei persoane juridice
distincte si prin urmare nu are patrimoniu propriu, nu-si poate
asuma dr. si obligatii si nu are capacitate procesuala.
publicitatea cade in sarcina francizorului si este identica pentru
toti beneficiarii. Beneficiarii au obligatia de a respecta si promova
publicitatea facuta de francizor. Publicitatea unei retele de
franciza se face centralizat pentru a se pastra unitatea retelei si
imaginea marcii.
unitatea scopul comun al partilor este promovarea unei
tehnologii, produs sau serviciu si dezvoltarea productiei si a
distributiei, fapt ce determina unitatea retelei.

V - Indicatiile geografice, de provenienta si denumirile


de origine
I,g,p,do sunt obiecte de proprietate industriala, ce fac parte din
categoria semnelor distinctive.
Conditiile naturale specifice ale unui teritoriu geografic,
determinat, cat si metodele nationale de preluare, pot conferi calitati
specifice, inconfundabile unor produse care reusesc sa capteze
interesele consumatorilor si sa atraga preferintele lor.
Igpdo sunt mentiuni directe sau indirecte privind originea
geografica a unui produs. Poate fi un nume de regiune, localitate sau
reprezentare grafica tipica pentru spatiul geografic respectiv. Dpv
juridic nu poate fi recunoscut unei persoane fizice/juridice un drept de
proprietate singular asupra indic. geografice, deoarece aceasta are un
caracter colectiv si imprescriptibil.
Exista asemanari, dar si deosebiri intre marca si i.g.p:
in principiu ambele au functia de identificare a unui produs sau
serviciu, dar marca cere un caracter individual (apartine unei
singure pers. Fizice/jur), pe cand indicatiile geog. p. si d.o, sunt
asemanatoare (nu pot apartine unei persoane, ci unei
colectivitati)
titularul unei igp pot fi asociatiile de producatori din zona
geografica respectiva.
Ig identifica produsele dupa originea lor geografica. Denumirea
de origine are o configuratie mai complexa, deoarece identifica

un produs cu o origine geografica determinata ce prezinta


caractere specifice, unice, datorate atat mediului din care
provine, cat si metodelor de fabricatie speciale utilizate constant
cu valoare de traditie in spatiul geografic respectiv.
produsele ce poarta o indicatie geo. sunt identificate prin
calitatile si reputatia determinate in mod esential de aceasta
origine geografica.
sunt excluse de la inregistrare, ig ce cuprind denumiri
generice, susceptibile de a induce in eroare consumatorii asupra
originii modului de obtinere si calitatii produselor.
Ig si do sunt protejate printr-un titlu de protectie (certificat
si de inregistrare), ce confera titularilor un drept exclusiv de
exploatare pe o perioada de 10 ani. Se poate reinnoi numai daca
se mentin conditiile indeplinirii pentru acordarea sa.
DESENELE SI MODELELE INDUSTRIALE
Reglementare legala Legea nr.129/1992.
DMI au o natura hibrida. Se afla la rascrucea dintre arta si industrie,
fapt ce a determinat un regim special de protectie.
DMI dupa destinatie si modul de reproducere apatine dr. de proprietate
indus., iar dupa natura efortului creator apartin dr. de autor.
Initial DMI au fost protejate numai prin legea dr. de autor. Ulterior
datorita naturii hibride protectia a fost nuantata in functie de ponderea
elementului artistic sau industrial.
DI este aspectl exterior al unui produs sau unei parti al acestuia,
redat in doua dimensiuni, ca urmare a principalelor caracteristici cum
ar fi: linii, contururi, culori, forma, textura
MI reprezinta aspectul exterior al unui produs/parti de produs, redat
in 3 dimensiuni, rezultat prin combinatia principalelor caracteristici
cum ar fi: linii, contururi, culori, forma textura.
Importanta DMI este aceea ca prin ele se confera produselor o
fizionomie vizibila, atractiva si particulara. Servesc de asemenea, la
fabricarea pe scara industriala a unui produs indus., comercial sau
artizanal.
Caractere:
Caracterul de noutate pentru a putea fi protejat, un DMI
trebuie sa fie nou (sa nu fie facut public pana la acel moment.
Aprecierea noutatii se face dupa criterii subiective. Noutatea in

