21. Importana acidului ascorbic n alimentaie.

Necesitatea organismului n vitamina C i factorii ce

o determin. Produsele furnizoare i produsele bogate n vitamina C.
Vitamina C se considera una din cele mai importante vitamine, deoarece indeplineste mai multe functii :
influenteaza rezistenta capilarelor, reactivitatea organismului, gradul de rezistenta la actiunea agentilor patogeni si a
factorilor nocivi externi, participa la procesele de oxidoreducere celulara si constituie un puternic agent reducator,
participia la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de Fe, protejeaza vit A si E, economiseste vit din gr
B. Vit C asigura structura si functionarea normala a celulelor care sintetizeaza colagenul, un component de baza al
substantei intercelulare. Acidul ascorbic mareste rezistenta organismului la actiunea unor noxe chimice din mediul
ambiant : plumb, mercur, benzen.
Necesitatea de vit C depinde de intensitatea muncii, de virsta, de starea fiziologica etc. Pentru cei care efectueaza o
munca de intensitate medie necesitatea zilnica e de 70mg. Necesarul de vit C este marit la persoanele care depun
efort muscular intens si la cele care isi desfasoara activitatea in locuri reci.
Sursele principale de vit C, care sunt si furnizoare sunt zarzavaturile , fructele proaspete (varza alba 45mg vit
C/100g produs, varza rosie 70mg, cartofi 20mg, visine 15mg, ardei 120mg). Produsele bogate in vit C sunt :
citricele, macesul uscat, patrunjel verde, marar verde, fragi, agris, macris, ceapa, rodii, pere etc. Cerealele si
zaharoasele nu contin vit C.

22. Hipovitamioza C, cauzele i profilaxia ei.

Deficitul de vitamina C este determinat de un aport alimentar insuficient, de reducerea absorbtiei intestinale
(alcoolism, administrare de antibiotice, cortizon, aspirina), sau cresterea consumului (infectii, arsuri, neoplazii,
interventii
chirurgicale,
boli
reumatoide,
fumat).
Deficitul de vitamina C se insoteste frecvent de gingivita ulcerata si hemoragica.
Forma severa de hipovitaminoza C este scorbutul. La copilul mic se manifesta dupa varsta de 8 luni, prin: inapetenta
(lipsa poftei de mancare), deficit staturo-ponderal, paloare, tuburari de coagulare, dureri osoase, eruptie dentara
perturbata, demineralizare.
La adulti, manifestarile apar dupa 45-70 de zile de la instalarea deficitului de vitamina C, initial insidios, cu astenie,
dureri articulare, atrofie musculara, anorexie, dispnee (greutate in respiratie), depresie. Ulterior apar pete rosii-vinetii
pe fese, coapse, gambe, cu tendinta la extindere.

Astfel, pentru a preveni apariia hipovitaminozelor de primvar, se recomand:

alimentaie zilnic raional, variat cu consumul produselor bogate n vitamine (fructe, legume, alimente de
origine animal, uleiuri vegetale);
respectarea cu strictee a regulilor de pstrare, preparare i conservare a produselor;

23. Metodele de determinare a saturaiei organismului cu vitamina C.

La aprecierea saturatiei organismului cu vit C se determina rezistenta capilarelor cu ajutorul

aparatului Nesterov si proba linguala cu reactivul Tilmans.Determinarea rezistentei capilarelor.
Aparatul Nesterov consta din manometru cu mercur, conducta pentru evacuarea aerului si
ventuza. La inceputul probei, in aparat se formeaza vacuum, apoi se aplica ventuza pe partea
palmara a antebratului. Deschizindu-se robinetul angiorezistrometrului, sub ventuza se obtine o
presiune scazuta, ce se mentine timp de 3 minute. Pentru determinarea rezistentei capilarelor,
presiunea atmosferica in ventuza scade pina la 240 mmHg. Rezultatul se preciaza dupa numarul
de petesii aparute sub ventuza: pina la 15 petesii saturatie suficienta, 15-30 petesii mici si
medii hipovitaminoza usoara, 30 petesii si m multe, hemoragii subcutanate de merimi mici
medii si mari hipovitaminoza vadita, avitaminoza.
Proba pe limba. Pa linia medie a limbii picuram o picatura de reactiv Tilmans (100g de reactiv +
100ml apa distilata, se fierbe), apoi se fixeaza timpul in decursul caruia picatura se decoloreaza.
Decolorarea in decurs de 23 sec demonstreaza o asigurare suficienta a organismului cu vit C.

