I.

ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL COMERTULUI

INTERNATIONAL
1. Conceptul de drept al comertului international
Def. Literatura de specialitate defineste dr. comertului international ca fiind un domeniu aflat la
confluenta dreptului public cu sistemele de drept nationale cuprinzand reglementari de natura variata
(de dr. civil, dr. comercial, dr. financiar, dr. bancar etc.).
In sens restrans, dr. comertului international este definit ca fiind totalitatea normelor juridice
aplicabile raporturilor patrimoniale izvorate din activitatea de comert international.
2. Elementele de specificitate ale raportului juridic de comert international
De principiu, nu orice raport juridic care are in competenta sa un element de extraneitate este in
mod automat un raport de dr. al comertului international. Acesta este motivul pentru care se recurge in
vederea identificarii raporturilor de comert international la doua criterii:
a. criteriul comercialitatii
b.
criteriul internationalitatii (specific doar comertului international)
a. Criteriul comercialitatii
Clarificarea notiunii de comercial apartine dreptului national al fiecarui stat si se face dupa
criterii proprii.
Pentru determinarea comercialitatii, in sistemele de drept nationale exista doua conceptii:
subiectiva
obiectiva

Conform conceptiei subiective, caracterizarea unui act juridic ca fiind de drept civil sau
comercial depinde de calitatea autorului, respectiv daca el este considerat sau nu comerciant
profesionist.
Conform conceptiei obiective, caracterul civil sau comercial al actului juridic rezulta din
natura sa intrinseca, independent de calitatea partilor din acel raport juridic (teza acceptata de Codul
comercial abrogat care reglementa, la art.3, 20 de fapte de comert obiective).
b. Criteriul internationalitatii/ Internationalitatea
Cel de-al doilea criteriu pentru identificarea unui raport juridic ca fiind de drept al comertului
international este dat de internationalitatea acestuia.
In concret, raportul juridic de comert international are fata de raportul juridic de comert intern un
element de internationalitate ( a se retine ca nu orice element de extraneitate are caracter international/
confera rap. juridic caracter international).
In concret, s-a stabilit atat in practica internationala, cat si in normele de dr. uniform, ca cetatenia
ori nationalitatea partilor contractante sunt irelevante ca elemente de internationalitate.
In schimb, sediul ori domiciliul partilor contractante sunt considerate elemente de
internationalitate daca se afla pe teritorii statale distincte ( art.1 paragraful 1 din Conventia de la Viena
1980- privind vanzarea internationala de marfuri).
Sunt considerate elemente de internationalitate: locul incheierii contractului, locul predarii
bunului (deplasarea bunului vandut de pe un teritoriu statal pe altul).
3. Continutul raportului juridic de comert international
Continutul raportului juridic de comert international este format din drepturile dobandite de
subiectul activ si obligatiile asumate de subiectul pasiv.
Operatiunile de comert international se caracterizeaza prin reciprocitatea ( si interdependenta)
drepturilor si obligatiilor, respectiv fiecare dintre subiectele raporturilor de comert cumuleaza dubla
calitate de creditor si debitor fata de cealalta parte contractanta.
1

Caracteristica raporturilor de comert international consta in faptul ca majoritatea contractelor au

un continut complex, implicand stabilirea intre subiectii de drept a mai multor raporturi juridice
conexe.
Ex. contractul de leasing contr. de vanz- cump. (producatorul finantatorul)
- contr. de mandate mandant : finantatorul
- mandatar: utilizatorul
- contr. de locatiune locator: finantatorul
- locatar: utilizatorul
- promisiunea unilaterala de vanzare.
Partile contract de leasing sunt: - vanzatorul producatorul bunului
- cumparatorul societatea finantatoare/ finantatorul
- utilizatorul
4. Obiectul raporturilor juridice de comert international
Este un raport obligational si reprezinta prestatia la care se indatoreaza debitorul fata de
creditorul sau.
Cuvantul prestatie desemneaza in mod generic conduita/ comportamentul pe care debitorul
trebuie sa o aiba fata de creditor.
Obiect al raportului de comert il reprezinta numai prestatiile de natura patrimoniala.
Un alt element de specificitate consta in acela ca obiectul se concretizeaza fie printr-o prestatie
de a da, respectiv de a face.
Obligatiile generate de faptele de comert international sunt in cvasitotalitatea lor obligatii de
rezultat.
5. Participantii la raportul juridic de comert (subiectii)
Literatura de specialitate clasifica participantii la raporturile de comert international in functie
de ordinea juridical, de apartenenta in doua grupe distincte:
a. subiecte de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitelor state :
pers. fizica, comerciant profesionist organizata conform OUG 44/2008 cu modif
ulter in: pers fizica autorizata, intreprinzator titular al unei intreprinderi individuale, pers fizica
organizata in forma unei intreprinderi familiale- membrii treb sa aiba calitatea de profesionisti.
pers. juridica societati comerciale, societ. cooperatiste, grupurile de interese
economice (OUG capit 3), regiile autonome
b. subiecte de drept ce apartin ordinii juridice internationale
Societatile transnationale/ multinationale
Se numesc societati transnationale/ multinationale acele societati care inca de la constituirea lor
se fundamenteaza pe cel putin un element care nu are caracter national. (ex. capitalul social este
constituit din fractiuni care provin de la asociati din diferite tari, au sedii sociale in tari diferite, atc).
Aceste societati se mai caracterizeaza prin faptul ca asupra lor nu este incidenta nicio lege
nationala, iar litigiile izvorate din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase total sau
partial de sub jurisdictia instantelor nationale. (jurisdictia apartine instantelor arbitrare).
Grupurile de societati comerciale internationale: grupurile de holding, cele de tip
trust si concernele.
Holdingul reprezinta un grup de societati in cadrul caruia societatea dominanta poarta
denumirea de holding iar celelalte se numesc subsidiares.
Societatea holding se caracterizeaza prin aceea ca asigura conducerea economica si controlul
asupra subsidiaries.
Sunt considerate subsidiaries acele societati in care societatea holding este actionar fie majoritar,
fie controleaza componenta consiliului de administratie.
2

Grupul de tip trust este o entitate caracteristica zonei de comert nord-americane. Aceasta
structura se naste prin integrarea totala a mai multor societati care isi pierd astfel autonomia
functionala, fiind subordonate unei conduceri centralizate.
Concernul reprezinta un grup de societati in cadrul caruia o entitate/ societ. economica aflata pe
pozitie dominanta reuneste sub o conducere unica mai multe societati de proportii reduse, dependente
de prima.
Concernul se constituie fie printr-un contract de dominare, fie printr-un contract de incorporare.
In cazul contractului de dominare, conducerea sociatatii dependente este preluata de societatea
dominanta, in timp ce in cazul incorporarii, societatea dominanta devine singurul actionar al societatii
pe care o incorporeaza.
II.

