Sanatatea , ce bilant?

Dimensiunile sanatatii
In tarile occidentale ,dupa sfarsitul celui de-al 2-lea Razboi Mondial ,
protectia sanatatii reprezinta o componenta esentiala a statului- providenta
si progresele au fost considerabile ,datorita dezvoltarii preventiei ,
transformarilor in medicina , renovarii spitalelor, numarului de pacienti, si in
mod egal ameliorarii conditiilor de viata . Pentru Franta , precum o atesta
comparatiile intrenationale si respecta dorintele francezilor exprimate in
anchetele de opinie , bilantul este, intr-un mod general, pozitiv . Dar, cu
privire la ce reprezinta ele pentru oameni , intrebarea sanatatii se traduce
astfel , mai mult fara indoiala ca in orice alt domeniu , de forte exigente si
de asteptari intotdeauna prea mari . Ele nutresc deceptii , temeri, in acelasi
timp in care dimensiunea lor economica trezeste intrebari recurente cu
privire la finantarea cheltuielilor .
Cresterea acestora din urma reprezinta de fapt o provocare pentru puterile
publice si partea cea mai mare a cheltuielilor publice pentru sanatate in
raport cu cheltuielile private deosebeste Franta, cu alte cateva state , in
sanul OCDE . Incepana cu anii 1990 , majoritatea tarilor occidentale si-au
reformat sistemul de sanatate , introducand si mai multa concurenta fara
ca in timpul acela sa abandoneze cadrul unei finantari socializate . Este
grija unui bugetar rational mai bun care explica votul de lege din 21 iulie
2008 , in afara de instaurarea unei noi guvernari in spitale , a creat in mod
egal agentiile teritoriale de sanatate ,care se ocupa cu oferirea de
tratamente in diferite zone .
In ciuda realizarilor efectuate si montarea bugetelor facute , aparatul de
sanatate francez nu este la adapost de disfunctionalitati grave cum au
aratat , acesti ultimi ani, mai multe crize sanitare . La fel constatam de
netagaduit inegalitatea in sanatate, inegalitatile sociale precum cele
teritoriale, reparatia profesionistilor in sanatate in Hexagon acuza
importante dezechilibre . Si daca problemele psiho-sociale sunt de acum
inainte recunoscute printre riscurile legate de munca, luarea in calcul a
bolilor profesionale raman la nivel global insuficiente .

Legea din 11 februarie 2005 a refondat politica handicapului si a facut in

special , din 2015, adaptarea in mediu a persoanelor suferinde de un
handicap sau sanatate publica. Alta miza majora , este aceea a finantarii
dependentei persoanelor in varsta si dezbaterile in jurul crearii unui al 5lea risc . Initial prevazut in 2011 , reforma dependentei a fost amanata din
motive financiare . Va fi un adevarat sistem de asigurari sau o sa cream un
sistem mixt de familii , sector public si privat ? In domeniul psihiatriei ,
politica de sectorizare se vede redusa din cauza si in locul alegerii
psihanalizei , lucru contestat de dezvoltarea stiintei creierului .
Preocuparile occidentalilor pentru sanatatea lor nu se opresc din a creste
pana ajung sa ameninte cateodata ca devin obsesive . Dreptul, morala
,chiar si religia se gasesc chestionate si deci o utopie stiintifica anunta
venirea unei ciberumanitati privita triumfand de finitudinea noastra , salutul
ramane din contra pentru un gand ecologist intr-o respingere radicala de
tehnologii moderne si intoarcerea la ascetismul din primii ani.