Rinolalia Reprezinta o tulburare de limbaj ce se manifesta printr-o nazalizare exagerata sau o insuficienta nazalizare a vorbirii.

Termenul rinolalie deriva

din cuvintele rhia, rhinos= nas si lalie= vorbire, asadar, in sensul larg al cuvantului rinolalie inseamna vorbire pe nas. Acest fenomen se produce prin
diminuarea sau amplificarea rezonanei sunetului, ca urmare a obstruciei nazale sau a unei comunicari buco-nazale defectuoase si afecteaza major
inteligibilitatea vorbirii.
Asemnri ntre rinolalie i dislalie:
Ambele sunt tulburri de pronunie
In rinolalie apar deficiene ce constau n tulburarea rezonanei sunetului i n fonfial.
In diagnosticarea rinolaliei se tine cont de starea valului palatin si directia de scurgere a undei de aer expirator. Valul palatin este considerat normal, atunci cand
copilul poate sa sufle intr-un fluier, fara a-si astupa narile, poate sa inghita o cantitate mare de lichid fara ca acesta sa refuleze pe nas, poate sa pronunte corect
sunetul s. Pentru determinarea directiei de scurgere a undei de aer expirator se observa posibilitatile copilului de a sufla in diferite instrumente muzicale, a
stinge o lumanare aprinsa, a umfla obrajii, fara ca aerul sa se scurga pe nas, a pronunta grupul de vocale ai. Atunci cand copilul nu poate efectua corect
aceste actiuni, inseamna ca prezinta o anumita forma de rinolalie. De asemenea, se stabileste rezonanta nazala in pronuntarea cuvintelor care contin sunetele
m si n. Absenta vibratiilor in timpul pronuntiei cuvintelor care contin m si n indica existenta rinolaliei inchise.
Clasificare:
1. Rinolalie deschis (aperta) suflul aerului necesar pronunrii sunetului se scurge pe cale nazal; se manifesta printr-o nazalizarea exagerata a sunetelor
orale si se caracterizeaza prin tulburari de voce (dirijarea insuficienta de catre valul palatin a undei respiratorii duce la deformarea consoanelor si a vocalelor),
tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (copilul inspira mai des decat ar fi normal, datorita scurgerii continue pe nas a unei mari cantitati de aer), tuburari de
articulare a sunetelor.
2. Rinolalie nchis (clausa) unda de aer necesar pronunrii consoanelor nazale se scurge pe traiectul bucal; se manifesta prin aceea ca unda necesar
pronunrii sunetelor nazale se scurge pe traiectul bucal. Sunetele nazale sunt fie omise, fie sunt substituite cu b si d. Sunt afectate in primul rand sunetele m
si n.
3. Rinolalie mixt (mixa) n vorbirea aceleiai persoane se gsesc manifestrile rinolaliei deschise i a rinolaliei nchise; se manifesta la persoanele care
prezinta concomitent o obtructie partiala a cailor nazale (ceea ce impiedica relizarea sunetelor m si n) si o deficienta de inchidere a orificiilor nazale (ceea
ce produce o nazalizare a sunetelor orale).
1. Rinolalia deschis poate fi din punct de vedere simptomatologic:

a. Organic este provocat de paralizii centrale/periferice ale vlului palatin. Spre deosebire de paraliziile centrale n care este afectat numai vorbirea,
paraliziile periferice sunt nsoite de tulburri de glutiie. Mai este provocat de procesele patologiei care afecteaz esutul nervos al vlului; malformaii
congenitale ale vlului, afeciuni ale esutului vlului n urma unor infecii; vegetaii adenoide care dup extirpare n locul nazalitii organice nchise, provoac
o nazalitate funcional deschis; despicturi congenitale ale vlului rezult palatolalie (cea mai grav). Aceste malformaii sunt provocate de:
infecii cronice n perioada graviditii (lues, malarie);
infecii virale n perioada graviditii (rubeol, varicel n primele sptmni ale sarcinii);
radiaii;
consagvinitate;
incompatibilitatea factorului RH;
tulburri tiroidiene ale mamei.
b) funcional cauzat de mobilitatea redus a vlului palatin sau a muchilor faringo-nazali ce nu reuesc s nchid drumul curentului de aer spre cavitatea
nazal; tulburri respiratorii; imitarea vorbirii unui rinolalic n perioada nsuirii vorbirii; neexersarea vlului dup operaie. Are aceleai simptome ca i cea
organic, dar amploarea i gravitatea sunt diminuate.

Rinolalia inchisa poate fi:

anterioar - sunt blocate narinele si nazofaringele nu poate comunica cu exteriorul prin intermediul cavitatii nazale. Sonoritatea sunetelor este foarte stearsa
si este afectata si respiraia.

posterioar datorata blocarii nazo-faringelui. Sunetele m si n sunt omise sau nlocuite.

Simptomatologia rinolaliei deschise: cele mai grave sunt despicturile vlului palatin, acestea punnd probleme fiziologice. Pentru copilul care se nate cu
despicturi de vl palatin, alimentaia se face cu deficiene, mai ales suptul i deglutiia. Din aceast cauz, copilul se dezvolt greu. Cnd se trece la
alimentaia mixt, unele alimente pot trece n trahee i copilul se poate axfisia. Prezint rezisten redus la infecii. Cnd ajung la vrsta adult, tulburrile de
deglutiie dispar.
Din punct de vedere al dezvoltrii limbajului, simptomatologia este divers din cauza:
gravitatea deficienei;
nivelul de dezvoltare psihic;
mediul socio-cultural;
modalitii de vorbire aleas de subiect;
particularitile personalitii;
momentul i rezultatul interveniei chirurgicale.
n timpul fonaiei normale, vlul palatin joac un rol important n nchiderea cavitii, se ridic i coboar n timpul fonaiei. Fora de nchidere a vlului este
mai mic pentru vocale i mai mare pentru consoane. Cea mai slab nchidere la vocale a, cea mai puternic nchidere la vocale i, cea mai slab nchidere
la consoane v, cea mai puternic nchidere la consoane s.
Din cauza ptrunderii aerului fonator n cavitatea nazal este diminuat rezonana sunetului. Apar elemente parazitare n fonaie pentru a compensa aceast
insuficien a vlului, adugndu-se un hrit (mai ales la consoanele c i g, s i z). Apar tulburri de ritm i fluen (scurgndu-se aerul pe nas, este nevoit s
respire mai des). Apar grimase faciale (strngerea nrilor pentru a opri ieirea aerului pe nas. i provoac subiectului sentimente de apatie, negativism, evitarea
vorbirii, anxietate.
Corectarea rinolaliei cuprinde interventia chirurgicala (daca este cazul), interventia logopedica si masuri psiho-pedagogice, de inlaturare a complexelor si de
educare a trasaturilor pozitive. Interventia logopedica reprezinta o parte importanta a terapiei, atat inaintea interventiei chirurgicale, cat mai ales, dupa aceasta.