Deschide ua cretine

Deschide usa crestine

Ca venim din nou la tine
Drumu-i lung si-am obosit
De departe am venit.
Si la Viflaeem am fost
Unde S-a nascut Hristos,
Si-am vazut pe-a Sa mama
Pe care Maria-o cheama.
Cum umbla din casa-n casa
Ca pe fiul ei sa nasca.
Umbla-n sus si umbla-n jos
Ca sa nasca pe Hristos.
Umbla-n jos si umbla-n sus
Ca sa nasca pe Iisus,
Mai tarziu gasi apoi
Un staul frumos de oi.
Si acolo pe fan jos
S-a nascut Domnul Hristos
Cete de ingeri coboara
Staulul de-l inconjoara.
Ingerii cu flori in mana
Impletesc mandra cununa
Pe cununa-i scris frumos
"Astazi s-a nascut Hristos!"
Care cu puterea Sa
Mantui-va El lumea
Si-de acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Tuturor cu bucurie!

Colinde de Craciun - origini si traditii

Colindele sunt cele mai importante obiceiuri care se practica si azi incepand din ajunul Craciunului, si pana in
ziua de Anul Nou. Din categoria acestora amintim: colindele de Mos Ajun, colindele de Craciun, Steaua, Irozii,

Brezaia, Plugusorul, Sorcova, Seara Sfantului Vasile. Colindele amintite, sunt specifice aproape intregului areal
romanesc.
Colindele, insotesc unele jocuri mimice (brezaie, capra, calutul) sau sunt comunicate direct de grupurile de
colindatori. Tematica acestor colinde imbina aspectele laice cu cele religioase si abordeaza principalele domenii
ale vietii satului.
Din punct de vedere al modului de desfasurare, obiceiul de "a colinda" inseamna de fapt a merge din casa in casa
cu diferite urari. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii in cete,
barbatii, pana la o anumita varsta, mai nou si fetele, rar de tot femeile si uneori si fete si flacaii impreuna. Gazda
casei colindate era intrebata intodeauna daca primeste colinde. Celor care nu primeau colinda li se strigau
strigaturi batjocoritoare. Se canta intai colinda la usa sau la fereastra, iar apoi, la cererea gospodarului se intra in
casa, unde se canta "colinda cea mare" . Steaua, Irozii si Vasilca se cantau totdeauna numai in casa.
Colindatorii erau rasplatiti cu daruri traditionale.
Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug in miei, vitei, purcei, pui si cer, in versuri pline
de haz, daruri cuvenite: alune pere, mere, colaci. in Oltenia si Tansilvania, copiii, numiti pitarai, atingeau cu bete
sau cu nuiele stalpii portilor, usorii usilor de la grajduri si hambare, grinda casei si scormoneau in carbuni pentru
a aduce noroc si belsug: Buna-i ziua lui Ajun/ Ca-i mai buna lui Craciun/ intr-un ceas bun!/ Porci grasi
unsurosi/ Sa-i manance oamenii sanatosi./ Boi tragatori,/ Stupi roditori,/ Cai incurcatori, / Oile lanoase,/ Vacile
laptoase,/Pui de gaina,/ Pui de rata, / Pui de toate animalele,/ Bani si sanatate.
Obiceiul se desfasoara in cete de copii, baieti - mai rar fete - sau in grupuri mixte. Numarul participantilor
dintr-o ceata este de doi, patru, cinci copii-la categoria celor mici (de la 3-4 ani pana la 6-7 ani) si de 4, 6, 7, 12
copii la categoria scolarilor (de la 6-7 ani pana la 14-15 ani).
In acelasi sat pot exista unul sau mai multe grupuri de varste diferite. Manifestarea se desfasoara de doua ori-in
noaptea de 23 spre 24 decembrie si in zorii zilei de 24 decembrie. Copii se aduna, de obicei, la o casa unde repeta
colindele, si odata cu venirea serii isi incep colindatul. Colindatorii poarta traistute atarnate de gat in care pun
darurile ce le primesc, iar in mina tin un bat numit, in unele zone, colinda sau pitar. Colinda este facuta, de obicei,
din lemn de alun frumos incrustat. Ea este purtata de citiva baieti mai mari din ceata, numiti uneori vatafi, si este
folosita, in unele zone ale tarii, pentru scormonirea in cenusa sau in focul din vatra. Actiunea are, in mentalitatea
populara, semnificatia de a aduce noroc si belsug in casa gospodarului.

Colind
Colindele sunt nite cntece tradiionale romneti, anume felicitri (urri) de tip epico-liric,
avnd n general ntre 20 i 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datin
perpetuat din perioada precretin[1]. Colindele nu trebuie confundate cu cntecele de stea,
specifice srbtorilor cretine de iarn, i nici colindatul cu umblatul cu steaua[2]. Colindele se
cnt n preajma Crciunului i Anului Nou[3]. Unele dintre ele au o sumedenie de variante i
versiuni, potrivit diferitelor regiuni i graiuri.
Origini

Iniial, colindele aveau o funciune ritual, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire i
belug. Acest obicei era legat fie de nceputul anului agrar (adic de venirea primverii), fie de
sfritul su (toamna, la culegerea recoltei)[1]. Pe de alt parte, un scop des ntlnit al colindelor
era acela de alungare a spiritelor rele i de rentlnire cu cei plecai pe trmul cellalt. n acest
sens, ele motenesc funciunea srbtorilor pgne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie i
a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificaia iniial a colindelor s-a pstrat doar
atmosfera srbtoreasc, de ceremonie, petreceri i urri[4].
Funcii i tipologii
Colindele se clasific n general dup sfera lor tematic. n practic, se deosebesc anumite
funcii, corespunztoare destinatarului colindei (de fat, de biat, de negustor, de tineri nsurei,
de logodii), a locului de desfurare (la intrarea i la plecarea din cas, de fereastr), sau a
momentului (de doliu, de zori). Pornind de la rolul normativ binecunoscut al acestora, se pot
descifra mai multe funcii secundare subordonate funciei de baz, care este urarea. ntre funciile
secundare cele mai des ntlnite sunt cele de: comunicare, iniiere, ntrire a coeziunii grupului
social, protecie, normare, manifestare a sacrului i experimentare a acestuia, onomastice sau
catharetice[5].
Peste unele colinde s-a suprapus i elementul cretin, regsibil mai ales la refren, ns acest fapt
s-a petrecut abia n Evul Mediu, sub influena Bisericii. Acestea conin o sumedenie de scene
apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi[6].

Scoal gazd din ptu

Scoala gazda din patut,

Florile dalbe,
Si ne da un colacut,
Florile, florile dalbe.
Ca mamuca n-o facut,
Florile dalbe,
Sita rara n-o avut,
Florile, florile dalbe.
Pe cand sit-a capatat,

Florile dalbe,
Covata i s-a crapat,
Florile, florile dalbe.

L-a sfadit mama pe tata,

Florile dalbe,
Ca no reparat covata,
Florile, florile dalbe.
Cand covata o tomnit,
Florile dalbe,
Cuptorul i s-a urnit,
Florile, florile dalbe.
Cand cuptorul o lipit,
Florile dalbe,
Anul nou a si venit,
Florile, florile dalbe.