CONTRACTUL DE COMERT INTERNATIONAL

1. Notiune si caractere juridice

Prin contract de comert international se intelege acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multi
participanti la comertul international ( subiecte de dr. apartinand ordinii juridice nationale sau
inetrnationale), din state diferite, in scopul de a creea, modifica sau stinge raportul de comert
international.
Comercialitatea si internationalitatea, ca elemente specifice ale contract. de comert international
trebuie sa existe cumulativ. In sens contrar, acel contract se situeaza fie in domeniul contractelor civile,
fie in domeniul contractelor de comert intern.
Caracterele juridice
sunt contracte cu titlu oneros
sunt contracte sinalagmatice (reciprocitatea si interdependenta dr si oblig.)
sunt contracte comutataive (partile cunosc de la inceput intinderea obligat. asumate)
sunt contracte consensuale ( atunci cand este ceruta forma scrisa, aceasta este ceruta ad
probationem si nu ad validitatemm, ca in civil)
2. Clasificarea contractelor de comert international
Se face dupa mai multe criterii:
a. in raport de obiectul si finalitatea lor:
contracte de import
contracte de export
contracte de speculatiuni valutare etc
b. din punctul de vedere al duratei, distingem:
contracte de comert international incheiate pe termen scurt cel mult 5 ani
contracte de comert international incheiate pe termen lung peste 5 ani, ce au de
regula inserate clauze de mentinere a echilibrului contractului, inclusive de readaptare
c. dupa tipul lor:
contracte de comert traditionale ( ex.: contractul de vanzare, de transport maritime,
aerian, feroviar, de intermediere de mandat, de comision- etc
contracte de comert moderne (ex.: contr. de leasing, de factoring, de franciza etc.)
d. dupa subiectele care intervin intr-un raport de comert international, retinem:
contracte de comert obisnuite ce intervin intre participanti pers fizice sau pers jurid
contracte mixte (in care o parte contractanta este statul, prin intermediul
ministerului economiei, finantelor).
3

3. Continutul contractului de comert international

Avand in vedere specificitatea comertului international, contractele de comert contin, pe de o
parte clauze obisnuite, intalnite si in continutul unui contract de comert intern, ca de ex.: calitatea
marfurilor, modalitatile de plata etc, iar pe de alta parte intalnim o serie de clauze specifice, dintre care
amintim: - pactum de lege utenda : conventie internationala, norma conflictuala
- clauze de adaptare a contractului : clauza ofertei concurente, clauza clientului cel mai
favorizat, clauze de impreviziune.
- clauze de extindere a relatiilor comerciale: pactul de preferinta/ conventie de preemtiune,
clauza primului refuz
- clauza compromisorie/ de arbitraj
- clauza penala (cuantumul penalitatilor)
- clauza de confidentialitate
- clauza de exclusivitate (c. de franciza)

24.10.2015

1. Pactum lege utenda

4

Este acea clauza care stabileste legea aplicabila contractului ca urmare a intelegerii
partilor contractante asupra dreptului aplicabil.
2. Clauze de adaptare
Clauza ofertei concurente- prin aceasta, promitentul ( vanzator, prestator,
executant ), se oblige sa acorde contractantului conditiile mai avantajoase oferite acestuia de
catre un tert, in cadrul unei operatiuni similar. Aceasta clauza deschide promitentului optiunea
de a accepta sau de a refuza conditiile dintr- o oferta primita de beneficiarul clauzei de la un
tert. In caz de acceptare, contractul dintre parti este modificat si se executa in noile conditii
iar in caz contrar, contractual dintre parti inceteaza iar beneficiarul poate incheia contractual
oferit de tert, in conditii mai avantajoase.
Clauza clientului cel mai favorizat- este o clauza de adaptare a contractului la noile
conditii ale pietei. Deosebirea fata de clauza ofertei concurente consta in aceea ca procedura
nu este declansata de oferta unui tert ci de insasi oferta promitentului care- ulterior ofertei
initiale- propune unui alt client, intr- o operatiune similara, conditii mai avantajoase pe care,
prin clauza convenita, se oblige sa le acorde si contractantului.
Clauza de impreviziune ( hardship )- in literature de specialitate a fost definita ca
fiind acea clauza care confera participantilor la un contract de lunga durata posibilitatea de a
solicita revizuirea si readaptarea acestuia in cazul in care se schimba circumstantele avute in
vedere la momentul incheierii contractului si care afecteaza fundamental echilibrul acestuia.
In vederea aplicarii acestei clause este necesara indeplinirea cumulative a
urmatoarelor conditii:

Sa intervina un eveniment imprevizibil si exterior vointei partilor

Evenimentul sa se produca dupa incheierea contractului
Imprejurarea aparuta sa afecteze in mod radical echilibrul contractului a.i., pentru una
dintre parti, prestatia sa devina excesiv de oneroasa ( retinem ca nu se are in vedere
gravitatea evenimentului ci efectul pe care acesta il produce asupra raporturilor
contractuale.

3. Clauza de extindere a relatiilor contractuale

Pactul de preferinta- promisiunea unilaterala de a contracta contine obligatia uneia
dintre parti ( promitent ) de a vinde unei alte persoane ( beneficiar ), un anumit bun, la data la
5

care acesta va declara ca doreste sa intre in posesia lui, sau intr- o anumita perioada.
Promisiunea e unilaterala deoarece numai una dintre parti se oblige, cealalta parte avand
beneficiul abtinerii.
O varietate a acestei promisiuni o constituie pactul de prferinta ( conventie de
preemtiune ) in temeiul careia promitentul se oblige ca, in cazul in care va vinde o marfa, sa il
prefere, la pret egal, pe beneficiarul promisiunii.
In cadrul clauzei primului refuz promitentul se oblige sa ii propuna beneficiarului sa
incheie o anumita operatiune comerciala inainte de a o realiza cu un tert, conferindu- se
acestuia ( beneficiarului ) un drept de preferinta fata de alti posibili clienti.
Clauza compromisorie ( clauza de arbitraj )- in literature de specialitate aceasta
conventie a fost definite ca reprezentand intelegerea partilor de a solution un litigiu de comert
international prin intermediul orbitrajului ocazional ori permanent ori acordul partilor de a
supune litigiul aparut intre ele in legatura cu executarea acelui contract, arbitrajului.
Din definitia data, conventia de arbitraj se prezinta sub doua forme:

Compromisul- reprezinta intelegerea intervenita intre partile litigante asupra unui

litigiu deja nascut, pentru solutionarea lui pe cale arbitrala ( implica declinarea de

competenta de la instant de drept comun catre instant arbitrala ).