materia DMI este relativa. Un DMI este considerat a fi nou daa


imaginea de ansamblu pe care o confera produsului este noua.
Un DMI nu este considerat nou, daca nu este diferit de DMI
anterioare decat in privinta unor detalii nesemnificative
Caracterul individual un DMI are caracter individual daca
impresia globala, de ansamblu, pe care o produce asupra unui
utilizator avizat este identica de cea a oricarui model ori DMI
facut public inainte de depunerea cererii de inregistrare.
SISTEMELE DE PROTECTIE A DESENELOR SI MODELELOR
INDUSTRIALE
Datorita naturii hibride, sistemele de protectie au oscilat intre
protectia prin legea de autor si potectia prin lege speciala apartinand
proprietatii industriale.
In principal sunt urmatoarele sisteme de protectie:
sistemul cumulului de protectie Este adoptat de legea
francaza. Acest sistem este fundamentat pe teoria unitatii artei
prin care se considera a este imposibil de a se stabili un criteriu
obiectiv care sa permita departajarea artei propriu-zise de cea
aplicata. Acest sistem permite cumulul in cea mai larga
acceptiune daca: autorul unui DMI solicita protectia unui dr. de
autor (care nu presupune nicio formalitate ad-tiva), dar si
protectia industriala (care presupune parcurgerea unor etape adtive si eliberarea unui titlu de protectie). Sistemul permite nu
doar alegerea de catre autor intre protectia ind. si cea de bazata
pe dr. de autor, dar si protectia simultana, conferita de cele doua
legi. Legea romana permite cumului de protectie intr-un mod
restrictiv, mai exact un DMI este protejat de legea speciala, dar
in masura in care nu sunt dispozitii contrare se permite protectia
prin legea dr. de autor.
sistemul cumulului restrictiv Esre adoptat de legea
germana, prin care un DMI, poate fi protejat prin legea dr. de
autor numai daca are un nivel artistic ridicat. Pentru DMI la care
nivelul artistic este redus si predomina componenta utilitara,
protectia se face prin lege speciala. Acest sistem contrazice
teoria unitatii artei si are la baza ideea unei delimitari subiective
a nivelului artistic atins de un DMI.
sistemul protectiei specifice Este adoptat de legea italiana
prin care exclude orice cumul de protectie, DMI fiind protejate
numai prin lege speciala. Potrivit sistemului, elementele unui
DMI, care au un nivel ridicat artistic pot fi protejate separat de
desenul sau MI propriu-zis prin legea dr. de autor. Insa DMI in

ansamblu lor nu sunt protejate decat prin lege speciala.


Legea romana a adoptat sistemul protectiei specifice (Legea
nr.129/1992, art.8).
Titlul de protectie al DMI
Titlul de protectie al unui DMI se numeste certificat de
inregistrare, iar durata protectiei este de 10 ani de la data
constituirii depozitului national reglementar. Perioada de
protectie poate fi prelungita de cel mult 3 ori succesiv, pentru
perioade de cate 5 ani.

CURSUL DIN 21.03.2015


DREPTURILE DE AUTOR
(L. 8/1996)
DA sunt o constructie juridica destinata sa protejeze creatiile de
fond. In materia DA esentiala este originalitatea, conditie cE are
corespondenta in noutatea de la proprietatea Indus.
Creatiile de forma sunt protejate indiferent de valoare, destinatie,
modul sau forma concreta de exprimare sau modalitatea de creatie.
In prezent DA sufera transformari radicale datorita diversificarii
tipurilor de opere protejate, in special datorita progresului informaticii.
In prezent, central de greutate al protectiei s-a mutat de la autorul
creatiei, catre intreprinderea de productie/difuzare a acestuia.
Prin DA, ca institutie de drept civil, intelegem ansamblul de
norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale nascute din crearea,
publicarea si valorificarea operelor literare, artistice si stiintifice. Ca
drept subiectiv civil, DA este posibilitatea recunoscuta de lege
creatorului unei opera LAS de a decide aducerea ei la cunostinta
publicului precum si exploatarea acesteia.
Exista doua teorii cu privire la natura juridical a DA:
Teoria monista fundamentata pe imposibilitatea disocierii
personalitatii autorului de opera sa, cu consecinta nasterii unei
singure categorii de DA;
Teoria dualista care prevede ca dintr-o opera LAS se nasc, in
primul rand dr.morale de autor, care sunt preponderente si din
care decurg dr. patrimoniale de autor. Aceasta teorie a fost
adoptata de toate tarile europene, inclusiv de Romania.

