GEOPOLITICA

CURS
n conformitate cu definitia lui Denis Touret, geopolitica este stiinta umana, realista, care are ca
obiectiv sa determine, dincolo de aparente, care sunt caracteristicile obiective ale geografiei fizice si
umane care conditioneaza deciziile strategice ale actorilor internationali din viata ideologica, politica si
economica mondiala.
Yves Lacoste: Geopolitica are ca obiect descrierea si explicarea rivalitatilor de putere privind
teritoriile, rivalitatile nationale.
P.O.Sullivan: Geopolitica este o disciplina care studiaza geografia relatiilor dintre detinatorii
puterii, fie ca sunt sefi de state, fie organizatii transnationale.
H.Coutau-Begarie: Geopolitica sau geostrategia nu exista nici ca substanta, nici ca esenta, deoarece
acesti doi termeni nu acopera o realitate; geopolitica si geostrategia nu reprezinta dect o modalitate de
abordare a acesteia. ntr-adevar, este vorba despre o metoda, despre un mod de rationament; nu se poate
deci afirma ca un anume eveniment apartine geopoliticii; n schimb se poate afirma ca un anume
eveniment sau un anume fapt poate fi interpretat n termeni ce tin de geopolitica si geostrategie.
n opinia lui Paul Clavel, geopolitica actioneaza n directia construirii tabloului fortelor prezente pe o
scena data, a celor care decid utilizarea lor si a curentelor sau factorilor care le influenteaza; repereaza
tintele profunde ale actorilor si exploreaza filosofiile sau ideologiile pe care le legitimeaza; arata modul n
care mijloacele fiecaruia sunt aplicate prin geostrategii concepute pentru a se apropia de scopurile fixate,
tinnd cont de reactiile previzibile ale celorlalti protagonisti.
Geopolitica a avut o evolutie care, n mare masura, a fost determinata de nivelul dezvoltarii
cuoasterii n domeniul disciplinelor socio-umane ct si de conceptiile filosofice si politice care au
dominat
la un moment dat lumea stiintifica, academica, politica, diplomatica si nu n ultimul rnd opinia publica.
Prin metodele sale de analiza poate sa dea raspuns la ntrebarea de ce un actor intra n raporturi de
rivalitate ntr-un spatiu geografic si de ce si manifesta dezinteresul pentru altul. Geostrategia va raspunde
ntotdeauna la ntrebarea prin ce mijloace actorul si poate realiza interesul n acel spatiu. Actualmente
sunt folosite o gama larga de strategii, de la cele militare, pna la cele economice, imagologice sau
diplomatice.
Geopolitica poate fi nteleasa n primul rnd ca o realitate, un tip aparte de comportament al
actorilor n mediul international si apoi ca o reprezentare a acelei realitati, care prin operationalizare poate
sa devina si metoda/instrument de analiza a relatiilor internationale. Ea a aparut ca teorie n cmpul
disciplinelor care studiaza raporturile dintre state sub toate formele si aspectele la sfrsitul secolului al
XIX-lea si nceputul secolului XX.
Ca fenomen obiectiv n cmpul relatiilor internationale, geopolitica s-a manifestat, cel putin de
cnd un stat (un actor al relatiilor internationale), n evolutia umanitatii, a avut forta si capacitatea de a-si
impune suveranitatea sau controlul si n alt spatiu dect cel pe care s-a constituit ca entitate politica de
sine
statatoare.
E important de retinut ca nu exista o unitate de opinii n ceea ce priveste locul geopoliticii n cadrul
sistemului stiintelor. Cei mai multi cercetatori studiaza geopolitica n cadrul stiintei geografice, altii al
celei politice si n special al relatiilor internationale. n ultima vreme, tot mai multi cercetatori nclina spre
a-i decreta autonomia stiintifica, geopolitica afirmndu-si statutul de disciplina de sine statatoare.

Ratiunile evolutiei geopoliticii pna la nivelul unei discipline bine conturate, sunt clare, ele
explicndu-se n primul rnd prin necesitatea umplerii vidului creat de imposibilitatea stiintelor existente
de a explica si solutiona anumite probleme cu care ne confruntam n prezent. n primele stadii ale
dezvoltarii sale, o disciplina noua nu este dect un agregat de specialitati ivit din alte discipline. Astfel,
geopolitica nceputului de secol XX, regrupa cercetarile din aceeasi familie si care nu mai faceau obiectul
strict al disciplinelor lor initiale. Aceasta forma de evolutie nu reprezinta un caz singular, stiinte precum
economia, sociologia, antropologia, strabatnd aceleasi stadii n primii lor ani, pentru ca n evolutia
oricarei stiinte exista un moment de interdisciplinaritate , traditia profesionala aparnd mult mai trziu. n
multe cazuri, numele noii stiinte reuneste, inspirat n cazul geopoliticii, originea si principalele stiinte care
s-au juxtapus. n definirea actuala a geopoliticii, deseori se confunda recombinarea cu sinteza. O
recombinare este un amestec de fragmente de discipline, n timp ce sinteza aduce o noua interpretare. Cu
toate acestea, fara o cunoastere profunda a realitatilor geografice, economice si sociale, fenomenul politic,
chiar privit ntr-o desfasurare spatiala, nu face dect obiectul unei geopolitici desuete, nicidecum a unei
discipline bazate pe metode si principii stiintifice.
Geopolitica ar fi, asadar, o disciplina stiintifica apartinnd domeniului stiintelor social-politice,
care asigura prin intermediul factorului geografic, n mod constant prezent, ca oportunitate si ca element
de conditionare, ca factor de putere, dar si posibila vulnerabilitate, ca suport dar si n context general n
care se desfasoara actiunea, legatura cu stiintele pamntului, ntr-un mod deosebit cu geografia.
Explicarea raporturilor n care se gaseste geopolitica, att cu geografia politica, implicit cu
geografia, ct si cu geoistoria, geoeconomia si geostrategia, reprezinta un demers obligatoriu, n stabilirea
unei pozitii clare a disciplinei studiate n sistemul stiintelor. Precizarea acestor raporturi poate aduce
clarificari asupra obiectului de studiu specific. Daca geografia politica ramne un domeniu al stiintei
geografice, geopolitica transgreseaza limitele unei subordonari stiintifice clare, pentru a se constitui ntr-o
disciplina stiintifica de sine statatoare, pastrnd o puternica legatura cu geografia politica.
Practic, geopolitica nu se desprinde de geografia politica printr-o ruptura brutala, ea folosinf materialul
faptic riguros ordonat n cadrul abordarii geografice, pentru fundamentarea propriei constructii stiintifice.
Cuvntul cheie al raporturilor care se stabilesc ntre geografia politica si geopolitica este
complementaritatea, ambele servindu-si informatii definitorii cercetarii stiintifice. Adesea, o falsa
problema si face loc n dezbaterile publice si mai ales universitare, respectiv suprapunerea obiectului de
studiu care ar conduce la identificarea unuia si aceluiasi domeniu de cercetare sub doua denumiri diferite,
geografie politica si geopolitica. Alimentarea acestei false opinii apartine perioadei de formare a celor
doua domenii, cnd radacina comuna geografica inspira suprapuneri, si din cel al perioadei
contemporane,
cnd articolele jurnalistice si discursurile politice, nedocumentate, folosesc fara discernamnt termenii si
contextele n care sunt plasati. Geografia politica, la fel ca si alte ramuri ale geografiei umane, precum
geografie economica, sociala, medicala, vizeaza caracterele geografice ale uneia dintre activitatile umane.
n cazul nostru este vorba despre activitatea politica raportata la mediul geografic, folosind modalitatile si
mijloacele specifice geografiei.
Geopolitica-formata la ntretaierea geografiei, istoriei, stiintelor politice si stiintei relatiilor
internationale- a introdus n definirea propriului obiect de studiu, o serii de caracteristici metodologice
proprii.
Schimbarile din relatiile internationale au avut un impact deosebit asupra teoriilor care
ambitionau sa explice lumea si istoria. Personalitati precum Jean Bodin sau Las Casas au studiat mediul
geografic si influenta acestuia n activitatea politica, mai ales asupra formelor statului si guvernarii

