Drimba Radu Andrei

Grupa 15B
Rationalismul modern a fost considerat simplificarea gandirii.
Cum a afectat arhitectura?

Rationalismul reprezinta doctrina filozofica care afirma ca adevarul trebuie sa fie

determinat in virtutea foreti ratiunii si nu pe baza credintei sau a dogmelor religioase.
Rationalistii sustin ca ratiunea este sursa intregii cunoasteri umane. Exista si o alta forma de
rationalism, mai putin extrem, care sustine ca ratiunea este principala sursa a cunoasterii sau
ca ratiunea este sursa celui mai important tip de cunoastere.

“Obisnuiam sa le spun studentilor mei, “Nu va ganditi. Nu lasati logica sa patrunda in

procesul creativ. Instinctul, nu logica, ar trebui sa fie ghidul; insa instinctual trebuie sa fie
informat de catre o vastra experienta de viata precum si meseria voastra.””
Arthur Erickson – arhitect, urbanist

Dar rationalismul a fost casta intelectuala predominanta a secolului 19 si 20. Fara el noi nu
am fi intrat niciodata in lumea mecanizata de care ne bucuram astazi. Asa cum Roma a
imprumutat formele arhitecturii grecesti ca sa-si decoreze suprafetele apeductelor din
caramida, baie, teatre si piete, si sa-si intinda “autostrazile” din Asia Mica pana in Marea
Britanie, americanizarea lumii a 3a astazi este dovada unei preluari tehnologice similare.

Rationalismul in arhitectura corespunde unei tendinte introduse in Europa la inceputul

secolului al 20-lea, tendinta care a mentinut un angajament puternic cuceririlor estetice ale
Cubismului. Curentul Bauhaus (1919) a fost decisiv in dezvoltarea unui rationalism durabil in
arhitectura. Cercetarile si tendintele constructivisme, cu economie maxima in folosirea
terenului si in constructii, atentia catre caracteristicile specifice materialelor diferite (lemn,
otel, sticla, diferite metale, etc.), ideea ca forma artistica deriva dintr-o metoda sau problema
definita anterior, conduc la corespondenta dintre forma si functiune, precum si folosirea
constanta a noilor tehnologii se numara printre principalele postulate al scolii create si
conduse de Walter Gropius (1883-1969). Lexicul Cubismului si al Constructivismului
adoptate de catre arhitecti aduce cu sine utilizarea sistematica a formelor elementare in
compozitiile arhitecturale in asa fel incat sa se obtina simetrie, echilibru si regularitate in
intreaga proiectare. Folosirea noilor materiale, structura vizibila, acoperirea plata a
acoperisurilor, simplificarea ornamentelor, suprefetele vitrate imense si preocuparea pentru
spatial intern al cladirii constituie alte puncte centrale ale asa numitei arhitecturi rationaliste.
Pe langa Gropius, Mies van der Rohe (1886 – 1969) si Charles-Edouard Jeanneret, Le
Corbusier (1887-1965) se numara printre exponentii cei mai importanti ai arhitecturii
moderne printr-un spectru rationalist si functionalist, raspandit in primele decenii ale
secolului 20 in intreaga lume. Le Corbusier in special a obtinut recunoastere pe scena
internationala intre 1920 si 1960. Un pictor si sculptor pe langa un arhitect si urbanist, acesta
a participat intens in dezbaterile privind artele vizuale, mai ales in revista L'Esprit Nouveau
(1920 – 1925) si purismul pe care l-a aparat in manifestul Après le cubisme (1918). Au fost
,cu toate acestea, eseurile colectate in Vers une Architecture (1923) ce i-au adus acestuia
recunoasterea internationala ca formulator al principiilor noii arhitecturi, ancorata in
rationalitate si functionalitate. Cele cinci elemente care au definit programul sau au fost
stalpii, planul de drum liber, gradina-terasa, fatade libere si ferestre orizontale. Principiile
centrale ale metodei de lucru a lui Le Corbusier si filosofia de planificare urbana – folosirea
rationala a materialelor, metode de constructie economice, un limbaj formal fara ornamente si
un dialog systematic cu tehnologia industriei, au avut o influenta profunda asupra arhitecturii
moderne braziliene, mai presus de toate, pe seama vizitelor sale repetate in tara.

Le Corbusier a vizitat pentru prima oara Brazilia in 1929, prin birourile poetului Blaise
Cendrars (1887-1961). In acest punct, el l-a intalnit pe Gregori Warchavchik (1896-1972),
care a fost responsabil pentru primele rezidente moderne din Brazilia. Rus, prin nastere, dar
instruit in Italia, Warchavchik devenise familiarizat cu lucrarile lui Gropius si Le Corbusieri
inainte de a emigra in Brazilia in 1923. Lucrarile sale (ex. Casa din Rua Santa Cruz) reflecta
ingrijorarea cu care fuzioneaza functionalismul si cubismul. Desi realizarile marilor
planificator urbani si arhitecti moderni au devenit cunoscute in Brazilia prin Warchavchik,
Rino Levi (1901-1965), Carlos Leao (1906-1983) si fratii Marcelo si Millton Roberto,
responsabili pentru sediul Asociatiei Brasileira de Imprensa – ABI (asociatia de presa
braziliana) in Rio de Janeiro (1936), una dintre primele lucrari de arhitectura noua in Brazilia,
vizita lui Le Corbusier in 1936 a fost responsabila pentru impactul eficient al ideilor sale
asupra unei intregi generatii de tineri arhitecti brazilieni.