Conditii de protectie a operelor prin legea DA


Distinctia fundamentala dintre DA si proprietarea Indus. este
aceea ca pentru protectia unei opere LAS nu este necesara nicio
conditie de forma (fara formalitati ad-tive si nu se emite titlu de
protectie).
Prin urmare singurele conditii de protectie, sunt cele de fond:
Opera sa fie rezultatul unei activitati creatoare a autorului,
activitate ce implica originalitatea. In art. 7 din lege se prevede
expres ca ,,obiectul protectiei DA il constituie operele originale de
creatie intelectuala. Termenul de originalitate este considerat in
doctrina, ca fiind individualitatea operei, adica forma concreta de
exprimare a fanteziei autorului. Criteriul originalitatii se manifesta
diferit, in functie de natura operei, dar este conditie esentiala, fiind
echivalentul noutatii din proprietatea Indus.
Opera sa imbrace o forma de exprimare perceptibila simturilor.
Sunt protejate atat operele sub forma scrisa, cat si ele orale,
precum si operele indisolubil legate de suportul material prin care
sunt exprimate (picturi; operele de arta plastica)
Opera sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului prin
orice mod (reproducere; executare; expunere, etc.)
Este recunoscuta si protejata orice opera LAS prin simplul fapt al
realizarii ei. Sunt protejate si operele neterminate si cele care nu
au fost aduse la cunostinta publicului.
Nu pot fi protejate prin legea DA:
ideile, teoriile, conceptele, inventiile continute intr-o opera
indiferent de modul de exprimare (sunt protejate prin alte texte de
lege);
textele de natura politica, ad-tiva, legislative, judiciara
simboluri ale statului, ale autoritatii publice, organizatii (steme,
sigiliul, drapelul, etc.)
stirile si informatiile de presa
datele si faptele, precum si mijloacele de plata
Enumerarea este limitativa, nu cu titlu de exemplu.
OPERA COMUNA
In multe situatii, o opera este rezultatul activitatii creatoare a
mai multor persoane. Creator al unei opera LAS nu poate fi decat omul,

pers. fizica. In cazul pluralitatii de autori, avem de-a face cu mai multe
subiecte ale DA al unei opera cu caracter individual.
Opera comuna este opera creata in colaborare de mai multi coautori.
Este prin excelenta o opera unitara, ce se caracterizeaza printr-o
pluralitate de subiecte al DA asupra unui obiect unitar. Obiectul unitar
al operei poate fi:
divizibil cand contributia fiecarui autor poate fi identificata;
indivizibil cand contributia autorilor formeaza un tot si nu poate fi
identificata contributia fiecarui autor.
Remuneratia cuvenita autorilor unei opera colective, se imparte
proportional cu contributia fiecaruia, daca opera are obiect divizibil, si
in mod egal intre toti coautorii, in cazul operei cu obiect indivizibil.
Deoarece opera este rezultatul activitatii creatoare a tuturor
coautorilor, acestia vor fi impreuna titulari ai DA.
Opera comuna cu obiect indivizibil poate fi exploatata numai cu
acordul tuturor coautorilor. Daca contributia fiecarui autor poate fi
determinate, ea poate fi exploatata si separata de fiecare autor, cu
conditia ca exloatarea operei comune sa nu prejudicieze dr. celorlalti
coautori.
Opera audiovizuala prin natura ei este o opera colectiva, dar
potrivit art.5 din lege, se prevede expres ca este o opera comuna.
OPERA COLECTIVA
Este opera creata la initiativa si sub responsabilitatea unei per.
fizice/juridice, contributiile personale ale coautorilor formand un tot,
fara a fi posibil, (data prin natura operei) sa se atribuie vreun dr.
distinct unuia dintre autori asupra operei in ansamblul ei. In lipsa unei
conventii contrare, opera colectiva apartine persoanei fizice sau
juridice din intiativa, responsabilitatea si sub numele careia opera a
fost creata (ex. ziar, dictionar, enciclopedie). Subiectul dr. de autor
colectiv poate fi numai persoana(ele) fizica(e) care au creat opera.
Este o opera complexa dpv al obiectului care reuneste elemente de
naturi diferite, fapt ce nu inseamna in principiu ca obiectul este
divizibil. Este caracterizata de o pluralitate de obiecte ale dr. de autor
si un singur subiect al DA (perssoana fizica sau pers. fizice).
Elementul esential de diferentiere dintre opera comuna si cea
colectiva este acela ca opera colectiva este creata la initiativa, sub
controlul si responsabilitatea unei personae fizice sau juridice,
persoana ce imprima o conceptie de ansamblu operei.

