V. Rotarescu - Neuropsihologie

Violeta ROTARESCU
UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINELE EDUCAIEI
DEPARTAMENTUL DE
NVMNT LA DISTAN
NEUROPSIHOLOGIE
Modul de curs ID
Lect. Dr. Violeta ROTARESCU
Universitatea din Bucureti

Editura CREDIS
2008
Copyright DEPARTAMENT ID 2008
Violeta ROTARESCU
Acest material este destinat uzulului studenilor Universitii

din Bucureti, forma de nvmnt la distan.
Coninutul cursului este proprietatea intelectual a
autorului/autorilor; designul, machetarea i transpunerea n
format electronic aparin Departamentului de nvmnt la
Distan al Universitii din Bucureti.
Universitatea din Bucureti

Editura CREDIS
Bd. Mihail Koglniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47
Fax: (021) 315 80 96
Email: credis@credis.ro
Http://www.credis.ro
Violeta ROTARESCU
RAPORTUL PSIHIC CREIER
Domeniul specific al neuropsihologiei se numeste raportul psihic

creier. De aici rezulta natura sI esenta sa.
Studiul psihicului este mult mai vechi in preocuparile oamenilor decat
studiul creierului.
Studiul creierului este realizat din antchitatea tarzie (ca legat de psihic).
In secolul V i.e.n. Hippocrate sI Kroton considerau creierul necesar pentru
gandire sI ratiune iar inima utila pentru procesele afective.
In secolul II e.n., Galenus postuleaza o legatura permanenta intre psihic sI
creier. El formuleaza ipoteza localizarii directe a proceselor sI functiilor psihicului
in structurile cerebrale, astfel ca impresiile despre lumea exterioara patrund prin
ochi in ventricului cerebrali unde se cupleaza cu fluidele vitale (ficat),
transformandu-se in fluide psihice (pneuma psihicon/ pneuma loghisticon).
Cunoasterea sistemului nervos a cunoscut o evolutie lenta, mentinanduse mult timp la un nivel vag, ipotetic astfel ca raportarea psihicului la creier era
realizata intr-o maniera globala, fenomenologica.
De exemplu:
In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era localizat in glanda epifiza,
localizata la baza emisferei cerebrale, care avea, in compunerea lui, rol de
dispecer a spiritelor animale, purtatoarele psihicului.
Willis (1664) Lancisi (1739)
corpii striati
corpul calos
Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare ideea unei localizari

distincte a proceselor psihice. Aceasta tendinta a atins punctul culminant la
anatomistul austriac Fr. Gall (1822): scoarta cerebrala este un conglomerat de
centri integratori, fiecare avand o functie psihica.
Violeta ROTARESCU
Importanta abordarii lui Gall:

-
atrage atentia asupra caracterului diferentiat al scoartei cerebrale (care

nu mai era doar o masa amorfa)
ideea despre centrii corticali inaltspecializati functionali a avut o

influenta puternica asupra teoriilor sI modelelor localizationiste de mai
tarziu.
Foarte importante sunt contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari

anatomo-patologice).
Broca (1864) analiza post-mortem a creierelor a doi fosti pacienti cu
probleme grave de vorbire (afazia motorie), leziune a portiunii posterioare a
circumvolutiunii frontale inferioare din emisfera cerebrala stanga, conducere
vorbirii are o localizare precisa.
Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii temporale stangi din emisfera
cerebrala stanga provoaca lezarea capacitatii de intelegere a limbii oral (centrul
imaginilor senzoriale auditive ale cuvintelor).
Multe alte cercetari, realizate in principal de cercetatori germani, au
condus in primele decenii ale secolului XX la intarirea conceptiei localizationiste.
In anul 1934 Kleinst publica o harta cu detalierea localizarilor corticale iar
mai tarziu Vogt (1951) concepe sI sustine un model topic al organizarii creierului.
Examinarea ranitilor din cel de-al doilea razboi mondial il face pe Luria
sa intareasca ideea ca orice functie psihica se leaga de anumite structuri sI
formatiuni cerebrale, dar nuanteaza ideea localizationista, formuland ipoteza
localizarii dinamice.
In anii 60 era stapan curentul neuroanatomic afirmarea unei
corespondente stranse intre localizarea unei leziuni sI manifestarea neuro-psihopatologica. Invers, centrul afectat de care se leaga este sI centrul functiei in stare
normala.
Violeta ROTARESCU
Curentul neuroanatomic a cautat confirmari in cazuistica clinica. O

anumita
poate sa fie produsa atat de lezarea conexiunilor dintre doua sau mai
multe asemenea structuri (unele functii psihice pot include actiunea concomitenta
sI coordonata a mai multor structuri cerebrale).
Localizarea a fost sustinuta sI de celebrele cercetari conduse de Penfield,
Gazzaniga, Sperry sI Delgado.
Penfield prin metoda stimularilor directe a unor zone corticale la pacienti
supusI unor interventii chirurgicale, a reusit sa provoace raspunsuri psihice de
foarte mare complexitate imagini vizuale, stari emotionale.
Gazzaniga & Sperry au demonstrat pentru prima data, prin sectionarea
corpului calos, specializarea functionala a celor doua emisfere cerebrale
modelul Split - brain.
In concluzie, orientarea neuroanatomica (localizationista) sustine ca:
1) functiile psihice au fiecare o reprezentare cerebrala separata
2) centrele corticale se leaga intre ele prin fascicule de substanta alba
3) efectele neuropsiho-patologice variaza, functie de lezarea centrelor,
substantei albe sau a ambelor.
Cu toate dovezile experimentale, acest model nu a dobandit o
recunoastere unanima. Daca in ceea ce priveste functiile senzoriale sI motorii
lucrurile pareau clare, in cazul functiilor complexe dovezile nu pareau destul de
solide rezultand incercarile de localizare a functiilor complexe au parut
exagerate.
Apar primele date care contrazic curentul localizationist (sec. XIX)
In polemica aparuta se implica Flourens promotorul medelului
echipotentialist (antilocalizationist).
Cercetarile realizate de Flourens, in care acest extirpa anumite portiuni ale
creierului de porumbel au aratat ca functiile care pareau pierdute astfel
reapareau dupa o vreme (fenomenul compensarii). Acesta s-a hazardat chiar sa
Violeta ROTARESCU
afirme ca sistemul cerebral functioneaza ca un tot amorf, nediferentiat, in ciuda

complexitatii ei, astfel ca lezarea diferitelor portiuni provoaca tulburari atat in
sfera senzoriala cat sI in cea intelectuala.
Avantajul teoremei lui Flourens este acela al solidei argumentatii
experimentale.
In secolul urmator (1929), neurofiziologul americam Lashley aduce noi
dovezi in sprijinul teoriei echipotentioliste. Extirparea de portiuni de diferite
intinderi ale scoartei cerebrale la cobai, acesta urmarea in timp evolutia tabloului
comportamental in cazul sarcinii labirint. In primele zile dupa operatie animalele
aveau tulburari semnificative ale functiilor de discriminare in intensitate,
finalmente comportamentul revenind la un nivel de eficienta bun. Compensarea
parea sa fie dependenta de intinderea suprafetei extirpate, astfel se formuleaza
forma completa a modelului echipotentialist clasic.
a) Nu exista o legatura directa intre tipul de tulburare functionala sI locul
leziunii cerebrale.
b) Esentiala in producerea tulburarilor functionale este nu locul ci
intinderea zonei lezate
c) Functional toate zonele creierului sunt echivalente
d) Tulburarile functionale provocate de leziuni limitate ale creierului au un
caracter tranzitoriu, fiind compensate prin preluarea functiilor de alte
zone, integre.
In zilele noastre,
- Modelul localizationist se regaseste in teoria asociationista
- Modelul echipotentialist se regaseste in teoria gestaltista
Nici unul din modele nu raspunde pe deplin la intrebarile pe care le ridica
raportul psihic-creier, apare un model nou supracoordonat, modelul localizarilor
dinamice. La baza lui stau ideile lui Jackson (sec. XIX) despre caracterul
Violeta ROTARESCU
multinivelar sI multiintegrat al functiilor psihice sI Pavlov (sec. XX) cercetarile

asupra reflexelor conditionate. Acestia doi au impus perspectiva geneticevolutionista in intelegerea relatiei dintre structura sI functie.
Perspectiva genetica, mecanismul neuronal al unei functi psihice nu este
innascut ci se constituie in cursul evolutiei filo sI autogenetice, odata cu sI pe
masura aparitiei insasI a functiei psihice. Nici functia nu trebuie privita ca un dat
sI raportata la o structura anume, in sine inerta. Ea se integreaza in structura,
ambele constituind o unitate dinamica evolutiva. Mai mult, nici functiile psihice nu
pot fi suprapuse nemijlocit peste structura anatomica a creierului. Aici rolul
practic revine proceselor nervoase fundamentale. Excitarea sI inhibitia sunt
functiile psihice care apar sI se manifesta ca rezultat al interactiunii dintre
interactiune care se realizeaza pe suprafete intinse eventual intreaga emisfera

cerebrala).
Notiunea de mozaic, introdusa de Pavlov pentru a explica neurodinamica
corticala a fost validata/confirmata de tehnicile de neuro-imaging actuale.
Desfasurarea unui anumit proces psihic este acompaniata de o modificare
continua a tabloului activismului bioelectic sI biochimic al creierului.
Anohin (1940) introduce ideea de sistem functional (functia psihicului
apare ca rezultat al incercarii de adaptare a individului la mediul ambient, trebuie
considerata un lant de operatii sI verigi, legate intre ele pe baza efectului
adaptativ final).
Descoperiri importante s-au facut sI in ceea ce priveste rolul formatiunii
reticulate (nespecifica), astfel ca o functie psihica include in realizarea ei atat
structuri specifice cat sI structuri nespecifice (care indeplinesc rol de activare /
facilitare / filtrare / selectie subcorticala sI asociere / sistematizare / integrare
plurimodala, cortical).
Luria, in lucrarile sale, considerate de referinta in neurostiintele
contemporane a dezvoltat si argumentat schema logico-operationala a modelului
localizarilor dinamice. In problema raportului dintre psihic sI creier apar:
Violeta ROTARESCU
un aspect fundamental (cu semnificatie metodologica majora) nici un

proces psihic simplu sau complex, nu se poate realiza in afara
creierului, a functionarii lui sub actiunea unor surse de informatie din
afara sa, astfel organizarea psihica trebuie interpretata ca expresie sI
rezultat al activitatii reflexe a creierului ca sistem (admiterea legaturilor
pe verticala sI pe orizontala intre zonele sI formatiunile neuronale).
Un aspect secundar. Raspunsuri adecvate la intrebari cum ar fi:

-
Care este mecanismul prin care se realizeaza unul sau altul din
procesele psihice ?
La nivelul carei structuri se integreaza o functie psihica sau alta

?
Raspunsurile la asemenea intrebari trebuie sa tina seama de:

-
succesiunea formarii functiilor psihice sI a structurilor neuronale

in fito sI autogeneza;
gradul de complexitate a functiilor psihice
plasticitatea functionala a structurilor cerebrale
gradele de libertate combinatorica
proprii
neuronilor
ce
alcatuiesc diferitele structuri sI zone ale creierului

Delimitam in creier structuri:
-
specializate/inchise (s-au constituit filogenetic doar pentru

indeplinirea unui anume fel de transformare functionala)
nespecializate/deschise (nu se leaga la nastere de o anume

functie ce realizeaza comunicarea intre zonele specializate)
Corespunzator avem functiile psihice:

-
cu localizare precisa sI invarianta (procese senzoriale motorii)
cu localizare relativa sau dobandita.
Violeta ROTARESCU
Chiar sI asa, localizarea functiilor senzoriale nu are un caracter

punctiform, ci este distribuita multinivelar (deci este dinamica).
Perceptia: incepe in campul receptor sI se finalizeaza la nivelul zonelor de
asociatie ale scoartei cerebrale.
Functiile cu localizare relativa se caracterizeaza printr-un grad inalt de
complexitate sI printr-o geneza indelungata, multistadiala. Exemplu: gandirea.
Cercetarile intreprinse dupa anii 60 au demonstrat caracterul modular al
organizarii structural-functionale a scoartei cerebrale, ceea ce a intarit sI mai mult
plauzibilitatea modelului localizarilor dinamice.
Problema raportului psihic-creier nu tine numai de stabilirea existentei
unei legaturi intre anumite functii psihice sI anumite structuri neuronale. Cel mai
important sI controversat aspect se refera la natura legaturii. De-a lungul timpului
s-au confruntat doua tendinte dualiste sI monist-reductioniste.
Modelul dualist
-
bazele lui au fost puse in secolul XVII de catre Descartes. Acesta

scindeaza
in doua entitati diametral opuse: spiritul (gandirea) sI
materia (substanta).
-
principiul dualist: psihicul sI corpul sunt doua aspecte distincte, de

natura total diferita, care le face ireductibile unul la celalalt, coexistand
aidoma a doua linii paralele, dar nu se intersecteaza sI nu se
influenteaza niciodata.
Conceptia dualista este promovata din plan stiintific: evenimentele

psihice sI neurofiziologice sunt total exterioare una celeilalte,
neinfluentandu-se sI neavand puncte de corespondenta (paralelosmul
psihofizico-logic
absolut).
Paralelismul
interactionist
admite
posibilitatea ca, in anumite momente de timp unui eveniment psihic saI corespunda un eveniment neurofiziologic, sI invers, fara a-sI influenta
natura specifica.
Violeta ROTARESCU
Reprezentanti: Sherrington sI Eccles

Sherrington imparte viata psihica in doua sfere de naturi calitativ diferite:
fenomenele inferioare (instinctuale sI reactiile senzorio-motorii) sI fenomenele
superioare ale constiintei, de natura spirituala pura, care doar coexista cu
procese fiziologice la nivelul emisferei cerebrale, fara a fi produsul acestora.
Eccles transfera problema in plan epistemiologic sI afirma ca, din punctul
de vedere al cunoasterii psihicul sI creierul trebuie abordate separat:
cunoasterea psihicului trebuie realizata separat de cunoasterea creierului intrucat
nu ne ajuta cu nimic sI nu conditioneaza calitatea cunostintelor in celalalt
domeniu.
Conceptia monista
Exista doua tendinte opuse tendinta idealist-spiritualista sI tendinta
materialist-vulgara.
Tendinta idealist-spiritualista - constiinta este factorul principal sI
determinant iar creierul este o proiectie, un derivat al spiritului.
Tendinta materialist-vulgara: creierul precede sI determina viata psihica a
carei natura este materiala (tip de afirmatie specifica - Buchner : creierul secreta
gandire in acelasI mod in care bila secreta fiere.
Aceasta a doua tendinta este extrem de viguroasa in zilele noastre; ex.
Exagerarea rolului pe care il joaca genele in dezvoltarea psihica (directia biogenetica); bio-chimia rolul neurotransmitatorilor)
Au aparut alte variante ale monismului care incercau sa depaseasca
aspectele mecaniciste ale reductionismului.
Bunge (1978) propune monismul emergentist (psihicul emerge din biologic
in anumite conditii de functionare a acestuia).
Changeux (1983) formuleaza ipoteza mecanismului psihoneural (sustine
existenta unei relatii de simetrie sI identitate intre fenomenele psihice sI cele
Violeta ROTARESCU
neurale. Ele sunt una sI aceeasI realitate care se exprima fie in limbaj psihologic,
fie in limbaj fiziologic.
Pribram (1986) propune ideea conform careia procesele mentale sI cele
nervoase au o structura informatica comuna. Aceasta nu este nici fizica, nici
mentala, avand un caracter neutru.
Foarte important: modelul informational sistemic. La baza functionarii
creierului sta relatia de comunicare. La baza explicarii naturii psihice sta
conceptul de informatie.
Creierul are ca functie intrinseca colectarea, prelucrarea sI utilizarea
informatiei. Forma sa cea mai inalta de comunicare, informatia procesata sI
integrata, este reprezentata de procesualitatea psihica, care se intinde intre
inconstientul profund sI constiinta cea mai intensa (acuta).
Psihicul, ca entitate informationala, nu se poate produce sI manifesta ca
realitate specifica decat in cadrul relatiei de comunicare a creierului cu sursele de
semnale din mediul extern/intern al organismului.
Este singurul model care permite intelegerea veridica a naturii legaturii
dintre psihic sI creier, depasind erorile orientarilor anterioare.
10
Violeta ROTARESCU
Organizarea sistemului nervos
Iritabilitatea capacitatea de a raspunde la un stimul

Conductibilitatea capacitatea de a transporta semnale
Iritabilitatea sI conductibilitatea sunt proprietati specializate ale unitatilor
functionale ale sistemului nervos.
Neuronii raspund la stimuli, transporta semnale sI proceseaza informatiile
facand astfel posibile functiile mentale.
Organizarea sistemului nervos

Neuronul este unitatea de baza a sistemului nervos.
Neuronul este format dintr-un corp celular care primeste impulsurile
nervoase sI un axon care transporta impulsurile nervoase de la corpul celular la
alte structuri.
Neuroniii sunt dispusI in serii longitudinale sau succesiune seriala. Prin
dispunere seriala se formeaza doua tipuri de circuite reflex sI releu (somatic
aferent general)
Circuitul reflex transporta impulsuri care conduc la un raspuns involuntar
(contractia muschilor / secretie glandulara)
Circuitul somatic general aferent
-
calea functionala - caile de releu / senzoriale
calea motorie caile miscarii voluntare
Calea functionala este formata din mii / milioane de neuroni. Corpii

neuronali formeaza aglomerari numite nuclei. Axonii formeaza structuri numite
tracturi, fascicole, nervi.
Sistemul nervos este format din:
11
Violeta ROTARESCU
sistemul nervos central creierul sI maduva spinarii
sistemul nervos periferic nervii cranieni, spinali, nervii autonomi sI

ganglionii
Sistemul nervos central:

-
integreaza sI controleaza intregul sistem nervos
primeste informatii (aferente)
interpreteaza informatiile din mediu
furnizeaza semnale (aferente) pentru efectuarea activitatii
Sistemul nervos periferic conecteaza sistemul nervos central cu organele

si tesuturile corpului.
NEURONII
Neuronii sunt formati din corp celular (somatic) sI procese protoplasmatice
(dendrite sI axoni).
Corpul celular:
a) nucleul cu nucleoplasma, cromatina, nucleol sI satelit nucleolar
b) citoplasma - organite celulare (mitocondrii, aparatul Golgi, lizozomi,
RE, corpi Nissl)
c) membrana celulara (neuroplasma)
Neuronii sunt:
-
Unipolari (in ganglionii medulari spinali si in nervii cranieni).
Bipolari (caile vizuale, auditive si vestibulare)
Multipolari (toate celelalte)
12
Violeta ROTARESCU
Dendritele sI axonii
Dendritele sunt scurte sI transporta impulsurile catre corpul celular.
Axonii:
-
variaza in lungime de la nano la micro
nu contin corpusculi Nissl
transporta impulsurile nervoase de la corp catre periferie
in interiorul lor exista doua fluxuri axoplasmice

-
transportul axonal anterograd de la corpul celular catre

terminatiile axonului)
transportul axonal retrograd (de la terminatia distala a axonului

catre corpul neuronal) functie: returnarea materialelor utilizate
sau depreciate pentru a fi refacute. Atentie: este calea prin care
toxinele sI vitaminele sunt transportate in sistemul nervos
central de la periferie.
Axonii pot fi:

-
mielinizati
nemielinizati
Mielina este un fosfolipid dispus in mai multe straturi situat in interiorul

celulelor de sustinere axonala. Cu cat stratul de mielina este mai gros cu atat
viteza de conducere este mai mare.
Sinapsele
-
reprezinta jonctiunea dintre terminatia axonala sI neuron, celula

musculara sau glandulara
intre terminatia axonului sI cealalta parte exista un spatiu numit fanta

sinoptica; principala ei caracteristica este polarizarea (impulsul nervos
este intotdeauna dirijat de la axon la urmatorul neuron din circuit
13
Violeta ROTARESCU
in fanta sinoptica sunt eliberati neurotransmitatorii, sintetizati sI

eliberati de neuron pentru a produce un raspuns la nivel postsinaptic.
Neurotransmitatorii pot fi:
excitatori (celula musculara / glanda)
excitatori / inhibatori (conexiune cu nervii)
au un rol fundamental in realizarea tuturor functiilor sistemului nervos

central
Degenerarea si regenerarea nervilor

-
pierderea neuronilor este ireparabila
singura regenerare posibila este cea axonala (in sistemul nervos

central)
Sustinerea sI protectia la nivelul sistemului nervos central se realizeaza

atat la exterior (sistemul osos) cat sI in interior (celulele de sustinere).
Celulele de sustinere
Exista trei tipuri de sustinere:
A. Ependimale tapeteaza cavitatile pline cu fluid din interiorul sistemului
nervos (ventriculii cerebrali sI canalul central al maduvei spinarii).
B. Microgliale sunt fagocite sI inglobeaza resturile care rezulta din
lezarea, infectiile sau bolile sistemului nervos central
C. Macrogliale cuprind patru tipuri celulare:
a) astocite (Sistemului Nervos Central)
b) oligodendrocite (Sistemului Nervos Central)
c) celule Schwann (Sistemul Nervos Periferic)
d) celule capsulare (Sistemul Nervos Periferic)
Astocitele:
-
sunt cele mai numeroase in sistemul nervos central
14
Violeta ROTARESCU
au forma stelara
imbraca exteriorul creierului sau maduvei spinarii (membrana gliala)

sau
inconjoara
capilarele
sangvine
formand
bariera
hernato-
encefatica.
-
Au un rol foarte important in sistemul nervos central
Sunt primele celule afectate prin trauma sau iradierea sistemului

nervos central
Sunt foarte susceptibile la formarea neoplasmelor
Oligodendrocite:
-
contribuie la formarea mielinei
mentinerea mielinei care reprezinta principalele lor functii in sistemul

nervos central
produc, de asemenea, factorii neutrotrofi (care pot promova cresterea

axonilor afectati de sistemul nervos central)
Celule Schwann
-
corespund oligodendrocitelor la sistemul nervos central
inconjoara partial axonul mielinizat
formeaza straturi succesive de lamele de mielina (stratul extern

neendema)
intre doua celule Schwann exista o intrerupere strangulatie Ranvier
au rol sI in regenerarea neuronilor distrusI (partea rupta a axonului

este distrusa iar cea dinspre corpul celular pedifereaza sI formeaza o
structura tubulara care va fi viitorul axon)
15
Violeta ROTARESCU
Celule capsulare:
- inconjoara ganglionii spinali si ai nervilor autonomi
16
Violeta ROTARESCU
MDUVA SPINRII
1.1. Anatomia mduvei spinrii
Localizarea mduvei
Mduva spinrii constituie extremitatea inferioar a
spinrii (MS)
sistemului
nervos
central
(SNC).
Se
prelungete
superior cu bulbul rahidian (medula oblongata). Ea este

situat n canalul vertebral, format n mijlocul celor 7
vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare i 5 sacrale,
care formeaz coloana vertebral. Mduva spinrii se
ntinde de la baza craniului pn la discul intervertebral
situat ntre prima i a doua vertebr lombar.
Mduva spinrii este nconjurat de 3 membrane
conjunctive:
pia mater
arahnoida
dura mater
Aceste membrane se mai numesc i membrane
spinale.
Membranele
Pia mater
ader la mduva spinrii. Are un rol
conjunctive ale
mduvei spinrii
- este membrana care nconjoar complet

important n protecie i n troficitate.
Arahnoida
- nconjoar mduva spinrii i se ataeaz

de dura mater. Permeabilitatea sa asigur
17
Violeta ROTARESCU
circulaia lichidului cefalorahidian i deci

hrnirea i drenarea mduvei spinrii.
Dura mater
- nconjoar mduva spinrii i are un rol de

protecie mecanic a mduvei spinrii.
- n partea caudal (inferioar) a mduvei
spinrii formeaz sacul dural, care conine:
- filum terminale
- coada de cal
n zona sacului dural se efectueaz puncia lombar.

