1.Gabriel TARDES- studiul opiniiei publice.

Ferdinand Tonnies
Epoca moderna o asociem cu masinismul,electricitatea si transporturile rapide.
Jean jaques rouss-1744-a rostit prima data termenul de opinie publica.
Ce era opinia publica?Opinia maselor care luptau pentru ceva?Opinia unor cercuri de oameni
luminati sau vocea poporului? Opinia publica era opinia neoficiala,opinia care are de a face cu
strada,cu masa de oameni,cu conversatia,in diferite locuri publice, dar care nu au legatura cu
cercurile oficiale.OP este o alternative in raport cu cea oficiala.
Transportul a ajutat la dezvoltarea presei.Presa a ajutat la dezvoltarea comunicarii dintre
oameni,implicit la opinia publica.
In conceptia lui Tarde opinia publica este o rezultanta
Studiul comunicarii s-a dezvoltat datorita afirmarii presei si ascensiunii opiniei publice.
Contributii europene( Gabriel Tarde si F.Tonnies-au influentat sociologia Americana)
a) Gabriel Tarde -1901-Lopinion et la foule
- imitatia reprezinta faptul social elementar si universal
- conversatia reprezinta cel mai puternic agent al imitatiei
- cunoscut ca sociologul care inceaca sa explice fenomenele sociale prin intermediul imitatiei
sociale
b) Ferdinand Tonnies- in capitolul comunitate si societate preia ideile lui TARDE. FT este
considerat parintele a 2 concepte:comunitate si societate.
a) GABRIEL TARDE
Unul dintre primi sociologi ai Frantei din secolul 19
1890-cartea Legile imitatiei sociale.- Imitatia este procesul fundamental prin care o inovatie se
rasandeste in societate.Imitatia presupune acceptarea de a fi la fel sau de a face la fel si
difuzarea unei idei.
Teoria lui se bazeaza pe inventie,imitatie si opozitie.Inventiile sunt creatiile oamenilor tolerant si
sunt raspandite in societate cu ajutorul proeceului de imitatie.
Crede ca varsta optima pentru creatie este 25-35 ani,varsta care coincide cu perioada de maxima
activitate sexuala.
Legile logice si extralogice.
Legile logice (care se substituiecompetitie,duel logic si care se cumuleazaconvietuire) si
extralogice din interior catre exterior si de sus in jos prin intermediul statusurilor sociale.
Opozitia
Foloseste termenul in lucrarea Loposition universelle-1897
In explicarea rolului opozitiei,revine la metafora valurilor:Valul mai puternic il inghite pe cel
slab,iar din valuri egale ca forta procese adaptive,examinari si reexaminari ale ideilor sau
interpretarilor aflate in conflict.
Contraimitatia-o alta forma a imitatiei.
Public vs multime
Gustave le bon,in psihologia multimilor afirma ca traim o epoca a multimilor, in timp ce Tarde
il contrazice in Opinia si Multimea, afirmand ca traim o epoca a publicurilor.
Publicul este o diseminare d eindivizi,separate fizic si a caror coeziune este pur mental.

 Multimea cuprinde totalitatea membrilor adunati la un loc,atrasi d eun eveniment care le-a atras
atentia temporar.
Publicul si presa
Publicul a luat nastere dupa aparitia tiparului
Actualitatea reprezinta ceea ce tocmai s-a intamplatziarul de azi
Ziarul=principal legatura dintre membrii publicului
Influentarea la distanta se realizeaza prin intermediul presei
Publicul este format din oameni care impartasesc aceleasi idei,aceleasi convingeri,aceleasi
abordari.Principala sursa de formare a acestor convingeri este presa.
Multimea e caracterizata de apropierea fizica,intolerant,irationala si de apartenenta unica in timp
ce publicul este caracterizat de coeziune mental,este mai tolerant,rational si are apartenenta
multipla.
Tipuri de multimi si publicuri: in asteptare, atente, manifestante, de actiune (active).
Conversatia
Agentul cel mai minunat la imitatiei
Conversatia provine din plictiseala,singuratatea omului primitive si primele forme ale relatiilor
sociale
Teoria naiva a conversatiei provine din comparatia cu stadiile de dezvoltare ale copilului
A aparut inaintea presei.exercita impact asupra opiniei.Conversatia trebuie vazuta ca un factor de
mediere si d eamplificare a influentei media.
b) FERNAND TONNIES
Comunitatea
-dominanterelatiilede ordinemotional, statusuribinedefinite, omogenitate
-existentalaolaltaa membrilor, ca intr-o familie
-dominantecredintele, aspectelereligioaseale vietii, impartasireaunorvaloricomune
Societatea
-asociatacu urbanismul, productiaindustriala, eterogenitatea, impersonalitatea
-individultraiestein societateca intr-o tarastraina
-importantedomeniilecomertului, muncii, stiintei
Comunicarea:
In comunitate: asigura transferul traditiilor, credintelor, miturilor etc.
In societate: devine dominanta comunicarea scrisa, care are in vedere audiente dispersate; are ca
scop convingerea, persuadarea, influentarea => batalie pentru opinii => ziarul devine o tribuna
care se adreseaza unui mare numar de cititori pentru a-i influenta, pentru a le hrani opiniile sau
pentru a-i converti.
opinia publica vs. Opinie Publica
opinia publica: neunitara, nearticulata, conglomerate de opinii, intamplatoare, opinia exprimata in
public
Opinia Publica: in mod essential o vointa exprimata prin intermediul unei judecati, coerenta,
asumata de membrii unui public
Opinia Publica se formeaza pornind de la opinii commune impartasite de mai multi cetateni, fara a
fi in legatura directa(persoane dispersate spatial, care nu s-au cunoscut niciodata, darcare sunt
legate prin convingerile pe care le au). => agregarea unor judecati independente (vezi publicul la
Tarde)

Stadii de agregare
Solid (acord intre membrii publicului in legatura cu un fapt, un proces, o opinie)
Lichid (probleme controversate, opinia se schimba, evolueaza rapid, nu se sedimenteaza)
Gazos (opinia publica obisnuita, asa cum se intalneste in viata de zi cu zi) => caracteristici:
schimbatoare, pripita, superficiala, nestatornica, plina de prejudecati, capricioasa, sub impresia
zilei etc.

Curs 2 - Walter Lippmann si Dewey

W.LIPPMANN
journalist, critic media si filozof , preocupat de stiintele politice.
2 lucrari importante:
Opinia publica (1922)-primul studio complex despre opinia publica.El crede ca oamenii isi
formeaza fictiuni pe care le aplica in lumea reala. Oamenii traiescin aceeasi lume, dar gandesc si
simt in lumi diferite. Opinia public reprezint ncercarea lui Lippmann de a se elibera pe sine
i pe alii de umbrele de pe zid, adic acele realiti care nu pot suprinde tot adevrul existent
pentru c sunt blocate de diversele forme de dezinformare.
The phantom public (1925) unde este dezvoltata problema democratiei,el definind publicul ca o
fantoma incapabila sa influenteze activitatea guvernelor.
Imaginile din mintea noastra reprezinta o realitate secundara, o reflectare individuala a lumii
reale.Sunt harti mentale.Reprezinta o reconstruire a realitatii pe baza unor idei,unor credinte sau
atitudini.
Se face referire la ideia de pseudo-mediu, de contrafacere a realitii, dar i la imaginile din mintea
noastr, ce se raporteaz la reprezentarea lumii n care acioneaz oamenii, reprezentare ce poate
fi adevrat, fals sau o combinaie ntre cele dou.
Pseudo-mediul, aa cum spune Lippmann, este alctuit din natur uman i condiii, artnd
felul n care este imaginat lumea, determinnd n orice moment i modul n care vor reaciona
oamenii, efortul depus de acetia ns nu i reuitele lor. Astfel, mediul nevzut ne este adus la
cunotin prin cuvinte ns nici mcar un maestru nu ar putea scrie astfel nct toi oamenii s
neleg exact ceea ce vrea el s spun. Iar unele persoane ce au scopuri clare maliioase tiu
exact care sunt cuvintele potrivite pentru a deforma raionarea populaiei. Aa cum este cazul
limbii de lemn. De altfel, mediul cu care au de-a face opiniile publice este refractat n multe feluri,
iar limitrile asupra accesului la acest mediu deformeaz claritatea i corectitudinea percepiei.
Aa cum imaginea dintr-o oglind este deformat, la fel se ntmpl i cu adevrul care de cele
mai multe ori nu ajunge la receptor n starea lui pur.
Ce este propaganda?
dar ce este propaganda daca nu efortul de a schimba imaginea la care raspund oamenii, de a inlocui
un model social cu un altul?
Ce este opinia publica?
Imaginile din mintea fiintelor umane, imagini despre sine, despre altii, despre necesitatile,
scopurile si relatiile lor sunt opiniile lor publice. Acele imagini care sunt inraurite de catre grupuri
de oameni sau de catre indivizi care actioneaza in numele unor grupuri constituie Opinia Publica
cu majuscule
Stereotipuri=Structuri mentale care selecteaza si stocheaza informatia, prefigurand raspunsuri.

