Curs 14 ( 10.01.

2014):
-

Domeniul privat ( chestiuni esentiale):

fata de domenialitatea publica este un regim principial de drept comun pe
care se suprapune un regim de drept administrativ, pe care il gasim
descris;
bunurile administratiei aflate in domeniul privat sunt alienabile, insa nu pot
fi vandute liber ( se impun anumite reguli). Astfel gasim la baza regimului
domenialitatii private un regim mixt, principial civil dar cu reguli
administrative.
instanta competenta sa solutioneze un litigiu legat de bunurile proprietate
privata este, dupa caz, instanta de contencios daca in discutie este
exercitiul regimului administrativ, in caz contract, daca vorbim despre
proprietate sau despre regimul civil, va fi competenta instanta de drept
comun.
de ce sunt supuse aceste bunuri unui regim privat si nu unuia
administrativ? Deoarece unele bunuri au nevoie de protectie sporita si
sunt proprietate publica. Altele nu.
In trecut, proprietatea publica era destinata afectatiunii, in timp ce
proprietatea privata era destinata exploatarii economice. Totusi, statul si-a
dat seama ca exploatarea economica nu este rentabila ( este bataie mare
de cap). Astfel, dimensiunea proprietatii private s-a diminuat foarte mult.
Soarta bunului proprietate privata va depinde de pozitia lui fata de
interesul public daca el este util interesului public, il va afecta si acesta
va trece in proprietatea publica, devenind inalienabil. Daca bunul este
inutil in raport cu proprietatea publica, il va vinde, daca are o valoare
economica ( bunul va fi retrimis in circuitul civil). Daca este ostil, periculos
pentru domeniul public, bunul va fi distrus.

Exproprierea:
= este un mod de dobandire a proprietatii publice care se caracterizeaza
prin faptul ca nu se poate face decat pentru cauza de utilitate publica, cu o
dreapta si prealabila despagubire, nu se poate face decat cu controlul unei
instante.
Avem doua legi cu privire la expropriere: legea 33/1994, respectiv legea
255/2010. Prima este lege generala, cea dea doua lege speciala. Se aplica legea
255 atunci cand este vorba despre exproprieri de masa, atunci cand putem sa
vorbim despre culoar de expropriere/coridor de expropiere ( ex: autostrazi). S-a
adoptat noua lege deoarece vechea lege are o procedura mai greoaie. Legea 33
spune urmatoarele:
- in primul rand este o declaratie de utilitate publica, la care se putea face o
contestatie la Curtea de Apel cu recurs la ICCJ. De aici expropriatorul facea
o cerere la tribunal in care sa se dispuna exproprierea. Dupa tot litigiul in
care se faceau expertize ale exproprierii si ale despagubirii se facea
exproprierea. Procesul era lung si anevoios.
- Acum, pe legea 255 exproprierea se face prin act administrativ verificabil
de justitie. Expropierea nu se face doar prin act administrativ, ci prin doua
acte administrative. Pe de-o parte exista decizia de expropriere, iar pe de
alta parte exista decizia de despagubiri. Decizia de expropriere nu poate fi
suspendata de instanta. Actele sunt executorii, se bucura de prezumtia de
legalitate s.a.m.d. Ti se pun banii in cont si ti se ia terenul, iar daca ai
obiectii, te judeci. Legea speciala are marele avantaj ca este mult mai
rapida decat cea veche, insa are multe lipsuri.

Regulile derogatorii de la procedura sunt cele de procedura. Inafara de procedura