Invitatia adresata lui Le Corbusier, de a lucra ca si consultant la proiectul pentru sediul

Ministerului Educatiei si Sanatatii (1936 – 1943), in Rio de Janeiro, initiat de catre Minister,
Gustavo Capanema si grupul indrumat de Lucio Costa(1902 – 1998), si format din Affonso
Reidy (1909 – 1964), Carlos Leão, Jorge Moreira (1904 - 1992), Ernani Vasconcelos (1912 -
1989) si Oscar Niemeyer (1907), arhitecti tineri, trecuti de 20 de ani, ce erau familiarizati cu
opera lui Le Corbusier. Un reper de arhitectura moderna braziliana, cladirea Ministerului
Educatiei si Sanatatii (actualul Palat Gustavo Capanema), reflecta incercarea grupului de a
imbina principiile arhitecturii lui Le Corbusier: adoptarea formelor geometrice simple,
parterul cu piliari, gradina acoperita, fatada din sticla, deschiderile orizontale, integrarea
spatiilor interne si externe, utilizarea ventilatiei si a luminii naturale prin utilizarea lamelor
mobile si lucrul cu volumele pure, bazate pe incrucisarea intre un corp orizontal si unul
vertical. Proiectul a fost de asemenea remarcabil ca primul exemplu in lume a unui perete
cortina (fatada de sticla orientata in partea mai putin expusa la soare) si prima utilizare a unei
brise-soleil la o scara larga, inventata cu trei ani inainte de Le Corbusier (brise-soleil a fost
utilizata si inainte la cladirea ABI si la Obra do Berço (1937), o mica gradinita in Botafogo,
de Niemeyer. Influentele lui Le Corbusier, visibile in constructia pentru Ministerul Educatiei
si Sanatatii, nu a impiedicat recunoasterea noilor solutii propuse de grupul local, asa cum isi
aminteste Yves Bruand, dincolo de dinamismul si usurinta intregului grad de integrare intre
arhitectura, peisaj si artele vizuale.

Influentele rationalismului arhitectural lui Gropius, Mies van der Rohe si Le Corbusier poate
fi resimtit in lucrarile diversilor arhitecti brazilieni, regasind inflexiuni particulare in fiecare
din acestea. De exemplu, in designul Parcul Hotel São Clemente, in Nova Friburgo(1944), si
a cladirilor Parcului Guinle, in Rio de Janeiro(1948-1954), Lucio Costa si-a intarit legatura cu
rationalismul, care poate fi perceput, printre alte lucruri, prin utilizarea lamelor orizontale pe
stalpi, prin fatadele de sticla sau brise-soleils, si prin aranjarea imprejurimilor in corelatie cu
principala fatada a cladirii. Realizarile lui Oscar Niemeyer reflecta, de asemenea, puternica
inspiratie din Le Corbusier, in Grand Hotel a Ouro Preto (1940), in complexul
Pampulha(1942-1944), si in Parcul Ibirapuera (1951).Daca urmele lui Le Corbusier sunt
visibile in proiectele lui Niemeyer, ele sunt remarcabile mai ales pentru marea libertate
plastica, care este frecvent impotriva geometriei rationaliste. Coloanele in forma de “V” si de
“W”, arcadele si boltile, liniile curbe, constructiile ondulate si formele curbate sunt unele
aspecte caracteristice ale arhitecturii lui. Alte exemple derivate dintr-o estetica rationalista pot
fi regasite in creatiile lui Affonso Reidy, cum ar fi Complexul de case Pedregulho(1950-
1952), Lina Bo Bardi(1952 - 1992), in constructia Muzeului de Arte din São Paulo Assis
Chateaubriand - Masp [Assis Chateaubriand Muzeul de Arta din São Paulo](1947); Icaro
Castro Mello ( 1913 – 1986), responsabil, printre alte lucrari, pentru piscina acoperita din
parcul Agua Branca din São Paulo; Diógenes Rebouças pentru Centru Scolar Carneiro
Ribeiro, in Salvador (1950 – 1963); si Enrique Mindlin( 1911 – 1971), pentru cladirea
Avenida Central, in Rio de Janeiro(1958-1961), inspirata de zgarie-norii lui Mies van der
Rohe.

Literatura mentioneaza experienta remodelarii urbane, initiata de Luiz Nunes( 1908-1937) in

Recife, cand conducea Directoratul de Planificare Arhitecturala si Urbana in anii ’30, inspirat
de Baugaus, si mai ales de Gropius (de exemplu, Spitalul Brigazii Militate], Recife, 1935-
1937).

Bibliografie:

Argan Giulio Carlo, Walter Gropius si Bauhaus-ul, Meridiane, 1976

Rossi Paolo, Nasterea stiintei moderne in Europa, Polirom, 2004

http://www.en.wikipedia.org/wiki/Main_Page
Lascu, Nicolae (ed.) Functiune si forma, Meridiane, 1989