Copiii nu cauta sa deseneze un lucru conform criteriilor de frumusete ale

adultilor ori ale fidelitatii fata de realitate. Ei experimenteaza.

Copiii au o viziune foarte simpla (ceea ce nu e totuna cu simplista) asupra caminului lor. Un
acoperis tuguiat, cu horn si fum care se ridica spre cer, o fatada draguta, doua ferestre si o usa
la intrare. Cerul este albastru, soarele straluceste, iar florile impodobesc aleea. Ai remarcat in ce
masura reprezentarea este antropomorfica? Casa incarneaza un chip. Ferestrele reprezinta
ochii, cu obloanele deschise, usa gura, mai mare sau mai mica, iar acoperisul parul.
Copiii nu cauta sa deseneze un lucru conform criteriilor de frumusete ale adultilor ori ale
fidelitatii fata de realitate. Ei experimenteaza. Cata placere sa mazgalesti constiincios zigzaguri
si spirale cu creionul gras al carui varf se rupe lasand in urma pete, cu markere care coloreaza
tot atat de bine si hartia si mainile! Copilul este concentrat, stiind exact ceea ce face. Desenul
este un act ludic care ii permite sa isi exprime spontan emotiile pozitive sau negative.
Pe la patru ori cinci ani, copilul incepe sa stapaneasca formele geometrice si se apuca sa
deseneze obiectele asa cum si le reprezinta, nu asa cum le observa in realitate. Iata de ce
casele tuturor copiilor se aseamana, chiar daca acestia traiesc in locuinte total diferite. Copilul
are propriile sale coduri si, pentru a-i intelege desenele, adultul trebuie sa se acomodeze cu
nivelul lui de intelegere si sa nu incerce sa le compare cu obiectele din realitate.
Copiii se proiecteaza spontan in desenele propriilor case, iar pedopsihiatrii le utilizeaza ca baza
de lucru. Desenul este o marturie a bucuriilor si a suferintelor copilului. Cum este asezata casa
pe hartie, a folosit copilul intreg spatiul acesteia, ce culori a intrebuintat, a apasat prea tare cu
creionul, proportiile sunt realiste? Toate amanuntele spun multe despre copii, caci ei au priceput
totul: casa, ei sunt! Sa fi pierdut noi acest sentiment, aceasta atat de evidenta intuitie?
Adultii isi pun atatea intrebari, ridica atatea bariere psihice, atatea sisteme de protectie, pe cand
copiii dau dovada de o incredibila exactitate in spontaneitatea lor.