toate principiile se aplica asa cum au fost ele strabilite de legea 33.
Efectele exproprierii ( indiferent de lege) sunt aceleasi.
Efectele generale expropierea se produce in totalitate si isi produce in totalitate
efectele.
Efectele speciale/specifice se nasc atunci cand dintr-un motiv anume, oarecare,
utilitatea publica nu se realizeaza.
1. Efectele generale:
a) Avem un drept de proprietate privata care se stinge/ se transfera, dar
schimbandu-i-se regimul juridic.
b) Dezmembramintele se sting.
c) Drepturile reale accesorii ipoteca si celelalte privilegii speciale imobiliare
se stramuta asupra despagubirii.
d) Drepturile personale si acestea se sting.
In echivalent se naste un drept de despagubiri.
Pe legea 33, despagubirea se naste si se stinge asa: avem o decizie
irevocabila de expropiere care este afectata de un termen de 30 de zile.
Hotararea dispune expropierea, insa expropriatorul nu poate sa preia terenul
decat cu placa despagubirilor. In acest moment se naste dreptul de
despagubiri, in 30 de zile el se stinge prin plata, iar in intervalul de timp
ramas, se preia imobilul in posesie.
Pe legea 255, dreptul de despagubire se naste odata cu emiterea actelor
administrative, in speta cu dispozitia de despagubiri. Daca nu o ataci, se
stinge prin plata. Daca nu, te judeci si se va stinge dupa cativa ani cand se va
plati intreaga suma.
2. Efectele speciale:
Se expropriaza bunul, se preia, insa autoritatea nu trece la punerea in aplicare
a utilitatii publice. Efectele produse: daca utilitatea publica este doar
amanata, se prelungeste declaratia de utilitate publica si exista dreptul de
inchiriere al expropiatului. Acesta poate solicita ca pana la realizarea utilitatii
publice statul sa ii inchirieze bunul ca sa-l foloseasca. De asemenea mai exista
dreptul de preemtiune, respectiv dreptul de a solicita retrocedarea. Daca eu
am fost expropriat si utilitatea publica nu a fost realizata exista dreptul de
retrocedare la un acelasi pret pe care l-am dat. Drepturile acestea au acelasi
scop: daca tot nu s-a realizat utilitatea publica, macar sa fie preferat
expropriatul.
Expropierea
->

Nationalizare
a

Rechizitia

Confiscarea

Preemtiunea

Vom justifica ordinea celor 5 concepte: toate cele 4 afara de preemtiune,

caracterul fortat vizeaza chia transferul bunului, nu exista niciun fel de
consimtamant, pe cand la preemtiune fortata este alegerea contractantului ( pot
sa vad, vreau sa vad, dar nu vand la cine vreau optin pretul la 100 de lei, pot
sa-l dau doar Statului, daca nu vreau sa-l vand Statul nu poate sa mi-l ia). In toate
celelalte cazuri Statul poate sa-mi ia bunul cu forta. In cazul preemtiunii, statul
este doar preferat.
Rechizitia, nationalizarea si exproprierea nu au un caracter sanctionator, in timp
ce confiscarea are. Rechizitia, nationalizarea si expropierea se fac in interes
public.

Rechizia difera de nationalizare si expropiere difera prin natura dreptului vizat

este o masura temporata, pentru ca ceea ce se rechizitioneaza este numai
folosinta bunului si merge doar in cazul bunurilor mobile consumtibile.
Diferenta dintre expropiere si nationalizarea o constituie: nationalizarea
reprezinta opusul privatizarii. Astfel, se nationalizeaza bunuri mobile incorporale
actiuni s.a.m.d. In cazul exproprierii, se expropiaza bunuri imobile. In cazul
expropierii, se schimba situatia de fapt, bunul suferind transformari, in cazul
nationalizarii bunul nu sufera nicio transfomare se preia afacerea, doar.
RECAPITULARE:
1) cea mai importanta parte este contenciosul administrativ un subiect/ 2
sunt subiecte de contencios;
2) concenciosul sa stim clasificari, sa stim cam tot. Sa stim bine procedura
prealabila, calitate procesuala, sa stim sa facem diferenta intre obiectele
actului, natura civila/administrativa/ efectele.
3) instanta competenta vine sigur la speta;
4) exista posibilitatea sa ni se ceara sa redactam o actiune conteaza
petitele, reclamantul si paratul;
5) e importanta si suspendarea, mai importanta decat restul;
6) din contractele administrative, conteaza in primul rand materia la nivel
principial, diferente intre contracte, instanta competenta, procedura
prealabila, domeniu public, privat, diferente, instanta competenta
7) expropiere: principii.