Idei filozofice preluate si exprimate in operele sale:
- principiul purificarii prin arta este preluat de la Aristotel; - misiunea artei este aceea de a exprima frumosul - idee preluata de la Hegel; - arta este o finalitate fara scop - conceptie ce apartine lui Kant; - menirea artei este aceea de a moraliza - principiu imprumutat de la Schopenhauer. Idei cultural: In studiul "in contra directiei de astazi in cultura romana", Titu Maiorescu teoretizeaza si demonstreaza "teoria formelor fara fond", considerand ca nu trebuie imprumutate forme din Occident, ci trebuie ridicat fondul cultural autohton la inaltimea acelor forme, fiind intransigent in aceasta privinta: "mai bine sa nu facem o scoala deloc, decat sa facem o scoala rea." Idei lingstice: In studiul "Despre scrierea limbei romane" polemizeaza impotriva etimologismului sustinut de pasoptisti -"Ce voieste etimologismul in ortografia romana?voieste [] sa ne arunce limba cu secole inapoi"- si sustine cu fermitate ideea ca limba romana este o limba fonetica -"fiecare cuvant se scrie cum se pronunta"-, pledand in acelasi timp pentru oficializarea alfabetului latin -"scrierea sonurilor romane cu litera latina corespunzatoare luata tot de la romani". In studiul "Neologismele" remarca avalansa neologismelor ce au inundat limba romana, de aceea este neaparat necesar discernamantul ferm in acceptarea acestora, deoarece "si limba romana isi are geniul ei propriu si cuvintele ei proprii si acestea trebuiesc cunoscute si trebuiesc deprinse". Idei estetice: In studiul "O cercetare critica asupra poeziei noastre de la 1867", Maiorescu da, pentru prima oara, definitia poeziei: "Poezia, ca toate artele, e chemata sa exprime frumosul; in deosebire de stiinta, care se ocupa de adevar. Cea dintai si cea mai mare diferenta intre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila." Poezia trebuie sa indeplineasca doua conditii: una materiala (forma) si una ideala (continutul): a) conditiunea materiala a poeziei: "Prima conditiune, dar o conditiune materiala sau mehanica pentru ca sa existe o poezie in general, fie epica, fie lirica, fie
dramatica este ca sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia
auditoriului si tocmai prin aceasta poezia se deosebeste de proza ca un gen aparte, cu propria sa ratiune de a fi". b) conditiunea ideala a poeziei: "Ideea sau obiectul exprimat prin poezie e totdeauna un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala sau care se tine de taramul stiintific, fie in teorie, fie in aplicare practica. Prin urmare, iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mania sunt obiecte poetice; invatatura, preceptele morale, politica sunt obiecte ale stiintei si niciodata ale artelor".