societatii. Jean Bodin considera ca mediul geografic exercita o dictatura dela care omenirea nu se poate
sustrage. Natura impune fiziologia, starea de spirit si organizarea sociala a diferitelor populatii,
determinnd institutiile cele mai convenabile. Impactul mediului nconjurator si al geografiei asupra
mentalitatii ce guverneaza fiinta umana a existat nca din timpurile s-a angajat la rndul sau n viata
politica.
Geograful german Friederich Ratzel (1844-1904) este considerat a fi ntemeietorul geopoliticii, desi el a
utilizat conceptul de geografie politica, n titlul lucrarii omonime, publicata n 1897, n care vorbeste
(printre altele) despre spatiul vital, stat ca organism biologic si despre hotarele naturale ale statului. A
fost scoasa n evidenta si criticata ndeosebi, urmatoarea apreciere a lui Ratzel, care ar denota functia
politico-ideologica a conceptiei sale:
Cu ct se ntreprind mai multe actiuni ndreptate spre exterior, cu att se reduc frictiunile interne.
Spatiul nou n care un popor prinde radacini este ca un izvor din care se remprospateaza sentimentul
national.
Cel care foloseste pentru prima data termenul de geopolitica (mai nti, ntr-o conferinta din
1899, apoi n 1900, ntr-un volum intitulat Geografia Suediei) este suedezul Rudof Kjellen , jurist si om
politic, conceptia sa, puternic inspirata de opera lui Ratzel, fiind pe larg prezentata n cartea- Statul ca
forma de viata (1917), n care sustine ca geopolitica este stiinta despre stat ca o creatie spatiala, ca un
organism geografic.
Geopolitica va cunoaste o dezvoltare deosebita n Germania interbelica, datorita lui Karl
Haushofer, geograf, ofiter de cariera, primul profesor de geopolitica si ntemeietorul celei dinti reviste n
domeniu- Revista de Geopolitica. Opera sa reprezentativa- Granitele n determinarea lor geografica si
politica (1921), precum si alte studii ale scolii create de el, vor fi speculate de catre Adolf Hitler, pentru
a-si justifica expansiunea teritoriala sub pretextul neconcordantei care ar fi existat ntre granitele politice
ale Germaniei si spatiul necesar populatiei din interiorul acestor granite.
n lumea anglo-saxona, geografia politica dobndeste o larga recunoastere prin lucrarile lui Alfred
Mahan, amiral al flotei SUA si ale lui Halford Mackinder, geograf si om politic englez. Preocuparile lui
Alfred Mahan au vizat crearea unui spatiu de securitate pentru SUA. Recomandarile sale s-au ndreptat cu
prioritate spre ntarirea fortelor maritime si asigurarea unor baze navale suficient de avansate pentru a
proteja eficient interesele americane.
n Anglia, Halforf Mackinder a schitat un tablou al principalelor forte politice internationale, n functie de
configuratia geografica si de pozitia pe glob a diferitelor tari. Mackinder a devenit celebru prin teoria sa
despre pivotul geografic al istoriei, reprezentat de regiunea continentala (centrala) a Eurasiei, al carei
control ar fi deschis calea catre dominarea ntregului mapamond. Aparator al intereselor Angliei,
Mackinder a elaborat un model menit sa realizeze un echilibru ntre puterile continentale si cele maritime,
model care favoriza dominatia mondiala a imperiului britanic. Ideile formulate de Mackinder au
influentat
puternic gndirea oamenilor politici din vremea lui si continua sa aiba ecouri si azi.
n argumentarile lor, Mahan si Mackinder au facut apel la elemente de geografie politica, fara a
utiliza nsa termenul de geopolitica. Totusi, conform terminologiei de azi, tezele lor apartin sferei
geopoliticii, iar recomandarile menite sa ntareasca pozitiile de mari puteri ale SUA si Angliei reprezentau
proiecte geostrategice.
Toate scolile de geopolitica si toti autorii importanti au relevat, ntr-un fel sau altul, semnificatia
geopolitica majora a Eurasiei, care si pastreaza importanta si n zilele noastre. Tocmai de aceea,
Zbigniew