mai intai definim si apoi vedem

Noi, oamenii, spune Lippmann nu vedem mai nti i definim apoi, ci nti definim i apoi vedem
ceea ce nseamn c de foarte multe ori, chiar propria opinie ne este fabricat sau cumprat.
Astfel, noi nu observm ceea ce ochii notri nu sunt obinuii s ia n considerare, iar uneori
suntem impresionai de acele fapte care se potrivesc cu filosofia noastr, cu experien de pn
acum.
Exemple actuale
Stereotipuri hard
Bancuri. Tipuri de bancuri
Filme (ex. Native Americans, Stereotipuride gen)
Stereotipuri soft
Publicitate (ex. Brand de tara)
Filme
De ce folosim stereotipuri
1. Din nevoia de orientare
2. Din nevoia de economie
3. Din nevoia de clasificare
Lippmann despre Presa
*Opinie critica: contribuie la aparitia si permanentizarea unor boli ale opiniei publice
*Rolul presei: de a organiza pentru societate informatiile, de a orienta perceptia sociala a
diverselor fenomene=> responsabilitate imensa
*Versiunea reporterului este construita pe baza propriilor imagini din minte si sub presiunea
intereselor proprii si a intereselor trusturilor de presa.
* Walter Lippmann face distincia dintre adevr i tire, funcia tirilor fiind aceea de a semnala
un eveniment, iar aceea a adevrului de a aduce la lumin faptele ascunse. tirile depind de
stereotipuri, de standardizare. Astfel, stereotipurile preced utilizarea raiunii i impun un anume
caracter datelor primite de la simuri nainte ca datele s ajung la inteligen. Abordarea
sociologic susine c stereotipurile sunt prezente n cultur noastr, iar cea psihologic suine c
stereotipurile reflect impulsuri interne, prejudeci i frustrri. Dei Lippmann le consider
defectuoase, abandonarea lor ar sraci via oamenilor.
John Dewey
Unul dintre parintii intemeietori ai pragmatismului american (alaturide Charles Sanders Peirce si
William James)
Subiecte preferate: democratie, educatie, umanism, activism politic sisocial etc.
Carti importante:
The Public and Its Problems(1927)
The Eclipse of the Public
Considerat premergator sau chiar membru al Scolii de la Chicago
Idea central a creatiei lui dewey este cea de formare a marii comunitati,de trecere de la marea
societate la marea comunitate.
El descopera comunicarea prin efortul de a intelege,de a explica de a oferi solutii la diverse
probleme sociale.

 Atunci cand vorbeste despre comunicare are in vedere ambele sensuri ale ei: comunicarea ca
transmitere si comunicarea ca ritual(comunicarea este un process de impartasire a
experientei,pana la momentul in care aceasta devine bun comun.)
Dewey despre presa
Sustine ca lipsa resurselor mediatice duce la nevoia de experti.
Rolul social al expertului:viziune iluminista
Optimizarea comunicarii intre experti si public mai ales prin intermediul presei.
Publicul in eclipsa=Publicul pasiv,amorf,lipsit de substanta.
Scoala de la Chicago
I-a nastere in jurul primului department de sociologie din SUA.
Personalitati cheie care au contribuit la evolutia acestei grupari:
a) parintii fondatori: John Dewey, Albion Small, William Thomas, George Herbert Mead
(retinuti att pentru contributiile de natura institutionala ex: A.Small, primul director al
Departamentului de Sociologie, ct si pentru contributiile in planul ideilor si al metodologiei de
cercetare promovate);
b) prima generatie de sociologi propriu-zisi care sa initieze un vast program de cercetare a
problemelor sociale contemporane: Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C. Hughes;
c) a doua scoala de la Chicago, revitalizata si reimprospatata prin contributiile unor sociologi
precum: Herbert Blumer, David Riesman, Anselm Strauss,Erving Goffman. + Charles H. Cooley
(Universitatea din Michigan) prin filiatie ideologica
Meritul lui Dewey,W.thomas,Robert EZARA Park si GH Mead consta in faptul ca abordeaza
probleme legate de identitate sociala si individuala, ntr-o manier specific american.La sfritul
secolului al XIX-lea,Statele Unite lanseaz declaraii de independen fa de Europa n domenii
variate, n literatur, art, filosofie.
Se articuleaz principalele idei ale filosofiei pragmatice, este lansat ipoteza cu privire la rolul
frontierei n derularea istoriei americane i n crearea specificului naional american (Turner), sunt
publicate opere literare de mare prestigiu (Emerson, Whitman, Melville, Hawthorne), se nasc
preocuprile cu privire la recuperarea tradiiilor indigene.
coala de la Chicago a constituit un gen de reacie la principalele aseriuni ale utilitarismului, care
modelaser, n secolul al XIX-lea, majoritatea dezbaterilor din societatea american cu privire la
pres. Autorii grupai n jurul lui Dewey au fost influenai de tradiia german a
contrautilitarismului.
cum se poate ajunge la solidaritate i ordine social prin comunicare?.
Prin rolul comunicrii, probleme legate de integrare, de legitimitate, putere i control etc.
Una dintre primele contribuii de relief ale sociologiei de la Chicago - The Polish Peasant in
Europe and America a lui W.I. Thomas i F. Znaniecki (1918 -1920), cuprinde patru pri:
1. principalele trasaturi ale societatii rurale poloneze din acea vreme
2. o serie de scrisori schimbate intre proaspetii imigranti polonezi in Statele Unite si rudele ramase
acasa
3. fenomenele de dezorganizare sociala prezente in societatea americana
4. modul in care s-au cristalizat si dezvoltat comunitatile de polonezi-americani, evidentiind natura
duala a acestor comunitati aflate la intersectia dintre cultura poloneza, pe de o parte, si conditiile
economice si valorile sociale americane, pe de alta
The Polish Peasant in Europe and America-lucrare clasica-principalele tematici:

 grupul primar
structura familiei si sistemul de clase din
mediul rural
mediul social si economic
comportamentul religios
fenomenele de dezorganizare si de
reorganizare ale societatii
disolutia solidaritatii familial
Cei doi autori observ c primele generaii de imigrani reuesc s supravieuiasc ocului
schimbrii schimbare de limb, de obiceiuri, de la o societate rural la una urban, n timp ce
copiii lor sunt predispui spre devian. n timp ce membrii primei generaii sunt capabili s
invoce ritualurile, obiceiurile, contextul de ansamblu al societii de provenien, tinerii erau
implicai ntr-un proces de socializare ale crui date erau fundamental diferite. Ca urmare a
apartenenei la familii i grupuri de polonezi, tinerii se socializau urmnd idealurile i valorile
poloneze, numai c acestea nu se mai potriveau noii societi americane urbanizate. Rezultatul
abruptei schimbri culturale i sociale era acela c tinerii polonezi americani nu reueau s fie
asimilai societii americane, dezvoltnd un invidualism pronunat, foarte puin controlat de
coeziunea de grup, de valori comune.\
Sistematizarea influentei si contributiei Scolii de la Chicago :
a reprezentat prima dezvoltare substanial a tiinelor sociale n America;
sociologii de la Chicago au pus bazele unei teorii cu privire la socializare i formarea personalitii
articulate n jurul problemelor legate de comunicare; umanul i socialul = a comunica;
a lansat n domeniul comunicrii modelul ritual
a conferit tiinelor sociale un pronunat caracter empiric; coala de la Chicago a avut un caracter
pragmatic, cutnd s mbunteasc lumea prin cercetarea problemelor sociale;
John Dewey, printele spiritual al colii de la Chcago-John Dewey conduce departamentul de
filozofie, de psihologie i de pedagogie. De fapt, el creeaz o coal experimental de sine
stttoare. Dewey este ales Preedinte al Societii americane de filozofie. Atunci cnd vorbete
despre comunicare, Dewey are n vedere ambele sensuri ale termenului: comunicarea ca
transmitere i comunicarea ca ritual.
Robert Ezra Park
Contributii importante:
Analize ale opiniei publice
Definitii ale stirilor
Distinctia masa/multime/public
Functiile comunicarii
Anticipeaza teorii de mai tarziu: fluxul comunicarii in doua trepte, agenda setting, gatekeeping,
newsworthiness
contribuiile lucrarii The Immigrant Press and Its Control, sunt sintetizate sub forma unor
ntrebri de o mare relevan:
- cum influeneaz coninutul media opinia public? (astzi, aceasta este numit agenda-setting);

- cum sunt mass media influenate de opinia public?

- pot mass media s prilejuiasc schimbarea social?
- care este legtura dintre reelele interpersonale i mass media?

Lucrarea de doctorat,Masse und Publikum, tradus n englez sub titlul The Crowd and the
Public, trateaz un subiect foarte la mod: procesele migratorii ale unor mari mase de oameni din
mediul rural spre cel urban i caracteristicile acestor grupri mari, dar efemere, de oameni, care
nu mai beneficiaz de legturile existente n cadrul grupurilor primare. n sociologia
momentului, se accepta ideea c procesele migratorii amintite conduc la formarea unor mulimi.
Park postuleaz dou alternative la societatea tradiional: mulimea i publicul. Publicul si
multimea nu reprezinta grupuri organizate din punct de vedere formal, ci faze preliminare in
procesul de formare a grupului, perioade tranzitorii de-a lungul carora indivizii se elibereaza de
vechile legaturi pentru a crea altele noi; ambelor le lipseste constiinta de sine ca sunt grupuri.
Multimea nu este o hoarda care haladuieste, ci o caracterizeaza atentia comuna generata de un
eveniment important, de un fenomen (de exemplu, un mare numar de oameni care se opresc
pentru a asista la o defilare).Atentia colectiva este un proces sociologic si difera de suma
proceselor psihologice individuale, iar efectul este mai mult rezultatul interactiunii dect al
imitatiei. Participarea in multime presupune capacitatea de simtire si de empatie; in interiorul
multimii exista si control, dar numai ca un fenomen psihologic; individul resimte vointa
colectiva ca fiind propria sa traire
Publicul articuleaza impulsurile si interesele individuale.Comportamanetul publicului isi gaseste
expresie in opinia publica care rezulta in urma discutiei intre indivizi impartasind pozitii diferite.
Publicul are abilitatea de a gndi si de a rationa impreuna cu alti membri. In interiorul publicului,
sunt exprimate critici, opiniile sunt divizate, iar atunci cnd publicul inceteaza de a mai fi critic,
se dizolva sau se transforma in multime.
Opinia publica nu este acceptabila pentru fiecare membru in parte al publicului si in aceeasi
masura pentru toti. Opinia publica = o opinie sau o atitudine care este exterioara individului si care
este privita ca avnd o existenta obiectiva.
Functiile presei\
In The Immigrant Press and Its Control (1922) Park analizeaza: analiza presei imigrantilor.
Se pune intrebarea daca presa imigrantilor, mai ales cea a emigrantilor germani, a sustinut punctul
de vedere american pe perioada participarii la 1 RM sau punctul de vedere al inamicului; cu alte
cuvinte, presa imigrantilor reprezenta o modalitate de asimilare, sau, dimpotriva, de accentuare a
diferentelor?
Presa imigrantilor *exercita o putere asupra cititorilor sai care cu greu poate fi egalata de cea a
jurnalelor mai pretentioase fie ca editorii doresc sau nu acest lucru, presa imigrantilor *faciliteaza
adaptarea,integrarea in mediul American.
*functiile ziarului modern: cea de socializare, de transmitere a traditiei culturale, cea de agent
de integrare
*functia de a monitoriza in permanenta ceea ce se intmpla in mediul inconjurator, orientnd
indivizii intre ei si catre lumea reala
*functia de divertisment
Alte lucrari: News as a Form of Knowledge (1940),Morale and the News (1941), News and the
Power of the Press (1941)
Scopul principal al stirilor nu este att de a informa, ct de a orienta publicul, de a-i atrage
atentia cu privire la ce se intampla, fara ca reporterul sa depuna efort pentru a

intepreta evenimentele, cu exceptia situatiei in care vrea sa le faca inteligibile si mai interesante.
Importanta intrinseca a unui eveniment il transforma in stire; importanta, in cazul unui
eveniment pe cale de a se transforma in stire se refera la caracterul suficient de neobisnuit, astfel
inct sa il socheze, sa il amuze, sa il deconcerteze in vreun fel pe cititor, sa il stimuleze sa
memoreze informatiile si sa le transmita mai departe.
Opinia Publica reprezinta tendinta generala a publicului in ansamblu ... Ne dam seama ca
opinia publica exista, chiar daca nu putem sa indicam nici o persoana din public a carei opinie
particulara, personala, sa coincida exact cu opinia publicului din care face parte.
Stirile declanseaza conversatiile -> formulare de probleme => cristalizarea opiniei publice.
Interactionismul simbolic
Una dintre principalele perspective asupra comunicarii:
- sinele si mediul social se definesc unul pe altul, isi dau contur unul altuia prin intermediul
comunicarii simbolice;
- pentru individ, intelesul unui obiect deriva din consecintele practice ale acestuia;
- intelesul reprezinta o problema de negociere; intelesurile diferite au luat nastere in urma unor
experiente diferite ale persoanelor implicate; experiente diferite creeaza asteptari diferite, iar
intelegerea asteptarilor si a consecintelor anticipate pretinde negociere intre participanti;
- intelesul reprezinta un rezultat al interpretarii, iar interpretarea este guvernata de interactiunea
individului cu mediul, interactiune care are loc intr-un anumit loc, intr-un anumit moment, cu
anumiti actori/participanti; prin urmare, intelesul nu este static si universal, ci este creat
(emergent), in unele cazuri, produsul unei negocieri continue.
premisele aflate la baza acestei orientari (Blumer)
- oamenii actioneaza asupra lucrurilor pe baza intelesurilor
pe care aceste lucruri le au pentru ei;
- intelesul lucrurilor este derivat, se naste in urma interactiunilor sociale pe care o persoana le are cu
celelalte;
- aceste intelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de intepretare
- actorul identifica obiectele care au un inteles pentru el; de aici se declanseaza un proces de
interactiune cu sine, de comunicare cu sine
- actorul selecteaza, verifica, suspenda, regrupeaza, transforma intelesurile prin prisma unor situatii
noi in care se gaseste, face un effort de adaptare a intelesurilor la noi activitati
Charles Horton Cooley
-Intre primii sociologi care au vorbit de grupul primar: acele grupuri caracterizate de relatii de
cooperare si de asociere strnse, fata-in-fata: familia, prietenii de joaca, vecinii
- Sinele oglinda: (engl. looking-glass self): o proiectie individuala dar nu a propriului sine, ci a ceea
ce ne imaginam ca altii cred. I am what I think you think I am.
George Herbert Mead- Mind, Self and Society (1934)
-abordare evolutionista
-evolutia si-a aflat intruparea maxima in capacitatea unica a fiintei umane de a crea si
utiliza simboluri: ceea ce diferentiaza fiinta umana in raport cu toate fiintele vii este
capacitatea de a mnui simboluri, capacitatea de a simboliza