Aceasta este o procedur prin care se extrage lichid
cefalorahidian
din
interiorul
canalului
medular.
Procedura se folosete n medicin, pentru punerea de

Puncia lombar se
diagnostice foarte precise (de pild n cazul unei
efectueaz n sacul
suspiciuni de meningit) i pentru realizarea unor
dural
anestezii (de exemplu, rahianestezia) folosite n cadrul

tehnicilor chirurgicale standard.
Dei canalul vertebral este foarte solid, traumele
mecanice puternice l pot afecta i implicit afecteaz
mduva spinrii.
Traumele mecanice
Cele mai vulnerabile zone sunt vertebrele:
pot afecta mduva
C1 C2 (cervicale)
spinrii
C5 C6 (cervicale)
T12 L1 (toracal i lombar)
La nivelul mduvei spinrii se identific 31 perechi de
18
Violeta ROTARESCU
nervi spinali:
Mduva spinrii
inerveaz organismul
prin nervi spinali
8 C (cervicali)
12 T (toracali)
5 L (lombari)
5 S (sacrai)
1 Co (coccigian)
Nervii se numesc aa dup locul prin care ies din
canalul vertebral (adic, n funcie de poriunea de
coloan prin care prsesc mduva).
1.2. Structura intern a mduvei spinrii
Mduva spinrii prezint o structur relativ similar dea lungul su, cu structuri din substan cenuie i
substan alb.
La exteriorul mduvei
spinrii se gsete
substana alb
La exterior se afl substana alb, format din milioane

de axoni ce transmit impulsuri inferior/superior. Fibrele
19
Violeta ROTARESCU
sunt n mare msur mielinizate (alb).

Unitile substanei albe
se numesc cordoane
Substana alb este mprit n arii numite cordoane:

Posterior
Lateral
Anterior
La nivelul fiecrui cordon ntlnim grupe de fibre
numite fascicule sau tracturi.
La interiorul mduvei
spinrii se afl
substana cenuie
La interior se afl substana cenuie, format din corpii

celulelor nervoase i restul masei nervoase (dendrite,
esut
glial
internemonal,
capilare
sangvine).
Identificm i fibre mielinice care intr sau ies din ea.

Coloraia este cenuie.
Substana cenuie este divizat n patru mari regiuni:
o
coarnele posterioare sau dorsale
coarnele anterioare sau ventrale
zonele intermediare
coarnele laterale
Coarnele posterioare
Conin neuroni care au legtur cu nervii care intr
Unitile substanei
cenuii se numesc
coarne
prin rdcinile posterioare. Ceea ce rezult reprezint

partea
senzorial
substanei
cenuii
spinale.
Neuronii de aici i trimit axonii ascendent prin
20
Violeta ROTARESCU
substana alb spre creier.

Coarnele anterioare
sunt situate ntre cordoanele anterior i cel lateral
cei mai muli dintre neuronii de aici au rol n
micrile voluntare, dnd natere axonilor ce ies prin

rdcinile anterioare => coarnele anterioare sunt n
principal partea motorie a substanei cenuii spinale.
Zonele intermediare
sunt situate ntre cornul anterior i posterior
sunt
compuse
din
neuroni
de
asociere
sau
interneuroni ce realizeaz integrarea n interiorul

segmentelor i ntre segmente a funciilor mduvei
Substana cenuie este
organizat pe vertical
sau longitudinal
spinrii
se mai numesc pri de asociaie ale substanei
cenuii spinale
Coarnele laterale
sunt o extensie mic a zonelor intermediare n
21
Violeta ROTARESCU
cordonul lateral toracal i lombar (L1-L2).

conine corpii celulari ai neuronilor preganglionari ai
sistemului nervos simpatic

Nucleii/Coloanele celulare
neuronii substanei cenuii sunt dispui n grupuri
celulare
similare
funcional,
dispuse
longitudinal,
numite coloane/nuclei.
unii nuclei se ntind de-a lungul ntregii mduve a
spinrii, n vreme ce alii se gsesc numai la anumite

niveluri.
Ex. Nucleul propriu senzorial (are legtur cu
impulsurile dureroase provenite de la nervii spinali) se
ntinde
toat
intermediolateral
(are
mduva
spinrii;
legtur cu
nucleul
cerebelul)
se
gsete n anumite zone ale mduvei spinrii.

Laminae
substana
cenuie spinal poate fi divizat n
laminae sau straturi, care rezult n urma stratificrii

neuronilor similari din punct de vedere morfologic
furnizeaz
o identificare mai precis a ariilor
substanei cenuii i folosesc la descrierea locaiilor

originilor sau terminaiilor cilor funcionale.
identificm 10 lamine (6 la nivelul cornului posterior,
1 n zona intermediar, 2 n cornul anterior i una n

jurul canalului ependimar).
22
Violeta ROTARESCU
1.3. Nervii spinali

Fiecare nerv spinal (cu excepia primului i ultimului)
este ataat unei pri a mduvei spinrii prin dou

rdcini posterioare i 2 rdcini anterioare cte una
de fiecare parte.
n
interiorul
rdcinii
posterioare
se
gsesc
ganglionii spinali (care conin grupuri de neuroni

protoneuronul cilor ascendente).
Rdcina anterioar conine axonii care ajung la
musculatura scheletic sau neted din zona inervat.
1.4. Aspecte legate de patologia mduvei spinrii i psihologia bolnavului

medular
Principalele probleme legate de patologia mduvei
Principalele probleme
spinrii:
legate de patologia
mduvei spinrii
pierderea
sensibilitii
(prin
lezarea
tracturilor
sensibilitii cutanate) mono sau bilateral

pierderea
capacitii
de
control
al
tonusului
muscular (prin lezarea nervilor descendeni) mono

sau bilateral
apariia unor tumori subdurale
apariia unor tumori medulare
secionarea parial sau total a mduvei spinrii
(consecutiv unui accident/traume mecanice care a
23
Violeta ROTARESCU
secionat complet coloana vertebral)

tumori
vasculare sau inflamaii ale rdcinilor
nervilor spinali
Consecinele lezrii medulare:
Consecinele lezrii
medulare
dureri de diverse tipuri (nevralgic, mialgic)

pierderea sensibilitii n anumite zone ale corpului
piederea tonusului muscular (incapacitatea de a
contracta muchii n funcie de necesiti)

pareze
pariale
parapareze
sau
totale
tetrapareze
Efectele n plan psihologic ale suferinei medulare sunt
multiple. Dintre cele mai importante menionm:
modificri n planul personalitii
Efecte n plan
dispariia tonusului afectiv aplatizarea afectiv,
psihologic ale suferinei
depresie
medulare
apariia unor nevroze

confuzie i dezorientare psihic
Indicaii psihoterapeutice
n afara tratamentului medical, bolnavii medulari pot
beneficia i de intervenie psihologic. Cele mai
folosite modaliti de intervenie sunt:
Indicaii
edine de relaxare / antrenament autogen
psihoterapeutice
psihoterapie individual i de grup.
24
Violeta ROTARESCU
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral este o structura anatomica constituita din trei formatiuni

distincte:
I Bulbul rahidian (medula oblongata)
II Puntea lui Varolia (protuberanta)
III Mezencefalul
I - Bulbul rahidian (medula oblongata)

-
se afla deasupra si in continuarea maduvei spinarii
superior ajunge pana la nivelul puntii lui Varolia, de care este separata
prin santul bulbo-pontin (transversal)
are forma unui trunchi de con, cu baza mica (2 cm.) spre maduva si
baza mare spre punte. Lungimea trunchiului este de 3 cm.
Bulbul are o fata anterioara, una posterioara si 2 fete laterale. Pe fata

anterioara, de o parte si de alta a santului median anterior, se gasesc
piramidele bulbare (2 cordoane nervoase). Acestea contin fibre motorii
cortico-spinale, care in proportie de 80% trec dintr-o parte in alta
incrucisandu-se, formand decusatia sau incrucisarea piramidelor
In fata anterioara isi are originea aparenta nervul hipoglos
Pe fatele laterale ies radacinile nevoilor glosofaringian, vag si spinal.

Tot pe fetele laterale se gasesc olivele bulbare.
Fata posterioara are o structura diferita inferior si superior. In partea

inferioara structura sa seamana cu cea a cordoanelor posterioare din
maduva spinarii. In zona superioara cele doua fascicole Gall si
Burdach se indeparteaza unul de celalalt. Tractul Burdach se
25
Violeta ROTARESCU
prelungeste cu pedunculul cerebelar inferior (corpul restiform) iar

fascicolul Gall devine piramida bulbara posterioara.
In partea superioara si posterioara a bulbului se gaseste planseul
ventriculului al IV-lea cerebral. In grosimea planseului se gasesc nucleii de
origine ai perechilor de nervi cranieni IX, X, XI sI XII.
Structura bulbului
Aceasta seamana cu maduva spinarii din mai multe puncte de vedere,
inclusiv din cel al dispunerii substantei nervoase: substanta alba la exterior iar
cea cenusie la interior. TotusI, substanta cenusie este fragmentata in nuclei sau
insule (coarnele anterioare, laterala sau posterioare devin nuclei motori,
vegetativi sau senzitivi). Nucleii se mai numesc si nuclei echivalenti, fiind omologi
celor din maduva spinarii.
Nucleii motori:
-
nucleul nervului hipoglos (XII)
nucleul nervului glosofaringian (IX)
nucleul nervului vag (X)
nucleul nervului accesoriu (XI)
Nucleii senzitivi
-
nucleul solitar (VII)
nucleul vag (X)
glosofaringian (IX)
nucleul trigemen (V) partial
nucleii vestibulari (VII) sI cohleari
nucleii cohleari
Nucleii vegetativi sunt parasimpatici
26
Violeta ROTARESCU
nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian si vag

(cord, plaman si organele abdominale)
nucleul solitar inferior

-
nucleul salivator inferior
nucleul cardio-pneumoeuteric
Nucleii proprii
-
nucleul Goll
nucleul Burdach deutoneuronii pentru analiza secundara a semnelor

sensibilitatii proprioceptive constiente
oliva bulbara
-
conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, creierul mare

si maduva
se ataseaza sistemului extrapiramidal si participa la realizarea

miscarii semiautomate si involuntare
Identificam, de asemenea, substanta reticulata bulbara care, impreuna cu

cea din mezencefal, au un rol extrem de important in tonificarea generala a
dinamicii activitatii.
Substanta alba
Este formata din fibre mielinizate, grupate in tracturi care trec prin bulb
ascendente si descendente si care isi au originea in bulb
Ascendente:
-
Fascicolul lui Goll
Fascicolul lui Burdach
Tractul spinocerebelos
-
Dorsal
Ventral
27
Violeta ROTARESCU
Tractul spinotalamic lateral
Descendente:
-
Tracturi corticospinale (in piramide)
Tractul rubispinal
Tractul sectospinal
Tractul olivospinal
Tractul reticulospinal
Tractul vestibulospinal
Tracturi care isi au originea in bulb

-
fibre olivocerebeloase
fibre spinocerebeloase
fibre arciforme/arcuate
-
externe
interne
Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
1) Functia de integrare reflexa
2) Functia de conducere
3) Functia de reglare
1) Functia de integrare reflexa - centrul respirator, centrul cardiac, cenrtul
vasomotor, centrul salivatiei, centrii unor reactii de aparare (stranutul,
tusea, clipitul, voma) centrii de reglare a tonusului muscular
(intensificare)
2) Functia de conducere:
28
Violeta ROTARESCU
mijloceste transmiterea intre zonele receptoare si centrii

superiori ai integrarii aferente (senzoriale)
mijloceste transmiterea intre centrii de comanda (motori) si

organele de executie corespunzatoare
3) Functia de reglare se realizeaza cu precadere prin intermediul

substantelor reticulate
II.
Puntea lui Varolio
apare la mamifere si este cea mai dezvoltata la om
este dispusa transversal deasupra bulbului si are un aspect

cuboid, intinzandu-se de la o emisfera cerebeloasa la alta
deosebim o fata anterioara, o fata posterioara, doua fete

laterale sI marginile superioara sI inferioara
fata anterioara
dispune de un sant median, pe marginile caruia se

gasesc piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor
bulbare)
de aici merge nervul trigemen
fibrele laterale se continua cu peduncului cerebelosi

mijlocii
fata posterioara:
-
este
acoperita
de
cerebel,
are
forma
triunghiulara si formeaza partea superioara a

bazei ventricolului
-
este in continuarea bulbului, de care se apropie ca

structura
29
Violeta ROTARESCU
in partea superioara identificam santul pontopeduncular

iar in cea inferioara santul bulbopontin
aici se gasesc radacinile aparente ale nervilor oculomotor