Fiecare coautor realizeaza o parte distincta asupra operei


comandate, potrivit cu cerintele si indicatiile titularului.
Titularul DA al operei colective este persoana fizica sau
juridica din initiativa, responsabilitatea si sub numele careia a fost
creat.
Dr. patrimoniale de autor asupra operei colective, in ansamblul
sau, se exercita numai de titularul operei. Autorii contributiilor la opera
colectiva, au fiecare dr. sa exploateze separat contributia, cu conditia
sa nu prejudicieze opera in ansamblul sau. De asemenea, dr. morale de
autor revin tot persoanei din initiativea responsabilitatea si sub numele
careia opera a fost creata. Si in privinta dr. morale de autor, fiecare
coautor beneficiaza de dr. morale si au posibilittea sa sesizeze titularul
dr. de autor, ori de cate ori contributia sa sufera o deformare
brutala a creatiei.
DREPTURILE MORALE DE AUTOR
Sunt preponderente si din ele se nasc dr. patrimoniale de autor.
Dr. morale sunt anterioare dr. part. si isi continua existenta si dupa
incetarea dr. part., dupa ce opera trece in domeniul public. Dr morale
de autor sunt perpetue.
Dr. morale de autor sunt enuntate explicit in art.10 din L.8/1996:
dr. de divulgare dr. autorului de a decide, in ce mod si cand
opera sa va fi adusa la cunostinta publicului. Este un dr.
discretionar, fiind unul dintre cele mai personale dr. si acela care
da nastere dr. patrim.
dr. la paternitatea operei dr. de a pretinde recunoasterea
calitatii de autor al operei. El exprima legatura fireasca dintre autor
si opera sa. Presupune un aspect pozitiv, care consta in dr.
autorului de a revendica oricand calitatea sa de autor si un aspect
negativ, acela de a se opune oricand unui act de uzurpare
dr. la nume dr. autorului de a decide sub ce nume opera sa va fi
adusa la cunostinta publicului
dr. la inviolabilitatea operei dr. autorului de a pretinde
respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari
sau atingeri adusa operei daca prejudiciaza onoarea/reputatia sa.
Este o consecinta a dr. la divulgare, opera fiind adusa la cunostinta
publicului numai in forma hotarata de autor.
dr. de retractare dr. autorului de a retrage opera de pe piata
oricand, despagubind daca este cazul titularii dr. de exploatare.
Este un dr. distinct de dr. de divulgare si este o consecinta a

caracterului absolut si discretionar al dr. de divulgare


Caractere:
1 sunt strans legate de persoana autorului. Sunt strict
personale si pot fi exercitate numai de autor personal astfel:
componentele positive ale dr. de divulgare, paternitatea operei,
numele si inviolabilitatea pot fi exercitate doar personal si nu sunt
transmisibile (sunt incesibile); componentele negative (opunere la
orice atingere adusa calitatii de autor sau integritatii operei) se
transmit prin mostenire
2 - sunt perpetue continua sa existe si dupa ace opera cade in
domeniul public.
3 - sunt inalienabile nu pot face obiectul unei renuntari sau
instrainari. Cu toate acestea, dr. la inviolabilitatea operei si cea a
calitatii de autor sunt transmisibile prin mostenire.
4 sunt insesizabile nu pot face obiectul unei executari silite,
rezultand din inalienabilitatea dr. de autor. Creditorii autorului pot
executa silit numai foloasele patrimoniale rezultate din exploatarea
operei. In cazul unei opera nedivulgate, creditorii nu-i pot impune
autorului divulgarea si exploatarea ei si nici nu se pot substitui
autorului divulgand si exploatand ei opera pentru satisfacerea
creantelor lor
5 imprescriptibil este o consecinta a caracterului perpetuu al
dr. morale.
DREPTURILE PATRIMONIALE DE AUTOR
Sunt o consecinta a dr. morale de autor, ca o componenta
separata si reprezinta dr. autorului de a trage foloasele materiale ale
exploatarii operei sale.
Caractere:
1 sunt strans legate de persoana autorului. Astfel; autorul
unei opere are dr. exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand v-a
utiliza/exploata opera sa. De asemenea, autorul este singura persoana
indreptatita sa permita utilizarea sau exploatarea operei de catre terti.
2 exclusiv dr. de a ceda folosinta sau exploatarea operei este un
dr. strict personal. Autorul este singura persoana ce poate decide, daca
opera sa v-a fi exploatata, in ce mod si cand se va realiza acest lucru.
Deci autorul este titularul monopolului exclusiv de exploatare a operei.
Este singura persoana care poate sa decida, daca si in ce limite v-a
permite UNITER sa exploateze opera.

3 limitate in timp
Categorii de drepturi de autor:
Dr. de a utiliza/exploata personal opera
Dr. de a consimti la utilizarea/exploatarea operei de catre terti
Dr. de suita
Dr. de suita este dr. autorului unei opere de arta plastica,
revanduta la licitatie publica ori prin intermediul unui comerciant de a
incasa 5% din pretul fiecarei noi vanzari. Este un drept inalienabil nu
poate face obiectul niciunui renuntari sau instrainari. Proprietarul
operei de arta plastica sau posesorii lor au obligatia de a permite
autorului operei accesul la opera sa. Daca proprietarul/posesorul unei
opere de arta doreste sa o distruga, are obligatia sa-i ofere opera
autorului la pretul de cost al materialului. In cazul operelor de
arhitectura, autorul are dr. de a fotografia, copia si a primi
reproducerea proiectelor.