Clauza compromisorie sau de arbitraj- este conventia accesorie a partilor, inserata
intr- un contract, prin care se convine ca un litigiu care a intervenit intre ele, in legatura
cu incheierea, executarea sau incetarea acelui contract, sa- l supuna solutionarii pe
cale arbitrala.
Natura juridica a conventiei de arbitraj- in literature de specialitate s-a exprimat opinia

unei duble nature a unei conventii de arbitraj, care are certe aplicatii procesuale, avand la
baza o structura contractuala.
Natura contractuala a conventiei de arbitraj- rezulta din manifestarea de vointa a
partilor, in sensul ca , in ambele forme ale conventiei, partile se oblige sa supuna litigiul unui
arbitraj, sa desemneze arbitri
In ceea ce priveste natura procedural a acestei conventii, ea este determinate de
finalitatea urmarita de partile contractante ( interesul acestora de a solution litigiul pe cale
arbitrala ).
6

Efectele de natura contractuala si cele de natura procedurala ale conventiei de

arbitraj:

Efectele de natura contractuala

Prin incheierea conventiei de arbitraj partile isi asuma unele obligatii specific

( desemnarea arbitrilor, executarea de buna- voie a sentintei etc ) astfel ca efectele

conventiei se produc numai intre partile in cauza. Altfel spus, datorita principiului relativitatii,
efectele actului juridic ale conventiei sunt inopozabile tertilor. In acest sens a statuat si
practica arbitrala, in sensul ca interventia tertilor in interes propriu intr- un litigiu arbitral este
conditionata de consimtamantul partilor.
Deasemenea, admisibilitatea chemerii in garantie va depinde de acordul tertei
persoane. In ceea ce priveste succesorii partilor, conventia de arbitraj produce efecte si fata
de acestia, respective succesoriii universali ( dobandesc un patrimoniu, o universalitate ),
succesorii cu titlu universal ( dobandesc

o fractiune dintr- un patrimoniu ), succesorii

particulari ( dobandeste un drept subiectiv ) si creditorii chirografari ( a carui creanta nu este

garantata prin garantii personale sau reale ) ai partilor.

Efecte de natura procedurala

S- a opinat in literature de specialitate ca, sub aspectul finalitatii sale, conventia de

arbitraj este un act procedural care da nastere unui efect principal si negativ respective unui
efect complementar si pozitiv.
Efectul

principal

si

negativ

consta

in

excluderea

competentelor instantelor

judecatoresti de drept comun de a rezolva litigiul respective. Prin incheierea unei clauze de
arbitraj, necompetenta judiciara de drept comun poate fi absoluta si relativa. In prima situatie
( necompetetenta absoluta ) exceptia de arbitraj poate fi invocate, in orice faza a procesului
de judecata, de oricare dintre partile litigante, inclusive de instant, din oficiu. Cand exceptia
este relativa, poate fi invocate numai de partea interesata, inainte de inceperea dezbaterilor
pe fond.
!!! de principiu necompetenta instantelor jurisdictionale este invocata ca o exceptie relative,
generate de conventia de arbitraj.

Cu toate acestea, C.P.C. dispune ca, daca una dintre parti invoca axceptia de arbitraj,
instant de judecata- dup ace isi verifica competenta- retine cauza de judecata daca:
-

Conventia este lovita de nulitate ori este inoperanta

Tribunalul arbitral nu poate fi aconstituit din cause vadit imputabile partilor
Paratul si-a formulat apararile din fond fara nicio rezerva intemeiata pe conventia de
arbitraj.
Efectul complementar si pozitiv se materializeaza in dreptul arbitrilor de a decide

asupra propriei lor competente. In conformitate cu natura juridica a arbitrajului, validitatea

conventiei arbitrale se apreciaza dupa legea contractului ( lex contractus ).
4. Clauza de confidentialitate
Angajamentele de confidentialitate intervin pentru asigurarea protectiei unor informatii
transmise in cadrul unor contracte de comert international. De principiu, angajamentele de
confidentialitate au un character unilateral, fiind prevazute in favoarea partii care a comunicat
o oferta, un document ethnic sau financiar, fara a fi exclusa posibilitatea ca ambele parti sa
fie interesate in pastrarea secretului unor date.
Durata obligatiei de confidentialitate se stipuleaza in cadrul clauzei, termenul curgand
de la momentul incheierii contractului ( nu se axclude situatia ca durata obligatiei de
confidentialitate sa se prelungeasca dupa executarea obligatiei contractuale proincipale ).
In ceea ce priveste legea aplicabila clauzei de confidentialitate, aceasta este
guvernata, daca nu exista pactum de lege utenda, de lex contractus.
Daca angajamentul de confidentialitate a fost incheiat ca o conventie de sine
statatoare, in absenta stipulatiilor partilor, se va aplica legea statului in care debitorul
prestatiei caracteristice isi are, la momentul incheierii actului, domiciliul sau sediul statutar.
Prestatia caracteristica in angajamentele de confidentialitate apartine partii care
comunica partenerului contractual informatii cu character secret.
5. Clauzele de exclusivitate
Sunt intalnite in contractele de agent, de concesiune exclusive, in contractual de
franciza etc.

In contractual de agent incheiat intre reprezentat si reprezentant, agentul se obliga, cu

titlu permanent, sa negocieze si sa perfecteze acte juridice in numele sip e seama
reprezentantului, contra unei remuneratii.
Dupa cum reiese din definitie, activitatea agentului nu se limiteaza la o afacere
ocazionala sau la un contract determinat, astfel ca agentul trateaza toate afacerile
reprezentantului pe o anumita piata, intr- o anumita regine ori in raport de o anumita
categorie de persoane.
In raport de acest elemente, exclusivitatea poate fi absoluta sau relativa:
Exclusivitatea absoluta: in acest caz, agentul se bucura de monopol complet intr-un
domeniude activitate, pe un teritoriu mentionat si determinat, ori fata de o categorie
determinate de client.
Exclusivitatea absoluta este- de obicei- insotita de obligatia gentului de a realiza o
cifra minima de afaceri, in caz contrar acesta isi pierde exclusivitatea ori intervine rezilierea
contractului.
Exclusivitatea relativa: in acest caz, reprezentantul isi rezerva unul din urmatoarele
drepturi:
a. Sa vanda produsele sale unor client individualizati
b. Sa vanda produsele sale unei clientele distincte de cea atrasa de agent
Clauzele de exclusivitate in contractual de cesiune exclusiva: contractual de cesiune
exclusiva este acel contract prin care o parte, numit concedent, vinde unei alte persoane,
numite concesionar, marfuri pe care acesta din urma le revinde propriilor sai clienti.

Dreptul comertului international 31.10.2015

Consideratii generale privind norma conflictuala in materia contractelor

de comert international ( legea aplicabila contractului de comert
interntional)
9