III, trolobar IV, trigemen V, acustico-vestibular VII,
abducesus VI
in interior dispozitia celor doua tipuri de substanta

nervoasa este similara cu cea din bulb (in interior
substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior
substanta alba)
fibre ascendente care vin dinspre maduva si bulb

si ajung la cerebel, nuclei subcorticali, talamus si
tectum:
spinotalamic
spinocerebelos anterior
etc.
fibre descendente:
-
tractul piramidal
fascicolul corticospinal
rubrospinal
tectospinal
reticulospinal
30
Violeta ROTARESCU
MEZENCEFALUL
Structura anatomica separata de perete prin santul pontopeduncular iar

de diencefal printr-un plan ce uneste comisura posterioara a creierului cu
marginea posterioara a corpilor mamilari.
Are patru fete: aria anterioara, aria posterioara si doua laturi.
Fata anterioara - identificam mai multe formatiuni, din care mai evidente
sunt picioarele pedunculilor cerebrali. Aici se afla originea aparenta a nervilor III
Fata posterioara - este invizibila la adult, fiind acoperita de coctul
cerebelului si de lobii occipitali. Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.
Fetele laterale corespund segmentului mezencefalic si piciorului
peduncular
In sectiune, mezencefalul separa formatiuni din trei etaje:
-
etajul superior tectum
etajul mijlociu segment / calota
etajul anterior picioarele pedunculilor cerebrali
Intre segment si picior exista o zona numita substanta neagra (locus

niger).
Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni structurale:
a) pedunculii cerebrali (picioarele + segment)
b) tuberculii
a)
(tectum)
Picioarele pedunculior formate numai din substanta alba - fibre

nervoase care pornesc de la sistemul central si ajung la punte si
maduva (tractul piramidal, fibre corticopontine)
31
Violeta ROTARESCU
Calota/ tegmentul format din substanta alba + cenusie. Substanta

alba - fibre cu originea in diencefal, in maduva spinarii sau punte.
Substante anume organizate in medie, mai specifice mezencefalului.
-substanta neagra
- structura nucleara compacta de forma
semilunara. In structura ei intra celule mari impregnate cu un pigment

colorant (melanic). Toate formatiunile melanice + nucleul dorsal al vagului
prezinta leziuni evidente in parkinsonul posticefalitic
-
primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si

de la organele vizuale, auditive, olfactive
intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in

reglarea miscarilor fine si in reglarea tonusului
muscular
Nucleul rosu - situat in partea superioara a tegumentului, deasupra substantei

negre, cu o culoare caramizie din cauza incarcaturii mari de fier a substantei
celulare si a bogatiei vasculare
-
contine
zona
parvocelulara
(celule
mici)
si
zona
magnocelulara (celule mari)

-
primeste atat aferentatii cat si eferentatii cu rol in reglarea

tonusului muscular (exercita un efect inhibitor asupra centrilor
bulbari sI medulari si genereaza rigiditate musculara)
b) Tectul / Tectum
-
contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de

substanta alba si substanta cenusie. Distingem 2 perechi
coliculii superiori si coliculii inferiori
Coliculii superiori primesc aferente de la corpul geniculat

lateral, sistemul central, maduva spinarii si dau eferente care
ajung finalmente la muschii gatului si la neuronii somato-motori
din maduva cervicala. Regleaza automat miscarile oculare,
32
Violeta ROTARESCU
realizeaza reflexul de orientare la stimuli vizuali si fixarea

obiectului in zona perceptibilitatii optime;
-
Coliculii inferiori sunt sub cei inferiori si au dimensiuni mai

reduse. Continsubstanta cenusie la interior (ganglionul central)
si substanta alba la exterior. Primeste aferente de la corpii
geniculati mediali sI da eferente catre celelalte formatiuni ale
trunchilui cerebral si catre maduva spinarii
Coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii

neconditionate la stimulii acustici si a eflexului de orientare care
precede perceptia auditiva
Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii foarte importante legate

de:
-
distributia normala a tonusului muscular
realizarea reflexelor de redresare
realizarea reflexelor de orientare
Patologia mezencefalica
Se refera la anumite sindroame (tegmental central, Benedikt, Claude) care
are ca elemente comune paralizia nervului cranian oculomotor, anestezii
contralaterale (cauzate de lezarea fasciculelor spinotalamice) sau miscari
involuntare.
Sindromul substantei negre tulburare de tonus muscular
Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor corticospinal si corticobulbar)
bolnavul pare in coma, neputand face nici o miscare, dar are ochii deschisI si iI
poate misca voluntar.
33
Violeta ROTARESCU
Formatiunea reticulata
Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral se gaseste si reteaua celulelor
formatiei reticulate.
Formatiunea reticulata:
-
urca superior pana la diencefal si cortex
coboara pana la maduva spinarii, unde formeaza substanta

cenusie periependumara
Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost descrisi, in 1954, 98 de nuclei a

caror functie nu este bine cunoscuta.
Au fost descrise 5 categorii de nuclei:
-
nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul
nuclei mediali
nuclei laterali
nucleii rafeului
nucleii lui Nanta
Un axon al formatiunii reticulate poate intra in contact cu alti aproximativ

27.000 neuroni. Astfel se explica posibilitatea extraordinara a difuzarii
informatiilor de catre aceasta formatiune subcorticala.
Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusI sub forma de retea in afara
nucleilor trunchilui cerebral, reprezentand la o scara mai mare si la un nivel mai
dezvoltat reteaua interneuronala a maduvei spinarii. Nucleii sunt dispusI in jurul
axelor medial (nucleii rafeului) si lateral, iar nivelul mezencefalului in special la
nivelul tegumentului
Axonii formatiunii reticulate ajung:
-
la maduva spinarii
la truchiul cerebral
34
Violeta ROTARESCU
la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice
Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui SRAA, care se

intinde de la nivelul trunchilui cerebral pana la cortex. El stimuleaza difuz
cortexul, mentinandu-I tonusul/vigilenta.
In formarea SRAA deosebim:
-
o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)
o activitate fazica - de trezire a scoartei
Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta pentru raspunsuri

de tip atentie accentuata, lipsa de reacie, repulsie la un stimul.
Absenta informatiilor reticulare ascendente catre cortex duce la somn in
timp ce prezenta lor duce la trezire.
Exista sI un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea tonusului
muscular. Sistemul descendent primeste impulsuri de origine corticala,
extrapiram, cerebeloasa si vestibulara.
Rolul SR descendent este de a controla activitatea motoneuronului
medular.
In 1972 Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor ascendent (SRIA) a
carui lezare duce la aparitia sindromului de logoree si hiperkinezie.
In
ansamblu,
formatiunile
reticulate
(activator/inhibitor,
ascendent/descendent) au un efect modulator important atat asupra sistemului

central cat si asupra maduvei spinarii.
Formatiunea reticulata regleaza:
-
vigilenta corticala
perceptia
discriminarea spatio-temporala
memorizarea
expresia emotionala
35
Violeta ROTARESCU
homeostazia
ritmurile biologice
starea de somn
Controleaza:
-
activitatea muschilor scheletici;
reajusteaza pozitia sI locomotia;
influenteaza
indemanarea,
gesturile,
expresia
faciala,
masticatia, deglutitia, respiratia, circulatia

-
grosier, sistemul somatosenzorial si neuroendocrin
Sindroame reticulate
Mutismul akinetic lipsa de raspuns la intrebari, imobilitate a corpului,
ochi deschisI, lipsa raspunsului emotional si motor, fara paralizie, prezenta
reflexului de orientare (lezarea SRAA)
Sindromul de lezare cu hiperkinezie
- apare pre sI post operator la pacienti cu leziuni ce implica atingeri
corticale
- se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea atentiei, a miscarilor, a
reflexului de orientare, simt critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament
normal / deteriorat (functie de localizarea si intinderea leziunii corticale) (lezarea
SRIA).
36
Violeta ROTARESCU
CEREBELUL
structura cerebrala aparuta cel mai tarziu pe scara evolutiei filogenetice
in traducere creieras din cauza structurii sale relativ asemanatoare cu

cea a emisferei centrale - santuri, circumvolutii, structura interna
Se identifica componente longitudinale (vechi) si transversale (noi). Structurile
recente se amesteca cu cele noi si rezulta o relatie dificila de delimitare intre

partile componente. Totusi, putem vorbi despre trei portiuni:
I Arhicerebel
II Paleocerebel
III Neocerebel
I Arhicerebel = lobul floculo-medular
-
structura cea mai veche si mai mica
este conectata cu nucleii vestibulari
este format din formatiuni distincte: nodulus si floculus

II Paleocerebel
este format din lobul central plus lobul patrulater anterior
primeste
trimite
de la maduva spinarii si trunchiul cerebral

la formatiuni din cerebel si trunchil cerebral (cele responsabile de
controlul tonusului muscular)

III Neocerebelul
-
cel mai voluminos sI mai nou aparut filogenetic
constituit din mai multe formatiuni care au conexiuni cu toti lobii sistemului
central
Cerebelul are trei fete:
-
superioara
37
Violeta ROTARESCU
anterioara
inferioara
120-150 g = a opta parte din greutatea totala a creierului plus numeroase

santuri sI circumvolutiuni care cresc mult suprafata acestuia.
Cerebelul are o portiune mediana unica - vermisul care se
conecteaza cu emisferele cerebeloase.
Exterior, cerebelul se conecteaza prin trei perechi de fibre, numite
pedunculi cerebelosi.
1. pedunculii cerebelosi inferiori
-
contin fibre care merg la maduva spinarii, bulb si punte
primeste impulsuri senzoriale de tip proprioceptiv si vestibular si

semnale motorii de la sistemul extrapiramidal
trimite eferente la olivele bulbare si nucleii vestibulari
2. pedunculii cerebelosi mijlocii

-
contin fibre care leaga cerebelul de punte, de sistemul central si o

emisfera de cealalta emisfera cerebeloasa
3. pedunculii cerebelosi superiori

-
contin fibre aferente si eferente
fibrele care vin de la maduva spinarii, trunchil central si sistemul

central
fibrele care merg la maduva spinarii, trunchiul cerebral, talam si

sistemul central
este cel mai mic deoarece contine cele mai putine fibre
38
Violeta ROTARESCU
Structura cerebelului
Structura cenusie la exterior si la interior

Exterior : scoarta cerebeloasa - organizare stratificata- 3 straturi si 5 tipuri
de celule
La exterior celule granulare, celule in forma de cos, celule
stelate, dendritele neuronilor Purkenje. Celulele cos au traseu orizontal
stratul intermediar ganglionar
-
contine celule Purkenje (foarte mari, forma de pana si formeaza

un singu strat)
dendritele Purkenje fac sinapsa cu axonii celulelor din stratul

exterior iaraxonii parasesc scoarta cerebrala; efectul axonilor
Purkenje este unul inhibitor.
Stratul intern granular
contine celule granulare si celule Golgi; aceste celule sunt in

numar foarte mare
axonii ambelor tipuri de celule urca spre stratul exterior
Functia scoartei cerebeloase

Aceasta functie este legata in principal de activitatea neuronilor Purkenje.
Acestia primesc impulsuri de la celelalte celule ale scoartei cerebeloase si
descarca impulsuri frecvente pe secunda. Rata descarcarii acestor impulsuri se
modifica in functie de anumite mecanisme, acest fapt fiind responsabil pentru
unele forme de invatare motorie.
Nucleii de substanta cenusie
-
prolifereaza in substanta alba
se gasesc atat in vermis, cat si in emisferele cerebeloase
sunt patru perechi de muschi cerebelosi:

39
Violeta ROTARESCU
nucleii fastigiali (in paleocerebel) care sunt in legatura cu

maduva spinarii, nucleii vestibulari, substanta reticulata,trunchil
cerebral
nucleii globulari in emisferele cerebeloase:

-
globos
emboliforeu
sunt in legatura cu substanta rosie sI talamus

-
nucleii dintati (dantelati) se afla in centrul emisferei

cerebeloase si tin de neocerebel fiind in legatura cu nucleul
rosu, talamus si alte formatiuni
Substanta alba
-
este formata din fibre mielinice:

-
de asociere legate in aceasta emisfera
comismale legate in emisfera
de proiectie permit interactiunea cerebelului cu alte formatiuni

ale sistemului nervos central
la nielul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie sunt ascendente

(aferente)
principalele aferente sunt:

-
vestibulare ajung in lobul floculonodular
spinale ajung in vermis
corticale ajung in laterala emisferelor
olivare ajung in scoarta cerebeloasa
Functiile cerebelului
-
multiple
multa vreme s-a crezut ca cerebelul are trei functii elementare:

40
Violeta ROTARESCU
imitarea miscarii
miscarile complexe
corectia miscarilor
descrierea functiilor s-a facut prin extirparea cerebelului la animale si prin

studiile in lumea umana
studiile mai recente arata ca cerebelul:

-
este
veriga
importanta
feedbackului
chinestezico-motor,
contribuind la tonusul muscular, pozitia corpului, contractia si

relaxareaadecvata a muschilor implicati in miscare sau
-
asigura precizia miscarilor voluntare (apucarea si manipularea

adecvata a obiectelor)
modulator de impulsuri sensibile proprioceptive vestibulare si tactile

care ajung la scoarta cerebrala
reglarea functiilor vegetative ale organismului
Lobul anterior al cerebelului paleocerebelul controleaza muschii

antigravitationali
Lobul posterior al cerebelului neocerebelul actioneaza ca o frana
pentru miscarile voluntare, mai ales cele ale maniei.
Lezarea cerebelului acre ca efect afectarea unei functii mai generale,
legate de valoarea temporala a unei sarcini (retroactiv), precum si ca
discriminare intre doua sarcini cu durate diferite.
Simptomele lezarilor cerebeloase
Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii cerebeloase.
-
hipotonie
ataxie (erori de miscare, regularitatea miscarilor)
tremor intentional (mai marcat la terminarea miscarii)
41
Violeta ROTARESCU
Trebuie mentionate apoi la membrele ipsilaterale. Apar si trebuie legate

de ortostatism sI dizartrie (vorbire sacadata sau exploziva).
Afectarea membrelor atinge mai mult membrele inferioare, cele superioare
fiind practic normale.
Cu timpul, leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze daca procesul
patologic nu progreseaza.
O leziune cerebrala aparuta ulterior poate sa duca la reaparitia semnelor
de disfunctie tipic cerebeloasa ceea ce demonstreaza ca, cel putin la tineri,
functiile cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale creierului.
42
Violeta ROTARESCU
Diencefalul
Structurile
diencefalice
se
gsesc
continuarea
desupra
mezencefalului, n jurul ventriculului III, fiind acoperit de emisferele cerebrale.

Se compune din dou formaiuni mari: talamoencefalul (thalamus,
metatalamus, epitalamus) i hipotalamus.
Talamusul
Este alctuit din dou corpuri ovoide de substan nervoas. Se mai numesc
i corpi optici. Este format din mai muli nuclei (cinci grupe):
1. grupul nuclear anterior
-
primete aferene de la corpii mamilari
trimite eferene ctre cortexul cingulat i emisferele

cerebrale
2. nucleii liniei mediane

-
se conecteaz cu hipotalamusul i alte formaiuni de

substan cenuie subcortical
3. nucleii mediali
-
trimit eferene n lobul frontal i cortexul motor
4. masa nuclear lateral

-
primete aferene senzoriale (spinotalamice)
trimite eferene n lobul parietal
5. nucleii posteriori (formai din nucleul pulvinar i corpii geniculai medial i

lateral)
43
Violeta ROTARESCU
se conecteaz cu cortexul lobului temporal i parietal.
Conexiunile talamusului
Talamusul este o structur senzorial crucial subordonat scoarei cerebrale.
La acest nivel fac sinaps cile tuturor formelor de sensibilitate, cu excepia
cilor olfactive, care ajung la cortex direct, nu prin talamus.
Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termin n nuclei cenuii
subcorticali. Din acest punct de vedere identificm:
-
nuclei talamici cu proiecie cortical (nucleul thalamic

ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)
nuclei
talamici
cu
proiecie
subcortical
(nucleii
intermediari, nucleii ventriculari)

-
nucleii talamici de asociaie (laterali, laterodorsali etc)
Nucleii din prima categorie au conexiuni n ambele sensuri cu cortexul, formeaz

deci, mpreun cu cmpurile corticale, uniti funcionale stabile.
Cile mari senzoriale se termin n nuclei cu proiecie cortical dar trimit
colaterale i la nuclei cu proiecie subcortical.
Toate conexiunile eferente ale talamusului influeneaz activitatea cilor
extrapiramidale (descendente). Controlul cortexului se exercit prin mai multe
circuite care include i talamusul (de ex: circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamocortical)
Cercetrile desfurate de-a lungul timpului au evideniat existena a dou tipuri
de nuclei talamici:
44
Violeta ROTARESCU
specifici sunt legai funcional de diferite sisteme

senzoriale (visual, auditiv etc); pulvinarul integreaz
impulsurile auditive, vizuale i somatice).
nespecifici sunt legai n special de zonele asociative ale

talamusului; funcionarea lor nu este pe deplin cunoscut.
n concluzie, talamusul conine:

-
nuclei de transmisie (de releu) A.
nuclei cu proiecie difuz B.
A. Nucleii de transmisie au urmtoarele caracteristici:

-
fiecare prelucreaz o singur modalitate senzorial sau un

input venit din zona motorize
fiecare se proiecteaz ntr-o regiune specific a cortexului
fiecare primete inputuri recurente de la regiunea cerebral

pe care s-a proiectat (recurena inputurilor permite
modularea inputurilor primite funcie de activitate)
un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit

regiune cortical (senzorial, motorie sau reglatorie) numai
o modalitate informaional senzorial; aceste informaii
reprezint treapta iniial a generrii percepiei senzoriale
ali nuclei senzoriali trimit impulsuri ctre ariile asociative

ale cortexului, unde se integreaz sistemele senzoriale
care iau parte la iniierea comportamentului
nucleii talamici motori trimit impulsuri ctre cortexul motor,

pentru a-l informa despre activitatea motorie desfurat
de alte formaiuni (cerebelul)
toi nuclei de transmisie trimit impulsuri ctre sistemul de

reglare
B. Nucleii cu proiecie difuz trimit impulsuri ctre toate regiunile corticale, cu

efect n reglarea nivelului general de excitabilitate cortical.
45
Violeta ROTARESCU
Din punct de vedere clinic

Apar mai multe entiti nosografice n lezarea talamusului. Cel mai vechi
cunoscut este sindromul talamic, cu urmtoarele simptome neurologice:
-
hemianestezia contralateral (consecutiv unei hemoragii

talamice)
durere de cap de tip arsur, intens (hiperpatie),

persistent, se accentueaz n stress emoional i
oboseal
tremor intenional (n cazul lezrii nucleului lateral ventral)
ataxia membrelor inferioare (n funcie de tulburarea

sensibilitii profunde)
tulburri simpatice (ptoz palpebral etc)
tulburri motorii (hemiparez)
uneori, tulburri de gust.
O alt afeciune este afazia talamic . aceasta include:

- tulburri de dinamic a expresiei i fluenei verbale
- voce slab
- rspunsuri scurte
- debit ncetinit i sacadat
- incoerena discursului
- afectare persistent, disociativ, a memoriei (n special a
celei verbale), manifestat prin deficit al memoriei logice i a
capacitii de a crea asociaii
Afazia talamic are evoluie favorabil, cu excepia memoriei verbale.
46
Violeta ROTARESCU
O alt afeciune este sindromul de neglijen talamic, cu dou manifestri

principale:
- neglijen motorie
- neglijen spaial
Neglijena motorie este un defect de utilizare a unei jumti de corp, cu toate c
aceasta este perfect funcional. Prin incitare verbal acest defect poate s
dispar parial.
Neglijena spaial este legat n special de analizatorul visual i const n
devierea privirii spre dreapta i refuzul explorrii spaiului stng (aceast
deficien este confirmat i de testele neuropsihologice).
n afara acestor simptome mai pot aprea i altele:
-
tulburri de recunoatere a locurilor (familiare)
tulburri ale orientrii spaiale
apraxie constructiv
deficit de memorie anterograd pentru materialul vizuospaial
spontaneitate excesiv a limbajului
confabulaii extravagante
Alte tulburri in de sfera emoional sunt evidente n manifestrile motorii sau

expressive, pentru c talamusul intervine ca modulator al proceselor affective.
De aceea, anumite intervenii chirurgicale sunt destinate reducerii tensiunilor
emoionale, anxietii, agitaiei i agresivitii bolnavilor psihici.
Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea strii de contien i se soldeaz
cu scderea reactivitii emoionale.
47
Violeta ROTARESCU
Stimularea nucleului postero-ventral duce la creterea nivelului de anxietate n

micrile offensive i fenomene vegetative corespunztoare.
Metatalamusul
Este format din din corpii geniculai mediali i laterali.
Corpii geniculai laterali

-
se leag de coliculii cvadrigemeni superiori
la acest nivel se termin fibrele optice
prelucrrile vizuale la acest nivel permit diferenieri ntre

ntuneric i lumin i orientarea n spaiu n raport cu
stimuli luminoi
sunt formai din dou pri: partea ventral (veche

filogenetic) i partea dorsal stratificat (nou filogenetic);
aceasta din urm expediaz semnale la scoara cerebral
(scizura calcarin i ariile 18, 19) i are ase straturi (la
om)
Corpii geniculai mediali

-
sunt conectai cu coliculii cvadrigemeni inferiori
aici fac sinaps cile auditive i de aici ajung impulsuri la

ariile auditive corticale (prima circumvoluie temporal)
Epitalamusul
Se gsete n partea superioar a diencefalului i este compus din glanda epifiz
(pineal) i din aparatul habenular.
Glanda epifiz
48
Violeta ROTARESCU
dup vrsta de 7 ani involueaz iar dup 14 ani se calcific
este o gland endocrin cu rol important n dezvoltare
exercit efect frenator asupra sferei sexuale
exercit efect important n metabolismul protidic, glucidic i

mineral
hormonul principal este melatonina, derivate din serotonin
melatonina este secretat maximal noaptea (serotonina

ziua) iar secreia ei scade de la natere pn la btrnee
nu s-a demonstrate la om i primate efectul antigonadotrop

al melatoninei (ntrzierea declanrii pubertii, de ex.)
rolurile melatoninei sunt: modularea excitabilitii cerebrale;

influenarea fiziologiei somnului; un posibil rol inhibitor
asupra creterii tumorilor neoplazice la om; reglarea
activitii i a altor glande (hipofizei, pancresului endocrine,
suprarenalelor, glandelor sexuale)
Aparatul habenular
-
conine numeroase fibre albe i substan cenuie (nuclei

habenulari)
fibrele albe se conecteaz n general cu structuri

subcorticale
49
Violeta ROTARESCU
Hipotalamusul
Reprezint mai puin de 1% din totalul volumului creierului uman. Este format
dintr-o poriune supraoptic, una tuberal i una mamilar (vzute din fa n
spate).
Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe principale:
1. grupul anterior format din nucleul paraventricular i cel supraoptic. Ei
secret hormoni care sunt trimii la adenohipofiz.
2. grupul lateral nucleul tuberomamilar i nuclei tuberali laterali.
3. grupul mijlociu nuclei hipotalamici ventromedial i dorsomedial
4. grupul posterior nuclei tuberculilor mamilari
Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite funcii.
Conexiunile hipotalamusului
Hipotalamusul posed o bogat reea de conexiuni, att interne ct i externe,
care influeneaz att sistemul nervos central ct i pe cel vegetativ. Este,
deasemenea, foarte important pentru sistemul endocrin, prin intermediul hipofizei
Cile aferente
-
fascicolul telencefalic leag scoara de hipotalamus,