Cantitatea de vit C poate fi determinate in singe si in urina. De asemenea saturatia organismului

cu acid ascorbic poate fi determinate dupa datele din chestionar si de observatie.
24. Srurile minerale, necesarul, sursele n alimente. rolul lor n organism.

Necesitile organismului n sruri minerale sunt determinate de rolul important al acestora n

desfurarea proceselor vitale. Srurile minerale au n primul rnd un rol plastic important.
Dintre srurile minerale, calciul i fosforul ocup, din punct de vedere cantitativ, locul cel mai
important n procesele plastice. Calciul, fosforul i magneziul sunt constituenii de baz ai
oaselor i dinilor, iar unele sruri minerale intr n compoziia protoplasmei celulare. Se gsesc,
de asemenea, i n componena lichidelor celulare i extracelulare, contribuind la meninerea
constantelor mediului intern al organismului, echilibrului acido-bazic, presiunii osmotice etc. Se
afl i n compoziia unor fermeni i hormoni, ceea ce le confer un rol funcional important. De
exemplu, iodul intr n compoziia hormonului tiroidian, bromul n compoziia hormonilor
hipofizari, zincul n compoziia secreiei pancreatice, clorul n compoziia secreiei gastrice;
magneziul intr n structura fosfatazei, zincul n structura carboanhidrazei. Deci, srurile
minerale au un rol important n metabolismul proteinelor, glucidelor i lipidelor. Nu mai puin
important este aportul srurilor minerale n procesul de hematopoiez. Astfel, fierul intr n
structura hemoglobinei, cobaltul n cea a vitaminei B12.Se gasesc n produsele alimentare de
origine vegetal i animal, precum i n ap.
25. Regimul alimentar noiune, exigen fa de el.
Regim alimentar luarea mesei la anumite ore si repartizarea rationala a ratiei alimentare diurne conform meselor.
La recomandarea unui regim alimentar, trebuie de luat in consideratie specificul activitatii de munca , regimul zilei,
virsta, deprinderile si particularitatile individuale ale omului. Daca masa se ia permanent la ceeasi ora, apare un
reflex conditionat, care contribuie la sporirea poftei de mincare si a digerarii alimentelor consumate. Iar daca omul
maninca neregulat, se va deregle functia tubului digestiv, inrautatindu-se si incetinindu-se digerarea alimentelor.
Intervalurile intre mese nu trebuie sa depaseasca 4-5 ore. Dejunul trebuie sa sigure organismul cu toate substantele
nutriente ca rezerva pentru activitatea de munca eventuala si trebuie sa constituie 20-30% din valoarea energetica a
ratiei diurne. In caz de alimentatie de 4 ori pe zi, micul dejun va constitui 10-25% din ratia diurna.
Prinzul trebuie sa constituie 30-40% din calorajul diurn. Produsele alimentare care contin multe proteine, excita Sist
Nerv, de aceea pestele, carnea, pastaioasele trebuie sa fie incluse anume la prinz. Pentru prins este potrivita
urmatoarea succesiune : aperitivul rece, supa calda, felul doi (cald) si desertul.
Cina va fi usoara, va contine nu mai mult de 15-20% din valoarea calorica a ratiei alimentare. Trebuie sa fie alcatuita
din bucate usor digerabile, care nu vor excita sist nerv. Cina trebuie sa fie luata cu 1,5 - 2 ore pina la somn, ca sa nu
influenteze negativ asupra somnului, facindu-l superficial si nelinistit.