Indiferent daca suntem in prezenta unui contract de comert intern sau international,
acestuia trebuie sa i se aplice o lege in virtutea careia contractul sa produca efecte juridice.
In cazul contractelor de comert intern, problema legii aplicabile nu se pune in discutie pt
ca este firesc ca un astfel de contract sa fie carmuit de legea nationala a partilor.
In cazul contractului de comert international apar probleme pt ca nu exista nicio lege
care sa se aplice in mod automat, motiv pt care aceasta sarcin revine partilor contractante
sau instantei de judecata.
Principala norma connflictuala in materie este lex voluntatis, potrivit careia conditiile
de fond ( mai putin capacitatea partilor) si efectele obligationale ale contractului sunt supuse
legii desemnate de partile contractante.
Lex voluntatis este o norma conflictuala avand menirea de a determina legatura unui
contract cu un sistem de drept.
O data desemnata legea aplicabila contractului, acesta intra sub regimul juridic al acelui
sistem de drept cu toate consecintele care decurg de aici.
In concret, norma lex voluntatis permite partilor cintractante sa aleaga ca lege a
contrcatelor (lex contractus) dreptul material al acelei tari care corespunde cel mai bine
intereselor partilor.
Momentul alegerii normei conflictuale
Legea contractelor se alege, de regula, ce catre parti, la incheierea contractelor prin
introducerea clauzei pactum de lege utenda.
Legea contractelor poate fi aleasa si ulterior momentuli incheierii contractelor dar, doar
in fata instantei de arbitraj, eventul instantei judecatoresti pana la intrarea in fond a
dezbaterilor.
Dupa acest moment, legea contractelor va fi aleasa dar de catre instanta.
Limitarea aplicarii normei lex voluntatis
Domeniul de aplicare al normei lex voluntatis este limitat de frauda la legea si ordinea
publica. De asemenea, norma lex voluntatis este limitata si de normele de drept material
uniform (practica arbitrara a opinat ca norma de drept unifirm suprima, de principiu,
conflictele de legi, astfel ca, in cazul in care dreptul material uniform aplicabil unui contract de
comert international nu reuseste sa reglementeze intreaga problematica, se aplica in
subsidiar norma conflictuala prima data norma conflictuala principala, lex voluntatis, si, mai
apoi, normele conflictuale subsidiare).
Norma conflictuala subsidiara
Dupa cum am aratat, norma conflictuala principala este lex voluntatis, si ea permite
partilor sa determine lex contractus.
Daca partile nu stabilesc legea contractului fie cu intentie, fie din ignoranta, competenta
revine instantei arbitrare, prin aplicarea normelor conflictuale subsidiare.
!!!!!! Nota bene: Pana la intrarea in vigoare a NCC, norma conflictuala subsidiara era
reglementata de Lg. 105/ 1992, lg ce avea ca domeniu de reglementare institutiile de drept
international privat. Dupa intrarea in vigoare a NCC, lg. 105/ 1992 a fost abrogata partial,
codul civil facand trimitere, in ceea ce priveste norma conflictuala la dispozitiile dreptului UE,
preluate ca atare si de legislatia romana.
In concret, textul regulamentului unional dispune ca, daca partile nu au stabilit legea
aplicabila, contractului i se va aplica legea cu care acesta are cea mai stransa legatura.

10

Regulamentul dispune ca cea mai stransa legatura prezinta legea statului in care
debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul ori
resedinta sau fondul de comert ori sediul statutar.
In cazul in care contractul se refera la un drept imobiliar, contractul are legatura cea mai
stransa cu legea statului unde acesta se afla situat (lex rei sitae).

Contractul de leasing
1. Notiune.
Contractul de leasing reprezinta operatiunea complexa, triunghiulara, legata intre
vanzator, producator al bunului, finantator (societatea de leasing) si utilizatorul bunului,
operatiune prin care creditorul finantatr, dupa ce a cumparat un bun il inchiriaza unei
inteprinderi utilizatoare care, la sfarsitul locatiunii, poate dobandi proprietatea bunului in
schimbul chiriei si al unui eventual pret rezidual.
Astfel spus, leasingul este o cumparare in scop de inchiriere, urmata de o inchiriere in
scop de vanzare.
2. Categorii de leasing
Potrivit clasificarilor emise de litertura de specialitate avand drept criteriu obiectul
material concret dat in locatie, leasingul poate fi:
a. leasing mobiliar (industrial) care la randul sau, in functie de raportul dintre chirie
si pretul de export al munului mobil inchiriat, poate fi:
leasing financiar
leasing functionar
b. leasing imobiliar
Leasing-ul financiar are in vedere recuperarea, in perioada de locatie, a intregului pret de
export, inclusiv costurile auxiliare si un beneficiu. Contractul se incheie pe perioade fixe,
apropiate ca intindere de a finalul perioadei de locatie, utilizatorul are posibilitatea de
cumparare a bunului inchiriat de la finantator.
Leasing-ul functional se caracterizeaza prin aceea ca, in perioada de locatie se
recupereaza numai o parte din pretul de export al bunului respectiv, neexistand o relatie
directa intre pretul platit vanzatorului si chiria perceputa de la utilizator.
Astefel, durata contractului de leasing functional este mai scurta decat viata economica
a bunului, ceea ce face ca bunul sa poata fi dat in locatie succesiva la 2 su mai multi locatari,
chiria fiind calculata la valoarea de folosinta a bunului si cuprinzand numai o parte a
capitalului investit.
La finalul perioadei de locatie, utilizatorul are posibilitatea fie de a reinnoi locatia, fie de
a restitui echipamentul finantatorului.
3. Operatiunile juridice din contractul leasing-ului
Tehnica de leasing presupune o relatie trilaterala care se stabileste intre vanzator,
finatator si utilizator si presupune existenta unor operatii juridice:
a. contractul de vanzare, incheiat intre vanzator, producator al bunului si cumparator,
finantator al acestuia;
b. contractul de mandat, incheiat intre mandant finatator si utilizator mandatar
c. contractul de locatie, incheiat intre locator finantator creditor si locatar utilizator
debitor al ratelor lunare.
11

a. Contractul de vanzare are loc intre producatorul bunuli in calitate de vanzator si

finantatorul cumparator (!!!!! Contractul are ca obiect bunul ales de catre utilizator, care
trateaza cu vanzatorul toate elementele vanzarii).
Acordul finantatorului pt cumpararea bunului si in desemnarea utilizatorului pt a trata
cu vanzatorul rezulta din imputernicirea conferita utilizatorului in acest sens.
Spre deosebire de o vanzare clasica, cea din cadrul leasing-ului suporta unele derogari.
Astfel, vanzatorul are obligatia de livrare si de instalare a bunului fata de utilizator, tert in
raportul de vanzare. De asemenea, obligatia de asigurare a conformitatii bunului este
executata de vanzator tot catre utilizator, aceta din urma avand actiune directa impotriva
vanzatorului pt viciile ascunse ori pt neconcordantta in ceea ce priveste specificatiile tehnice
convenite anterior.
In ceea ce priveste cumparatorul, creditor finantator, are obligatia de a plati pretul
convenit intre vanzator si utilizator.
b. Contractul de mandat intervine intre finantator, ca mandant si utilizator, ca
mandatar. In literatura de specialitate, opinia majoritara inclina catre teoria mandatului in
ceea ce priveste puterea conferita utilizatorului de catre finantator in desemnarea bunului
utilizat ( au existat opinii doctrinare cf carora utilizatorul are dret de imixtiune in contractul de
vanzare ca urmare a interventiei stipulatiei pt altul).
Conform contrct de mandat, utilizatorul are actiune in garantie impotriva vanzatoruli
chiar daca el este tert fata de contractul de vanzare.
c. Contractul de locatie intervine intre creditorul locator finantator si debitorul locatar
utilizator.( reprezinta esenta leasing-ului).
Din punct de vedere juridic, rap de locatie dintre finantatorul devenit proprietar si
utilizator se apropie de contractul de locatie de drept comun, dar in aceeasi masura prezinta
caracteristici proprii.
Astfel, ca si in cazul locatiei de drept comun, locatia din cadrul lesig-ului are un caracter
intuit personae, finantatorul acceptand contractul dupa ce, in prealabil, a verificat
solvabilitatea utilizatorului, acesta din urma neputandu-si substitui un tert in executarea
contractuala si nici nu poate subinchiria echipamentul dat in folosinta.
De asemenea, in ceea ce priveste locatorul, acesta trebuie sa asigure predarea
posesiei bunului inchiriat si sa asigure linistita posesie a bunului.
Obligatia de intretinere a bunului inchiriat este in intregime in seama locatarului care
suporta si primele de asigurare.
Promisiunea unilaterala de vanzare ............ finantatorului si intervine la finalul duratei
contractului de leasing, in sensul ca utilizat, avand posibilitatea, fie sa restituie bunul, fie sa
ceara reinnoirea locatiei contra unei chirii diminuate, fie sa cumpere bunul, opteaza pt
aceasta ultima cale, situatie in care creditorul este obligat sa-i vanda echipamentul.
Contractul de lease- back este o varietatea a leasing-lui, operatiune juridica de
asemenea complexa, carcateriz prin aceea ca vanzat si utilizat sunt una si aceeasi pers.
In concret, spre deosebire de leasing, unde identificam vanzator, finantator si utilizator,
parti contractante distincte, in lease-back identificam vanzat, finantator si utilizator cu doar
doua parti contractante.
In concret, utilizat vinde finantatorului un bun din patrimoniul sau de afectatiune, cu
obligatia acestuia de a i-l inchiria si revinde la finele perioadei de locatie la un pret rezidual.
Contractul de lease-back presup dpdv juridic :
Un contract de vanzare incheiat intre vanzator, proprietar al bunului (utilizator)
si finantatorul cumparator
12