avnd efect excitator i inhibitor. Principalele informaii sunt
legate de organele viscerale.
Fascicolul
talamo-hipotalamic
leag
talamusul
de
hipotalamus.
-
Stria terminalis leag amigdala de hipotalamus
Fibre directe spinotalamice vin dinspre thalamus.
50
Violeta ROTARESCU
Exist, deasemenea, legturi ale hipotalamusului cu aparatul vizual, prin fibre

care leag chiasma optic de partea vizual a hipotalamusului. Aceste fibre
provin din celulele vegetative ale retinei, trec prin nervii optici, chiasma optic i
ajung la unii nuclei hipotalamici i n lobul posterior al hipofizei. Efectul principal
este acela c semnalele luminoase pot influena sistemul vegetativ att direct ct
i prin intermediul hipofizei.
Cile eferente
-
tractul hipotalamo-hipofizar (care are legturi cu hipofiza)
tractul hipotalamo-habenular (care are legturi cu epifiza)
tractul hipotalamo-talamic (realizeaz legtura ascendent

cu scoara cerebral)
sistemul periventricular (leag hipotalamusul de aproape

aproape toate formaiunile cenuii ale trunchiului cerebral)
tractul tubero-hipofizar leag hipotalamusul de pituitara

posterioar
Majoritatea fibrelor sunt bidirecionale (cu excepia tractului hipotalamo-hipofizar

i a fibrelor care vin dinspre retin (cu rol n reglarea ritmului circadian lumin/
ntuneric)
Funciile hipotalamusului
Hipotalamusul are atribuii directe n reglarea mediului intern al organismului:
-
neuroendocrin
autonom
motivaional
51
Violeta ROTARESCU
Reglarea sistemului neuroendocrin

Hipotalamusul, mpreun cu sistemul limbic, particip direct la reglarea mediului
intern, n vederea meninerii constantelor acestuia.
Controlul emoiilor i a comportamentelor emoionale se face indirect de ctre
hipotalamus, n conjuncie cu formaiunile nalte ale sistemului limbic i ale
neocerebelului.
Datele anatomice indic faptul c hipotalamusul conine un mare numr de
nuclei i reele neuronale care reglez funcii vitale ca: temperature, ritmul
cardiac, tensiunea arterial, osmoza sangvin, ingestia de ap i alimente; n
plus, organizeaz motor rspunsurile endocrine n comportamente emoionale
adaptative.
n primul rand, hipotalamusul controleaz activitatea glandei pituitare, care
controleaz, la rndul ei, celelalte glande endocrine (tiroida, paratiroidele,
suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste glande descarc hormoni care
regleaz activitatea hipotalamusului i hipofizei.
Hipotalamusul
Feed-back
Hipofiz
gland
gland
gland
hormon
hormon
hormon
Muli neuroni hipotalamici sunt specializai n secreia peptidelor. Acestea ajung

fie n spaiul synaptic (ca neurotransmitori), fie n circulaia sangvin, de unde
acioneaz ca hormone, controlnd excitabilitatea neuronal i eficacitatea
52
Violeta ROTARESCU
sinaptic. Pot, deasemenea, controla eficacitatea sistemului endocrin, fie direct,

fie indirect.
Controlul direct se exercit prin descrcarea n circulaia sangvin a
neurohipofizei a produilor neuroendocrini. Controlul indirect se face prin
intermediul adenohipofizei.
Neuronii peptidici sunt magnocelulari i parvocelulari.
Neuronii magnocelulari
Elibereaz oxitocina i vasopresina.
Vasopresina - este secretat n hipotalamus i depozitat n hipofiz.
a. produce vasoconstricie i reabsorbia apei de ctre rinichi (n absena ei
volumul urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n 24 h).
b. intervine n mecanismul nvrii i memoriei (nu se cunosc exact
mecanismele), probabil prin influenarea secreiei de ARN.
Oxitocina este secretat n nucleul paraventricular din hipotalamus. Efectele
sale sunt contracia uterin i secreia lactat. La brbai efectele sale sunt mai
obscure.
Alcoolul, stresul i serotonina inhib secreia de oxitocin, n vreme ce dopamina
stimuleaz descrcarea de oxitocin.
Sistemul neurosecretor parvocelular
Secret hormoni inhibitori i de eliberare (releasing) substane care elibereaz
sau inhib eliberarea hormonilor din glanda pituitar anterioar.
Substanele de stimulare a eliberrii hormonilor sunt (de ex.): TRH (factorul de
eliberare a tirotropinei), CRH (factorul de eliberare a corticotropinei), FSH
53
Violeta ROTARESCU
(factorul de eliberare al hormonilor foliculari), LHRH (factorul de eliberare al

hormonului luteinizant) etc.
Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determina descarcarea, de catre
glanda, a hormonilor corespunzatori, care regleaza secretia glandelor din corp.
De exemplu, GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere)
determina descarcarea de GH (hormonul de crestere), care influenteaza
cresterea scheletului si a sistemului muscular. Afectarea secretiei de GH, in sens
pozitiv, duce la gigantism, iar in sens negative (scadarea secretiei), la nanism
hipofizar.
Secretia de hormone este pulsatila, ea fiind descarcata in sange in valuri
pe parcursul unei zile.
Neuronii magnocelulari si parvocelulari contin peptide de diferite tipuri,
raspandite in tot sistemul nervos.
Neuronii hipotalamici participa la patru mari clase de reflexe:
1. reflexe conventionale (input si output neural)
2. reflexe cu input neural si output umoral
3. reflexe cu input humoral si output neural
4. reflexe cu input si output umoral
Exemple:
Expulzia fetala din timpul nasterii are calea aferenta neurala si calea eferenta
umorala
Fluxul urinar are atat inputul cat si outputul umorale (existenta unei lipse de
apa in corp duce la eliberarea rapida de vasopresina; readucerea apei in
organism, in acest mod, determina descarcarea mai lenta de vasopresina in
sange).
54
Violeta ROTARESCU
Lactatia, nasterea si deshidratarea produc modificari dramatice a neuronilor

magnocelulari, precum si a terminatiilor neuronale din hipofiza posterioara,
pentru ca organismul sa faca fata solicitarilor maxime)
Functia de reproducere
Zona tuberala a hipotalamusului este esentiala in mentinerea nivelului bazal
de hormone gonadotropic, in vreme ce aria preoptica este necesara pentru
eliberarea ciclica a gonadotropinei (inainte de ovulatie).
Disfunctiile hipotalamusului
Tumorile si alte procese patologice influenteaza dezvoltarea sexuala se pot
solda
cu
pubertate
precoce
sau,
opus,
hipogonadism
(subdezvoltarea
caracteristicilor sexuale secundare, associate cu somnolenta, obezitate si diabet

insipid).
Distrugerea doar a unei jumatati a hipotalamusului poate produce o tulburare
usoara si tranzitorie a functionarii acestuia. Distrugerea bilaterala (nu si
simetrica) a hipolalamusului duce la aparitia simptomelor specifice.
Varsta joaca un rol important
-
la nou-nascuti functiile hipotalamusului nu sunt stabilizate (necesita

reglare din exterior)
la varstnici apar tulburari de somn, activitate motorize scazuta,

preferinta pentru anumite mancaruri, sensibilitate fata de schimbarea
temperaturii, ceea ce echivaleaza cu o reducere a mecanismelor
homeostatice hipotalamice efecte constatate si experimental, la
animale cu leziuni ventromediale ale hipotalamusului)
55
Violeta ROTARESCU
Reglarea sistemului nervos autonom si a functiilor vegetative

Functionarea autonoma nu este difuza, asa cum s-a crezut multa vreme,
ci este inalt specializata la nivelul hipotalamusului, pentru stimularea unor fibre
produce raspuns la un organ periferic specific
Hipotalamusul are ca atributie principala coordonarea functiilor autonome
(vegetative) intre ele, precum si a acestora cu activitatile intregului organism.
Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical de reglare a
activitatii simpatice si parasimpatice; rolul este acela de mentinere a unei stari
interne de supravietuire a organismului in conditii optime de activitate.
Controlul parasimpatic tine de hipotalamusul anterior (si produce
bradicardie, vasodilatatie periferica, cresterea aciditatii sucului gastric, cresterea
tonusului tractului digestive si scaderea tensiunii arteriale).
Controlul simpatic tine de functionarea hipotalamusului lateral si posterior
(intensificarea activitatii somatice si metabolice in stres emotional, atac si fuga,
evidentiate prin dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, inhibitia
peristaltismului, tonusului vezicii si a intestinelor).
Afectarea hipotalamusului posterior duce la letargie emotionala, somn
anormal si scaderea temperaturii ca urmare a diminuarii generale a activitatii
somatice si viscerale). Leziunile hipotalamice induse experimental conduc la
tulburari ale mucoasei esofagului, stomacului si duodenului, ulcere acute ale
stomacului
si
perforarea
mucoasei
gastrice
plus
hemoragii
si
ulcere
gastrointestinale).
56
Violeta ROTARESCU
Excitarea hipotalamusului anterior se soldeaza cu hipermotilitate a

tractului gastrointestinal, plus evacuare (defecatie) si mictiune frecventa.
Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect producerea hipertensiunii
arteriale.
Tulburarile cardiovasculare insotesc afectarile trunchiului cerebral si
hipotalamusului si se reflecta in hipertensiune, aritmii cardiace si modificari ale
EKG-ului (simularea unui infarct miocardic acut la bolnavi fara antecedente
cardiace)
Tulburarile
respiratorii
sunt
frecvente
in
structura
sindroamelor
hipotalamice. Experimental, lezarea hipotalamusului la animale duce la edem

pulmonar si hemoragii pulmonare).
Tulburarile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot merge pana la
hemoragii si ulceratii (dupa interventii chirurgicale pe creier, cu afectari
hipotalamice consecutive).
Epilepsia diencefalica poate sa apara atunci cand este lezata o parte din
structura hipotalamusului sau a struturilor adiacente acestora. Se pune acest
diagnostic atunci cand criza epileptica se asociaza cu alte disfunctii hipotalamice
prcis identificate (criza epileptica apare pe fond de cefalee puternica, la care se
asociaza ameteala, tendinta de a cadea, inrosire a fetei si a bratelor, puls slab,
ochi exoftalmici).
Hipotalamusul si motivatia
Starile motivationale activeaza comportamente complexe cu effect asupra
reglarii temperaturii, satisfacerii foamei, setei, si a cerintelor sexuale.
57
Violeta ROTARESCU
Starile motivationale sunt mai putin correlate cu stimularile din exterior, ci

mai curand cu oscilatiile homeostaziei interne. O posibila exceptie este reglarea
temperaturii, care se face prin echilibrarea dintre stimuli interni si externi.
Stimulii interni pentru foame, sete si comportament sexual sunt mai dificil
de identificat si manipulat.
Controlul
fiziologic
de
reglare
homeostaziei
functioneaza
prin
mentinerea unei variabile la un nivel dat (nivel masurat cu ajutorul detectorilor

externi, care o compara cu o valoare fixata). Cand valoarea acesteia nu se
suprapune exact pe valoarea fixate, atunci detectorii de erori genereaza semnale
de eroare, iar sistemul de control aduce variabila respective la nivelul correct. In
cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar stimulul extern vederea sau
mirosul hranei.
58
Violeta ROTARESCU
TELENCEFALUL
Sunt formate din:

-
sistemul limbic
substanta alba (in interior)
scoarta cerebrala (la exterior)
Suprafata emisferei cerebrale:

-
este formata din doua jumatati/emisfere
fiecare emisfera este formata din trei fete:

-
externa (superolaterala)
interna (mediala)
inferioara (bazala)
superioara
inferolaterala
inferomediala
Suprafata externa este brazdata de farte multe circumvolutiuni (ginesuri)

separate prin scizuri/santuri aria cortexului uman = 2.200 cm
(o treime este
vizibila la suprafata, restul este ascuns de scizuri/fisuri.