SOCIETATEA
La baza societatii se afla, potrivit lui Mead, cooperarea membrilor sai, fara de care societatea nu sar putea mentine.
Societatea este formata din indivizi care interactioneaza
Cooperarea umana presupune intelegerea intentiilor celuilalt
Cooperarea semnifica, deci, citirea actiunilor celuilalt si descifrarea, pe aceasta baza, a
intelesului lor, a evolutiei lor, a pasilor urmatori pe care persoana cu care se afla in interactiune
intentioneaza sa-i faca.
SINELE
Nu ne nastem cu un sine iar sinele nu se dezvolta instinctiv. El se formeaza in cadrul unui proces
social de interactiune cu ceilalti. Sinele nu are o existenta anterioara pocesului social, ci existenta
lui trebuie explicata in legatura cu procesul social ca atare, cu procesul de comunicare.Corpul nu
este totuna cu sinele, ci devine inzestrat cu sine in momentul in care si-a dezvoltat o judecata in
contextul experientei sociale.
FAZE FORMARE SINE:
Faza de joaca (game play): copilul joaca rolul persoanelor din apropiere: doctor, politist, mama,
tata; copilul percepe intr-un anumit fel persoanele pe care le imita, le defineste si imita o
trasatura dominanta (mama da mncare copilului, doctorul face injectie etc.) => secventialitate
(joaca multiple roluri, pe rand)
Etapa jocului (game stage): copilul tnarul raspunde simultan regulilor jocului propriu-zis,
precum si cerintelor pe care fiecare dintre coechipieri le are fata de el => aparitia unui altul
=> Faza urmatoare: trecerea la un altul generalizat = medie a asteptarilor celorlalti cu privire la o
persoana: comunitatea sau grupul organizat care confera unitate sinelui reprezinta altul
generalizat => cerinte, norme de comportament.
Componentele sinelui
I = latura impulsiva, neorganizata, imprevizibila a persoanei
me = latura sociala care constrnge si orienteaza comportamentul
Orice act incepe cu un impuls venit din partea lui I. Intervine me-ul, care exercita un tip de
control, oferind un gen de ghidaj social.
Judecata
Judecata (engl. mind) = procesul de interactiune, de conversatie cu sine insusi
Conversatie cu sine (se tine cont de parerile celorlalti) => anticipare a cursului actiunii pe care
intentioneaza sa o realizeze
Gndirea presupune existenta unui actor constient de sine, care amna raspunsul pentru a putea
evalua raspunsurile probabile ale celorlalti.
Rolul Limbajului
Limbajul are rolul de a fixa intelesul simbolurilor si de a facilita comunicarea. Chiar atunci cnd
este folosit pentru dialogul interior al persoanei cu ea insasi, limbajul isi mentine caracterul
social, reprezinta o modalitate de a activa in individ atitudinile, rolurile, simbolurile presupuse de
activitatea sociala comuna
Scoala de Frankfurt
* 6 decenii de activitate
* Exegezele consacrate colii stabilesc vrste i generaii, pentru a ajuta cititorul s-i
reprezinte mai bine att bogia interpretrilor lansate n cadrul acestei orientri, ct i dinamica
interioar, evoluiile care au avut loc de-a lungul attor decenii de creaie. n ceea ce ne privete,

considerm c se poate vorbi de generaia reprezentat de Horkheimer i Adorno(pima varsta), a

cror oper are, pentru domeniul comunicrii, o valoare ntemeietoare. Urmeaz lucrrile lui
Herbert Marcuse, care pot fi considerate un moment de trecere spre vrsta simbolizat de ctre
Jurgen Habermas, liderul incontestabil al acestei orientri n ultimele decenii ale secolului trecut i
nceputul secolului XXI. Autor de mare cuprindere care abordeaz teme legate de viaa social, de
impactul tehnologiei moderne, de limbaj etc. Habermas are o importan deosebit pentru sfera
comunicrii prin lansarea i dezvoltarea a dou concepte - aciunea comunicativ i spaiul public.
* n primul rnd, apariia i dezvoltarea sa ilustreaz una dintre puinele situaii cnd o idee, o
interpretare de relief din domeniul comunicrii, apar ca o reacie, ca un rspuns la ceea ce exista
anterior.Putem spune c coala de la Frankfurt apare i ca o reacie la orientarea empiric. Este
un dialog de opere, de viziuni, de interpretri cu privire la evoluia comunicrii. Exist n aceast
privin o polemic instructiv, cea dintre Lazarsfeld i Adorno, primul ntruchipnd orientarea
empiric, cel de-al doilea pe cea critic. Problema modului de cercetare a
comunicrii i-a gsit divizai pe doi dintre cei mai cunoscui i promitori cercettori ai
momentului, Paul Lazarsfeld i Theodor Adorno. Provenii din mediul academic german i
influenai puternic de aceast tradiie, Lazarsfeld (absolvent al Universitii din Viena) i Adorno
(care i fcuse studiile universitare la Frankfurt) vor urma, dup emigrarea n Statele Unite, trasee
diferite. n 1938, n poziia de director al Biroului de cercetare a radioului de la Universitatea
Princeton, Lazarfeld l invit pe Adorno s se alture acestei echipe de cercetare. Dup propriile
mrturisiri, Lazarsfeld fusese cucerit de studiile effectuate deja de ctre Adorno asupra radioului,
muzicii pop i modificrilor pe care le sufer receptarea muzicii clasice n momentul n care intr
pe traseul difuzrii de mas. Lazarsfeld spera s l fac pe Adorno s i
susin ideile prin cercetri empirice (Lazarsfeld, 1969, 322). n curnd, abordrile, de la bun
nceput diferite ale celor doi autori, s-au transformat ntr-o disput aprins. Lazarsfeld i cere lui
Adorno s redacteze un raport de cercetare, acesta scrie un memorandum cu privire la fenomenul
de fetiizare n industria muzical modern, pe care l va publica sub titlul On the Fetish
Character of Music and the Regression of Hearing Cu privire la fetiul n muzic i la regresul
simului muzical - (1938/2006). Adorno subliniaz faptul c interviurile sau chestionarele nu
constituie metode adecvate, deoarece opiniile exprimate de subieci nu pot fi cercetate de sine
stttor, deoarece asculttorul modern, sub presiunea standardizrii i comercializrii muzicii, a
tranformrii acesteia ntr-o marf care trebuie s se vnd, cunoate un proces de atrofiere a
simului auzului, reacionnd doar la ceva ce a mai auzit deja. Lazarsfeld critic memorandumul
pentru faptul c este lipsit de dovezi empirice. Adorno prsete echipa de cercetare iar, dup
plecarea sa, Max Horkheimer dedic un numr special al revistei pe care o
coordona, Studies in Philosophy and Social Science, comunicrii de mas n societatea modern
(1941). n acest numr, Lazarsfeld public un articol, n care difereniaz ntre cercetarea
administrativ de genul celei efectuate la Biroul de cercetare a radioului i cercetarea critic
pe care a sperat, la un moment dat, s o poat conecta, prin intermediul lui Adorno, preocuprilor
de natur empiric, preponderent cantitative.
Potrivit lui Lazarsfeld, cercetarea administrativ - ntrebri:
- Cine sunt cei care sunt expui mesajelor media?
- Care le sunt preferinele?
- Care sunt efectele asupra lor, ca urmare a unor modaliti diferite
de prezentare a mesajului?
- Cum pot fi demonstrate tiinific i msurate aceste efecte?