Un contract de locatie, incheiat intre finantator, proprietar al bunului, in calitate

de locator si utilizator (proprietar initial si proprietar final) ca locatar
Promisiunea unilaterala de vanzare care ..........finantatorului.
Lipseste contractul de mandat.
Legea aplicabila contractelor internationale de leasing
Operatiunea de leasing are un caracter international ori de cate ori finantatorul si
utilizatorul isi au sediile pe teritorii statale diferite.
In aceasta situatie, se pune problema legii aplicabile contractelor de leasing.
1. In ceea ce priveste fondul si efectele contractului, acesta este supus lg determinate
de parti in temeiul lui lex voluntatis (vointei lor)
2. In cazul in care partile nu au ales lg aplicabila, atat doctrina cat si practica arbitrara
au emis mai multe solutii :
a. conform unei prime opinii, contractul de leasing se descompune in operatiuni juridice
componente, fiecare fiind supusa solutiei conflictuale determinata de natura contractului
b. cea de-a 2-a opinie distinge, din cadrul operatiunilor juridice componente ale leasiglui, operatiunea de esenta , respectiv contractul de locatie si extinde solutia conflictuala la
intregul complex de leasing.
c. cea de-a 3-a opinie impune, ca solutie conflictuala subsidiara in tacerea partilor,
aplicarea legii tarii unde-si are sediul partea cu obligatia caracteristica, respectiv legea tarii
finantatorului ( solutia se aplica in mod similar si lease-back-lui) - opinie acceptata de noi.

Contractul international de factoring

1. Notiune. Factoring-ul este contractul prin care o parte numita aderent transfera in
proprietate o anumita categorie a creantelor sale unei alte parti numita factor care, in
schimbul unui comision se obliga sa-i achite aderentului valoarea lor, subrogandu-se
acestuia in drepturile sale fata de debitorii creantelor cedate si pe care urmeaza sa le
incaseze.
La operatiunea complexa de factoring participa:
a. aderentul, care este un producator, vanzator de marfuri, prestator de servicii sau un
exexutatnt e lucrari.
b. factorul , in comert, este de principiu un stabiliment financiar
c. clientii aderentului/ debitorii cedati care sunt cumparatori de marfuri ori beneficiari
ai prestatiilor de servicii ori a executarilor de lucrari.
2. Specificitatea contractului de factoring
In concret, aderentul care fie a vandut o marfa, fie a prestat servicii ori a execuatat
lucrari unor beneficiari, cedeaza de indata creantele astfel rezultate si materializate in facturi
unui factor contra platii valorii acestora.
Prin tehnica de factoring, aderentul se vede platit imediat si, in plus, evita riscul
insolvabilitatii clientilor sai ori riscul intarzierii la plata creantelor.
In ceea ce priveste pe factor, acesta, in schimbul unui comision, plateste creantele
acceptate de la aderent, urmand sa le incaseze la scadenta de la debitorii cedati, asumandu13

si astfel riscul insolvabilitatii acestora, act si al nachitarii la termen a debitelor (numit risc de
trezorerie).
Cu toate acestea, factorul este interesat in operatiunea de factoring pentru ca percepe
un comision, de regula, mai important decat o dobanda practicata asupra creditului si, in
plus, creditul avansat este garantat cu toate garantiile pe care le avea aderentul asupra
clientilor sai.
Factorul, inainte de a incheia contractul de factoring are posibilitatea de a verifica clientii
aderentului astfel ca poate agrea spre plata numai acele creante in care rsicul de
insolvabilitate este redus.
3. Clasificarea contractului de factoring
Avand in vedere criteriul momentului achitarii creantelor de catre factor aderentului,
factoring-ul este de 2 feluri:
a). factoring traditional
b). factoring la scadenta
a). In situatia factoring-ului traditional, factorul plateste creantele agreate de aderent in
momentul primirii acestora, creditandu-l in fapt pe aderent pana la exigibilitatea creantelor si
incasarea valorii lor de la debitorii cedati ai aderentului.
b). In ipoteza factoring-ului la scadenta, factorul plateste creantele agreate de la aderent
in momentul exigibilitatii acestora (al scadentei), astfel ca data cesiunii creantelor este
tocmai data scadentei, spre deosebire de situati factoring-ului traditional, cand data cesiunii
coincide cu data nasterii creantei respective.
4. Caracterele contractului de factoring
Contractul de factoring este un contract comercial
cu titlu oneros
sinalagmatic
cu executare succesiva
incheiat intuitu personae in ceea ce priveste pe aderent pe care factorul il
accepta dupa o serioasa verificare
este un contract de adeziune deoarece, pentru obtinerea creditului, aderentul
accepta clauzele impuse de factor in legatura cu alegerea clientilor.
este un contract afectat de o clauza de exclusivitate in privinta tuturor
creantelor aderentului sau cel putin al creantelor de pe o anumita piata.
5. Natura juridica a contractului de factoring
Contractul de factoring are elemente comune atat cu cesiunea de creanta, cat si cu
subrogatia conventionala pe care le implica, dar la care nu poate fi redus.
Astfel ca factoring-ul presupune o vanzare, o prestare de servicii ori o executare de
lucrari din partea aderentului fata de beneficiari (acestia din urma devin debitori cedati in
cadrul fctoring-ului), precum si creditul acordat de factor aderentului din momentul cedarii
creantelor si pana la momentul incasarii valorii acestora de catre factor de la debitorii cedati.
La acestea se mai adauga cesiunea creantelor de la adrentul cedent la factorul
cesionar, acesta din urma subrogandu-se in drepturile aderentului fata de debitorii cedati.
In concret, asemenea cesiunii de creanta unde cedentul (cel care cedeaza dreptul la
creanta) garanteaza numai existenta creantei la momentul cesiunii, nu si solvabilitatea
14

debitorului si in cazul factoring-ului aderentul raspunde fata de factor numai in caz de