Cele trei santuri mari sunt:
-
lateral (Sylvius)
central (Rolando)
perpendicular extern
determina impartirea scoartelor cerebrale in lobi

-
frontal
pariental
temporal
occipital
59
Violeta ROTARESCU
Lobul frontal
-
delimitat posterior
de scizura lui Rolando sI inferior de scizura lui
Sylvius
-
este traversat de trei santuri sI patru ginusuri
in zona posterioara, intre scizura lui Rolando sI santul precentral se

formeaza ginusul precentral
se imparte in trei parti:

-
frontala superioara (F1)
frontala mijlocoe (F2)
frontala inferioara (F3)
Lobul temporal
-
este situat inferir de scizura lui Sylvius sI anterior de scizura

perpendiculara externa (preocapitala)
este impartit in trei circumvolutii paralele: temporala superioara, medie

sI superioara sI doua ginusuri plasate anterior sI posterior
ginusul anterior = aria auditiva primara
Lobul pariental
-
se intinde de la santul central pana la cel parieto-occipital (scizura

perpendiculara exterioara)
posterior santului central se gaseste santul postcentral, care imparte

lobul pariental in ginusul postcentral sI o arie posterioara maimare.
Ginusul postcentral = aria somatosenzitiva sI are numeroase conexiuni
Lobul occipital
-
situat in spatele santului parieto-occipital
este brazdat de numeroase santuri
60
Violeta ROTARESCU
In profunzimea santului lateral se afla o formatiune numita insula avand

forma unei piramide cu varful in jos.
Este o formatiune veche ramasa in acest loc pe parcursul evolutiei
filogenetice a emisferelor cerebrale, fiind acoperita de formatiuni mai noi
filogenetic.
Se afla in legatura cu cortexul preolfactiv (zona paralimbica).
Suprafata mediala
-
contine corpul calos
- cea mai proeminenta formatiune alba a
emisferei cerebrale
-
in regiunea anterioara a suprafetei mediale se gaseste santul cingulat

care imparte suprafata intr-o zona exterioara sI una inferioara. Zona
exterioara apartine lobului frontal.
La acest nivel se prelungeste sI scizura calcarina, care delimiteaza pe

aceeasI suprafata lobul parietal de cel occipital
Suprafata inferioara este delimitata de scizura lui Sylvius intr-o portiune

anterioara mai mica sI una posterioara mai mare, de functii distincte.
Sistemul limbic
denumire data de Broca in 1878 pentru a caracteriza cortexul primitiv

care formeaza un inel in jurul trunchiului cerebral
studiul sau a starnit interes dupa ce s-a relevat rolul lui in

comportamentul
emotional
(are
conexiuni
cu
si cei arii ale sistemului olfactiv).

-
Cercetarile demonstreaza implicarea lui in comportamentele de

cautare a prazii, crestere, crestere a pieilor, imperechere, raspunsuri
emotionale, echilibrul intre comportamentul normal sI cel agresiv,
formarea memoriei (in special a celei emotionale).
61
Violeta ROTARESCU
Afectarea sistemului limbic patologia unor demente, tulburari afective,

epilepsie de lob temporal etc. (la aproximativ 60% din pacientii epileptici originea
crizelor se afla in sistemul limbic).
Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri
componente ale sistemului limbic:
-
nervii, bulbul si tractul olfactiv;
stria olfactiva si ajunsul olfactiv;
trigonul olfactiv;
lobul piriform si cortexul piriform;
compexul nuclear amigdaloid;
aria septala;
formatiunea hipocampica;
forniscul;
hipotalamusul;
nucleii talamici limbici si paralimbici;
aria limbica a ganglionilor bazali;
cortexul limbic;
cortexul paralimbic;
etc.
Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua grupe de structuri:

A. Grupa structurilor concentrice;
B. Grupa structurilor marginale.
In A intra lobii olfactivi, substanta perfor. anterioara, aria hipocampus,
cortexul periamigdaloid si cortexul peripiriform.
In B intra:
-
circulvolutiunea corpului calos;
circumvolutiunea hipocampului;
lobul insulei;
partea anterioara a lobilor temporal sI frontal (din neocortex).
Cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt hipocampul si

amigdala.
62
Violeta ROTARESCU
Acestea sunt localizate in partea mediala a lobului temporal anterior si sunt

foarte sensibile la leziuni anoxice si la infectii virale.
Hipocampul
-
structura complexa, situat in peretele medial al emisferei cerebrale;
in lobul lateral = monstru sau calut de mare;
studiul lui este foarte important din cauza asocierii lui cu epilepsiile de
lob temporal;
este format din trei parti principale:

1. aria principala receptoare (nuclei granulari, girus dintat);
2. hipocampul propriu-zis (campurile piramidale);
3.
biculum (sursa de eferenta).
La hipocamp substanta alba se afla la exterior iar substanta cenusie este

profunda (cortex cerebral inversat).
Substanta alba se numeste alveus.
Substanta cenusie este organizata, in cea mai mare parte in 6
straturi celulare (pe alocuri poate avea 4 straturi).
Girusul dintat este o structura trilaminara.
Structurile olfactive
- contin inelul format din hipocamp si girusul si formeaza marele lob limbic;
-
cuprind structuri mai putin diferentiate (paleocortex);
este implicat in eucodam (achizitionarea memoriei noi); distrugerea

bilaterala a hipocampului duce la amnezie anterograda durabila si
profunda,
are num aferente si un sistem eferent (fornixul), cu proiectii corticale

difuze.
Caracteristici:
-
pae. nu poate inregistra in memorie stimuli sau evenimente explicate

constiente;
Capacitatile intelectuale (limbaj si memoria imediata sunt intacte);
Se poate asocia cu grade diferite de amnezie retrograda;
63
Violeta ROTARESCU
tin de amnezie si invatarea spatiala (hipocrate = formarea hartii

cognitive spatiale)
poate sa se asocieze cu pierderea informatiei verbale si chiar a celei

non-verbale.
AMIGDALA
stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale, hipocampul, talamusul

sI au regiuni din trunchiul cerebral;
este formata din 2 parti:

-
o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu de talie

mica;
o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.
conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul, cat sI cu

hipocampul, cu relevanta pentru functiile cognitive superioare. De
asemenea, amigdala este conectata bidirectional cu zona subcorticala,
in special cu caile vizuale (interpretarea emotionala - furie a stimulilor
vizuali);
desI primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu este un

centru important pentru discrim. Olfactiva;
studiile intensive ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul acestei

formatiuni in:
-
realizarea unor modificari visceromotorii sI somatomotorii;
memorie sI emotii (componente afective ale memoriei);
modificarea starii de somn;
modificarea mobilitatii gastrointestinale;
modificarea ratei cardiace;
modificarea TA.
Stimularea amigdalei are efect numai daca sub
sunt in stare de veghe
(sunt treji). In somn stimularea ei nu are nici un efect. Amigdala nu este implicata
in functiile homeostatice normale.
64
Violeta ROTARESCU
Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute (inclusiv a unor

structuri limbice) duce la aparitia unor modificari emotionale, comportament
foarte important:
-
imblanzire;
linistire emotionala;
tendinte orale (duc totul la gura);
hipersexualitate;
tendinte compulsive;
hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a
sI
sentimentului de placere);
-
lipsa recunoasterii obiceiurilor familiare : dovada implicarii amigdalei in

invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns afectiv (emotional).
Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul amigdalelor in

comportamentele de evitare, sexuale, de hranire, sociale.
Intensitatea studiata clinic este legatura dintre amigdala sI epilepsia de lob
temporal. DesI epilepsia de lob temporal nu este limitata la amigdale, intrucat
decarcarea se raspandeste rapid in tot lobul, multe din simptome sunt asociate
cu activarea amigdalei.
Fenomenele autonome ale crizelor
-
discomfortul epigastric si toracic;
greata;
palpitatii;
frison;
paloarea/inrosirea fetei;
tahipnee/apnee;
salivatia;
eructatia (ragaiala);
mictiunea involuntara;
defecatie/diaree.
Modificarile afective
-
teama (cel mai frecvent intalnit simptom) de la usor la intens;
65
Violeta ROTARESCU
suparare, depresie sau singuratate;
setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).
Modificari perceptive (nu implicaaparitia halucinatiilor)

modificari de tipul iluziilor vizuale sI auditive, distorsiuni sI alterari ale
actului perceptual;
66
Violeta ROTARESCU
Ariile corticale
Structura sistemului central difer de la o zon la alta (ca grosime, densitatea
pturi celulare, orientare a celulelor sau numrul acestora). Funcie de aceste
aspecte au fost descrise peste 50 de arii corticale (harta Brodmann).
Funcie de predominana celular:
piramidal - arie cortical motorie
granular - arie cortical sensorial
strat I, II (chiar III) arie cortical de asociaie (n ntreg neocortexul)

Cortexul este o zon vast de recepie, de comand - central i de integrare a
impulsurilor.
Cortex somatosenzorial
Cortex motor / efector
Cortexul somatosenzorial
joac un rol important n prealuarea tuturor inputurilor senzoriale de la

nivel somatic.
Exist dou arii importante n preluarea informaiilor senzoriale:
Aria senzorial somatic primar
Aria senzorial somatic secundar

Cortexul senzorial somatic primar S I
se gsete n girusul postcentral, anul central i poriunea superioar i

inferioar a lobilor parietali
are patru arii funcionale ariile Brodmann 1, 2, 3a i 3b cu roluri diferite

n suprafaa somatic
67
Violeta ROTARESCU
aria 1 primete sensibilitatea extern i proprioceptiv prin fibre talamice

directe i prin eclaterale din aria 3
aria 2 aici sosesc de la talamus doar fibre subiri proprioceptive i

kinestezice centralaterale
aria 3 responsabil, de asemenea, de sensibilitatea extraceptiv

(dureroas)
Cortexul senzorial somatic secundar S II
se afl pe partea superioar a anului lateral
este mai mic dect cel primar
Ambele arii sunt conectate i cu cortexul motor piramidal i au trei tipuri de axoni:
de asociere, colosali i de proiecie.
Conexiunile de asociere unesc neuronii diferitelor regiuni corticale din aceast
emisfer central.
Conexiunile caloase unesc neuronii aflai n cele dou emisfere cerebrale.
Conexiunile de proiecie trimit axoni la structurile subcorticale (ganglioni bazali,
talamus, mduva spinrii).
n concluzie, sistemul somatic are dou mari tipuri de aferene: sensibilitate
termoalgezic i sensibilitate epicritic (tactil fin) + poziia articulaiilor.
Cortexul vizual
Traseul vizual este urmtorul:
Retin -> nucleul geniculat lateral
Retin -> mezencefal (coliculii superiori)
68
Violeta ROTARESCU
Retin -> mezencefal (aria pretectal)