Brzezinski, geopolitician american de mare autoritate, revine asupra temei, ntr-un context nou, n
lucrarea
Marea tabla de sah. Suprematia americana si imperativele sale geostrategice.
Scoala franceza, care la nceput a marginalizat obiectul geopoliticii, considernd-o doar o stiinta a
germanilor pentru germani, va contribui ulterior prin numeroase studii si lucrari la stabilirea unui statut
stiintific pentru aceasta disciplina.
Michel Foucher, geopoliticianul frontierei, considera geopolitica o metoda globala de analiza a unor
situatii socio-politice concrete privite dupa modul n care sunt localizate si dupa reprezentarile obisnuite
pe care le descriu.
Christian Daudel, unul dintre teoreticienii de marca ai noului val al geopoliticii franceze, opernd
modificari n cadrul structurii obiectului de studiu, considera geopolitica un sistem de cunostinte ce-si
propune sa realizeze o noua sinteza a istoriei, a spatiului teritorial, a resurselor morale si fizice ale unei
comunitati , care se situeaza astfel n ierarhia puterilor, n locul asigurat de meritele sale.
n ceea ce priveste scoala geopolitica romneasca, Ion Conea este unul dintre numele cele mai
reprezentative ale ei. Geograf, Conea are viziuni asemanatoare lui Kjellen despre notiunea de vecinatate,
plasnd obiectul de studiu al geopoliticii n domeniul relatiilor internationale. Preocuparile sale au fost
legate de studiul jocului politic dintre state (un fel de stiinta a relatiilor). El considera geopolitica
reprezentnd stiinta mediului planetar. n viziunea lui Conea, daca tarile vecine au o populatie mult prea
mare, ele vor tinde sa ocupe spatiile libere din teritoriul vecin lor, adica va avea loc colonizarea externa.
Ion Conea credea ca n Romnia de dupa 1918, Transilvania ndeplineste rolul unei piese de centru vital,
acel mittelpunkt de care vorbea Ratzel, de unde pornesc pulsarii unei tari. Daca Transilvania reprezinta
inima, acel smbure de care o tara nu poate fi despartita, Carpatii sunt coloana vertebrala a pamntului si
poporului romn.
Vintila Mihailescu vorbeste la rndul sau, despre existenta a doua axe de polarizare a neamului
romnesc: Dunarea si Carpatii, adica au existat aceste doua sensuri de circulatie ale poporului romn, spre
si dinspre Dunare. Acelasi Vintila Mihailescu identifica doua functii geopolitice ale Muntilor Carpati: de
aparare n caz de ofensiva si de armonizare a intereselor divergente care se ntlnesc n aceasta zona. n
opinia lui Ion Conea, Carpatii sunt cei care au jucat un rol important n istoria poporului romn si mai ales
n evolutia acestuia. Si Ion Conea si Vintila Mihailescu aveau o viziune mai curnd defensiva, dect
ofensiva, n ceea ce priveste statul romn. E o diferentiere importanta ntre autorii din scoala romna de
geopolitica si cei din scoala germana sau anglo-saxona. n fapt, istoria romnilor demonstreaza ca nu
suntem un popor de cuceritori, luptnd doar pentru pastrarea suveranitatii si integritatii noastre. Marele
istoric Gheorghe I.Bratianu afirma n acest sens: Noi traim la o raspntie de drumuri, de culturi si din
nefericire, la o raspntie de navaliri si imperialisme.
Ion Conea observa ca pe teritoriul Romniei se ntlnesc doua importante testamente din directii
opuse: cel al lui Petru cel Mare (care afirma ca eu nu caut pamnt, ci apa) si cel al lui Friedrich Liszt
(autorul care indica directia de expansiune pentru Germania: pe cursul Dunarii). Acest aspect, l
determina
pe Ion Conea sa considere ca pentru Romnia, posibilitatea de a reduce presiunea dela granitele sale este
minima si sa afirme ca datoria unui astfel de stat este sa fie permanent pregatit la ceea ce se ntmpla n
jurul sau, pentru a nu ramne privind nauc la o lume n care trebuie sa traiasca, dar fara sa aiba o
nsarcinare si o raspundere demne de ceea ce el ar fi putut sa reprezinte.
Romnia are iesire la mare si mai mult dect att, este o tara carpato-danubiano-pontica, fapt
pentru care a reprezentat secole de-a rndul subiect pentru tendintele expansioniste ale statelor din jur.