 Cercetarea critic (interpretativa) - ntrebri:

- Cum sunt organizate i controlate instituiile media?
- Care sunt consecinele presiunii exercitate asupra instituiilor
media, ca urmare a tendinei spre centralizare, standardizare i comercializare?
- Constituie aceste tendine, chiar dac mascate, o ameninare la adresa valorilor umaniste?
- Cum este modelat procesul de comunicare de ctre factorii de natur politic, legislativ,
economic i instituional?
Cele dou orientri cercetare administrativ vs. cercetare critic au fost reformulate n termeni
de cercetare obiectiv vs. analiz interpretativ; prima utilizeaz metodele tiinelor
behavioriste, testeaz audiena, msoar impactul/ efectele, cauta s ofere rspunsuri precise, cea
de-a doua consider c adevrul este subiectiv iar nelesul ia natere n urma unui proces de
interpretare, face apel la teorie sau la alte interpretri anterioare pentru a nelege modul n care
oamenii ajung s confere neles lucrurilor; din start, ea nu ofer i nu i propune s ofere
informaii de natur cantitativ sau rspunsuri foarte exacte. Cercetarea administrativ/obiectiv
tinde s fac apel mai cu seam la metodele cantitative (experimentul i ancheta), n timp ce
cercetarea critic prefer metodele calitative, aplecndu-se asupra studiului simbolurilor, limbajelor
i discursurilor (analiza textual, studiile etnografice etc.).
Evoluia ulterioar a pstrat direciile prefigurate n aceast disput: pe pmnt american direcia
empiric a rmas dominant, pe cel european, cea critic.
Walter Benjamin
*n 1936, Walter Benjamin elaboreaz un studiu intitulat The Work of Art in the Age of
Mechanical Reproduction (Opera de art n epoca reproducerii mecanice).
*Teza de la care pleac Benjamin este aceea c arta i-a pierdut aura ei specific, exprimat prin
dou caracteristici eseniale: unicitatea i distana. Orice oper de art este unic, singular, i
acest lucru contribuie la fascinaia pe care o exercit asupra noastr.
Mona Lisa este unic i, n plus, se afl plasat ntr-un anume loc, la
distan de noi.
Distana, a doua caracteristic a operei de art, nu poate fi nvins dect dac mergem la locul unde
se afl opera respectiv. Astzi,spune Benjamin, cele dou caracteristici care stteau la baza
aurei dealtdat a operei de art nu mai exist. Opera de art poate fi multiplicat n milioane de
exemplare i, astfel, unicitatea se suspend. Multiplicarea ne ajut s nvingem i cea de-a doua
caracteristic, distana. Nu mai este nevoie s mergem neaprat la muzeu, ori acolo unde exist
opera de art, deoarece copia ei ne poate nsoi oriunde.n momentul n care se reproduce,
problema autenticitii dispare, se suspend. Prin intermediul
multiplicrii arta ia forma unui fenomen de mas, care d posibilitatea consumului de art s se
produc oricnd i oriunde.
*Benjamin comenteaz semnificativ: aceeai veche lamentaie, conform creia masele vor s se
distreze, n vreme ce arta cere concentrare din partea spectatorului. E un loc
comunDivertismentul i concentrarea se afl la poli opui, ceea ce ar putea fi formulat dup
cum urmeaz: un om care se concentreaz n faa unei opere de art este absorbit de ea. El intr n
ea Dimpotriv, n cazul divertismentului, opera de art ptrunde n mas i este absorbit de
ctre ea. Pe parcursul divertismentului, o persoan i poate forma deprinderi, poate examina
ceea ce vede sau aude, evalua, poate duce la bun sfrit sarcini

*Ideologie,hegemonie,dominatie
Ideologia desemneaza ideile si reprezentarile dominante ale unui moment istoric.
Marxismul rezulta din reliefarea continutului social si politic al ideologiilor. Grupurile
conducatoare folosesc productia culturala si pe reprezentantii ei scriitori, ziaristi, profesori
pentru a promova modurile de viata instituite, pentru a sustine valorile clasei conducatoare.
Antonio Gramsci abordeaza doua notiuni: dominatie si hegemonie
Hegemonia = consensul in cadrul lidership-ului.Notiunea de hegemonie se refera la o forma
speciala de dominatie. O dominatie care nu mai este bazata doar pe forta, pe instrumentele de
constrangere. intelectual si moral.
Autodistrugerea raiunii prin pierderea relaiei cu adevrul
Dialectic of Enlightenment -fundamenteaz teoria critic n domeniul comunicrii.
Lucrarea a inceput sa fie elaborata din 1942, ca o introducere la teoria societatii si istoriei.
A doua versiune a lucrrii este publicat n 1947, la Amsterdam. Potrivit precizrii autorilor,
aceast versiune conine modificri neeseniale comparativ cu textul ncheiat n timpul
rzboiului, cu excepia ultimului capitol, Elemente de antisemintism, modificat mai substanial.
Potrivit autorilor, raiunea a pierdut relaia cu adevrul o dat cu plonjarea ei n pragmatism
In istoria studiului comunicrii exist cteva situaii n care nu cri voluminoase, ci articole sau
capitole din cri marcheaz profund devenirea acestui domeniu. Unul este capitolul
Enlightenment as Mass Deception (Iluminismul ca amgire de mas), care face celebr lucrarea ca
atare. Restul capitolelor au o nsemntate n bun msur istoric. Cel la care ne referim
inaugureaz o nou perspectiv de nelegere a fenomenului cultural i comunicaional.
Iluminismul ca amgire de mas a cptat importana istoric de care se bucur nu numai datorit
valorii judecilor pe care le promoveaz.
Enlightenment as Mass Deception ncepe cu o precizare de fond care anun o schimbare de
direcie: Concepia sociologic potrivit creia dispariia reazemului pe care, n mod obiectiv, l
oferea religia i dezintegrarea ultimelor reziduri precapitaliste, la care se adaug diferenierea i
specializarea social i tehnic, au dat natere la un haos cultural este dezminit de experiena
zilnic. Astzi cultura mbib totul cu standardizarea. Filmul, radioul i publicaiile periodice
formeaz un sistem. Unanimitatea caracterizeaz fiecare ramur a culturii i cultura n
ansamblu.
Horkheimer i Adorno au lansat termenul de industria cultural pentru a ilustra mai multe
tendine. n primul rnd, procesul de industrializare a culturii n care imperativele comerciale joac
un rol din ce n ce mai semnificativ.
n draftul capitolului The Culture Industry: Enlightenment as Mass Deception precizeaz
Adorno era folosit termenul de cultur de mas. El a fost nlocuit cu
formula industrie cultural pentru a exclude de la bun nceput interpretarea convenabil
susintorilor si: c este vorba despre o form de cultur care ia natere n mod spontan chiar
din rndul maselor, despre forma contemporan a artei care se adreseaz maselor. Prin urmare,
putem spune c termenul de industrie cultural este alternativa creat de coala de la Frankfurt
pentru a denumi aceeai realitate cultural i mediatic desemnat prin noiunea de comunicare
de mas i cultur de mas. Horkheimer i Adorno vor s scape de
aceast formul neltoare, neltoare n primul rnd pentru c poart n denumire termenul de
mas. Pentru a ntri aceast idee, fundamental n nelegerea sensului noiunii de industrie
cultural, autorii mai fac o precizare instructiv. Privitoare la standardizare i cauzele sale. Nu