26. Evaluarea produselor alimentare conform rezultatelor expertizei igienice.

Produsele alimentare se evalueaza dupa anumite cerinte si indici:Organoleptici- miros
,consistenta,culoare si gust.
Fizico-chimici:densitate,procent de grasimi,aciditate,

27. Importana laptelui i produselor acido lactice n alimentaie. Indicii calitii laptelui conform
normativelor in vigoare.
Laptele si derivatele sale sunt alimente deosebit de importante pentru hrana omului sanatos si a celui bolnav,
indiferent de virsta. Este un aliment care prin proteinele sale si complexul fosfor-calciu, satisface necesitatile
organismului copilului si adolescentului, favorizind dezvoltarea, cresterea, dentitii. Produsele lactate acide au un rol
important in alimentatia dietetica a unor bolnavi. Valoarea lor nutritiva e asemenetoare cu cea a laptelui, dar au un
avantj : factorii nutritivi sunt asimilati mai usor. Ele se obtin prin fermentatia lactica pura sau prin fermentatie mixta
alcoolica si lactica. Pentru a determina calitatea laptelui conform STAS, se vor stabili uramtorii indici :
1)
Organoleptici

Consistenta (diluat, integru, mucilaginos - viscos)


Mirosul (specific de lapte proaspat, acru, de amoniac, hidrogen sulfurat, nespecific)

Culoarea (alba cu nuanta galbuie, albastruie, rosietica)

Gustul (placut dulciu, acru, de mucegai)

2)
Fizico-chimici

Densitatea (se masoara cu lactodensimetrul, in norma trebuie sa varieze intre 1,027-1,034)

Procentul de grasime (se determina dupa metoda acidometrica Gerber)

Aciditatea T (se determina prin metoda titrometrica, aciditatea laptelui proaspat e 20T)
3)
Proba la :

Amidon (el mentine culoarea si consistenta naturala a laptelui, atunci cind este diluat cu apa)

Bicarbonat de sodiu (opreste inacrirea lui si il prezinta drept proaspat)

Proba de pasteurizare (se face reactia Rua si Koller, in urma careia laptele nepasteurizat va obtine imediat
culoarea albastra)

28. Importana crnii, petelui, oulor n alimentaie. Expertiza igienic a acestor produse.
Carnea contine 15-20% proteine si reprezinta una din cele mai importnte surse ale ratiei alimentare. . Carnea este
saraca in calciu si bogata in fosfor. Ea contine mult fier. Carnea e sursa de baza a vit PP si sursa importanta de vit B2
si B6. Cercetarea calitatii carnii se face prin metoda organoleptica. Aspectul si culoarea suprafetei carcasei trebuie
sa fie roz-deschis sau rosu-deschis, muschii pe sectiune putin umezi, pe hirtia de filtru nu lasa pete, consistenta pe
sectiune e tare si elastica, la apasare cu degetul nu lasa urme, miros specific carnii proaspete, grasimea de culoare
alba, galbuie sau galbena. Pestele are rol insemnat in alimentative ca si carnea. El contine 7-19% protein de inalta
valoare nutritive. Continutul de lipide variaza in functie de specie (intre 0,2 34%).%). Lipidele din peste au o
valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie si vi A si D. Untura de peste contine multi acizi
grasi nesaturati. Carnea pestilor de mare e bogata in microelemente, inclusiv iod. Pestele contine mult calciu si mai
multe microelemente in comparatie cu carnea (iod, cupru, zinc).Pestele este un produs usor digerabil, se absoarbe
bine, ceea ce determina frecventa utilizare a lui in scopuri dietetice.
Evaluarea igienica a calitatii pestelui potrivit rezultatelor examenului organoleptic : mucozitatea de pe suprafata
pestelui e transparenta, fara miros, solzii sunt luciosi, netezi, bine fixati, branhiile vor fi rosii, Ouale sunt o sursa
excelenta de factori nutritivi cu o valoare biologica mare. Ele contin in medie 12,5% proteine. Continutul de lipide
variaza intre 12-15%. Sunt practic lipsite de glucide 0,6-1,2%. Ouale contin calciu, fosfor, fier. Contine vit A, B2, D,
piridoxina si colina. Expertiza igienico-sanitara stabileste prospetimea oualor, care se face cu ovoscopul. Ouale
proaspete au o camera mica de aer, imobila, un albus transparent si o umbra a galbenusului, abia vizibila. . Oul
proaspat, la introducerea in apa, se aseaza orizontal pe fundul vasului, iar cel alterat, pluteste la suprafata.