inexistenta totala sau partiala a creantei.
Spre deosebire de cesiunea de creanta care implica, pt a fi opozabila (debitorilor
cedati), formalitatea acordului debitorului cedat, in cazul factoring-ului transmiterea creantelor
de la aderent la factor presupune formalitati simplificate, fiind neinteresant acordul debitorilor
cedati carora aderentul le notifica doar faptul ca trebuie sa plateasca valabil numai in mana
factorului.
In ceea ce priveste analogiile factoring-ului cu subrogarea prin plata (????) trebuie
mentionat faptul ca aceasta institutie a dreptului civil presupune, pe langa conditii de forma
complicate, ca plata sa se faca in acelasi timp cu subrogarea, acordul intervenind intre
debitor si solvens, in timp ce in tehnica factoring-ului acordul se realizeaza intre creditor
(initial, aderent) si factor (din solvens), debitorul fiind tert fata de aceasta conventie.
6. Legea aplicabila contractului international de factoring / norma conflictuala
In operatiunile de factoring international sfera participantilor se largeste, in sensul ca
raportul juridic de comert international presupune urmatoarele parti:
exportatorul : este aderentul vanzator, prestator de servicii, executant de lucrari
etc.
banca exportatorului finantatoare avand rolul de factor la export (cel care cumpara
creantele aderentului )
banca clientilor importatori, beneficiarii vanzarii, prestarii, executarii lucrarilor,
avand rolul de factor la import
clientii importatori, cei care devin debitori cedati
Caracterul international al factoring-ului este subliniat de faptul ca exportatorul si factorul
la export au sediile pe teritorii statale diferite in raport de importatori si factori la import.
In concret, procesul de factoring international presupune urmatoarele operatiuni:
factorul la export (o banca) accepta sa cumpere creantele pe care unul dintre
clientii sai, numit aderent exportator, le are asupra unor cumparatori (importatori) din
strainatate
factorul la export, dupa ce cumpara creantele, le cedeaza contra plata
corespondentului sau din tara importatorilor banca corespundenta = factor la import.
Nota bene !!! Factorul la import trebuie sa accepte/ sa agreeze, in prealabil creantele
cumparate/ cedate contra plata.
factorul la import preia in proprietate creantele de la factorul la export deja
subrogat in pozitia exportatorului aderent, platind acestei banci creantele, cu retinerea unui
comision corespunzator.
Factorul la import urmareste recuperarea creantelor de la debitorii cedati.
O asemenea figura juridica, extrem de complexa, ridica problema dreptului aplicabil.
Astfel ca, de principiu, in contractul de factoring, partile aleg legea aplicabila lex
contractus, prin aplicarea normelor conflictuale lex voluntatis.
Probleme dificile apar cand partile nu au determinat legea aplicabila, lipsind pactum de
lege utenda.
In literatura de specialitate s-a exprimat opinia conform careia trebuie avut in vedere
caracterul unitar al operatiunii de factoring. Astfel ca, pt aceasta ipoteza se determina cu
precadere operatiunea considerata esentiala, respectiv cesiunea de creanta de la factorul la
export catre factorul la import si extinderea legii aplicabile acesteia la toate celelalte contracte
componente.
15

Altfel spus, in tacerea partilor (cand lipseste pactul), contractul este supus legii in
vigoare de la sediul partii cu obligatia caracteristica din cesiunea de creanta dintre factorul la
export si factorul la import, respectiv legea factorului la import.

13.11.2015
MODALITATILE DE PLATA INTERBANCARE
Comertul international utilizeaza 3 tipuri de modalitati de plata, respective:
- Incasso-ul documentar
- Acreditivul documentar
- Scrisoarea de credit comerciala
Incasso-ul documentar
a) Notiune - prin incasso documentar seintelege angajamentul asumat de banca exportatorului din ordinul
acestuia de a-I deconta valoarea pe care importatorul dintr-un alt stat urmeaza in conditiile prestabilite sa o
deburseze sau sa o accepte la plata.

16

Incasoo-ul documentar ca modalitate de plata este reglementat prin uzante bancare international calificate
sub egida Camerei Internationale de Comert de la Paris sub titulatura reguli uniforme privind incasso-urile (RU
322)
b) Partile implicate in derularea operatiunii incasso
Indiferent de forma incasso-ului, respective simplu sau documentar, partile care participa la derularea unui
astfel de procedeu sunt:
1. Ordonatorul (exportatorul vanzator, emitentul ordinului)
2. Banca remitenta (banca exportatorului)
3. Banca incasatoare sau prezentatoare (banca importatorului comparator)
4. Trasul (importatorul)
1.Ordonatorul
Calitatea de ordonator o are intotdeauna exportatorul vanzator care a incheiat cu importatorul comparator un
contract international de vanzare. Acest ordonator remite documentele care atesta vanzarea catre banca sa
(remitenta) si emite ordinul de incasare.
Ordinul de incasare este ordinal prin care exportatorul se adreseaza bancii remitente reprezentand din punc de
vedere juridic un mandate si care se materializeaza in instructiuni ce trebuie sa fie conforme clauzelor din
contractual commercial de baza.
2.Banca remitenta
Este de obicei banca din tara exportatorului si procedeaza din dispozitiile ordonatorului (clientul sau) la
indeplinirea formalitatilor necesare in scopul de a obtine de la debitorul importator (tras) prin intermediul bancii
din tara importatorului (banca incasatoare) o plata efectiva sau acceptarea cambiilor trase asupra sa, urmand
ca valoarea sa revina exportatorului.
3.Banca incasatoare ( Banca importatorului tras)
Aceasta banca procedeaza la realizarea incasoo-ului, cerand trasului sa-I remita acceptarea ori sa-I
crediteze contul conformandu-se instructiunilor primate de la banca remitenta.
4.Trasul
Aceasta calitate in cadrul procedurii de incasso o are importatorul sau cumparatorul din contractual de
baza comercial care in urma notificarii sale de catre banca incasatoare in vederea verificarii conformitatii
documentelor depuse de catre vanzator si a instructiunilor din ordinul de incasare , dupa caz, crediteaza contul
bancii sale ( debitandu-si contul personal), sau refuza documentele la plata.
Mecanismul derularii incasso-ului documentar
1. Incheierea contractului de vanzare international in care se prevede modalitatea de plata incasso
documentar
2. Exportatorul documentar expediaza marfurile conform dispozitiilor contractuale.
3. Exportatorul remite bancii sale (ordonatoare) documentele care fac dovada expedierii marfurilor
insotite de ordinal de inacasare prin care exportatorul da instructiuni bancii remitente.
Ordinul de incasare este un document tipizat prin care exportatorul specifica date ce vizeaza
importatorul, banca importatorului, nr. Documentelor trimise la plata cu identificarea acestora in concret si
eventualele comisioane.
4. Banca remitenta transmite documentele primate de la ordonator, insotite de ordinul de incasare,
bancii importatorului.
5. Banca importatorului avizeaza clientul sau, importatorul comparator, de primirea documentelor de
plata si le elibereaza conform instructiunilor din ordinal de incasare, contra plata sau contra acceptare.
6. Importatorul face plata sau accepta cambia si primeste documentele care atesta proprietatea
marfurilor.
7. banca prezentatoare crediteaza contul bancii remitente avizand-o ca a efectuat plata.
8. banca remitenta crediteaza la randul sau contul ordonatorului notificandu-l ca are banii in cont.
Categorii de incasso
Avand in vedere documentele pe care le vehiculeaza bancile cu ocazia derularii procedurii de incasso,
identificam:
1. Incasso documentar atunci cand actele justificative cerute exportatorului fac parte din categoria
documentelor comerciale, utilizate fie singular, fie impreuna cu documentele financiare.
2. Incasso simplu atunci cand actele justificative au la baza numai documente financiare.
Documente financiare cambii, bilete la ordin, cecuri, etc.

