La inceputul lumii, barza era un om ca toti oamenii.
Intr-o zi, Dumnezeu ii porunceste omului, s ia un sac in care bagase1 oparlele, erpii, racii, melcii, broatele, petii i s le duc la balt. L-a avertizat insa si sa nu dezlege sacul, pentru c animalele o data ieite, nu le-ar mai putea strange in sac niciodat. Omul a luat sacul i a plecat spre balta. Ostenit de atata greutate, s-a oprit gafaind in drum.. In sac se zbteau toate vieuitoarele crate. Milos din fire, omul nostru, Barza, s-a gandit sa dezlege sacul la gura pentru a vedea cum stau lighioanele. Cum a desfacut sacul, soparlele, serpii si broastele au tulit-o prin iarba. Numai petii, racii i melcii au rmas, la umezeala, in fundul sacului. Doar pe acestea le-a dus Barza la balta, si le-a dat drumul in apa. Suparat c i-a incalcat porunca, Dumnezeu l-a pedepsit pe om, ca neam de neamul lui, cat va trai pe pamant, s adune mereu din lunci erpi, oparle i broate. Dumnezeu a suflat peste slujitor i l-a prefcut intr-o barza (cocostarc). De-atunci, barza umbl prin luncile mlatinoase i adun lighioane, inghiindu-le, ca s se razbune c au fugit din sac.