Definiia Dreptului fiscal Dreptul fiscal, ca ramur a dreptului public, este format din

totalitatea actelor normative ce reglementeaz raporturile juridice fiscale care se

nasc, se modific i se sting n procesul colectrii impozitelor i taxelor de la
contribuabili. Dreptul fiscal este o ramur a dreptului public. Raporturile
juridice fiscale se nasc n procesul colectrii impozitelor i taxelor, sau al
administrrii acestora. Administrarea impozitelor i taxelor este o noiune legal
folosit de codul de procedur fiscal, a crei arie de acoperire este ns mult mai
larg, avnd n vedere nu numai colectarea, dar i nregistrarea fiscal, declararea
impozitelor, inspecia fiscal i contenciosul fiscal.
Subiect al impunerii este orice persoan fizic sau juridic (de drept public sau
privat) care realizeaz venituri ori deine bunuri impozabile ori taxabile, denumita
contribuabil. Principiul este universalitatea impunerii, excepia fiind scutirea de la
impunere, care trebuie s fie expres i limitativ prevzut de legea fiscal, niciun fel
de extindere pe cale de interpretare nefiind admis.
Obiectul impunerii sunt att bunurile ct i veniturile considerate de legiuitor ca
fiind impozabile ori taxabile.
Raporturile juridice fiscale sunt raporturi de drept public reglementate de norme de
drept fiscale. Fa de aceast concepie tradiionalist ns, legislaia i practica au
dezvoltat foarte mult i aspectul privat al dreptului fiscal. Astfel, n ciuda faptului ca
titlurile statului care au ca obiect impozite i taxe sunt i rmn titluri executorii,
pentru a cror realizare nu este necesar intervenia magistratului, totui exist mai
multe situaii n care tradiionalul