Sulf

Istoria sulfului

Homer, cu 900 i.Hr. mentioneaza atat in Iliada cat si in Odisea , arderea sulfului
pentru fumigari la dezinfectii. Bioxidul de sulf se mai intrebuinta la inalbirea unor
tesaturi.
In textele asiriene care s-au gasit in biblioteca lui Assurbanipan din Ninive (668626 i.Hr.) rezulta ca sulful se obtine atunci din apele izvoarelor fierbinti de pe malul
Tigrului.
In Biblie este mentionat sulful in sensul ca orasele Sodoma si Gomora ar fi fost
nimicite de o ploaie de sulf, provocata probabil de o eruptie vulcanica. Pliniu arata ca
daca se arde sulf la intuneric, flacara sa livida transmite pe fetele asistentilor
paloarea mortii. Dioscoride citeaza sulful ca remediu in bolile de piele.
29278dtb83pfp5m
Alchimistii arabi numeau sulful "Kibrit" si sustineau ca metalele (toate metalele)
sunt formate din Kibrit (sulf) sau "zibak" (sulf si mercur). Aceasta teorie avea sa fie
reluata mai tarziu de Becher si Stahl, la baza teoriei flogistice. Sulful era primit ca
unul din "elementele" metalelor, de unde si adagiul: "Onia metala ex sulphure et
argento vivo constitut". Se cuprindea in termen general de sulf o intreaga grupa de
substante diferite, dar cu propritatea de a arde. In aceata perioada se considerau
toate corpurile combustibile ca o condensare a materiei focului, sulful fiind un
"principiu al focului". Din acest motiv , proprietatile sulfului si a altor combinatii ale
sale (SO2) a fost mult cercetate in Evul Mediu si au ramas multe scrieri in legatura
cu aceste lucrari.
Aparitia prafului de pusca, al carui descoperitor este considerat de cei mai multi
calugarul Roger Bacon (1210 - 1292), care l-ar fi obtinut pe baza unor retete
alchimice arabe, gasite la Paris in timpul celor 10 ani cat a stat in capitala Frantei, da
o noua importanta sulfului. Reteta acestui praf de pusca era initial 75 parti azotat de
potasiu, 12 parti sulf si 13 parti carbune. Mai tarziu, azotatul de potasiu a fost
inlocuit cu clorat de potasiu.

Informatii de baza

Nume: Sulf
Simbol: S
Numar atomic: 16
Masa atomica: 32.
Numarul de protoni/electroni: 16
Numarul de neutroni:16
Punctul de topire: 112.8 C (385.95 K, 235.04001 F)
Punctul de fierbere: 444.6 C (717.75 K, 832.28 F)
Clasificare: nemetal
Structura cristalina: ortorombica
Densitatea la 293 K: 2.07 g/cm3
Culoare: galbena

Nr.de straturi si
izotopi
Numarul de straturi:
3

Primul strat: 2
Al doilea strat: 8
Al treilea strat: 6
Izotopi :
Izotop Perioada de injumatatire
S-32
Stabil
S-33
Stabil
S-34
Stabil
S-35
87.2 zile
S-36
Stabil

Sulful (numit i pucioas; simbol chimic S) este

elementul chimic cu numrul atomic 16.
Era cunoscut nc din antichitate, fiind
amintit n Iliada ca dezinfectant datorit obinerii de
SO2.Originea numelui PROVINE de la latinescul sulfur
(pucioas).
Este un nemetal multivalent rspndit n
natur(zcminte sau izvoare sulfuroase). Se
gsete i ca element pur, dar mai ales n compui
chimici, de exemplu sulfai i sulfuri. Este un
element esenial n fiziologia organismelor vii.Intr
n componena a numeroase substane de interes
economic: acid sulfuric, ngrminte, praf de puc,
chibrituri, insecticide, fungicide, baterii, detergeni,
cauciuc vulcanizat, etc. Prezint o molecul alctuit
din 8 atomi de sulf, dispui ntr-o forma de coroan.

Structura moleculei
de S8

Substan solid, de
culoare galben, insolubil in
ap dar solubil in sulfura de
carbon, bezen i petrol,
densitatea este mai mare
dect apa, ru conductor
termic i electric(izolataor),
este casant(duriatate
mica), sulful se prezint
sub dou forme cristaline
diferite(rombic,
monoclinic),nclzit, sulful
se topete uor i devine
vscos, turnat n ap rece
se transform ntr-o mas
elastic de culoare brun.

Proprieti chimice
Reacia S cu
metale:
2 Al+3SAl2S3
Hg+SHgS
Reacia S cu
hidrogenul:
S+H2H2S
Reacia S cu
oxigenul:
S+O2SO2

Proprietati fizice

Faz ordinar
Punct de topire
Punct de fierbere
Energie de fuziune
E. de evaporare
Volum molar
Presiune de vapori
Viteza sunetului

solid
115,2 C ;
388,36 K
444,7 C ;
717,87 K
1,7175 kJ/mol
45 kJ/mol
17,0210-6
m/kmol
2,6510-20 Pa
? m/s la 20 C

Dioxid de sulf

Dioxidul de sulf SO2 este anhidrida acidului sulfuric

H2SO4. El este un gaz incolor, iritant al mucoaselor,
cu un miros neptor i gust acrior. Gazul este toxic,
se dizolv bine n ap, formnd acizi sulfuroi.
Dioxidul de sulf ia natere prin arderea materialelor
fosile ce conin cca. 4% sulf, ca i crbuni sau petrol.
Aceste procese duc la poluarea intens a mediului
fiind cauza ploilor acide.

CURIOZITATI

Sulful mentine tonusul pielii si confera stralucire

parului. Ajuta la prevenirea infectiilor bacteriene.
Date generale despre sulf:
Sulful este esential pentru sanatatea parului,
pielii si unghiilor. Sulful ajuta la mentinerea
balantei de oxigen necesara pentru buna
functionare a creierului. Conlucreaza cu
vitamina B complex in metabolismul bazal si
este o parte componenta a aminoacizilor
responsabili cu formarea tesuturilor. Nu s-au
stabilit doze necesare, dar un regim alimentar
bogat in proteine furnizeaza cantitatea
necesara de sulf.

Sulful - Minerale esentiale

pentru organismul
Surse naturale de
sulf
dumneavoastra
Carne slaba de vita, fasole uscata, peste, oua, varza.

Suplimente de sulf
Nu sunt disponibile suplimente alimentare de sulf. Se poate gasi sulf sub
forma de unguente si creme pentru probleme dermatologice.
Toxicitate, datorata excesului de sulf
Sulful organic nu are efecte toxice, dar sarurile anorganice
administrate in cantitati mari pot determina neplaceri.
Sfaturi legate de adimistrarea sulfului
Cremele si unguentele cu sulf s-au dovedit remarcabil de eficiente intro serie de probleme dermatologice. Verificati ingrediente continute in
preparatele pe care le utilizati.

CURIOZITATI
Ceea ce caracterizeaza sulful este cu siguranta mirosul sau
pregnant si intepator. Desi nu exista o doza minima sau maxima
recomandata, sulful este un element care isi are locul sau in
functionarea normala a organismului.
Doza zilnica recomandata: nestabilita.
Surse
Alimentele bogate in proteine, precum carnea si pestele, anumite
ape, ca si aerul, ne furnizeaza sulful.
Roluri si caracteristici
intervine in actiunile asupra agentilor toxici;
este legat de proteinele specializate in fabricarea tesutului osos
si de cele cu rol in sanatatea unghiilor si a parului;

se fixeaza de mai multe toxine, pe care le transforma in

substante chimice care nu mai sunt toxice.