17

Documnete comerciale facturi, titluri de proprietate, documente care atesta transportul marfurilor (
ex. Scrisoarea de trasura, conosamentul (transportul maritim), etc.)
Din punct de vedere al conditiilor de plata deosebim:
a) Incasso cu acceptarea prealabila a cumparatorului
b) Incasso cu acceptarea ulterioara
Incasso cu acceptarea prealabila se subclasifica in:
a) Incasso reglementat cu clauza documente contra plata (D/P documente contra plata)
Aceasta categorie de incasso se caracterizeaza prin aceea ca banca ordonatoare intocmeste o
scrisoare de remitere adresata bancii prezentatoare prin care ii expediaza documentele cat si cambia cu plata la
vedere pe care a girat-o in favoarea destinatarului.
Aceste documente, o data primite de la banca prezentatoare, sunt puse la dispozitia importatorului, care
dupa ce le verifica daca le accepta, contul sau (al importatorului) va fi debitat cu suma care reprezinta pretul
datorat, creditandu-se in lantul bancar contul bancii ordonatoare, anuntand-o ca a efectuat decontarea. La
randul sau, banca remitenta va credita in cont propriul sau client (exportatorul).
In consecinta, plata a fost facuta de comparator importator numai dup ace a acceptat documentele
trimise de ordonator exportator.
b) Incasso reglementat cu clauza contra acceptare ( D/A documente contra acceptare)
Aceasta situatie se caracterizeaza prin aceea ca procedura are ca rezultat nu incasarea pretului de la
comparator, ci acceptarea cambiilor trase impotriva sa de ordonator (termenele scadente prevazute in continutul
lor sunt considerate termene successive, de regula la un anumit timp de la vedere).
Astfel, exportatorul consimpte pe riscul sau, in schimbul unor garantii bancare, sa crediteze pe
cumparatorul importator pt. durata stabilita in contractual commercial de baza.
Conform art.11 din RU 322, banca prezentatoare este obligata za vegheze ca forma de acceptare a
cambiei sa fie complete si exacta, fara sa raspunda de autenticitatea semnaturii.
Mecanismul juridic al cambiei
Cambia - este un inscris prin care o persoana denumita tragator sau emitent, da dispozitie unei alte
personae, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar.
Intelegerea mecanismului juridic al cambiei, presupune raspunsuri la 3 intrebari:
1. Cum se axplica dreptul tragatorului de a da dispozitie trasului sa faca plata?
2. De ce trasul trebuie sa execute dipozitia data de tragator?
3. In ce temei beneficiarul primeste plata?
Comerciantul A vinde comerciantului B o cantitate de marfa la pretul de 5000 lei, platibili la 60 de zile de
la primirea marfii. ( rezulta ca, cumparatorul B datoreaza vanzatorului A pretul marfii de 5000 lei, platibil la
termenul convenit)
In acelasi timp, comerciantul A datoreaza la randul sau comerciantului C, la acelasi termen de 60 de
zile, suma de 5000 lei, dintr-un contract de imprumut.
In situatia data, pentru simplificarea operatiunilor de plata a sumelor de bani datorate, comerciantul A va
cere lui B sa faca plata directa catre C (Comerciantul A va trage o cambie asupra comerciantului B, in favoarea
comerciantului C).
Girul
Este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, giratar, printr-o
declaratie scrisa si semnta pe cambie, precum si prin predarea cambiei, toate drepturile izvorate din aceasta.
Avalul
Este denumit ca un act juridic prin care o persoana numita avalist, se oblige sa garanteze obligatia
asumata de unul dintre debitorii cambiari, numit avalizat.

20.11.2015

Acreditivul documentar
18

Notiune
Este o modalitate de plata initiata de importatorul comparator si consta in angajamentul asumat de
banca importatorului (banca emitenta) prin care se obliga, potrivit instructiunilor primate de la clientul sau
(ordonator), sa emita un titlu pe baza caruia banca din tara exportatorului vanzator (banca notificatoare sau
confirmatoare) sa satisfaca dr. acestuia, fie prin plata, fie prin acceptare sau negociere de cambii, sub conditia
prezentarii documentelor prestabilite care atesta indeplinirea obligatiilor asumate prin contractual comercial de
baza.
Sediul materiei il reprezinta regulile si uzantele codificate de Camera de Comert international de la
Paris sub forma RU 400.
Partile implicate in derularea acreditivului
1. Ordonatorul
2. Banca emitenta (banca unde importatorul are cont)
3. Banca notificatoare sau confirmatoare (banca unde are cont exportatorul vanzator)
4. Beneficiarul (vanzatorul exportator)
Mecanismul derularii acretitivului documentar
1. Incheierea contractului de vanzare si includerea modalitatii de plata prin acreditiv documantar.
2. Ordonatorul importator da ordin bancii sale in vederea deschiderii acreditivului pe baza disponibilului
pe care il are deja in contul sau pe baza unui credit pe care banc ail acorda in acest scop.
3. Deschiderea in concret a acreditivului si inconstiintarea de catre banca emitenta facuta bancii
exportatorului.
4. Avizarea da catre banca banca notificatoare facuta exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului.
5. Confirmarea de catre exportator (dupa verificarea documenteleor) a concordantei dintre clauzele
contractului initial si datele din acreditiv.
6. Livrarea marfurilor conform conditiilor contractului de vanzare intervenit intre beneficiar si comparator.
7. Remiterea de catre exportator catre banca sa a documentelor care dovedesc expedierea marfurilor (doc.
Care au fost indicate in mod expres in acreditiv).
8. Banca exportatorului remite documentele bancii importatorului ordonator.
9. Banca importatorului, pe baza documentelor primate si conforme cu dispozitiile mentionate in acreditiv,
efecueaza plata creditand contul bancii exportatorului.
10. Banca emitenta va transmite documentele catre ordonatorul importator, care, pe baza acestora, va intra
in posesia marfurilor.
Raporturile juridice stabilite intre partile implicate in acreditiv
1. Raporturile juridice dintre banca emitenta si ordonator
In cee ace priveste raporturile dintre banca emitenta si ordonator, acestea echivaleaza cu o deschidere de
credit. Trebuie precizat ca, in ceea ce priveste continutul acreditivului, acesta trebuie sa corespunda intocmai
instructiunilor primite de banca emitenta de la ordonator (instructiunile se intemeiaza pe clauzele inserate in
contractual commercial de baza).
!! In cazul unui acreditiv revocabil, banca emitenta nu isi asuma nicio obligatie de plata fata de
exportator, in calitate de beneficiar, limitandu-si responsabilitatea la a instiinta despre creditul care poate
fi incasat in schimbul documentelor.
In cazul unui acreditiv irevocabil, banca emitenta isi asuma angajamentul ferm si personal de a plati
beneficiarului, contra documente, prin intermediul bancii correspondent.
2. Raporturile juridice dintre banca emitenta si beneficiar
Beneficiarul dobandeste dreptul de apretinde plata din momentul in care acreditivul a fost primit la propria
sa banca. Acest dr. direct si autonom al beneficiarului se naste direct in raport cu banca emitenta, din momentul
mai sus mentionat.
3. Raportul jurisic dintre banca emitenta si banca correspondent
Difera in functie de obligatiile pe care si le asuma banca corespondent. In concret, banca corespondent
(banca vanzatorului) isi poate limita obligatiile comportandu-se ca o banca notificatoare, respectiv ca un
mandatar al bancii emitente, astfel ca, el avizeaza pe baneficiar despre acreditiv.
19