29. Bolile ce pot fi transmise prin carne, pete, ou, profilaxia lor.
. Carnea se refera la produsele usor alterabile, poate forma toxine, poate servi drept vector de transmisie a diferitor
boli : antrax, bruceloza, trichineloza, poate cauza intoxicatii alimentare. . Prin peste se pot transmite infectiile
intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra tifoida etc. Consumul de peste infectat cu Diphilobotrium
Latum si insuficient prelucrat termic contribuie la transmitarea difilobotriozei. . Germenii din grupul salmonelelor
nu sunt sensibili si pot contamina mai usor ouale, provocind toxiinfectii.Ca profilaxie se efectueaza vaccinul .

30. Importana pinii n alimentaie. Indicii calitii pinii conform normativelor in vigoare.
Piinea este unul din cele mai raspindite produse alimentare.. Ea contine 6-11% proteine si 43-54% glucide. Ea
contine vitamine din grupul B, o cantitate considerabila de saruri de calciu si fosfor.Calitatea piinii depinde de
calitatea fainii, de drojdii, de tehnologie. Aprecierea calitatii piinii se face in baza stabilirii urmatorilor indici :
forma, culoarea si consistenta cojii si a miezului, mirosul, gustul, porozitata %, umiditatea %, aciditatea T.
Organoleptica piinii.
Piinea trebuie sa aiba forma specifica felului, suprafata neteda, lucioasa, fara crapaturi, bule, arsuri si incorporari
nespecifice.
Coaja nu trebuie sa se desprinda de miez, cu grosimea nu mai mare de 0,5 cm. Miezul trebuie sa fie uniform.
Mirosul placut, apetisant.
Gustul trebuie sa fie placut, fara nuante straine, nespecifice, la mestecat sa nu fie particule dure.
Umiditatea excesiva diminueaza valoarea nutritiva si gustativa a piinii, ingreuiaza digerarea ei. Conform
normativelor in vigoare, umiditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei de griu 45%.
Porozitatea piinii este cauzata de vacuolele din miezul piinii exprimate in procente. Porozitatea este un indice
important al calitatii. Piinea proaspata, elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se digera mai usor si mai
deplin. Piinea de secara coapta din faina de calitate inferioara are porozitate de 45%. Porozitatea piini de griu
variaza intre 55-75% in dependenta de calitatea fainii, de tehnologie.
Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic ce se formeaza in timpul dospirii aluatului. Se determina in grade.
Aciditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 12), acelei de griu 3-8, in dependenta de calitatea fainii (cu cit
calitatea mai superioara, cu atit aciditatea mai redusa).

