Schopenhauer despre

femei
Natura femeii
Nu trebuie decat sa observi felul in care este alcatuita femeia pentru a-ti da seama ca ea nu
este destinata unor mari eforturi fizice sau mentale. Ea isi ispaseste vina vietii nu prin activitate
, ci prin suferinta , prin durerile nasterii , grija fata de copii si supunerea fata de barbat , caruia
trebuie sa ii fie un rabdator si incurajator tovaras.Marile suferinte , bucurii sau straduinte nu
sunt facute pentru ea ; viata ei trebuie sa se scurga mult mai linistit , banal , bland decat cea a
barbatului , fara a fi in mod esential fericita sau nefericita.

Femeile sunt mai potrivite ca doici si invatatoare a copilariei noastre timpurii , cu atat mai mult
cu cat ele insele sunt copilaroase , marginite si prostute , intr-un cuvant sunt ca niste copii mari
pe de-a intregul vietii lor , intr-un fel de stadiu intermediar intre copil si barbat , cel din urma
fiind adevarata fiinta umana. Nu trebuie decat sa observi cum se joaca o fata (o tanara femeie)
cu un copil , dansand si cantand impreuna cu el toata ziua , si apoi sa te intrebi ce ar face in
locul ei un barbat animat de cea mai mare bunavointa din lume.

Arme naturale
Natura a avut in vedere in femeie un lucru care , in termeni teatrali, ar putea fi numit efect de
scena : a inzestrat-o cu o foarte mare frumusete si farmec doar pentru cativa ani , cu pretul
restului vietii ei , astfel incat pe parcursul acestor cativa ani sa poata captura imaginatia unui
barbat care sa devina insufletit de dorinta de a o sprijini in mod onorabil , intr-o forma sau alta ,
pentru tot restul vietii ei , un lucru pe care acesta nu l-ar face altfel , din consideratii pur
rationale. In acest fel , natura a echipat femeia , la fel ca pe toate creaturile ei , cu instrumente
si arme pentru a-i asigura existenta , la care apeleaza exact atunci cand are nevoie de ele ; in
aceasta intreprindere , natura a actionat cu obisnuita ei economie. Pentru ca , asa cum
furnicile femele isi pierd aripile dupa imperechere , acestea devenind de prisos , la fel femeia
isi pierde , de obicei , frumusetea dupa una sau doua sarcini , probabil din acelasi motiv .

Adevarul femeii
Defectul fundamental al caracterului femeii este lipsa unui simt al justitiei. Acesta isi are
originea , de la bun inceput si in primul rand , in lipsa ei de ratiune si de capacitate a reflectiei ,
dar este accentuat de faptul ca , ca sex slab , ea inclina sa se bazeze nu pe forta ci pe viclenie
; de aici provine subtilitatea ei instinctiva si tendinta ei indestructibila de a spune minciuni
.Caci, asa cum natura a dotat leul cu gheare si dinti , elefantul cu colti de fildes , mistretul cu
colti , taurul cu coarne si sepia cu cerneala , la fel a echipat femeia cu capacitatea disimularii
ca mijloc de atac si aparare , si a transformat acest dar intr-o forma de putere , asa cum a
inzestrat barbatul sub forma tariei fizice si a puterii de a rationa. In acest fel, disimularea este

innascuta in ea si, in consecinta , poate fi regasita atat in cea mai proasta cat si in cea mai
isteata femeie. Apelul la disimulare in orice ocazie este un lucru la fel de natural pentru femeie
ca si la un animal care recurge la mijloacele lui de aparare atunci cand este atacat ; iar atunci
cand procedeaza in acest fel , ea simte , intr-o anumita masura, ca nu face nimic decat sa isi
exercite drepturile. O femeie intru totul sincera , care nu practica deloc disimularea , este
poate o imposibilitate ; din acest motiv , femeile pot descoperi disimularea altora si, din
aceasta cauza, nu este bine sa incerci sa apelezi la ea in cazul lor. Iar acest defect
fundamental al femeilor , impreuna cu tot ce este asociat cu el , lasa cale libera falsitatii , lipsei
de loialitate , inselaciunii , ingratitudinii, etc. Tocmai de aceea, se ridica un semn de intrebare
asupra posibilitatii de a le permite femeilor sa faca vreun juramant.

Farmecele feminine
Numai un intelect masculin incetosat de dorinta sexuala poate numi sexul subdezvoltat , ingust
in umeri , lat in solduri si scurt in picioare drept sex frumos ; caci numai prin mijlocul acestei
dorinte apare impresia de frumusete. Mult mai potrivit decat sexul frumos , femeile ar trebui
etichetate ca sexul "inestetic" .Ele nu au vreun simt real sau receptivitate nici pentru muzica ,
nici pentru poezie, nici pentru artele plastice ; daca pretind ca poseda asa ceva , ele nu fac
decat sa mimeze astfel incat sa se faca placute. Acest lucru apare datorita faptului ca sunt
incapabile sa aiba vreun interes obiectiv, pur si dezinteresat , asupra vreunui subiect, iar cauza
rezida , cred, in cele ce le voi spune mai departe. Barbatul se straduieste in orice pentru a
avea o dominatia directa asupra lucrurilor , fie prin intelegerea lor , fie prin subjugarea lor. Dar
femeia este , oriunde si intotdeuna, orientata doar catre o dominare indirecta , care este
obtinuta prin intermediul barbatului , el fiind singurul dominat direct de catre femeie. In acest
fel, este in natura femeii de a considera orice drept un mijloc de a captura barbatul , iar
interesul ei in orice altceva nu este decat disimulat , fiind doar un drum ocolit pentru cochetarie
si mimica.
Absenta duhului (geniului)
Nimeni nu se poate astepta la ceva de la femei daca se ia in considerare ca cel mai eminent
cap al intregului sex slab s-a dovedit incapabil sa ajunga la cel putin o singura realizare cu

