PIATRA PITIGOIULUI Ne-am céznit. doi copii, o mama si un om, sd va fa- cem o povestire. Daca o fi buna nu-i vina noastra, iar daca o fi proasta o sé ne silim alta data mai mult. Basmul a iesit din colaborarea tuturora : mama pu- hea fire de bumbacuri In gauri- le ciorapilor copiilor, baiatul clidea un casiel din pietre dreptunghiulare. iar fetita im- pletea pe un schelet de sirma fire de papura vdapsite, ca sa iasé din degetele-i cuminti si miei un cog care sa puie vara patru ciresi. Si cum luc miinile, mergea si gura si s¢ croia povestirea.. Basmul incepe, ca toate basmele, eu vorbele: A fost odat&*, pentru cA tot ce se intimpla din lumea basmelor s-a pe- trecut odata, adicd pe vremuri, si nu se mai poate petrece inca o data A fost odaté o toamna dulee si lung’. cum — nu e vorba — au mai fost si altele, insa nu la fel intotul si intocmai ca toamna aceea, Pasarile loare, berze cu aripile Mari, rinduncle mici si alte soiuri de sdgeti zburdtoare, cu ciocul cit chibritul sau cit ereionul sau cit nuiaua, ajunseserd cu bine in {a calda, unde aveau s& trdiascé pind ce trecea gerul si se topea zipada de la noi, Pasdrile de la Giurgiu asteptasera pasarile din Ar- ges, de la Bacau si Severin, $i dupa ce se adunara toate, au tre- cut in nori de stoluri cétre miazdzi, peste Dundre, peste Sfin- e: 1i9tul Munte si peste Mare, in Egipt si mai jos, in nisipurile fra- mintate de vinturi, prin care umblA de mii de ani stafiile de piatra. ‘Vazind ca incep sé imbatrineasca si ci unele din ele nu o sd mai aiba puterea sA se intoared de doua ori inapoi, pasarile au tinut sfat laolalta si s-au hotarit sa zideascd un palat. In timpul cuvenit, toate pasarile adusera cite ceva si ras- Pindindu-se de trei ori pe intinsul lumii, ele gramadira, dumicat cu dumicat, purtat in cioc, cea mai mare cetate din lume. cu bolti si ineaperi si cu o turlé la mijloc, In turlé fu pus pamni¢ un vultur negru, cu o suta de ajutoare, o suta de ciori, Vulturul sta in fereastra sau pe virful turlei, iar pe erestetele invelitori- Jor mai joase, in colfurile palatului depirtate, vegheau — ochii de ofel ai corbilor, armati cu ciocuri gata de lupta si cu gheare din acelasi metal, Citeva rindunici batrine, ca niste maici eu comanacul turtit pe frunte, ramasesera in palat — gi citeva beeate. Si, la intrare, in cite un picior, strajuiau sase cocori dobrogeni, rei de-a dreapta si de-a stinga trei, cu gindul Ja nuferii albi dé la Cer- navoda n-aveau de pazit numai insusi palatul, ci mai ales adunate prin virfuri si firizi. O pasire, cit un fluture de mica, o pasare galbend, ciocdnise fn geamul unei imparatese de prin raiurile fierbinti ale pimintului si impara- teasa, uimitdé de frumusatea. pitigoiuluide aur. cu. cioculede.os, La lisat sa intre. Dar dupa trei zile tilharul a plecat, furind in cioc un ac de diamant fermecat, cu virful tare si tepos ca tenul de-gladita. Acul, pazit-in=ziduri de marmuré trandafirie. de catre toti cei o suta de impérati, care s-au strecurat printre timpuri Ja ‘tron, avea insusirea de-a lumina. cu. scinteiere do luna pina_in departari, si el fu pus cu piatra Iui de jar alb in- toars4 Ineoace, in locul cel mai inalt al palatului pisiresc, stra- ducing _ca.un luceafar mai mare. é sprava tindu-i bine, a.imbarbitatinima.pitigoiului aut, El zise mAicufelor rindunele : ,,Stati_cd o si ant aduc = alte_averi, ¢éci_ acum am inteles