31. Valoarea nutritiv a legumelor, fructelor, pomuoarelor.

Legumele, fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, care ofera un aport important de elemente
nutritive, variind meniul.
Legumele au in compozitia lor 75-95% apa. Substanta uscata fiind formata mai ales din glucide, care se gasesc sub
forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt prezente in cantitati reduse, cu exceptia
leguminoaselor uscate. Lipidele se gasesc in proportii scazute, cu exceptia semntelor oleaginoase. Vitaminele si
elementele minerale se contin in proportii mari in majoritatea legumelor verzi. Cantitatea mare de vit C contin
frunzele verzi (verdeturile) si unele legume ca ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de ceapa. Surse de caroten
sunt frunzele verzi, morcovii, ridichile. Tot in frunzele verzi se gaseste vit K, de asemenea si in varza. Fasolea,
mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul, salata sunt surse de vit din gr B, iar spanacul, mazarea verde si
varza mai contin vit E. Dintre elementele minerale in organism, se face aport de potasiu (morcovi, ridiche, cortofi,
rosii, salata, castraveti), calciu (spanac, loboda, sfecla), fier (fasole si mazare verde, papadie, patrunjel, spanac) si
fosfor (in seminte, sub forma de acid fitic si in mazarea verde). Valoarea nutritiva a legumelor poate fi redusa din
cauza pastrarii sau prelucrarii lor culinare sau tehnologice incorecte.
Fructele si pomusoarele au continut mare de apa (80-90%), un continut scazut de proteine, practic lipsite de lipide si
bogate in glucide (10-20%). Un continut important de glucide il au strugurii, prunele, merele si perele. Fructele aduc
un aport de saruri minerale, insa nu prezinta o sursa importanta. Ele sunt bogate in vit C (circa10mg%). Cele mai
bogate in vit C sunt macesele, coacaza neagra, lamiile si portocalele, zmeura, murele, agrisele. Caisele si prunele
uscate contin caroten. Fructele mai contin vit B1 si B2.
Legumele, fructele si pomusoarele sunt indispensabile unei alimentatii rationale. Ele trebuie sa reprezinte 17-18%
din valoarea calorica, ceea ce pentru un adult echivaleaza cu 500-800g pe zi. Datorita valorii calorice foarte mici si
particularitatilor nutritive, ele sunt indicate in regimurile dietetice ale obezitatii, aterosclerozei, hipertens arter,
maladii renale.

32. Patologiile alimentare (clasificarea FAO/OMS).

avem 4 grupe de patologii alimetare:
1.
Subnutritie reprezinta patologie cauzata de alimentatia cantitativ insuficienta. In asemenea caz alimentele
ingerate nu asigura cantitatea adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia din propriile tesuturi.
. Consecintele subnutritiei:

incetinirea ritmului de crestere la copii,

scaderea in greutate la adulti,

reducerea masei musculare,

scaderea metabolismului,

micsorarea producivitatii de munca,

scaderea rezistentei organismului la agresiunile microbiene,

2.
Hiperalimentatia patologie cauzata de alimetatia abundenta. Consecintele:

obezitatea

diabetul zaharat

hepatite cronice

fluoroza
3.
Alimentatia calitativ neadecvata patologie cauzata de carenta sau lipsa totala a unei sau a mai multor
substante nutritive.
4.
Alimentatia neecilibrata patologii cauzate de disbalanta substantelor nutritive in ratia alimentara

33. Intoxicaiile alimentare noiune, clasificare. Particularitile lor.

Intoxicatiile alimentare - maladii acute, rar cronice, aparute in rezultatul utilizarii alimentelor contaminate masiv
cu microelemente de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru organism de origine microbiana
sau nemicrobiana. Semne caracteristice pentru majoritatea intoxicatiilor alimentare:
c)
debutul acut cu o perioada de incubatie scurta (15 min 24 ore)
d)
fiecare caz de intoxicatie este legat de folosirea unui tip de produs alimentar
e)
in majoritatea cazurilor intoxicatiile se caracterizeaza prin tulburari ale tractului gastro-intestinal.
f)
toate intoxicatiile nu sunt contagioase
Clasificare
I.
Intox.Alim. microbiene
1)
Toxicoze alimentare
a)
b)

Toxicoze bacteriene:Botulism, Toxicoza stafilococica

Micotoxicoze :Ergotismul , Fuzariotoxicoza, Aflotoxicoza

2)

Toxicoinfectii

a)

b)

3)
II.
III.

Germeni potential patogeni

E. coli, Proteus, Clostridium pertingens, Bacilus cereus, Streptococi
Germeni insuficient studiati
Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas
Intoxicatii mixte
IA non-microbiene
IA idiopatice

34. Toxiinfeciile alimentare bacteriile ce le pot condiiona, produsele ce le pot cauza,

particularitile clinice. Principiile de profilaxie a lor.
Toxicoinfectiile reprezinta afectiuni acute, care apar la utilizarea in alimentatie a produselor ce contin un numar
foarte mare de agenti cauzali vii.
Sunt provocate de:

germenii potential patogeni:

E. coli, Proteus, Clostridium perfringens, Bacilus cereus, Streptococi

germeni insuficient studiati:

Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas.
Semnele caracteristice toxicoinfectiilor:
1.
Dezvoltarea rapida a infectiei
2.
Imbolnavirea paralela a persoanelor ce au folosit acelasi fel de bucate contaminate de microflora patogena.
3.
Legatura strinsa intre afectiuni si consumarea unui anumit fel de bucate pregatit si realizat cu anumite
incalcari igienice.
4.
Delimitarea teritoriala a afectiunii, conditionata de zona contaminarii bacteriene a podusului.
5.
Intreruperea brusca a cazurilor de boala dupa inlaturarea bucatelor epidemiologic periculoase.
6.
Caracterul de imbolnavire in masa in cazurile cind produsul alimentar contaminat este consumat centralizat
prin reteaua de alimentatie publica in grupuri mici sau in familie.
Principiile de profilaxie a intoxicatiilor alimetare microbiene

izolarea sursei de provocare a intoxicatiilor

prevenirea patrunderii agentului declansator al intoxicaatiei in produsele alimentare

intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare

preintimpinarea multiplicarii si acumularii mi/o sau formarii toxinelor

neutralizarea produselor potential periculoase din punct de vedere epidemiologic

35. Intoxicaiile stafilococice patogenia, produsele ce le pot cauza, particularitile clinice,

profilaxia.
Toxicoza stafilococica aparitia bolii este povocata de enterotoxina stafilococului auriu (rara!). De cele mai dese ori
toxicozele stafilococice apar in rezultatul utilizarii in alimentatie a laptelui si produselor lactate poluate cu
stafilococi, si mai rar la consumarea bucatelor din carne si peste. Poate sa apara si la consmarea produselor de
cofetarie cu crema. De regula intoxicatiile apar in rezulatul nerespectarii regulilor igience si sanitare. Primele semne
apar peste 2-4 ore dupa consumarea produsului. Simptomele principale:

greata

voma

durerile acute in regiunea stomacului

insuficienta cardio-vasculara
60-70% din bolnavi sufera de dureri de cap, ameteli, transpiratie rece. Pielea devine palida, uneori cenusie, buzele
sunt palide pina la vinat. Majoritatea au diaree.
Directiiile in profilaxia intoxicatiilor stafilococice

depistarea surselor

micsorarea numarului purtatorilor de stafilococi ce activeaza la intreprinderile alimentare

intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare si a bucatelor

asigurarea conditiior de producere, pastrare si realizare a produselor alimentare cu prevenirea formarii

toxinelor

36. Botulismul etiologia, patogenia, produsele ce-l pot cauza, particularitile clinice, profilaxia.
Botulism-apare in urma consumarii a conservelor neprelucrate bine termic, cu agentul patogen Clostridium
botulinum. Sursele si modul de contaminare a produselor alimentare:
Bacilul botulinic se afla in intestinele animalelor si pestilor. Astfel, cu excrementele forma vegetativa (sporii)
nimeresc pe sol si in apa. Sub forma sporulata isi pastreaza virulenta mai multi ani. In produsele alimentare nimeresc
cind nu sunt bine curartate de sol sau accidental patrunse in produsele animaliere si peste. Manifestarile clinice:

se deosebeste esential de cel a altor intoxicatii alimentare

perioada de incubatie, care depinde de doza de toxina 6-36 ore


se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos vegetativ, digestiv si altor sisteme

Simptomele de baza: simptomul oftamoplegic, sindromul bular, dureri de cap, indispozitie, slabicuni, dureri
in epigastru, tulburari dispeptice, dureri abdominale, meteorism, voma si diaree la inceput care trece in constipatie

