Traditionalismul

- In Gradina Ghetsemani
De Vasile Voiculescu

Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in

perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul
revistei Gandirea. Atitudinea traditionalista este mai veche
in cultura noastra, iar ideologia cristalizata in perioada
interbelica preia elemente din orientarile antebelice
samanatorismul si poporanismul. Traditionalismul interbelic
se constituie in opozitie cu modernismul lovinescian.
Modernismul include, in sens larg, toate acele miscari
artisitce, fundamentate sau nu ideologic, care exprima o
ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca
ori curentul care le-au precedat. Traditionalismul pretuieste
si apara traditia, inteleasa ca o suma de valori expuse
pericolului alterarii si degradarii. Spiritual critic nu este
exclus din atitudinea traditioanlista, numai ca el este
intors, de regula, impotriva tendintelor si valorilor
moderne, ce aduc o eroziune si chiar o dezagregare a
vechiului. De fapt, ambele atitudini, sic ea traditionalista
sic ea moderna, isi trag o mare parte din substanta lor din
lupta uneia impotriva alteia, cu exagerari si extremisme de
ambele parti.
Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si
pasiunea pentru folclorul vazut ca un depozitar ideal al
traditiilor unei comunitati. Traditionalismul romanesc nu face
exceptie de la aceasta regula, completand-o insa cu
idealizarea si conservarea in mit a trecutului national, mai
ales a celui de factura rurala. Cel mai intens traditionalism
1

l-a reprezentat insa, in cultura noastra, gandirismul, miscare

literara (treptat politizata) dezvoltata in jurul revistei
Gandirea. Revista are printer colaboratori nume de
prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion
Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, Gib
Mihaescu, Mateiu Caragiale, cuprinzand fenomenul literar in
toate aspectele sale: poezie, proza, teatru, cronici. Dupa
primii 10 ani, in care publicatia este deschisa spre formule
cultivate in literature europeana (simbolism, expressionism),
se orienteaza spre absolutizarea autohtonismului,
ortodoxismului si primitivismului rural.
Gandirismul insista asupra specificulu religios, spre
deosebire de orientarea traditionalista a lui Nicolae Iorga,
care pune accentul pe specificul national in cultura romana.
Poezia publicata in paginile revistei a surprins
particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor
autohtone, a credintelor stravechi (Lucian Blaga, Adrian
Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu) sau a elogiat
elementarul, teluricul, vigoarea existentei rurale (Aron
Cotrus).
In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie
de inspiratie religioasa, autorul fiind inclus de George
Calinescu in gruparea Ortodoxistii Iconografia mistica.
Doctrina miracolului, alaturi de Nichifor Crainic.
In Gradina Ghetsemani, Iisus I s-a adresat lui Dumnezeu,
implorandu-L sa-i dea taria morala de-a bea paharul intreg
al amaraciunii si al suferintei. Ruga biblica rostita pe Muntele
Maslinilor poate avea urmatoarele semnificatii religioase si
morale: in sens crestin, dezvaluie lupta lui Iisus cu ispitele
Diavolului si victoria sa asupra indoielii de sine; in sense tic,
denota incercarea de a-I convinge pe ucenicii sai ca spiritual
uman trebuie sa ramana neadormit si se cuvine sa vegheze
asupra patimilor proprii; tristetea lui Iisus ca tradatorii Lui sau aflat in imediata sa apropiere, chiar mancand dintr-un
blid cu el; temerea si chiar regretful ca va indura suferinte
atat de mari, pentru infruntarea carora cere Divinitatii said
ea o tarie morala deosebita si sa-L despovareze de limitele
specific omenesti; incercarea de a schimba firea umana prin
rugaciune, asceza si prin credinta in Dumnezeu; fireasca
2

parere de rau ca paraseste existenta terestra, pe ucenicii sai

sip e oamenii carora le-a facut numai bine; supunerea
deplina fata de hotararea Tatalui Ceresc, singurul care
decide atat soarte Fiului Sau, cat si pe a muritorilor, soarta
care trebuie sa ramana imuabila.
Termenul de pahar folosit atat in Biblie, cat si in poemul
voiculescian trebuie inteles atat in sens spiritual, evocand
momentul cand omul bea cupa amaraciunilor pe durata
vietii sale, cat si in sens material, reflectand clipa expierii
sale, in care Iisus insetat a baut otetul ce i-a curmat sirul
suferintelor.
Poemul voiculescian evoca lupta Mantuitorului cu propria-I
soarta si temerea Lui fireasca de a bea paharul
suferintelor omenesti.
Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu
caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul
subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica
suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior, al
naturii.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului, intro formulare lapidara de incipit: Iisus lupta cu soarta si nu
primea paharul. Verbele: a lupta, nu primea, sempotrivea exprima refuzul asumarii unui destin implacabil,
in clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul
ingenunchierii nu este al unui invins, ci al rugaciunii
(invocarea divinitatii si asceza spirituala).
Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa
poetica, realizata in jurul metaforei simbol, grozava
cupa. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ
stilistic a epitetelor: mana nendurata, grozava cupa, iar
rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin
epitetele sete uriasa, infama bautura. Oximoronul releva
interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi,
de la lupta cu lumea, la lupta cu sinele. Versul batandu-se
cu moartea uitase de viata concentreaza sensul luptei
christice: moartea trupului viata de apoi. Strofa a patra
constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei
interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza
personificarea si hiperbola pentru descrierea elementelor
3

decorului: Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii, /

Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.
Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma vraistea
gradinii. Ultimul vers, Si uliii de seara dau roate dupa
prada, intareste sugestia mortii / imaginea, thanatosului
prin: simbolul uliii, simbolistica temporala de seara si
aceea a gestului dau roate dupa prada.
Conjunctia adversative dar, in strofele a-II-a si a-III-a
sustine idea impotrivirii, a rezistentei la ispita. Prezenta unor
regionalisme: sterlici, expresii populare: pe branci, fara
tihna intensifica dramatismul.
In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie
de tip traditionalist prin inspiratia religioasa (poezie
iconografica), coordonanta a spiritualitatii romanesti. La
nivel formal, se observa conservarea prozodiei clasice.