Coma

Coma este determinata de o leziune a creierului. Leziunea cerebrala poate fi

determinata de o presiune crescuta, sangerare, lipsa de oxigen, sau acumularea
unor toxine. Leziunea poate fi temporara si reversibila. De asemeni exista cazuri
in care poate fi permanenta. Mai mult de 50% dintre come au legatura
cu traumatismele craniene sau disfunctii ale sistemului circulator cerebral.
Problemele care pot duce la aparitia comei includ:
- Traumatismele. Traumatismele craniene pot determina edem cerebral sau
sangerare cerebrala. Cand creierul se edemnatiaza ca raspuns la un traumatism,
fluidul exercita o presiune mare datorita inextensibilitatii cutiei craniene. Edemul
poate determina creierul sa coboare, determinand leziuni la nivelul SAA
sistemul activator ascendent partea creierului responsabila pentru trezire si
activare;
- Edemul. Edemul tesutului cerebral poate apare chiar si fara traumatism. Uneori
o lipsa de oxigen, un dezechilibru electrolitic sau hormonal pot determina aparitia
edemului;
- Sangerarea. Sangerarea in straturile cerebrale poate determina coma prin
comprimarea partii lezate a creierului. Aceasta compresie determina ca fluxul de
sange sa devieze spre partea normala determinand leziuni ale ambelor emisfere
cerebrale. Hipertensiunea arteriala, anevrismele cerebrale si tumorile sunt cauze
netraumatice ale sangerarilor cerebrale;
- Accidentul vascular cerebral. Cand nu exista flux sanguin intr-o parte
importanta a creierului sau exista o pierdere de sange insotita de edematiere,
poate apare coma;
- Glicemia. La pacientii cu diabet zaharat, coma poate apare cand nivelul
glicemiei sanguine este foarte mare. Aceasta conditie poarta numele
de hiperglicemie. Hipoglicemia, adica un nivel scazut al glucozei sanguine, poate
determina de asemeni, coma;
- Deprivarea de oxigen. Oxigenul este esential pentru functionarea creierului.
Stopul cardiac determina o oprire brusca a fluxului sanguin si a oxigenului spre
creier. Dupa resuscitarea cardio-respiratoare, supravietuitorii stopului cardiac
sunt deseori in coma. Deprivarea de oxigen poate apare, de asemeni, in
timpul inecului;
- Infectiile. Infectiile sistemului nervos central, cum ar
fi meningitele si encefalitele pot determina coma;
- Toxice. Substante care in mod normal sunt prezente in organism se pot
acumula pana la nivele toxice daca organismul esueaza in eliminarea lor. Ca
exemplu, amoniacul se poate acumula datorita unor afectiuni hepatice, dioxidul
de carbon datorita unei crize severe de astm sau ureea datorita insuficientei
renale. Unele droguri si alcoolul in cantitati mari pot, de asemeni, afecta
functionarea neuronala la nivelul creierului;
- Crizele epileptice. O singura criza rareori determina coma. Dar crizele
continue numite status epilepticus pot. Crizele repetate pot impiedica creierul
sa se recupereze intre crize. Acest fapt va determina o stare prelungita de
inconstienta si coma.
Tipuri de coma
Sus

Tipurile de coma includ:

1. Encefalopatia toxic - metabolica
Aceasta este o conditie medicala acuta a disfunctiei cerebrale cu simptome de
confuzie si/sau delir. Cauzele encefalopatiei toxic-metabolice sunt variate.
Acestea includ boli sistemice, infectii, insuficiente de organ si alte afectiuni;
2. Leziunile cerebrale anoxice
Aceasta este o conditie determinata de lipsa totala de oxigen la nivelul creierului.
Lipsa oxigenului pentru cateva minute determina moarte celulara in tesutul
cerebral. Leziunile cerebrale anoxice pot rezulta in urma unui infarct
miocardic(stop cardiac), traumatism cerebral, inec, supradoze de droguri sau
otravire;
3. Starea vegetativa prelungita
Aceasta este o stare de inconstienta majora. Persoana nu este constienta de
mediul sau si este incapabila de miscari voluntare. Cu o stare vegetativa
persistenta, un pacient poate progresa spre stare de constienta dar fara
functionare superioara a creierului. In cazul starii vegetative persistente,
persoana are respiratie, circulatie si cicluri somn-veghe;
4. Sindomul incuiat
Aceasta este o afectiun neurologica rara. Persoana este complet paralizata cu
exceptia miscarilor oculare, dar ramane treaza si alerta si cu o functionare
mintala normala;
5. Moartea cerebrala
Aceasta reprezinta o incetare ireversibila a functiilor cerebrale. Moartea cerebrala
poate fi rezultatul unor lezuni cerebrale vechi sau extinse.
Ce este scala Glasgow?
Sus
Medicii pot evalua profunzimea comei folosind scala Glasgow. Scala ofera o
scorare numerica a profunzimii comei bazandu-se pe abilitatea persoanei de a
deschide ochii si a raspunde verbal sau motor la stimuli. Folosind scala Glasgow,
medicii pot descrie severitatea comei.
Exemple ale severitatii includ:
- Cel mai profund nivel al unei come este cel in care persoana nu vorbeste, nu
deschide ochii si nu misca corpul ca raspuns la durere. Cel mai profund nivel al
comei primeste cea mai mica numerotare pe scala Glasgow.
- Un nivel de coma mai superficial, care poate implica strangerea ochilor sau
retragerea mainii ca raspuns la un stimul dureros.
Folosind scala Glasgow, medicii pot, de asemeni, urmari progresele pe care
pacientul le face in timp.
Exista un tratament eficient pentru coma?
Sus
Tratamentul comei depinde de cauzele sale. Persoanele apropiate unui pacient
comatos ar trebui sa ofere medicului cat mai multe informatii posibil pentru a
ajuta la identificarea cauzelor comei. Ingrijirea medicala prompta este vitala
pentru tratarea unor conditii potential reversibile. Spre exemplu, daca pacientul
prezinta o infectie care afecteaza creierul, pot fi necesare antibiotice.

Glucoza poate fi necesara pentru tratarea unui soc diabetic. Chirurgia poate fi
necesara pentru eliberarea presiunii asupra creierului datorate edemului sau
pentru indepartarea unei tumori. Anumite medicamente pot fi folosite, de
asemeni, pentru tratarea edemului. Medicamentele pot fi folosite si pentru
tratarea unor eventuale crize epileptice. In general, tratamentul comei este unul
suportiv. Pacientii in coma sunt ingrijiti in unitati de terapie intensiva si unii dintre
ei necesita sisteme de sustinere a vietii pana la imbunatatirea situatiei.
Care este prognosticul comei?
Sus
Prognosticul variaza cu fiecare situatie. Sansa de recuperare a unei persoane
depinde de cauzele comei, daca problema care a determinat-o poate fi tratata, si
de durata comei. Daca problema poate fi rezolvata, pacientul deseori se poate
intoarce la nivelul de functionare anterior. Uneori, totusi, daca leziunea cerebrala
este severa, persoana poate ramane cu sechele sau se nu redevina constienta
niciodata.
Comele care rezulta din intoxicatia cu monoxid de carbon, de exemplu, sau cu
alte substante toxice au cea mai mare rata de recuperare daca se acorda
pacientului ingrijiri specifice de urgenta. Comele care rezulta din traumatismele
craniocerebrale au tendinta de a avea o rata mai mare de recuperare decat
comele care au legatura cu diferite afectiuni. Tipic, comele nu dureaza mai mult
de cateva saptamani. Totusi, daca, coma continua, se considera ca pacientul este
intr-o stare vegetativa permananta cu sanse mici de recuperare dupa ce mentine
aceasta stare pentru mai mult de un an.