Simptmele specifice: diplopie, dilatarea pupilelor sau anizocorie, tulburari de vedere, ptoza palpebrala,
paralizia muschilor faringieni, tulburarea deglutitiei, paralizia palatului moale, voce ragusita, pulsul la inceput rar, pe
urma accelerat, temperatura nu corespunde pulsului (normala sau mai joasa, rar subfebrila), in cazuri de intoxicatie
grava astenia se intensifica, se constata dereglarea respiratiei, care devine superficiala, aritmica. Directiile de baza in
profilaxia botulismului

prevenirea patrunderi agentului declansator pe materia prima

prelucrarea termica corecta (sterilizarea)

prevenirea germinarii sporilor, multiplicarii formelor vegetative si formarii toxinelor in conservele pregatite

37. Micotoxicozele etiologia, produsele ce le pot cauza, particularitile clinice, profilaxia.

Micotoxicoze intoxicatii de ciuperci microscopice, care paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special pe
cereale. Dintre micotoxicozele provocate de ciupercile microscopice fac parte:
1.
Ergotismul
2.
Fuzariotoxicoza
3.
Aflotoxicoza
Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimenare prin manifestarile clinice.
Aflotoxicoza are forma acuta, subacuta si cronica; e provocata de aflotoxina, care poseda actiune hepatotoxica si
hepatocancerigena. Dezvoltarea ciupercilor si producerea aflotoxinelor mai frecvent se inregistreaza la nucile de
arahide, faina de arahide, griu, ovaz, faina pe porumb, lapte, oua, ceai, boabe de cafea.
. Tabloul clinic se manifesta prin gastroenterita cu afectarea SNC, care se aseamana cu ebrietatea.
Profilaxia micotoxicozelor include:

lupta cu daunatorii plantelor cu prelucrarea corecta a cerealelor

respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a cerealelor, a nutreturilor

monitorizarea nivelului de poluare a materiei prime si a produselor alimentare

38. Importana igienic a aerului. Straturile atmosferei, caracteristica lor.

Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu numai pozitiva, ci si
negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si indirect functile organismului, dereglindu-i
homeostaza. Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este numit
atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul interplanetar. Fizicochimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite impartirea atmosferei in mai multe straturi
(de la suprafata Terrei):
Troposfera se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai inalta la ecuator. In troposfera
factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale acestor variatii sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor
de aer, formarea norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt in permanenta scadere. Aici
se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si 90% din vaporii de apa.
Stratosfera se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creste cu inaltimea, presiunea
atmosferica continua sa scada. In stratosfera se gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub actiunea radiatiilor
ultraviolete si protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete
. Mezosfera Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita superioara a mezosferei care este
apreciata aproximativ de 100 km, temperatura ajunge -70 -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt reflectate
undele radioelectrice

Termosfera ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km. Aici temperatura creste,
presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat. Elementele atmosferice aici se afla in forma de ioni, electroni
liberi. Dupa termosfera este un strat de tranzitie termopauza.
Exosfera practic nu are limite.

39. Importana igienic a temperaturii i umiditii aerului, metode de determinare a lor.

Temperatura aerului exercit influen asupra termoreglrii organismului. Temperatura nalt
micoreaz posibilitatea de cedare a cldurii, cea joas o sporete.
Aflarea ndelungat n mediu cu temperaturi nalte provoac ridicarea temperaturii corpului, accelerarea
pulsului, dereglarea activitii sistemului cardiovascular, ceea ce influeneaz negativ asupra
funcionrii sistemului nervos central, reducndu-se atenia, precizia, coordonarea micrilor i viteza
reaciei. Dereglarea echilibrului termic duce la supranclzire, iar n anu mite condiii (umiditatea nalt,
lipsa micrilor de aer) poate provoca un oc termic.
Temperatura joas a aerului, sporind cedarea de cldur, cre eaz pericolul rcirii organismului. Astfel
pot avea loc afectri ale organelor de respiraie, ale sistemului periferic nervos i muscu lar. ,

