In cadrul acestei teorii, contraventiile sunt considerate, de regula, fapte penale, desi

sfera lor cuprinde si incalcarile hotararilor autoritatilor administrative, iar masurile

coercitive pe care le aplica organul administrate, in- clusiv amenda, sunt considerate fie
sanctiuni penale, indeosebi in SUA33, fie simple masuri de politie (desi se precizeaza ca
sanctiunea actelor de politie este esentialmente penala si executarea trebuie sa fie
obtinuta pe cale judeca- toreasca34.
Cand se admite, totusi, existenta sanctiunilor administrative, care, in ciuda
asemanarilor lor cu sanctiunile penale, sunt calificate drept decizii administrative si nu
acte de jurisdictie penala, se precizeaza ca aceste sanctiuni reprezinta putere
exorbitanta a administratiei, straina de ordinea jurisdic- tiilor penale, motiv pentru care
necesita reguli compensatoare de protectia persoanelor administrative35.
Doctrina occidentala, in general, doctrina franceza, in particular, in con- cordanta cu
legislatia evita sintagma sanctiune administrativa, in schimb este foarte uzuala sintagma
politie administrativa36, care presupune dreptul agentilor administratiei de a constata
fapte ce reprezinta violatiuni fata de dispozitiuni administrative, carora legea le da
sanctiune cu caracter penal, dar care trebuiesc examinate si apreciate din punctul de
vedere al legii de ca- tre un judecator 37. Este vorba aici de interesul apararii principiului
separarii puterilor, de realizarea echilibrului intre cele trei puteri (legislative, executive si
judecatoreasce), principiu ce nu ingaduie puterii executive competenta de a sanctiona
abaterile administrative, inclusiv contraventiile.
Aceasta este pozitia doctrinei in dreptul comparat fata de trihotomia ilici- tului penal crime, delicte, contraventii, pe de parte, precum si efectul unei interpretari rigide a
principiului separatiei puterilor in stat, pe de alta parte.

33
34

35

36
37

Nikerov T. U., Administrativnoe pravo SSA, Nauka, Moscova, 1977, p. 109.

Jean Constagne, Le control juridictionnel de la legalite des actes de polis administrative, L. G. D. J.,
Paris, 1969, p. 44.
Andre de Laubadere, Traite elementaire de droit administratif, L. G. D. J., vol. 1, Paris, 1970, p. 281282.
A se vedea Code administratif, Dalloz, 1994, p. 1496.
Haurion M., Droit administratif, 12' ed., p. 578.

1.5. Fundamentarea demersului teoretic privind dreptul

contraventional
Consideram ca a evidentia numai opiniile si argumentele exprimate in ultimul deceniu
cu ocazia dezbaterii proiectului de Cod contraventional, cand in Republica Moldova au
aparut primele mesaje in favoarea dreptului contraventional, inseamna a lasa deoparte
pagini valoroase din literatura juridica semnata in acest context. De aceea ne propunem sa
dezvaluim tematica ce ne intereseaza si prin prisma opiniilor doctrinale formulate la acest
subiect.
Un pas progresist, in contextul desavarsirii materiei contraventionale, sub aspectul
dezbaterilor principiilor si normelor juridice proprii acestei materii, este dezvoltarea cadrului
doctrinar pentru teoria dreptului contraventional, ca stiinta si ramura de drept autonoma.
Pentru prima data demersul teoretic privind dreptul contraventional a fost lansat in
literatura juridica in anul 197338. Autorii, definindrcontraven- tia, apreciaza ca acestei
institutii juridice ii sunt proprii trei trasaturi: 1) fapta savarita cu vinovape; 2) fapta de
pericol social mai redus decat infractiunea; 3) fapta prevazuta si sanctionata ca atare prin
legi si acte normative expres indicate in legea-cadru. Trasaturile mentionate scot in
evidenta caracterul ilicit al contraventiei, faptul ca ea ataca anumite valori sociale ocrotite
de lege. De aici rezulta ca raspunderea pentru savarsirea contraventiei se deosebeste de
alte forme de raspundere juridica, inclusiv de cea administrativa.
Pe parcurs, din punct de vedere doctrinar, cat si legislativ, s-au formulat serie de
propuneri de dezadministrativare a regimului juridic contraventional, de instituire a unui
regim specific contraventional, ceea ce ar echivala cu apa- ritia unei noi ramuri de drept dreptul contraventional39.
mentiune explicita in doctrina dreptului privind justificarea existentei dreptului
contraventional gasim intr-o reputata lucrare in care se mentio- neaza ca nici in prezent
contraventia nu este fapta care constituie numai incalcare a relatiilor social-juridice ce
se formeaza in desfasurarea activitatii

38

39

Groza L., Gh., Reglementarea sancfiottarii contravenfiilor, Editura Stiintifica, Bucuresti,

1973, P- 20.
Poenaru I., Perfecfionarea legislafiei in domeniul contravenfUlor, in Legislafia si perfecfio- narea
relafiilor sociale, Editura Academiei, Bucureti, 1976; Negoita Al., Drept administrate si
elemente de stiinfa administratiei, 1981, p. 276; Ghilescu V., Iorgovan A., Drept administrate si
tiinla administratiei, 1983, p. 101.