cum trebuie sa lucrez si nu ma las. ping .nu_umplu, cu stréluciri sciifiipe candela fara untdelemn. din turla cioroiului Dumitru“, Intr-adevar, cioroii fuseseri toti botezati, ca si fie Ge célindarul romAnese si ca si se simth ju- tati-silegati sufleteste.de.cetele sfintilor, O suti de ciori primi- 120 seri o sutA de nume, ca oamenii si in fiecare diminea{a gi seara, cind se varsau laolalt&, amestecindu-se, apele luminii cu apele gntunericului, vulturul ii striga pe nume, ca sa vada de nu cum- va, vreunul, apucat de dorul pribegiei, ar fi parasit creasta co- perisului de paza gi ar fi plecat. Ins cioroij nu s-au migcat din Jocul lor niciodata si totdeauna ei au raspuns de cite doua ori pe zi chemarilor vulturilor, zicind ,,Crau, Crau* — ceea ce in limba ciorilor insemneazé : ,,Sint aici, fii fara grija. Nu plec*. Cu istetimea_lui, pitigoiul-de-aurse duse la_balconul_altei. tese din tar ympé ile calde, care tocmai_citea_o scrisoare. de. ‘ul ei imparat, dus departe, in cuprinsurile marii de margean, ca sa cumpere si si aduca pe spi de camile si ele- fanfi, gitu si secaraé pentru supusii lui, Caci pe vremea aceea si in tarile acelea unde nu cresteau bucate cu spicul gros $i cu stiuletele mare, ca la noi, imparatii faceau treburile astea, pla- tind cu mina lor si i e it hrana oamenilor din impardtii, Corabiile aduceau in strimtorile Marii de Margean butoaie cu brinza grasa, burduse cu unt, saci cu porumb si griu si sare. $i dadeau asemenea marfa, care in tara de unde venea se facea de la sine, pe alte marfuri, de alte soiuri, care si ele in partea locului se faceau de la sine : curmale, portocale, rodii, scortisoare, dinti de elefant, og de broasca, si miargaritare — si schimbul trecea prin miinile imparatilor i lumea era multumita. "i ee E i imparateasa_era_bucuroas§foartede_cele ce-i_aducea la uno: tint imparatul-gi-intrerupse_citirea_scrisorii, in clipa.cind cu_coada_ochiului zarise_pitigoiul_galben, rasfajindu-se in fe- reastra. Fa_deschise cu bigare de seam usa cerdacului, temin- du-se s nu-I Sperie si nestiind citce fel de poama de prefacut si de hot avea de-a face. Afurisitul de_ pitigoi_trégea_cu_ochiul si-cu_urechea_si_sirea_jucind_imprejur,—sprinten—si_drigélas. Abia se intoreea cu ciocul intr-o parte, cA se si muta in partea cealalta, isi intoreea capul piezis, ca_sd i se vadaipata carami- zie_ce-i_sta frumos pe guga, ca_otloaré de-Muscata ; ii seinteia cind ochiul drept cind ochiul sting — si, vrajité de atitea terti- puri, impaérateasa cu greu isi mai potolea neastimparul de a prinde pitigoiul, pe care vroia s&-l fie in palma, si-1 duca la ureche, si-l mingfie cu obrazul si si-l sirute. Ale sarpe de pitigoi. Cind imparateasa fi zi curindu-si vorbele prin crdp&tura usii cerdacului : mpirind pe vazute si pe gustate, toata incet, stre- »Nu vrei sé 121fii al meu ?” el raspunse : ,,Cirip’. Cind ii zise : ,,Apropie-te si vino inauntru’’, pifigoiul raspunse de doua ori: ,,Cirip, cirip’. Si-cind impariiteasa deschise_uga_do—toty el nu {ugi—ci-sempiti in pencle lui-de aur, ca o pitulice, st imparateasa il lué cu gin- gisie in mina, ca o minge. Pifigoiul nu se zbaiu defel si se las dus in bogatele incaperi ale imparatesei. Pitigoiul nu mai use niciodata o imparateasi de culoa- rea ei, imparateasa dintii, de la care furase acul cu luceferi, fu- sese roscovana la par s eva negricioasa si cu toate