In cazul in care banca corespondent se comporta ca o banca confirmatoare, implicit suntem in prezenta unui
acreditiv irevocabil, caz in care beneficiarul platii (vanzatorul) dobandeste drepturi autonome si impotriva bancii
corespondent.
4. Raportul juridic dintre banca platitoare si beneficiar
Acest raport juridic are drept rezultat efectuarea platii de catre banca corespondent catre beneficiar, dupa ce
in prealabil au fost verificate documentele prezentate de acesta din urma, in vederea constatarii daca acestea
indeplinesc conditiile inserate in acreditiv.
a) In cazul in care documentele sunt conforme dispozitiilor din acreditiv, banca satisface pe beneficiar prin
urmatoarele modalitati:
- Plata prin decontare
- Acceptarea cambiei trase de beneficiar impotriva bancii;
- Scontarea cambiei trase de beneficiar impotriva ordonatorului.
!!! operatiunea de scont presupune situatia in care beneficiarul cambiei, fie dobanditorul acesteia prin
gir, avand nevoie de bani in numerar mai inainte de termenul scadent, remite cambia unei banci care va
achita imediat suma mentionata in cambie, urmand ca banca sa retina o suma de bani care reprezinta
echivalentul dobanzilor calculate la timpul ramas pana la scadenta.
b) In cazul in care exista neconcordanta intre dispozitiile inserate in acreditiv si documentele prezentate,
banc ava refuza plata
c) In cazul in care, desi constata neconcordante, ele sunt considerate minore, si in consecinta, banca va
dezinteresa pe beneficiar cu clauza sub rezerva comunicata ordonatorului si acceptata de acesta pt a-si
conserva dr. de regres impotriva bancii emitente.
Tipuri de acreditive documentare
Exista mai multe criterii de clasificare si implicit mai multe tipuri.
1. Dupa posibilitatea bancii emitente de a anula sau modifica acreditivele
- A. documentar revocabil
- A documentar irevocabil
2. Dupa existenta angajamentului de plata din partea unei a treia banci confirmatoare avizatoare
- A. doc. Confirmat
- A. doc neconfirmat
3. Dupa domiciliul acreditivului
- A. doc. Domiciliat in tara exportatorului
- A. doc. Domiciliat in tara importatorului
- A. doc. Domiciliat intr-o tara terta
4. Dupa momentul stingerii obligatiei
- A. doc. Cu plata la vedere
- A. doc. Cu plata la la termen
- A. doc. De acceptare
- A. doc. De negociere
5. Dupa clauzele care le contin
- A. doc. Transferabil
- A. doc. Cesionat
- A. doc. Cu clauza rosie
- A. doc. Back to back
1. Acretitivul documentar revocabil
Acesta poate fi modificat sau anulat de catre banca emitenta la cererea ordonatorului importator in orice
moment al derularii acreditivului, fara o avizare prealabila a beneficiarului, cu conditia ca notificarea de
modificare sau anulare sa junga la cunostinta bancii insarcinate cu plata, acceptarea sau negocierea, mai inainte
ca aceste operatiuni sa se fi produs.
2. Acretitivul documentar irevocabil ( este exclusa facultatea ordonatorului de a retracta
acreditivul)
Presupune un angajament ferm al bancii emitente de a executa sau de a face sa se execute (desemnand
in acest sens o alta banca) plata, acceptarea sau negocierea, cu conditia indeplinirii tuturor prevederilor
prevazute in acreditiv si numai contra documente.
20

Conform art 7 lit.c din RU400, in cazul in care nu este indicata in mod expres natura irevocabila a
acreditivului, acesta va fi socotit ca revocabil.
3. Acretitivul documentar confirmat
Acest tip de acreditiv irevocabil se caracterizeaza prin existenta alaturi de angajamentul irevocabil al
bencii emitente si un alt angajament egal ca valoare si conditii din partea unei terte banci numita banca
confirmatoare. (de obicei, banca confirmatoare isi are sediul in tara beneficiarului)
4. Acretitivul documentar dim tara exportatorului
Acest tip de acretitiv este cel mai usual in practica comerciala si confera exportatorului cele mai multe
avantaje, deoarece asigura incasara promta a unei sume de bani la banca din propria tara.
5. Acretitivul documentar din tara importatorului
Este o modalitate ce-l desemneaza pe exportator, obligandu-l sa trimita documentele mentionate in
acreditiv, la banca din tara importatorului pentru a fi verificate. (plata se va face cu inarziere).
6. Acretitivul documentar cu plata la vedere
Sunt acele acreditive in care vanzatorul va intra in posesia preturilor marfii livrate la momentul stabilit
dupa depunerea documentelor de catre cumparator, documentele ce confirma proprietatea asupra marfurilor.
7. Acretitivul documentar cu plata la termen
Caracteristic acestui tip de acreditiv este faptul ca plata are loc la un anumit termen de la depunerea
documentelor.
8. Acretitivul documentar de negociere
Presupune utilizarea cambiilor. In concret, la depunerea documentelor care atesta expedierea marfurilor,
exportatorul va depune la banca sa cambiile cu plata la vedere sau la termen trase asupra importatorului,
respectiv a bancii emitente sau asupra unei terte persoane indicate in acreditiv.
9. Acretitivul documentar de acceptare
Presupune situatia in care exportatorul, avand nevoie de lichiditati, apeleaza la procedura de scontare a
cambiilor acceptate de banca emitenta.
10. Acretitivul transferabil
Se caracterizeaza prin inserarea in continutul sau de transferare a unei plati catre alte persoane, astfel ca
in cazul in care nu se prevede in mod expres un astfel de transfer, singurul beneficiar al platii este exportatorul.
11. Acretitivul documentar cesionat
Implica situatia in care beneficiarul acreditivului, cedentul, poate transfera total sau partial dr. de creanta
unei terte persoane.
12. Acretitivul documentar cu clauza rosie
Se caracterizeaza prin faptul ca are in continutul sau, de regula, o clauza scrisa cu cerneala rosie, prin
care se autorizeaza banca care fie face plata, fie avizeaza aceasta operatiune catre exportator in avans,
realizandu-se astfel finantarea exportatorului.
13. Acretitivul documentar back to back
Se utilizeaza in cadrul operatiunilor de reexport si presupune situatia in care exportatorul, in calitate de
baneficiar al unui acrediti, deschide un alt acreditiv (de import) pe baza celui dintai, desi cele doua acreditive
sunt independente, exista totusi o corelare intre termenele de livrare si cele de plata.

21