trebuie s fii specialist ca s-i dai seama c una dintre marile vulnerabiliti ale comunicrii de
mas este standardizarea. Explicaia pe care o ofereau prile interesate acestui fenomen era
aceea c standardizarea se explic prin aria de adresabilitate foarte larg. Cu alte cuvinte,
standardizarea ar decurge cu necesitate din caracterul de mas al acestei comunicri, din nsei
nevoile consumatorilor.
Instrumentele de comunicare proprii industriei culturale nu dezvolta nici un mecanism de replica,
nu permit manifestari de spontaneitate din partea audientei. In cazul in care apar, ele sunt absorbite
si integrate in sistem prin diversificarea ofertei.
*Industria culturala- furnizeaz schematismul ca primul su serviciu pentru subiect.
Aa cum am precizat anterior, nu putem spune c industria cultural nu ia n calcul diferenele
dintre diferite categorii de public. De pild, autorii precizeaz c din perspectiva industriei
culturale, consumatorii sunt mprii dup criterii statistice de ordin material n zone roii, verzi i
albastre, potrivit grupelor de venit. Ceea ce rezult este o difereniere mecanic. Pe de o parte,
diferenele sunt cantitative i nu surprind deosebirile de ordin calitativ, cele care confer identitate
subiectului. Pe de alta, ele nu ajung niciodat la particularul autentic, pentru c se adreseaz unui
subiect nseriat de ctre propriile aparate de producie. Subiectul este doar parte a ntregului i n
aceast calitate i se ofer servicii.
Din cauza diferentierii mecanice dispare efortul de intelegere a semnificatiei, propriu consumului
cultural autentic.
Are loc Colonizarea timpului liber de catre industria cultural.
Pretul masificarii operei de arta
Sute de ani de evoluie au consacrat n domeniul cultural dou concepte pereche: high art and low
art. Arta nalt se adresa elitelor sociale. Ea pretindea un anumit nivel de cunoatere, care, n acele
vremuri, nu putea fi atins dect de un grup restrns de oameni. Evoluia istoric mai consacr i
judecata potrivit creia high art reprezenta arta adevrat, autentic. Natura ei o fcea elitist. De
aceea, cum remarca i Adorno, arta nalt a avut un pre social: excluderea claselor de jos.
Low art se distinge, n primul rnd, prin sfera de adresabilitate, larg. Creaia cultural care se
ncadra n aceast noiune avea un grad de accesibilitate considerabil. Low art era destinat celor
muli, dar nu era inautentic. Industria cultural a pus capt dihotomiei high art/ low art. Pur i
simplu le-a contopit, iar elementele componente ale fiecreia au fost subsumate conceptului de
scop. Prin reproducere, opera de arta pare ca se apropie de consumator: in realitate, ea devine o
banala marfa, un simplu bun de consum
Jurgen Habermas
-Este asistentul lui Adorno
-A scris 2 carti fundamentale: Sfera publica si transformarea ei structurala(1962); Teoria actiunii
comunicative(1981)
-In anii 70 este co-director al Institutului Max Plank, Stanberg, Bavaria => cotitura lingvistica
Pentru cercetarea noastr istoric, Habermas este important prin dou concepte fundamentale:
spaiul public i aciunea comunicativ. Spaiul public a ajuns s fie unul dintre cele mai
cunoscute concept din domeniul sociologiei, politologiei, comunicrii. El este, n primul rnd, un
concept sociologic sau, dac vrei, situat la ntlnirea dintre sociologie i politologie. De ce, atunci,
insistm asupra lui? Dac vom citi mai atent lucrarea Sfera public.., vom descoperi c ea
reprezint, n
fond, analiza unui concept: opinia public. Autorul vorbete despre sfer public, public, spirit
critic, raionalitate etc dar n straturile mai adnci ale analizei descoperim judeci despre opinia

public, despre modul su de manifestare n diferite perioade. Lucrarea reprezint, n ultim

instan, o excelent monografie consacrat opiniei publice. n al doilea rnd, spaiul public are
legturi clare cu democraia, societatea civil etc.
Prin urmare, de la nceput sfera public burghez s-a conceput pe sine ca o prelungire n plan social
a intereselor economice private i sa definit nu numai ca un domeniu difereniat de stat i aflat n
opoziie cu acesta. Sfera public burghez poate fi iniial perceput ca sfer a persoanelor
private ntrunite ca public ...Mijlocitorul acestei despriri politice este n mod original i fr
precedent istoric, aa numitul raisonment public (Ibidem, p. 73). Domeniul public i cel privat se
ntlneau pe terenul comun al dezbaterilor i nfruntrilor dar ele erau, n esena lor, separate. Pe o
asemenea separare se ntemeiaz, n ultim instan, i spiritul critic i raional. Statutul membrilor
care l compuneau era cel de persoane private interesate de bunul mers al treburilor publice.
Spiritul critic avea att un punct de sprijin economic (erau persoane libere prin statutul lor s se
exprime critic), dar i unul cultural. S nu uitm compoziia social a acestei sfere restrnse:
persoane cu interese economice, dar i oameni luminai, formai prin lectur i dezbatere. De
aceea, sfera public burghez favoriza o comunicare public mijlocit prin lectur i centrat pe
discuii
*Sfera publica si publicul ei nu aveau instrumente institutionalizate de unde rezulta ca presa si
opinia publica nu mai puteau fi ignorate de institutiile statului.
Sfera publica s-a constituit ca o contrapondere la puterea statului
Formarea publicului specific sferei publice burgheze => largire a tematicii dezbaterii publice => o
recuperare a domeniului politic
Publicul devine permeabil la largire, la imbogatire si diversificare
O sfera publica unica sau sfere publice aflate in concurenta?
Prefata din 1989 a Sferei publice-Habermas: sfera publica plebee poate fi considerata atat o
varianta a sferei publice burheze pentru ca modelul acesteia s-a impus si a dominat
societatea timpului dar, in acelasi timp, ea furnizeaza elemente de emancipare a categoriei
sociale pe care o reprezenta si, intr-un asemenea context, poate fi considerata o sfera publica
de tip alternativ.
Transformarile opiniei publice
Degradarea opiniei publice
Sfera publica a capitalismului tarziu -> publicul se dezintegreaza, nu mai este critic, nu mai este
responsabil; orientat spre consum
Opinia publica nu mai este rezultatul unui proces de dezbatere, ci un produs al procesului de
comunicare cu masele
Presa devine un gen de usa prin care intra in spatiul public interese private privilegiate
Actiunea comunicativa
Limba indeplineste trei functii:
1. a reproducerii culturale sau a prezentualizarii traditiilor
2. a integrarii sociale sau a coordonarii planurilor a diferiti actori in interactiunea sociala (teoria
actiunii comunicative)
3. a socializarii sau a interpretarii culturale a nevoilor
Actiunea comunicativa= actiunea cooperanta a indivizilor bazata pe deliberare si argumentare