astea neinchipuit de frumoasa. Pie- lea ei era ca duleeata si in albul ochilor se rotunjea o lumina, ea prunele brumate ; genele graase se incurcau ca fulgii ; gu-— rita avea surisul ca miezul simburilor de caise ; degetele erau lungi si moi, soldurile inalte si croiala fiintei intregi a impara- tesei iegea din niste tipare. pe care Dumnezeu le gindise mult si le iubise. Pitigoiul intrase in obicciurile imparatesei : el dormea pe eapatiiul inalt al patului, cu ciocul intors spre ochii ei, pe care il_gitea cu_juyaeruri. Pe trupul mic al pasaruicii ineipusera toate podoabele, cu atit mai scumpe cu cit erau mai marunte, ale domnitei, care a gatit-o cu miinile ei, tinind-o in poala si pe genunchi. De jur imprejurul gitului, imparateasa fi aninase un sirag de opt margaritare, cele mai stralucite din toata lu- mea. La picisrul sting ii petrecuse inelul cu briliante cel mai mare din toate imparatiile, iar la piciorul drept pusese o pietricicd, singura din toata lumea si a cdreia licarire albastra era ca un fum, Piatra, luaté din timpurile foarte vechi, din de- getul unui imparat, care supusese vointei sale toate paminturile si toate apele si biruit numai in ziua cind i se putuse ghici taina si cind a putut s4-i fie smulsd piatra din podoabele lui — avea puterea sé vindece, si invieze mortii, sé intinereasci batri- netea si si prefaca toate gindurile in bucurii si fapte. Cu aceasta piatra la incl, omul putea si umble pe talaze si pe nori; putea si zboare, putea sa afle, sa stie si sa invete ; putea si vorbeasca in limbi straine : putea sa faca flori si fructe in mijlocul jernii; putea s& scoboare fulgerul la porunca ; puteasd faci din ap& vin ; putea sA scoaté apa din pietre ; pu- tea si schimbe pietrele in oameni si oamenii in pictre : putea si vorbeascé in orice timp cu Dumnezeu. 122 alba ca smintina. [mparateasa de acusi* Cind se vazu pitigoiul de aur stapin pe firimitura de piatra de la piciorul drept, nu-i mai lipsea nimic. Pe fereastra’ des- chisa gi-a luat zborul catre palatul pasarilor, pe care avea sd-l “inzestreze cu niste puteri neinchipuite. Ins&, ca sa nu zied im- pariiteasa ci a pradat-o (destul ci o lasa cu inima frinta), el zise pietrii sa se mai faca o piatra la fel cu ea, ca sa lase si im- pardtesei una. Cum s-a zis, aga s-a si facut — si se mai facu o piatra Ja fel, insa cu citeva puteri mai putine decit piatra pi- tigoiului. Noua pietricicé putea cit si mama ei, foarte multe minuni s& faci: nu putea si dea insA tinerete decit impara- tesii, imparatului si copiilor lor, pe altii nestiind sa-i intine- reasca. Din acea: pricina. imparateasa cea negricioasé gi frumoasa si impaératul, dimpreuna cu copii lor mai tréiese si azi, frumosi, tinevi si voinici ca si pe vremuri, mutati departe, tocmai_in fara _de Numaidecit-de-desubtul-rasaritului-soarelui, unde, Ga sa fe duci, trebuie sd umbli pe apa o suta gi cinci luni : si dacaé nu obosesti ajungi. Intre timpuri insd, un baiat de siitean din piartile pustieti- tii, care pastea caprele p: preajma palatului pdsdrese, vazind licaririle stelei din virful turnului marelui vultur, s-a apucat sa o batA cu pietre, socotind si o doboare. Zadarnic l-au cron- cainit cioroii si l-au ocarit maicile rindunici: el da cu pietre. Pietrele dimprejurul palatului nu erau nici ele ca orice bolo- vani, fara chip. Dimpotriva, Fie cA acolo era locul unde Dum- nezeu