Doar nucleul geniculat lateral prelucreaz informaia vizual, restul genereaz
reflexe de tipul reflexului pupilar sau micare ocular.
Inputul senzorial vizual ajunge n aria vizual 1 V1 (cortex striat) = cmpul 17
Brodmann.
Influxurile care ajung aici sunt contralaterale.
Neuronii acestei zone rspund n mod specific la anumite tipuri de stimulri
vizuale (pot rspunde la linii verticale, nu i la cele oblice sau orizontale, din
cmpul receptor). Ei se numesc neuroni compleci o neuroni hipercompleci.
Neuronii compleci rspund la mai muli stimuli care au aceeai orientare n
cmp.
Neuronii hipercompleci integreaz influxurile de la neuronii compleci.
Neuronii plasai n straturi diferite au roluri diferite unele prelucreaz conturul
grosier al stimulului, altele prelucreaz coloana, textura i paternul stimulului.
n V1 neuronii sunt orientai n coloane distincte funcional, ntre care exist
interconexiuni.
Aria
V2
vizual aria 18 Brodmann

reprezint imaginea n oglind a ariei 17
este principala arie de asociere i centru
al memoriei vizuale
rol
organizarea
imaginii
acomodare
Aria
vizual aria 19 Brodmann
69
Violeta ROTARESCU
V3
aici de formeaz fibre motorii care se

proiecteaz subcortical
au
rol
vederea
stereoscopic
(orientarea spaial, perceperea formelor,

imaginea corpului, micarea n profunzime
i localizarea imaginilor
Ariile vizuale V4,,V5 i V6 au localizri mai reduse spaial (ntre celelalte arii sau
pe faa median a emisferei centrale).
V4 rol n percepia colorat
V5 perceperea formelor aflate n micare
V6 reprezentarea spaiului
Cortexul auditiv
- localizarea n spaiu la nivel cortical se realizeaz prin compararea diferenelor
de intensitate i timp recepionate de fiecare ureche
Cortexul auditiv este organizat n coloane (la fel ca cel vizual i somatic)
conectate ntre ele dar i cu harta cortical spaial a localizrii sunetului
La cortexul auditiv se adaug dou arii funcionale n lobii frontal (Broca)

i temporal (Wernicke) care au legtur cu percepia sunetelor vorbirii
Cortexul auditiv se mparte n:
aria auditiv primar (specializat pentru recepia sunetelor de diferite

intensiti)
aria auditiv secundar A 2 cmpurile 42, 22 (cu importan n

discriminarea zgomotelor i vocilor
aria auditiv teriar - cmpurile 20 i 21 (20 memoria auditiv,

nelegerea cuvintelor i melodiilor; 21 atenia auditiv)
70
Violeta ROTARESCU
Cortexul vestibular
n cmpul 2, rostial de aria auditiv
rol n reglarea echilibrului, n reglarea motricitii cerebeloase

Cortexul gustativ
se gsete aproape de proiecia cortical a limbii (lobul parietal)
exist mai multe teorii care explic producerea senzaiei de gust

(producere separat apoi integrare; integrare pe parcurs)
codarea gustului
are aceleai principii generale ca i celelalte modaliti
senzoriale
are profunde corelaii emoionale
Cortexul olfactiv
capabil s discrimineze extrem de fin ntre mii de mirosuri
are o organizare mai puin precis
are cinci pri:
nucleul olfactiv anterior
tubuculul olfactiv
cortexul periform (lobul temporal)
nucleul cortical al amigdalei
aria intorinal
- halucinaiile olfactive apar n cazul leziunilor cortexperiforme debut epilepsie
de lob temporal
71
Violeta ROTARESCU
Concluzii n legtur cu structura i funciile cortexului posterior
zonele de proiecie topic sunt organisme dinamice, care depind att de

influenele mediului extern ct i de aspectele interne motivaionale;
zonele de asociere au o organizare distinct, prin aceea c au stratul III

foarte dezvoltat (cu rol n corelarea i integrarea impulsurilor senzoriale modale).
Dac stimulm aceast zon rezult excitaie care va cuprinde zone mari
corticale.
Zonele de asociere secundare stabilesc cu multe comutri i circuite la

nivel subcortical (n special la nivel talamic);
Pentru procesri din ce n ce mai complexe au aprut i zonele teriare i

cuaternare (zone de acoperire), la care numrul conexiunilor crete i mai mult.
n aceast zon senzoriali sunt eliberai de funcia senzorial i au doar funcie
de coordonare i preluare a impulsurilor (coordonarea tuturor analizelor ntre ei,
precum i a scopurilor generale ale activitii). Se obin constructe cognitive
calitative superioare, imagini perceptuale complexe multimodale, reprezentri cu
nivel nalt de generalitate etc.
Zonele primare i zonele de asociere nu pot lucra unele fr celelalte

(disfuncia uneia implic i disfuncia celeilalte)
72
Violeta ROTARESCU
Particulariti ale zonelor corticale anterioare

Rolul acestor zone este de a transforma energia neuronal n energie fizic, prin
comenzile transmise de cortex la muchii scheletici.
Micrile motorii pot fi clasificate n:
micri voluntare
rspunsurile reflexe
paternuri motorii ritmice

Ele difer dup gradul de complexita i de control voluntar.
Micrile voluntare sunt cele mai complexe. Pot fi intenionale sau rspuns la o
stimulare extern specific. Ele se nva i se perfecioneaz n timp.
Rspunsurile reflexe sunt cel mai puin influenate de controlul voluntar. Sunt
rapide, stereotipe i involuntare.
Paternurile motorii ritmice (mersul, fuga, mestecatul) repreznt combinaii ntre
micrile voluntare i cele reflexe. nceputul i sfritul lor sunt voluntare, restul
ine mai mult de aspecte reflexe. Pun n funcie dou seturi opuse de muchi
agoniti i antagoniti.
Pentru integrarea tuturor acestor tipuri de micri, sistemul motor dispune de
dou caracteristici:
primete influene senzoriale cu privire la context/mediu, orientarea

corpului i gradul de contracii musculare.
Sistemul motor dispune de o organizare ierarhic, ce integreaz

difereniat inputurile senzoriale relevante pentru funcionarea acestora.
ntre componenta senzorial i cea motoare a cortexului exist o extrem de
strns interaciune.
73
Violeta ROTARESCU
Cercetrile efectuate asupra cortexului motor au evideniat existena unei arii

specifice girusul precentral a crei stimulare produce efecte motorii n grupe
musculare aflate n zone opuse ale corpului aria motorie primar.
Au fost descoperite i alte arii motorii considerate secundare (arii premotorii).
Axonii acestor neuroni se proiecteaz n cortexul motor primar n structurile
subcorticale i n mduva spinrii. n funcie de nivelul atins n dezvoltarea unei
specii fa de alta, ariile premotorii cresc n extindere i complexitate (la om sunt
de peste 6 ori mai mari dect la maimuele inferioare).
La om au fost evideniate 2 arii premotorii. Acestea, mpreun cu cortexul motor
primar, au o structur diferit de a ariilor senzoriale, prin absena stratului IV i
prin dezvoltarea mai mare a stratului V ( piramidali gigantici Betz).
Cortexul primar motor i ali prematorii primesc inputuri din trei surse:
de la periferie, coretxul senzorial primar i arii senzoriale asociative;
de la cerebel (prin talamus);
de la globus pallidus.
Pe de alt parte, ariile corticale motorii exercit control indirect asupra
motoneuronilor spinali, prin intermediul anumitor nuclei din TC.
Cortexul primar motor M 1 aria 4 Brodmann
Ariile premotorii aria 6 Brodmann
Cortexul primar motor prin stimularea diferitor zone ale ei hart a corpului
uman (homunuclei) n care sunt reprezentate grupurile musculare buco-linguofaciale, membrul superior i mna, membrul inferior. Relevana lor rezult din
rolul lor fiziologic (precizia i fineea micrii, mai puin dimensiunea lor
anatomic).
74
Violeta ROTARESCU
i ariile secundare au un anumit grad de somatotopie. Ele intervin n pregtirea

motorie i n controlul micrilor.
Lezarea ariei motorii primare consecine motorii grave.
Lezarea ariei motorii secundare consecine asupra controlului motor al feei.
Concluzii cu privire la structura i funciile cortexului anterior
ntre zonele motorii primare i zonele senzoriale primare exist o

comunicare foarte intens i difereniat, att prin fibre de asociere ct i prin
intermediul zonelor de asociere => aceste conexiuni permit transferul de
influen i comunicarea oricrui mesaj modal sau plurimodal, n acest fel putnd
s apar acelai rspuns motor la mai muli stimuli sau rspunsuri motorii diferite
la acelai stimul.
la om aceste zone ocup aproape 1/4 din ntreaga suprafa a SC, cu o

dezvoltare superioar fa de primate;
cortexul frontal realizeaz conexiuni multiple (af i ef.) cu formaiuni

situate la niveluri diferite ale - talamus, corpii striai, sistemul limbic, cerebelul =>
devin posibile coordonarea i sincronizarea activitii tuturor zonelor i structurilor
corticale, n concordan cu desfurrile comportamentale.
75
Violeta ROTARESCU
BIBLIOGRAFIE
1. Badiu, Gh., Papari, A. (1995) Controlul nervos al functiilor organismului
(neurofiziologie), Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta.
2.
Botez,
M.I.(ed.)(1996)
Neuropsihologie
clinica
si
neurologia
comportamentului, Editura Medicala, Bucuresti.

3. Danaila, L., Golu, M. (2000) Tratat de neuropsihologie, Volumul I, Editura
Medicala, Bucuresti.
4. Gavriliu,L. (1998) Dictionar de cerebrologie, Colectia Dictionarele Secolului
XXI, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti.
5. Graham Beaumont, J.(1983) Introduction to Neuropsychology, The Guilford
Press, NY.
6. Sinelnikov, R.D. (1990) Atlas of Human Anatomy, in three volumes, Vol. III
(The Science of the Nervous System, Sense Organs, and Endocrine Glands),
MIR Publishers, Moscow.
7. Young, P.A., Young, P.H. (Editor dr. Ghe Cuculici, 2000) Neuroanatomie
generala si clinica, Editura Medicala Callisto, Bucuresti.
76

V. Rotarescu - Neuropsihologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

V. Rotarescu - Neuropsihologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Violeta ROTARESCU

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

Lect. Dr. Violeta ROTARESCU

Universitatea din Bucureti

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Acest material este destinat uzulului studenilor Universitii

Universitatea din Bucureti

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

RAPORTUL PSIHIC CREIER

Domeniul specific al neuropsihologiei se numeste raportul psihic

Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare ideea unei localizari

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Importanta abordarii lui Gall:

atrage atentia asupra caracterului diferentiat al scoartei cerebrale (care

ideea despre centrii corticali inaltspecializati functionali a avut o

Foarte importante sunt contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Curentul neuroanatomic a cautat confirmari in cazuistica clinica. O

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

afirme ca sistemul cerebral functioneaza ca un tot amorf, nediferentiat, in ciuda

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

multinivelar sI multiintegrat al functiilor psihice sI Pavlov (sec. XX) cercetarile

interactiune care se realizeaza pe suprafete intinse eventual intreaga emisfera

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

un aspect fundamental (cu semnificatie metodologica majora) nici un

Un aspect secundar. Raspunsuri adecvate la intrebari cum ar fi:

La nivelul carei structuri se integreaza o functie psihica sau alta

Raspunsurile la asemenea intrebari trebuie sa tina seama de:

succesiunea formarii functiilor psihice sI a structurilor neuronale

gradul de complexitate a functiilor psihice

plasticitatea functionala a structurilor cerebrale

gradele de libertate combinatorica

alcatuiesc diferitele structuri sI zone ale creierului

specializate/inchise (s-au constituit filogenetic doar pentru

nespecializate/deschise (nu se leaga la nastere de o anume

Corespunzator avem functiile psihice:

cu localizare precisa sI invarianta (procese senzoriale motorii)

cu localizare relativa sau dobandita.

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Chiar sI asa, localizarea functiilor senzoriale nu are un caracter

bazele lui au fost puse in secolul XVII de catre Descartes. Acesta

in doua entitati diametral opuse: spiritul (gandirea) sI

principiul dualist: psihicul sI corpul sunt doua aspecte distincte, de

Conceptia dualista este promovata din plan stiintific: evenimentele

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Reprezentanti: Sherrington sI Eccles

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Organizarea sistemului nervos

Iritabilitatea capacitatea de a raspunde la un stimul

Organizarea sistemului nervos

calea functionala - caile de releu / senzoriale

calea motorie caile miscarii voluntare

Calea functionala este formata din mii / milioane de neuroni. Corpii

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

sistemul nervos central creierul sI maduva spinarii

sistemul nervos periferic nervii cranieni, spinali, nervii autonomi sI

Sistemul nervos central:

integreaza sI controleaza intregul sistem nervos

primeste informatii (aferente)

interpreteaza informatiile din mediu

furnizeaza semnale (aferente) pentru efectuarea activitatii

Sistemul nervos periferic conecteaza sistemul nervos central cu organele

Unipolari (in ganglionii medulari spinali si in nervii cranieni).