Conceptul de actiune comunicativa se refera la interactiunea dintre cel putin doi subiecti capabili
sa vorbeasca si sa actioneze, care stabilesc relatii interpersonale (fie prin mijloace verbale sau
nonverbale). Actorii cauta sa ajunga la o intelegere privitoare la contextul actiunii si planurile lor
de actiune, pentru a-si coordona initiativele prin consens. Conceptul central, cel al interpretarii,se
refera in primul rand la negocierea definitiilor situatiei, care fac posibil consensul.
Orientarea pe intelegere vs. orientarea pe succes
Bazata pe success(actiune sociala)
Succesul celui care a initiat-o; scopuri egoiste; dezavantajeaza partenerii; acceptata in lipsa de
alternative mai bune => side effects
Bazata pe intelegere (actiune comunicativa)
Implica o colaborare; parteneri egali, acord neconstrans; acte care urmaresc intelegerea
Pretentii de validitate
Actiunea comunicativa intelegere rationala => pretentii de validitate (validity claims):
1. ca declaratia facuta este adevarata ( sau ca presupozitiile existentiale ale continutului
propozitional mentionat sunt, in fapt, satisfacute); (de adevar)
2.ca actul de vorbire este correct raportat la un context normative existent (sau ca respectivul
context normative pe care trebuie sa-l respecte este el insusi legitim)(de legitimitate)
3.ca intentia declarata de vorbitor este sincera,urmareste ceea ce afirma.(de sinceritate)
Catre o pragmatica universala-Austin teoria actelor de limbaj
1.Acte locutionare
2.Acte ilocutionare
3.Acte perlocutionare
Habermas: a spune ceva, a actiona spunand ceva, a prilejui ceva prin insusi faptul ca actionezi
spunand ceva.Actiunea comunicativa: toate interactiunile in care cei implicati isi coordoneaza
planurile individuale exclusiv pe baza acordului realizat pe baza de dialog.
Scoala d ela palo alto
Poziia ocupat de coala de la Palo Alto este una marginala pentru ca:
Exist o concepie eronat privind preocuprile grupului de la Palo Alto, considerndu-se c acestea
au de a face exclusiv cu patologiile comunicaionale i n special cu studiul schizofreniei.
Se ridic problema cvasi-imposibilitii de a crea cercetri empirice care s poat valida o asemenea
teorie, n ncercarea de a translata concept teoretice precum paradoxul, dubla constrngere (double
bind), metacomunicarea din plan teoretic ntr-unul empiric.
Grupul iniial, rmas n istorie sub numele de Colegiul invizibil, era format din civa antropologi
(Gregory Bateson, Ray Birdwhistell i Edward Hall), sociologi (Erwin Goffman), crora li se
adaug ntr-o a doua etap, n cursul anilor 60, Paul Watzlawick i Don Jackson.
Membrii colegiului invizibil nu s-au ntlnit niciodat dect n mod accidental n anumite
conferine comune la care au participat. coala de la Palo Alto este o denumire generic. Grupul nu
a fost niciodat organizat ca un department universitar centrat pe o singur disciplin academic,
ci mai degrab este vorba despre un numr de cercettori interesai de probleme de sntate
mintal legate de comunicare, terapie familial i schizofrenie, membri, de altfel, ai colegiului
invizibil.

Bateson, cel mai cunoscut pentru studiul comunicrii schizofrenice, dubla constrngere (double
bind), paradox. Cellalt nucleu, condus de doctorul Don Jackson este preocupat n primul rnd de
terapia familial.
Gregory Bateson
Figura lui Gregory Bateson (1904-1980) este asociat cu antropologia i terapia familiala (n special
tratamentul schizofreniei). Una dintre crile de referin n antropologie este rezultatul
cercetrilor ntreprinse n Noua Guinee, formulnd pentru prima dat teoria schismogenezei (sau
tipul de relaie posibil ntre doi indivizi: de egalitate sau de complementaritate) asupra creia vom
mai reveni.
Opera cea mai cunoscut a lui Bateson rmne Steps To An Ecology of Mind (1972), o colecie de
eseuri pe teme de antropologie, cibernetic, psihiatrie, epistemologie. n acelai volum se
regsete articolul fundamental care definete
dubla constrngere (double bind).
Ultima lucrare important publicat integral este Mind and Nature.A necessary unit -autorul
ncerc s arate modul n care funcioneaz lumea i n ce const coerena universului.
Vom insista puin aspura acestora n cele ce urmeaz, pentru a clarifica perspective din care este
cercetat comunicarea n cadrul grupului de la Palo Alto.
Gestaltismul este un curent de idei care a luat natere la sfritul secolului al XIX-lea, sub forma
unei teorii a percepiei. Teoria gestaltist (sau psihologia gestaltist) este o teorie a minii i a
creierului care afirm c principiul operaional al creierului este unul holist; ntregul este mai mult
dect suma prilor. Percepia unei forme ine mai degrab de interrelaionarea elementelor care o
compun. Efectul gestaltist se refer n principal la capacitatea de a crea i de a recunoate figuri i
forme ale simurilor noastre, n special ale simului vizual care recunoate figuri i forme ntregi, i
nu o colecie de linii drepte i curbe. Gestalt reprezint, aadar, o form structurat, care capt
sens. De exemplu, o mas capt sens diferit dac e acoperit cu cri sau cu tacmuri (spunem
despre ea c i-a schimbat gestalt-ul global). Gestaltismul perceptiv reprezint, deci, o opiune
globalizant care poate fi rezumat prin celebra afirmaie totul este altceva dect suma prilor.
Gestaltisii erau, din aceast perspectiv, foarte aproape de noiunea de sistem. Teoria sistemelor
este un cmp interdisciplinar de cercetare care studiaz natura sistemelor complexe n natur, n
societate i n tiin;
Ideea de baz, totul este altceva dect suma prilor a fost descoperit simultan pe diferite
continente. Contribuia major a lui Bertalanffy a fost aceea de a reuni aceste descoperiri i de a
aduce laolalt elementele comune ntr-o paradigm unic, un ansamblu de postulate ce enun o
metodologie tiinific nou, aplicabil oricrui domeniu de cercetare tiinific: teoria general a
sistemelor. Un sistem este definit drept un complex de elemente n interaciune.
Mecanisme homeostatice, care cutau constant re-stabilirea unui echilibru destul de fragil al
sistemului.
Paul Watzlawick
Austriac de origine, este una dintre figurile marcante ale colii de la Palo Alto . Este doctorat n
filosofie, devine analist , se asocieza echipei de la MRI si creeaz Centrul de terapiede scurt
durat (Brief Therapy Center).
Una dintre preocuprile constante ale lui Watzlawick a fost aceea de a nelege modul n care
percepem realitatea i, mai mult dect att, modul n care o inventm, o construim, preocupare

ce se va concretiza n dou cri, How Real Is Real? Communication, Desinformation, Confusion

(1976) i Invented Reality: How Do We Know What We Believe We Know?
Cea mai periculoas dintre toate iluziile este aceea de a crede c nu exist dect o singur realitate.
De fapt, ceea ce exist nu sunt dect diferite versiuni ale acesteia, dintre care unele pot fi
contradictorii i care sunt, toate, efecte ale comunicrii i nu reflectarea unor adevruri obiective i
eterne. Exist dou realiti: realitate de prim ordin, realitate de ordin secund.
EXEMPLU: Un copil poate percepe lumina roie a semaforului la fel de clar ca
un adult (realitatea de ordin prim), fr ca acest lucru s nsemne c nelege i semnificaia nu
traversa (realitatea de ordin secund).
Constructivismul= Inventm deci realitatea pe care credem c o descoperim.
Premise pentru o axiomatic a comunicrii
nainte de a prezenta axiomele comunicrii trebuie s clarificm din capul locului dou noiuni
fundamentale:
redundana
i
metacomunicarea.
Redundana (sau constrngerea), din punct de vedere semantic i sintactic, const n cunotinele
noastre anterioare despre lume n sensulcel mai larg al termenului i despre limb care ne ajut s
nelegem de pild fraze prost formulate sau s completm o fraz deja nceput cu ceea ce este
cel mai logic s urmeze. Exemplu: Un exemplu edificator este acela al jocului de ah. Un
observator extern, care nu cunoate regulile jocului de ah i nici scopul jocului, va putea s le
deduc din urmrirea consecvent a mai multor partide. Va observa n primul rnd o repetitivitate
n alternana rolurilor, a mutrilor.
Metacomunicarea presupune a comunica despre comunicare. Pentru a nelege acest concept,
Watzlawick si colaboratorii si propun analogia cu meta-matematica. Matematica, n
demonstraiile, teoremele sale etc. se servete de semne i simboluri specifice, ceea ce se numete
ndeobte limbajul matematic. ns, atunci cnd cercettorii din acest domeniu vor s vorbeasc
despre matematic (de pild, radicand problema consistenei aritmeticii ca sistem), vor folosi
limbajul care nu mai este parte din matematic, ci un discurs despre matematic.
Axiomele comunicarii
1. Imposibilitatea de a nu comunica
2. Nivelurile comunicrii: coninut i relaie
Mrcile relaiei pot fi verbale (am glumit sau este un ordin), paraverbale (tonul sau intonaia
care sugereaz, de exemplu, un ordin, o rugminte etc.) sau nonverbale (fizionomia, gesturile,
postura etc.).
3. Punctuaia secvenei de comunicare (Mai precis, in psihologia behaviorist,
analizarea unor secvene minime de interaciune permite clasificarea interveniilor in stimul,
repoziionare (reinforcement), rspuns.
4. Comunicarea digital i comunicarea analogic (Analogicul se bazeaz pe ideea de
similitudine, n timp ce digitalul ine de dimensiunea convenional a reprezentrilor necesare ntrun proces de comunicare. Analogicul ar putea fi asimilat ideii de iconicitate din semiotic, iar
digitalul arbitrariului semnului lingvistic)
5. Interaciune simetric i interaciune complementar(Cea de a cincea axiom se fundamenteaz
pe conceptul de schismogenez propus de Gregory Bateson, n antropologie, i care desemneaz
procesul de difereniere a normelor comportamentului individual n urma interaciunii cumulative
ntre indivizi.