facuse lumea, fie ci pe-acolo fusesera biscrici multe si se cioenisera imparatiile si palatele, unele cu altele ; adevarul este ¢4 fiecare piatré era un inger, o floare, un dobitoc sau un peste, si baiatul cu caprele arunca in turn numai cu fiinte impietrite. Ce-a pitit insi biiatul cu caprele, stie numai pielea lui ! Vazindu-se luat mereu la ochi cu aruncituri, acul cu luceferii, acul din virful turlei, c: lumina palatul, s-a necajit si, sco- borind ca 0 viespe, s-a napustit asupra pazitorului de capre si s-a pus sa-] intepe. Virful lui intra si iesea mereu, in m&du- lare. De intepaturi, spinarea facu 9 cocoase ; capul erescu cit banita; miinile se aratara ca niste broaste {estoase ; pleoapele se umflarf ca pepenii galbeni injunghiati, Despre picioare si despre ce mai réminea din om, nu mai vorbesc. Cu toate um- flaturile lui, din talpi si pina in crestetul capului, baiatul creseu 123in sus si pe laturj cit o claie de fin si nemaiputindu-se {ine pe picioare, umbla ca o basicd umflata, purtata de vint — gi rideau de el ciorile si insusi vulturul, care nu stie de obicei sa rida. ‘Numai glasul se mai putea misca slobod al baiatului si glasul baiatului se ruga sa fie iertat ci nu mai face, zicind ci abia acum a inteles cd pasirile sint sfinte si cd palatul pasa- rese este al lui Dumnezeu. Tocmai atunci venea si pifigoiul cu pietricica lui gi, strin- gind sfatul pasarilor batrine, incepu prin a le intineri pe toate si toate batura lumina cu aripi noi, de pui. Cind veni si el, vulturul se rugé si fie miluit, tragindu-i-se sapte sute de ani din o mie si trei sute, citi avea. — Ba te facem de un an si jumatate, zise pitigoiul, pentru cd totuna e. — Daca zici dumneata si-mi faci si o vulturita, cici cioroii. spunse vulturul, Insa atunei mi s-a urit singur aci, numai cu Vulturul s-a ridicat pind in fundul cerurilor intinerit si insotit de o vulturoaica mindra, cu care a facut mii de roto- coale in vazduh. — Acum, pe baiatul cu caprele, adaose pitigoiul, si-l ier- tém si s&-] facem paznicul nostru, cd s-a pocait. Aveam nevoie de un 2m, ca si ne pastreze piectricica in palat. Cind auzi, baiatul cu caprele s-a dezumflat tot gi s-a facut frumos ca un rege, jurindu-se si pizeascai palatul strasnic, cu toate puterile strinse in pictricica pitigoiului. Numaidecit, un parete de plumb gros se asternu pe usi, pe ziduri, pe turle, ca o zidarie noud peste ziddria veche, ca si cum palatul intreg ar fi intrat intr-un glont de puse’, Cio- roii fura trimisi la treaba lor, luafi pe sus de un nor adine de corbi, care trecea din Sahara catre Ocean Inghetat. Si ba- iatul cu caprele, pe care il chema Nita a luat in primire cheile si comorile, Si ca sd-si fuduleascd si el caprele lui, le-a facut coarne de sticla, cu fete de curcubeie si copite de agata lustruita si schimbindu-le {caliile in barbisoane de ibrisim gi facindu-le pielea de catifea, le-a pus si cite un dasag de aur in spinare si le-a trimis acasa cu {apul, la parinti, care erau niste sateni harnici si sdraci, ca sd-si cumpere pamint, 124 Si de-atunci, palatul e gol aproape tot anul, c&ci nici o pasire nemaiputind sa-mbatrineasca, ele nu mai raimin nepu- tincioase in mindstirea lor, ci se intore intinerite in fiecare primavara, din tarile calde, la Giurgiu, in Arges, la Bacau, la Severin si in Bucuresti... Acum, daci povestea noastra nu v-a placut, si ne iertati-