Aplicatii ale efectului

Compton in medicina
imagistica

Arthur Holly Compton

In primii ani la Princeton,Compton a
conceput o metoda eleganta pentru a
demonstra rotatia Pamantului,dar curand a
inceput studiul in domeniul razelor X.El a
demostrat o teorie despre intensitatea
reflectiei razelor X din cristale,ca mijloc de
studiere a aranjamentului electronilor si
atomilor,si in 1918 a inceput studiul
imprastierii razelor X.Aceasta a condus,in
1922,la desoperirea sa asupra cresterii
lungimilor de unda a razelor X datorita
imprastierii radiatiilor incidente ale
elctronilor liberi,care sugereaza ca cuantele
imprastiate au mai putina energie decat
cuantele razei originale.Acest efect,astazi
cunoscut drept "efectul Compton",care
ilustreaza clar conceptul particulelor
radiatiilor electromagnetice .

 Efectul Compton
=> absorbia parial a radiaiilor
X cu energii moderate de ctre
electronii materialului int
electronul de pe stratul superficial
este extras din atom, iar direcia
radiaiei incidente se modific
E rad X emergenta < E rad X
incidente => lungimea de und
unghiul de deviatie al rad X este
proporional cu energia cedat i cu
unghiul de inclinaie al anodului

Efectul Compton (C) are loc cand un foton X ciocneste un

electron slab legat al atomului si are drept rezultat
imprastierea fotonului (de energie joasa).

Efectul Compton
retrodifuzia determin ceaa (voalarea) n
imaginea final i mrete nnegrirea filmului
Crete iradierea pacientului

Compararea interaciunilor
In diagnosticul radiologic dou interaciuni sunt
importante :
efectul fotoelectric i
efectul Compton

Efectul Compton reprezint interaciunea

dominant

Interaciunea radiaiilor X cu materia

Radiaiile X folosite n diagnosticul medical au
energii cuprinse ntre 40-150 KeV
Radiaiile X cu energii:
-mari traverseaz corpul uman fr s
produc efecte majore
- medii sunt mprtiate prin difuzie
-mici sunt absorbite aproape integral

Efectului Compton (imprastierea luminii/fotonilor pe electroni liberi) este utilizat in

medicina pentru vizualizarea unui organ sau a unei parti a organismului.
In organism se injecteaza o substanta producatoare de fotoni (sau raze) gamma; se folosea un
izotop al iodului care emite pozitroni care la randul lor se anihilieaza cand intaneste electronii
din organism si se emit doi fotoni gamma. Fotonii emisi in urma anihilarii sunt captati intr-un
detector cu doua staturi: in primul strat fotonul se ciocneste cu un electron si-i transfera o parte
din energia sa (efectul Compton), iar in al doilea strat fotonul este absorbit de material. In urma
celor doua interactii (imprastiere si absorbtie) se obtin urmatoarele date: energia electronului,
energia fotonului, si directia fotonului intre cele doua detectoare. Toate acestea permit
reconstruirea directiei incidente a fotonului rezultat in urma anihilarii; directia incidenta este
data sub forma unui con de incidenta (rezulta din mecanica efectului Compton). Insa cum se
receptioneaza multi fotoni, sursa se va gasi prin intersectarea conurilor de incidenta.
Reconstructia pozitiei sursei nu rezulta imediat ci se realizeaza prin intermediul unui algoritm
cu ajutorul calculatorului.

Principalul avantaj al utilizarii unui detector de tip

Compton in medicina ar fi nivelul scazut de
iradiere la care este supus pacientul in
comparatie cu tomografia clasica.

Bibliografie

http://www.scientia.ro/forum/index.php?
topic=30.com
http://www.scientia.ro/fizica/mecanicacuantica/292-efectul-compton.html

http://brahms.fizica.unibuc.ro/atom/ato
m/Compton.pdf

http://manualdefizica.ro/wpcontent/uploads/2013/03/ELEMENTE-DE-FIZICACUANTICA.pdf

Proiect realizat de :
Aruncutean Ioana
Igescu Ilinca
Mihet Catalin