2 FELURI: schismogeneza complementar i schismogeneza simetric.

complementar, exist dou poziii diferite posibile: unul dintre parteneri ocup o poziie
considerat superioar, prim sau nalt , iar cellalt poziia corespondent inferioar, secund sau
joas.(STUDENT-PROFESOR) si Al doilea caz presupune poziii egale ale locutorului A i
interlocutorului B care se fondeaz pe minimizarea diferenelor (colegi,prieteni)
Conceptul cheie al colii de la Palo Alto este dubla constrngere (double bind), care ia natere din
observarea comportamentului uman n situaii paradoxale.
Paradoxului aduce ideea de contradicie la care se ajunge n urma unei deducii corecte pornind de
la premise consistente (se exclud aadar sofismele).
Exist, spun Watzlawick i colaboratorii si, trei tipuri de paradoxuri: paradoxurile logice (sau
antinomiile), definiiile paradoxale (sau antinomiile
semantice) i paradoxurile pragmatice (sau injonciunile i previziunile
paradoxale)
Dubla constrangere
1. Dou sau mai multe persoane. De dragul argumentrii una dintre ele va fi numit n continuare
victima.
2. Experien repetat. Se presupune c dubla constrngere este un model comportamental recurent
n viaa individului n cauz.
3. Un prim ordin negativ. Acesta poate avea una dintre urmtoarele dou forme: a) Nu face asta,
sau o s te pedepsesc! sau b) Dac nu faci asta, o s te pedepsesc!. Cel mai adesea pedeapsa se
traduce prin retragerea iubirii (fa de copil, de exemplu) sau prin exprimarea urii sau a mniei.
4. Un al doilea ordin care intr n contradicie cu primul la un nivel mai abstract i, ca i primul,
ntrit de ameninarea cu pedeapsa..
5. Un al treilea ordin care i interzice victimei s scape din situai n care se afl. Acest element
este oarecum cuprins la nivelul primelor dou ordine i, n orice caz, dac situaia de dubl
constrngere survine n timpul copilriei, este practic cvasi-imposibil de surmontat.
6. n fine, acest set complet de condiii nu mai este necesar, spune Bateson, atunci cnd persoana a
nvat s perceap universul prin pattern-uri de dubl constrngere.
Caracteristicile generale ale acestei situaii sunt urmtoarele:
1. Doi sau mai muli indivizi aflai ntr-o relaie important, vital
(exemple de astfel de relaii sunt relaiile familiale, de dependen material, de dragoste, fidelitatea
fa de o credin etc.)
2. ntr-un asemenea context, este emis un mesaj, n urmtoarele condiii: a) afirm ceva; b) afirm
ceva n legtur cu propria afirmaie; c) cele dou afirmaii se exclud reciproc. Astfel, dac
afirmaia este un ordin, trebuie s nu-l respeci ca s-l poi respecta (vezi paradoxurile pragmatice)
3. Receptorul mesajului se afl n imposibilitatea de a iei din cadrul fixat de acest mesaj, fie printro metacomunicare (critic), fie retrgndu-se.
Critica ideilor de la Palo alto
sisteme teoretice construite post-factum, pornind de la rezultatele practicii=> o stiinta a
singularului

inconsistenta si lipsa de sistematizare a referintelor ce se regasesc in cartile de referinta ale

grupului
argumentul observatorului dotat cu o capacitate de observatie si perceptive care nu induce
distorsiune, prezumtie indeobste criticata astazi
1.
Scoala de la Toronto
Cadru general
Scoala de la Toronto promoveaza o perspectiva distincta asupra comunicarii, ceea ce este cunoscut
indeobste sub numele de determinism tehnologic. Sunt si argumente care nu sustin ideea de
scoala. Nu avem acea pleiada de autori, acea arborescenta de creatii pe care o intalnim in cazul
Scolii de la Chicago, de pilda. Scoala de la Toronto cuprinde doar doi autori: Harold Innis si
Marshall McLuhan. Cu mentiunea ca ultimul, desi s-a format la Toronto si a fost un discipol al
lui Innis, filiatie pe care nu a negat-o niciodata,a petrecut perioada de creatie propriu-zisa in SUA,
unde a devenit cel mai renumit autor in domeniul studiului comunicarii.
Marshall McLuhan mai este cunoscut, in principal datorita intelesurilor formulei sale binecunoscute
media este mesajul. McLuhan subliniaza distinctia neta intre continutul mijlocului de
comunicare, ceea ce transmitem noi prin intermediul cartii, ziarului, radioului sau televiziunii, si
influenta, profunda si durabila, desi mai putin evidenta, pe care o exercita caracterul mijlocului de
comunicare. Influenta mijlocului de comunicare in ceea ce priveste modurile noastre de perceptie,
structurile noastre de cunoastere, modelul nostru mental, felul in care privim si intelegem lumea,
reprezinta sensul profund al formulei mijlocul este mesajul.
De asemenea, McLuhan face o clasificare in media calde si media reci. Daca admitem intelesul
de mai sus al formulei media este mesajul, atunci noua realitate configureaza un alt rol pentru
media. Complet diferit de cel traditional, care privea mijloacele de comunicare drept instrumente
secundare, drept adjuvante in procesul dezvoltarii sociale. Media se cer privite drept make-happen
agents, deci ca agenti care fac ca lucrurile sa se intample si nu make aware agents, agenti meniti
sa constientizeze o situatie sau alta
Harold Adams Innis
Harold Adams Innis (1894-1952) a fost un canadian, profesor de economie politica la
Universitatea din Toronto si autor de lucrari de seminar pe mass-media, teoria comunicarii.
Media din perspectiva spatio-temporala
Conceptul de media privita din perspectiva spatio-temporala a fost analizat, pentru prima data, de
catre Harold Adams Innis, in urma studiului privind industria canadiana. Acesta a fost publicat si
prezentat mai pe larg in lucrarea Imperiu si Comunicare in anul 1950.
Ideea centrala a lucrarii fost aceea cum ca odata cu aparitia tiparului s-a trecut de la o societate
definita prin timp, la o societate definita prin spatiu. Astfel, media, la randul ei, este analizata din
perspectiva temporala, cat si spatiala. Media care scoate in relief latura temporala este una ce se
pastreaza si dureaza in timp, iar cea de tip spatiala este cu mult mai putin durabila datorita
fragilitatii.
Media care se pastreaza in timp se identifica prin pergament, lut, piatra si a favorizat la
decentralizarea si ierarhizarea institutiilor. In plus, a fost un factor definitoriu pentru pastrarea
constiintei istorice a unei mici comunitati, dar si a formelor traditionale de putere. De exemplu,
monopolul marilor religii, detinut de institutiile ecleziastice, ca si de manastirile budiste s-a
constituit utilizand pergamentul ca medium. Pergamentul este o piele de animal (oaie, vitel, capra)
prelucrata special in trecut pentru a se putea scrie pe ea. Un al exemplu este cel al scrierii

cuneiforme care a fost printre primele forme de expresie scrise din lume si consta in cuie sapate
sau imprimate pe tablite de argila, folosita de unele popoare orientale antice.