Sociolog ca pregatire, Anton Golopentia a analizat geopolitica, prin prisma aspectelor socio-politice. Era
preocupat de dinamica situatiei internationale, de rapida schimbare de conjuncturi, care e necesar a fi
cunoscute din timp de catre toate statele. Pentru Golopentia, obiectul geopoliticii l reprezinta potentialul
statelor, respectiv rezultanta tuturor nsusirilor acestora. (teritoriu, populatie, economie, structura sociala,
forma de guvernamnt, mediul politic). Golopentia credea ca cercetarea geopolitica trebuia sa fie
concomitent geografica, demografica, economica, sociala, culturala si politica. Aceasta cercetare este
informativa, nu este o analiza teoretica, ci, ncearca sa surprinda situatia dintr-o tara la un moment dat.
Asemenea buletinelor meteorologice care sunt publicate n fiecare zi si care ne arata situatia probabila, tot
asa ar trebui publicate si cercetarile geopolitice. Specialistii n relatii publice vor deveni un gen de
meteorologi politici, deoarece schimbarile din mediul politic trebuie cunoscute si ntelese pentru a le
putea
valorifica ulterior. Meritul lui Anton Golopentia e acela de a fi surprins valoarea cercetarilor geopolitice
nca dela jumatatea secolului , cercetari care astazi sunt realizate n mod obisnuit.
Alexandru Radulescu analizeaza rolul Dunarii n existenta statului romn. El distinge trei astfel de
roluri: de polarizare politica (aspect observat si de Vintila Mihailescu), de hotar natural si de artera de
navigatie. Libera circulatie pe Dunare a fost si un deziderat pentru care statele europene ne-au sustinut n
recuperarea teritoriilor luate de turci. Ei aveau nevoie ca navigatia sa fie libera n aceasta zona, Romnia
jucnd un rol de echilibru ntre marile puteri, unul de santinela europeana.
Nicolae Titulescu accentua importanta strmtorilor Bosfor si Dardanele pentru Romnia:
strmtorile sunt inima Turciei, dar sunt si plamnii Romniei. Titulescu vorbea despre importanta
Dunarii, care prin construirea canalului Rin-Main-Dunare a legat acest fluviu de Marea Nordului, dupa ce
era deja natural legat de Marea Neagra si de aici cu Oceanul Planetar.
Simion Mehedinti afirma ca orice om politic romn trebuie sa aiba o tripla ngrijorare: a muntilor,
a Dunarii si a Marii Negre. Iar cine nu va tine cont de aceste elemente, si va expune tara la primejdii.
Parafrazndu-l pe Mackinder, Gheorghe I.Bratianu afirma: Cine are Crimeea poate stapni Marea
Neagra- unica afirmatie facuta de vreun autor romn, viznd intentia de amplificare a controlului statului
romn n aceasta zona.
Desi apartine Europei Centrale sub aspect geografic, din punct de vedere geopolitic, Romnia a fost
plasata n Europa de Est. n contextul schimbarilor din Europa. Romnia devine tot mai strns legata de
spatiul balcano-dunareano-pontic. Si aceasta deoarece, stapnit sau numai controlat, timp de mai bine de
doua milenii, de o mare putere- fie aceasta Imperiul Roman sau cel Bizantin, Imperiul Otoman, Imperiu
Rus (mai apoi URSS), sau Imperiul Austro-Ungar-spatiul balcano-dunareano-pontic este pe cale de a juca
el nsusi un rol important n economia si politica europeana si, respectiv, mondiala.
Geopolitica Romniei apartine de geopolitica Europei unite, aspect care decurge n mod inevitabil din
nsasi situatia geopolitica a tarii noastre.

DIFERITE CONCEPTE ALE GEOPOLITICII:

Geografia politic, ntemeiat de Friedrich Ratzel la sfritul secolului trecut (autorul german
public lucrarea sa fundamental, Politische Geographie, n 1897), studiaz relaia dintre procesele
politice i mediul geografic (V. Bodocan, Geografie politic, pag. 9), condiiile geografice ale
constituirii, dezvoltrii i activitii statelor, potrivit Dicionarului de sociologie (coordonatori Ctlin
Zamfir i Lazr Vlsceanu). Concentrndu-i demersul de cercetare pe relaia dintre formele de
organizare social i politic, pe de o parte, i mediul geografic, pe de alta, geografia politic ncearc s
rspund la ntrebarea: exist o legtur ntre formele politice i mediul natural i dac da, care ar fi
aceasta? La prima parte a ntrebrii rspunsul este, fr ezitare, afirmativ. n viziunea lui Friedrich Ratzel,
statul e tratat ca un organism ale crui particulariti depind n parte de nsuirile poporului, n parte de
cele ale pmntului, rolul determinant revenind acestora din urm. ntre aceste particulariti, cele mai
importante sunt ntinderea, aezarea, felul i relieful pmntului, vegetaia i apele etc. Deducem de aici
deosebirea cardinal dintre geografia politic i geografie. Prima urmrete s surprind micarea, o
anume evoluie, dinamica propriu zis a corelaiei menionate, n timp ce geografia descrie mai mult
condiiile naturale ale mediului fizic. Mai puin clar apare deosebirea dintre geografie politic i
geopolitic. De ce este mai anevoioas trasarea acestei demarcaii? Pentru c, aa cum am artat, un prim
sens, de nceput, al geopoliticii coincide cu cel de geografie politic. n acest context, nu putem s nu
menionm c ntemeietorul geografiei politice, Friedrich Ratzel, este ndeobte considerat i
ntemeietorul de fapt al geopoliticii, n sensul c el a formulat unele noiuni care l-au influenat pe Kjellen
i care au fost preluate de ctre geopolitica german n perioada interbelic.
Anton Golopenia remarca i un viciu metodologic n demersurile privitoare la stabilirea
obiectului specific al geopoliticii, n sensul c ncercrile de definire n-au pornit de la faptul preocuprii
zise geopolitice. Ci, dimpotriv, de la definiii i tiine existente cu care credeau c trebuie s le pun de
acord (nsemnare cu privire la definirea preocuprii geopolitice, vol. Geopolitica, pag. 113). De
aceea, centrul de greutate a czut pe construirea definiiilor i nu pe delimitarea obiectului de studiu
specific al acestei discipline.
Geograful romn cu cele mai sistematice preocupri de geopolitic, Ion Conea, citeaz poziia
autorilor germani Hennig-Korholtz n aceast privin: S fie bine stabilit c geopolitica i geografia
politic nu e unul i acelai lucru, dei aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia
politic se ocup cu aspectul i mprirea politic a statelor ntr-un 9 moment dat aadar cu o

permanen pe ct vreme geopolitica se ocup cu micrile din procesul

de devenire a statelor, micri care duc la transformarea, nlocuirea sau
deplasarea strilor celor n fiin la un moment dat cu acestea i cu
rezultatele lor. Geografia politic d instantanee, imagini ale unei stri de
moment, la fel cu clieele fotografice; geopolitica, dimpotriv, ne prezint ca
i un film, fore i puteri n desfurare (Einfurhung in die Geopolitik, n I.
Conea, Geopolitica. O tiin nou, vol. Geopolitica, pag.72). Am

