M gndeam dac i eu vreodat voi putea schimba destinul unui om i-mi

rsreau dinainte ochii albatrii i obrazul oval al nevestei mele, inflorit ntr-un
surs. Destinul tu, fat drag, e i va fi schimbat prin mine, mi spuneam singur,
rmnnd ndelung cu privirea fix.
Evident, m ntreb uneori dac eu nu-mi fac singur aceast suferint, dac nu
cumva, prin excepie, oricine vorbete despre dragoste n-ar trebui s se ndoiasc i
s evite s vorbeasc n numele celorlali ba cred c niciodat n-ar trebui s
foloseasc, vorbind, persoana a treia -, pentru c sentimentele pe care le ncearc
sunt incomunicabile,
Nu, n-am fost nicio secund gelos, dei am suferit atta din cauza iubirii.
n cele trei zile, ct am stat la Odobeti, am fost ca i bolnav, cu toate c
pream uneori de o veselie excesiv. mi descopeream nevasta cu o uimire
dureroas. Sunt cazuri cnd experii, ntr-un tablou vechi, dup felurite splturi,
descoper sub un peisaj banal, o madon de vreun mare pictor al Renaterii. Printro ironie dureroas eu descopeream acum, treptat, sub o madon crezut autentic,
originalul: un peisaj i un cap strin i vulgar.
Prabuirea mea luntric era cu att mai grea, cu ct mi se rupsese totodat
i axa sufleteasc: ncrederea n puterea mea de deosebire i alegere, n vigoarea i
eficacitatea inteligenei mele.
Atenia i luciditatea nu omoar voluptatea real, ci o sporesc, aa cum, de
altfel, atenia sporete i durerea de dini. Marii voluptuoi i cei care triesc intens
viaa sunt, neaprat, i ultralucizi.