adevarat mareata , autentica si originala in arta , ori sa creeze ceva cu o valoare neperisabila ;
acest fapt se intrevede cel mai evident in pictura , femeile nefiind in stare sa deprinda tehnica
acestei arte .Ele se ingramadesc sa picteze cat mai mult , dar nu exista nici o opera plastica
de valoare realizata de catre femei , pentru ca le lipseste intru totul obiectivitatea mintii , o
calitate pe care pictura o necesita in primul rand. Exceptiile izolate si partiale nu au cum sa
contrazica regula ; femeile , ca si intreg , sunt si raman incurabile si absolute filistine .Astfel,
gratie absurdului aranjament prin care impartasesc rangul si titlul sotului lor , ele nu fac decat
sa-l imboldeasca pe acesta catre ignobilele lui ambitii.Ele sunt " sexus sequior" , sexul inferior
in orice privinta .Trebuie sa fim indulgenti fata de slabiciunea lor , dar a le onora este ceva
ridicol peste masura si ne diminueaza chiar si in ochii lor.
Venerarea insipida a femeilor
Oamenii din antichitate si din Orient au stiut cum sa considere femeia ; ei au fost constienti de
locul potrivit al unei femei cu mult mai bine decat noi , cu galanteria franceza veche a noastra
si insipida venerare a femeilor care a inflorit datorita stupiditatii crestino-teutonice si care a
servit numai pentru a le face pe femei mai nerusinate si arogante , amintindu-ne uneori de
maimutele sacre din Benares care , constiente de sanctitatea si inviolabilitatea lor , si-au luat
libertatea de face tot ce poftesc.
Proprietate si mostenire
In India , nici o femeie nu este independenta ci , conform legii lui Manu , ea este sub
conducerea tatalui ei, sotului ei, fratelui sau fiului ei. Desigur , este un lucru revoltator ca ea sa
se jertfeasca pe rugul sotului ei decedat , dar este , de asemenea, strigator la cer , ca ea sa
risipeasca banii defunctului ei barbat cu concubinii , bani pe care decedatul s-a straduit toata
viata sa ii faca pentru a le aduce ajutor copiilor lui. Fericiti sunt acei ce stiu sa mearga pe
drumul de mijloc , "medium tenuere beati".
In aproape toate natiunile , stravechi sau moderne , chiar si pe timpul hotentotilor ,
proprietatea revine mostenitorului pe linie masculina , si numai in Europa are loc o deviere .O
abatere care nu se intampla , totusi , in randul nobilimii.
Proprietatea , care a le-a cerut barbatilor atat de multi ani de munca si stradanii , si a fost
castigata cu pretul depasirii unor mari dificultati , poate sa ajunga oare in mainile unor femei,
care prin lipsa lor de ratiune , ajung sa o risipeasca in scurt timp sau intr-un mod prostesc ?
Acest lucru este o nenorocire si ceva gresit , intamplat adeseori , care ar trebui impiedicat prin
limitarea drepturilor femeilor de a mosteni. In opinia mea , cel mai bun aranjament ar fi ca
femeile , indiferent daca sunt vaduve sau fiice , sa nu primeasca mai mult decat le trebuie
pentru a-si duce traiul zilnic sau a plati datoriile proprietatilor , iar restul de capital sa fie
indreptat catre descendentii pe linie masculina. Oamenii care fac bani sunt barbatii , si nu
femeile , si de aici rezulta ca femeile nu sunt indreptatite nici sa primeasca neconditionat o
posesiune , nici sa fie invrednicite cu administrarea uneia . Atata vreme cat banii, in adevarata
acceptiune a cuvantului , sunt destinati sa ajunga la ele ca si mostenire , ele ar trebui sa nu
dispuna de ei dupa bunul lor plac. In acest caz , ar trebui ca un administrator sa le tina sub

control , atat pe ele cat si pe copiii lor, ca sa se evite cat de cat cheltuirea nejustificata a
banilor.
Concluzii
Eseul "Despre femei" al lui Schopenhauer exprima un dispret primar , primitiv al barbatilor fata
de femei. Este o scriere ce poate fi deliciul barbatilor ce vad in femeie un obiect , sexual sau
domestic , iar pentru femei reprezinta un afront si o aducere aminte a umilintelor la care au
fost si continua sa fie supuse ca urmare a unor diferente anatomice , emotionale si spirituale.
Din fericire, evolutia umanitatii a ajuns sa contrazica aprecierile negativiste ale filozofului
pesimismului si a dovedit ca femeile pot excela in orice domeniu al spiritualitatii si artei.

Bibliografie
www.diane.ro