reprodus pe larg aceast apreciere, ntruct ea este ilustrativ pentru

discuia de fa.
Atunci cnd obiectul unei discipline nu apare clar conturat, se stabilesc
tot felul de distincii, de-a dreptul bizare. Cum este i aceasta, pe care Ion
Conea o contest pe bun dreptate, deoarece se proiecteaz, arbitrar,
asupra geografiei politice un statism pe care aceasta nu-l are. Explicaia pe
care o gsete geograful romn este c aceti autori - i noi putem spune,
prin extrapolare, c mai toate poziiile de acest gen - au nevoie de un obiect
de cercetare pentru geopolitic i, ntruct nu-l gsesc, apeleaz la un furt
de bunuri i rpesc geografiei politice elementul ei dinamic. n plus, au
existat reineri privitoare la folosirea termenului de geopolitic dat fiind
asocierea disciplinei cu practicile expansioniste ale nazismului german.
Uniunea Internaional de Geografie a interzis chiar dezbaterea sub egida sa
a problemelor de geopolitic pn n 1964.
Firesc, n toat aceast perioad s-a folosit termenul de geografie
politic. Interesant este c, i dup ncheierea rzboiului rece, reticena fa
de folosirea termenului de geopolitic persist, muli autori prefernd s
opereze cu noiunea de geografie politic. De pild, n Dicionarul de
Sociologie, citat anterior, exist termenul de geografie politic i numai n
explicaiile date n interiorul su se vorbete de geopolitic. Este cu att mai
semnificativ aceast reinere, cu ct ea se manifest ntr-un context de
reviriment al geopoliticii, reviriment generat de prbuirea fostului sistem
socialist, de dezagregarea Uniunii Sovietice, de redefinirea sferelor de
influen care urmeaz unor prefaceri de o asemenea anvergur.
Geostrategia are un sens mai restrns i desemneaz valoarea
deosebit a unui loc, a unei ntinderi cu deosebire n plan militar. De fapt,
geostrategia nseamn gndirea n termeni spaiali a faptului militar, a
preocuprii de a identifica poziii avantajoase din punct de vedere strategic.
Astzi termenul a cptat i un neles mai larg, el fiind folosit n legtur cu
puncte, zone, ntinderi care nu au neaprat o semnificaie pentru domeniul
militar, ci i pentru cel comercial, al potenialului de control al diferitelor
regiuni.
COORDONATE DE SITUARE: O analiza geopolitica poate fi locala, regionala, continentala sau
intercontinentala. Evenimentul n sine nu explica nimic. El constituie mai curnd un revelator si un
catalizator al dinamicii pe termen lung. Rolul geopoliticianului consta n plasarea evenimentului n timp,
sprijinundu-se pe repere de situare.
DISPOZITIV: Este un concept central al metodei geopolitice. Obiectivul sau este de a da seama despre
modul de organizare si de ierarhizare al prioritatilor si obiectivelor fixate de catre o tara n
comportamentul sau si situarile sale geopolitice. n acest sens, un dispozitiv este o retea organizata si
ierarhizata de obiective care pot fi diferentiate, urmnd sa raspunda unei ratiuni de ambitii sau unei ratiuni
de contraamenintari- al caror tel est de a se mpotrivi ambitiilor altora. Privita n perspectiva scurgerii
timpului, alaturarea dispozitivelor succesive elaborate de o tara formeaza un proces. Dispozitivele
geopolitice sunt susceptibile de a se reface intern. O refacere poate fi definita prin schimbari de aliante
diplomatice n scopul urmaririi unui scop constant. Un dispozitiv geopolitic este ilustrat n principal de un
dispozitiv diplomatic, completat de un dispozitiv militar si un dispozitiv ce reuneste mijloace secrete de

actiune si de constrngere.
Dispozitivele concretizeaza obiectivele geopolitice. Ele sunt de doua categorii: defensive si
ofensive, sau combina cei doi factori, cele doua tipuri de motivatie.
DRUM: Rutele terestre, maritime si ntr-o mai mica masura, cele aeriene formeaza sistemul nervos al
geopoliticii. Drumul, loc de circulatie al bogatiilor si al armatelor, marcheaza istoria societatilor. Nascut
din asocierea unor determinari geografice- pas, vale, strmtoare, fluviu si al activitatii umane- comert,
razboi, agricultura, drumul este un factor deopotriva antrenat si de antrenare al istoriei geopolitice.
ENCLAVARE: Situatia geografica de enclavare a unui stat este definita prin absenta unei fatade
maritime. Aceasta situatie constituie un handicap geopolitic aflat la originea unei ambitii de dezenclavare
a teritoriului. Numeroase state au n istoria lor geopolitica razboaie purtate pentru cstigarea unui acces la
mare Continuarea dezenclavarii cunoaste o dinamica geopolitica actuala, pe care regruparile regionale nu
ajung obligatoriu sa o atenueze. Printr-un fenomen de reciprocitate, statele al caror acces la o fatada
maritima este blocat de un vecin, tind sa constituie o reprezentare a acestui vecin ca debuseu ce poate fi
vasalizat.
FLUVIALITATE: Fluvialitatea ocupa mai multe functiuni geopolitice. Prima ei functiune geopolitica
este aceea de frontiera, de delimitare ntre tari. n aceasta situatie, stapnirea si a celuilalt mal poate fi o
miza geopolitica majora. O a doua functie geopolitica a fluviului priveste controlul izvoarelor, exercitat ca
factor de putere. Daca izvoarele fluviilor strnesc ambitii de stapnire, cu att mai mari sunt ele pentru
bazinele fluviale. Din acest punct de vedere, geopoliticienii germani au opus adesea teoria fluviului
conceput ca frontiera, pe care o socoteau romana si franceza, conceptiei germanice a statului fluvial. Un
element important din punct de vedere geopolitic al fluviilor este gura de varsare, centru de bogatie,
centru
de jonctiune cu marea. Lupta pentru controlul fluviului este frecventa si poate chiar da nastere unei tari.
Fluviul este, totodata si un vector de penetratie. El reprezinta un atu geopolitic important pentru tarile
enclavate, care nu au nici o alta posibilitate de a dobndi acces la mare. n afara de aceasta functiune de
deschidere teritoriala catre mare, fluviul poate fi vizat pentru sine nsusi, datorita capacitatilor sale
hidraulice. Sursa de conflict, fluviul poate fi si sursa de cooperare n cazul unor mari baraje. Fluviul privit
ca o cale navigabila poate da nastere la statute de drept international. n perioada contemporana,
conceptul
de fluvialitate nu si-a pierdut relevanta geopolitica. El este repus n valoare de noile reprezentari
geopolitice ale constructiei europene. O noua geografie a Europei, urmnd ratiuni fluviale si nu numai
statale, tinde sa fie promovata de unii geografi. Se vorbeste astfel de o dorsala europeana sau de
megalopolisul articulat n jurul axei renane, care ar putea constitui plamnul financiar si directional al
Europei si ar deschide spatiul sau Europei Centrale si Balcanice datorita Canalului Rin-Dunare.
Alaturi de axa renana, trebuie luate n considerare axele secundare, precum Sena, Rhonul, Elba.
Axa Sena-Rhon este axa majora de dezvoltare a Frantei; ea leaga deschiderea oceanica cu cea
mediteraneana a Europei. Axa Elbei si-a regasit, de asemenea, dupa 1990 vocatia naturala, ca urmare a
prabusirii blocului socialist. Hamburgul a redevenit locul de desfacere al marfutrilor Europei Centrale.
Rentoarcerea la Berlin a capitalei Germaniei reunificate, reconstructia celor cinci noi landuri,
reconstructia triunghiului austro-ungar Praga-Viena-Budapesta asigura renasterea Europei Centrale n
jurul axei Elbei si a Dunarii.
ntr-un sens general, este posibil ca, n viitor, dimensiunea purtatoare de relatii a fluvialitatii sa
continue sa creasca n detrimentul dimensiunii frontaliere. Interstatal, inserndu-se n ratiuni adesea mai
mult regionale dect nationale, fluviul devine un factor geopolitic important prin intermediul

