E-o zi sfinit cu singurtate

Duminic, dar nu una oricare

Simt c sunt cercetat de vechi pcate
pe care nu le-am spus ntru iertare,

mrturisindu-le sau chiar de loc

n nepsarea lutului din mine.
i simt uor cum limbile de foc
ale mustrrii umplu de ruine

aceast zi aproape-n lcrimat

ce-mi nfoar lutul ruinat
pe care l-a fi vrut fr de pat
i s nu-l simt strivit de vre-un pcat

E o duminic de toamn sfnt,

frunzare aspre, vntul le rsfa.
Pe toate Domnul le binecuvnt
copacii goi, iari vor da-n via

i simt Lumin Sfnt peste mine

cum singur trec prin margini de pduri,

m lumineaz gndul nspre bine

de a mrturisi cu mii de guri

ce n-am mrturisit ceva odat

i neiertarea mi-a rmas trecut
pn cnd spune-mi-voi ntreaga via
fr s uit vre-o fapt ru fcut.
E o duminic, dar nu oricare
e-o zi n care Domnul d iertare
Poezie: GHEORGHE MORU