O deosebit importan o are temperatura din ncperile spita liceti, deoarece la multe'stri patologice
are loc dereglarea metabolismului termic
Temperatura aerului poate fi masurata cu :
Termometre stationare maxim(mercur) si minim(alcool), sau cu ajutorul termografelor(pe termen lung)Se masoara
temperature in 3 puncte aflate pe diagonal, peretele interior(cald,la 0,2m), in centru si la fereastra (la 0,2m) pe 3
pncte: la 10cm de podea, la 1m si la 1,5m
Umiditatea aerului se caracterizeaz prin coninutul vaporilor de ap. Ea influeneaz asupra gradului
de cedare a cldurii, strii termice i generale a organismului.
La temperaturi joase influena nefavorabil a umiditii nalte se explic prin conductibilitatea tefmic
mare a aerului. Umiditatea absoluta este cantitatea de valori de ap n grame n 1 m 3 de aer sau n
milimetri de presiune coloanei de mercur n momentul cercetrii.
Umiditatea maxim este cantitatea de vapori de ap n grame necesar pentru saturaia deplin a 1 m 3
de aer la o anumit temperatur. Umiditatea maxim se determin dup tabel.
Umiditatea relativ reprezint raportul dintre umiditatea abso lut i cea maxim, exprimat n procente.
Deficitul de saturaie este diferena dintre umiditatea maxim i cea absolut. Umiditatea fiziologic
relativ este raportul dintre umiditatea absolut i cea maxim la temperatura de 37C, adic la
temperatura corpului, exprimat n procente.
Pentru determinarea umiditatii aerului se utilizeaza Psihrometrele August si Assman care au la baza 2 termometre
unul usca si altul umed. La rezervoruul cu alcool al celui uned e pus un batist cu un capat inmuiat intr-un pahar cu
apa distilata.
La evaporarea apei din batist scade temperature aratata de termometrul umed. Cu cat diferenta dintre cele 2 e mai
mare cu atat umiditatea e mai mic.

40. Importana igienic a micrii aerului, caracteristicile ei, metode de determinare. Roza vnturilor.
Viteza de micare a aerului exercit o influen mare asupra schimbului de cldu r al organismului,
asupra proceselor de respiraie, consumului de energie, strii neuropsihice.
Influena micrii aerului asupra metabolismului termic se manifest prin mrirea pierderilor de
cldur., deoarece aerul care se mic ndeprteaz de corp cele mai apropiate straturi de aer nclzite,
locul lor fiind ocupat de aerul rece.
Vntul amplific, de asemenea, cedarea cldurii prin evaporare.
Viteza optima al miscarii vantului in exterior e de 1-4 m/s, Iar in incaperi de 0,1-0,3 m/s. Se masoara cu ajutorul
anemometrelor(cu cupe[1-50m/s] si palete[0,5-15m/s]) si catatermometrelor
Metoda de cercetare cu ajutorul anemometrelor. E nevoie de instalat astfel incat directia curentilor de aer sa fie
perpendicular pe suprafata de rotatie al paletelor(cupelor)Se masoara numarul de rotatii pe secunda si se calculeaza
viteza de miscare al aerului
Catatermometrul se utilizeaza la determinarea vitezelor mici de miscare al aerului. E un termometru cu alcool care e
dotat cu un rezervor in jos si o evazare in sus. Daca incalzim aparatul si ii dau un agaz de racier pierderea caldurii se
va petrece in mod diferit in functie de microclimatu
Gratie capacitatii termice al alcoolului si al sticlei la coborarea alcoolului in limitele indicate pe parcursul racirii
raportate de 1cm2 de suprafata al aparatului se degaja o cantitate constanta de temperature exprimata in milicalorii
pemm2
Roza Vanturilor e o imagine grafica de repetare predominant a directiei vanturilor dupa carturi(partile lumii) pe o
perioada stabile de timp( o luna, un an)
Pentru formarea rozei vanturilor e necesar de sumat numarul tuturor cazurilor de vand sit imp linistit in decursul
perioadei de timp Suma obtinuta se ia ca 100% iar numarul de cazuri de vant din fiecare cart sit imp linistit se
calculeaza in procente.
Apoi se traseaza o diagram. Din centru se trag 8 liniicare inseamna 8 carturi(S, N, N-E, N-W, E, W, S-W, S-E). Pe
toate liniile se depun in proportii egale segmentele marimilor procentuale calculate pentru aceste carturi si se unesc
consecutive intre ele.