regionalizarii.
FRONTIERA: Joaca un rol central n geopolitica, n masura n care participa la definirea statelor.
Fiecare stat se nscrie ntr-un teritoriu , n jurul unei capitale care ocupa n general un loc central n
organizarea spatiului pe care l circumscrie printr-o frontiera, conditie a existentei si securitatii sale.
Frontiera terestra este o zona de contact cu un alt stat. Michel Foucher numeste dyada tronsonul de
frontiera ce separa sau uneste doua state; n bilantul geopolitic al unui stat trebuie analizate diferitele
dyade si mai ales, cele care genereaza stari de conflict.
Se obisnuieste sa se sublinieze ca prima notiune de frontiera tangibila apare n Europa la frontiera
Imperiului roman. Dincolo de Rin si de Dunare se afla lumea barbarilor. Mai mult dect o demarcatie
intangibila si clar definita, tocmai n aceasta epoca este remarcabil caracterul de sacralitate al frontierei.
Constructia statelor moderne va reusi ca, prin laicizare, sa consfinteasca si mai mult conceptul de
frontiera. O data cu dezvoltarea cartografiei n timpul Renasterii se afirma sentimentul national ce se
precizeaza o data cu posibilitatea de a urmari pe harta frontierele trasate.
La nceput fragile si fluctuante, frontierele se precizeaza n masura n care identitatea nationala se
ntareste. Tratatul dela Campoformio din 1797, dintre Franta si Austria, defineste pentru prima oara
granitele statului ntr-un mod minutios, confirmnd ideea unei frontiere trasate.
Confruntarea dintre nationalismul francez si cel german, la sfrsitul secolului al XIX-lea, va
consfinti si mai mult ideea de linie de frontiera. Din acea perioada, frontiera nu mai apare doar ca o
frontiera naturala ce urmeaza relieful, ci si ca rezultat al unei pacificari- mai mult sau mai putin reusite n
timp- pe o linie de front ntre doua popoare, Ratzel considera ca razboiul consta n a plimba frontiera pe
teritoriul altcuiva. Prin nfruntare, doua dinamici opuse de cucerire sfrsesc prin a se stabiliza n lungul
unei linii de front, pe care compromisul si pacea sfrsesc prin a o transforma n frontiera.
Un al treilea tip de frontiera este cel al frontierelor lasate mostenire de un colonizator. Acest tip de
frontiera nu ntruneste n mod necesar consensul populatiilor pe care le delimiteaza. Asemenea linii de
separare, adesea artificiale, au fost trasate fie de diplomati ai unor puteri aflate departe, asa cum este cazul
n Orientul Mijlociu, fie mostenesc limitele administrative ale districtelor coloniale, precum n Africa.
Fosta Africa franceza ofera, din acest punct de vedere, un caz interesant, ntruct frontierele
administrative
ale colonizarii devenite frontiere de drept international la dobndirea independentei sunt produsul
rivalitatii dintre administrari militare rivale- armata coloniala mpotriva marinei. Pericolul acestui tip de
situatie geopolitica vine de la faptul ca frontiera nu este perceputa drept una naturala, nu pentru motive
topologice, ci din ratiuni identitare. Daca o frontiera statala nu coincide cu o arie etno-culturala- etnie,
natiune, religie si astfel o separa, ea poate face obiectul unei contestari. Argumentele istorice- un stat care
n trecut a fost dincolo de frontierele sale actuale- ca si argumente identitare- iredentism, separatism, pot
face din frontiera o miza importanta de contestare.
HARTA: Prin capacitatea sa de concentrare a datelor si de sinteza a informatiilor, harta este instrumentul
inevitabil al geopoliticii. Hartile geopolitice se doresc a fi demonstrative. Dar atunci cnd geopolitica iese
din neutralitatea sa explicativa, hartile devin subiective, chiar imperative. ntre cautarea unei obiectivitati
proprii unui discurs n stiintele umane si afirmarea unor ambitii politice de resentiment si teama, statutul
hartii ar putea ridica cele mai multe probleme.
Harta nscrie n continutul ei att obsesiile, ct si temerile unei grupari politice, adeseori exagernd
realitatea faptica. Ea este expresia fantasmelor geopolitice dar, n acelasi timp, ramne singurul
instrument
ce poate fi vizualizat de catre cercetatorul din sfera geopoliticii. Harta devine ea nsasi un simptom care

face trimitere la toate logicile de expansiune sau de aparare teritoriala. n acest caz de figurare, punctele
tari ale cartografiei constau n trasarea frontierelor si n localizarea minoritatilor. Acolo, frontierele sunt
proslavite, privite cu exaltare, ca o ultima expresie a dorintei nationale. Singuratatea si importanta
minoritatilor etnico-religioase sunt adesea minimalizate n reprezentarea lor sau, dimpotriva, amplificate,
cnd este vorba de a justifica o reprimare. n acest sens, harta este n geopolitica ceea ce visul poate fi
pentru psihanaliza: o cale excelenta pentru a patrunde n adncul intentiilor unui factor de decizie politica.
Harta este deopotriva un instrument de studiere a situatiilor geopolitice si un revelator al intentiilor
geopolitice. Prin concentrarea schematizata a ambitiilor sau amenintarilor ea devine o protectie mai mult
sau mai putin clara a obiectivelor- recunoscute sau mascate- ale actorilor geopolitici. Cartografia poate
servi drept propaganda si n acest caz sa depaseasca ambiguitatea n mod voluntar. Ea devine n acest
moment expresia unei intentii si se dovedeste atunci a fi foarte utila n ntelegerea pozitionarii geopolitice.
Statutul hartii este condamnat la a se desfasura ntre acela al unui instrument de cunoastere si acela al
unui
mijloc de propaganda mai mult sau mai putin explicit. Progresele recente datorate tehnicilor moderne si
informaticii nu modifica problema fundamentala a cartografiei, care este aceea a intentiei, a ceea ce se
doreste. ntrebarea care se pune: hartile sunt elaborate cu un scop pedagogic sau politic? n ceea ce-l
priveste, pentru a ntelege mai bine dispozitivele politice, geopoliticanul este dator sa tinda la maximum
spre prima optiune, servindu-se de a doua, de hartile ideologice.
IMPERIALISM: Se refera la constructia politico-teritoriala care-si afla originile n expansiunea
sustinuta de catre un stat dat la o epoca data, si numai definitia de natura economica data de autorii
marxisti, nu poate explica tipul de comportament geopolitic al tarilor capitaliste aflate ntr-un stadiu dat al
dezvoltarii lor economice.
E vorba de o constructie teritoriala dominanta care se supune numai logicii expansiunii teritoriale,
netinnd seama de popoarele ce locuiesc n teritoriile respective. El se manifesta prin agregarea si
anexarea teritoriilor pornind din statul considerat centrul imperiului. O administratie adesea
descentralizata, dar ntotdeauna aflata n serviciul centrului imperial, este nsarcinata sa organizeze
supunerea politica si exploatarea economica a teritoriilor cucerite.
n termeni geografici, imperiul raspunde adesea unei viziuni continentaliste. Postulatul unitatii
unui continent sau a unui subcontinent, credinta n omogenitatea necesara si n forta politica care ar fi
rezultatul unitatii sale spatiale au fost n trecut si continua sa fie fundamentul unor numeroase viziuni
imperialiste.
De-a lungul ntregii istorii, imperiile s-au succedat, ultimele care dispuneau de o unitate teritoriala
construita si mai mult sau mai putin continua, disparnd n ultimele decenii ale secolului al XX-lea.
Secolul XX va fi cunoscut ca secolul disparitiei imperiilor. Anii 1990 au vazut prabusindu-se o
constructie imperiala de un tip diferit, caci era vorba despre o structura ideologica care se nscria n
recompunerea unui imperiu nfrnt, Imperiul rus. nsa n cazul acestui imperiu, ideologia se conjugase cu
datele geopoliticii rusesti.
Un imperialism nu l exclude neaparat pe un altul, ci l poate sateliza, cele doua continund sa se
dezvolte n paralel. Ca exemplu, se poate cita cazul imperialismelor portughez si englez sau, si mai bine,
al celor din Austro-Ungaria si Germania.
n zorii secolului al XXI-lea nu mai exista imperii n sensul clasic, adica ghidate n constructia lor de
principiul teritorialitatii. nseamna nsa ca toate vocatiile sau ambitiile teritoriale s-au stins? Noul
imperialism nu a devenit oare virtual si ilicit, conjugnd dominatia indirecta cu o nscriere teritoriala

limitata- baze militare, control politic al spatiilor politice? Trebuie astfel sa se vorbeasca despre imperiu
n
legatura cu superputerea americana? n masura n care SUA dispun de o capacitate de proiectie si de
influenta mondiala, cum atesta puterea lor n cadrul ONU si pot sa se sprijine pe un model cultural
dominant, se vorbeste adesea despre unipolaritatea lumii si despre hegemonia americana.
Imperialismele pot genera stari conflictuale, iar istoria ne arata ca distrugerea imperiilor nu s-a
produs niciodata fara existenta unor conflicte majore. Imperiul este un izvor fundamental de stari
conflictuale pentru ca prin natura sa este expansiv si hegemonic. Spre deosebire de statele-natiune,
stabilizate teritorial si prin echilibrul geopolitic al fortelor, constructiile imperiale apeleaza adesea la caile
puterii si ale razboiului. Fata de un stat-natiune, care doreste sa nscrie un popor ntr-un teritoriu, imperiul
tinde sa introduca n mod autoritar un regim comunitar total. n jurul unui centru, imperiul creeaza o
logica de vasalitate a comunitatilor aflate n competitie. Numerosi analisti au aratat coabitarea sistematica
a ratiunilor de tip imperial cu cele tribale. n fata dominatiei centrului, problema nationalitatilor sau a
diferentelor confesionale tinde foarte repede sa creasca. Conflictualitatea interna a unui imperiu emerge
din revendicarile comunitare si nationale, acestea deschiznd drumul dezbinarii. Nu exista exemple de
imperii care sa le fi supravietuit. Prin contrast, exista numeroase state-natiune cu existenta ndelungata.
Conceptul imperial ramne utilizabil pentru a descrie numeroase situatii geopolitice n istorie. Ar fi totusi
imprudent sa fie clasificat n mod definitiv ca exponat n muzeul geopoliticii.
MARITIMITATE: nca din cele mai vechi timpuri, marea si-a relevat importanta sa geopolitica, prin
intermediul locului detinut n cadrul comertului mondial. Cu alte cuvinte, importanta geopolitica a marii
se bazeaza pe factorul geoeconomic. Marea nu are importanta geopolitica dect prin prisma uscaturilor pe
care le uneste. Secolul XX a confirmat locul fundamental al elementului maritim si prefigureaza o
posibila
dominatie a economiilor maritime n viitor. Geopolitica marilor a determinat ceea ce julien Freud a numit
talasocratia puterilor.
Marea reprezinta n sine un spatiu de profunda instabilitate geopolitica, de conflict. Spre deosebire
de teritoriile n care echilibrul fortelor se poate stabili, marea mpinge la hegemonie. Istoria demonstreaza
ct de greu este sa imaginezi o mpartire a stapnirii marilor. Raportul de forte dintre puterile maritime a
fost ntotdeauna instabil, pna la punctul de a genera numeroase faze de monopol al controlului marilor.
Problema accesului la maritimitate ramne o problema geopolitica fundamentala pentru numeroase
state. Daca dreptul maritim reglementeaza suveranitatea si drepturile de navigatie, prin ce mijloace pot
tinde statele la maritimitate?
Accesul la maritimitate este natural si cvasiimediat pentru statele insulare. Este evident ca n acest
domeniu insularitatea favorizeaza mai mult dect apartenenta la un continent. Statele continentale, dupa
modelul Frantei, au trebuit n permanenta sa faca eforturi nsemnate pentru a deveni puteri navale. Atunci
cnd sunt enclavate n interiorul uscatului, nevoia de a iesi la mare este cu att mai acuta. Reprezentnd o
situatie geopolitica n stare a dauna economiei unui stat, enclavarea trebuie depasita prin initierea de
dinamici geopolitice constnd n naintarea spre mare.
Statele continentale care dispun de o fatada maritima ncearca adeseori sa-si deschida o a doua
spre un alt ocean- n cautarea dublei deschideri oceanice- sau spre o alta mare- o dubla maritimitate.
Marea prin ea nsasi nu poate avea o functiune geopolitica importanta dect daca exista legaturi ntre cele
doua maluri. Astfel, fatada atlantica a Europei nu a cunoscut o adevarata lansare dect atunci cnd s-a
deschis tarmul american. Oceanul Atlantic si-a dovedit importanta, iar populatiile de pe tarmuri si-au
putut

rensufleti vocatia maritima. Statul ce dispune de o fatada la mare poate astfel sa caute sa-si deschida o a
doua fatada care sa-i permita sa se lege de uscat n adncime. La modul general, largirea litoralului sau
este o ambitie adeseori observata. Dubla deschidere la ocean sau la mare si largirea fatadelor litorale sunt
avantaje geopolitice certe, la care numeroase state mai ncearca nca si n prezent sa acceada. Regruparile
regionale pot reprezenta o cale de dezenclavare, ce tinde sa nlocuiasca strategiile razboinice de
dezenclavare.
Pentru a deveni o putere maritima, un stat continental trebuie sa dispuna de una sau mai multe
fatade maritime. Totodata, trebuie sa gaseasca un echilibru permanent ntre politica sa continentala si
talasocratia sa. Este evident ca numai insula si poate ntemeia geopolitica exclusiv pe maritimitate. Dar
pentru insula, ca si pentru statul continental, fatadele maritime nu sunt suficiente pentru a asigura unei tari
statutul de putere maritima. Aceste tari au obtinut controlul rutelor maritime, sprijinindu-se, pe ntinsul
marilor, pe retele insulare sau pe arhipelaguri. n fata puterii continentale, insulele, ca si insulelecontinent,
au dorit mereu sa controleze tarmurile.
MINORITATI: Minoritatile au reprezentat ntotdeauna factori geopolitici importanti, fie ca au fost
folosite drept pretext al conflictelor, fie ca au fost utilizate de catre marile puteri pentru realizarea
obiectivelor lor geopolitice. Stabilitatea unei minoritati rezida, n general, n teritorializarea sa.
Minoritatile sunt fie produsul stabilirii unor frontiere care lasa n afara lor o parte a populatiei, fie
rezultatul nfiintarii unui stat, minoritatea aflndu-se n discontinuitate teritoriala cu patria de origine.
nvecinata sau enclavata, o minoritate reprezinta adesea o sursa de probleme pentru tara care o
adaposteste si o cauza a tensiunii dintre aceasta si tara sa de origine. n ceea ce priveste minoritatile
religioase, acestea pot corespunde fie minoritatilor nationale, fie unor erezii teritorializate n zone de
refugiu.
O alta categorie de populatii minoritare este cea a natiunilor minoritare, termenul minoritate
desemnnd n acest caz, existenta unei dezvoltari politice a constiintei nationale a acestora, aflata fie n
curs de realizare (daca minoritatile respective nu au ajuns nca la stadiulde constituire a unui stat propriu,
fie realizata odinioara, dar pierduta n prezent, daca aceste minoritati au avut un stat, nsa l-au pierdut
acum mai mult sau mai putin timp. n aceste cazuri se poate vorbi despre natiuni minoritare. Lumea
moderna, n urma dezvoltarii relatiilor economice sau drept consecinta a unor tragedii politice, a cunoscut
aparitia diasporelor . Este vorba n acest caz despre colonii de straini care duc o existenta mai mult sau
mai putin continua si mai mult sau mai putin stabila ntr-o tara. Printre diferitele categorii de minoritati,
mai pot fi amintite popoarele diasporice, sau popoarele diasporice care au fost n parte reteritorializate.
Marea varietate a tipurilor de minoritati se rezuma geopolitic la cteva modele de comportament.
O minoritate poate fi utilizata de catre o tara n maniera ofensiva pentru a-si destabiliza un vecin, sau n
maniera defensiva, pentru a se apara. Minoritatile pot totodata sa cunoasca nflorirea sociala si sa exercite
o influenta considerabila n tarile n care traiesc.
POLARIZARE: n epoca moderna, scena geopolitica mondiala are tendinta de a se polariza n grupari
de state antagoniste n care opozitiile structureaza ansamblul relatiilor internationale. La nceputul
secolului trecut s-a format blocul austro-germano-turc n fata blocului franco-anglo-rus; apoi, n perioada
interbelica s-a nregistrat aparitia a trei blocuri: franco-englez, germano-italian si sovietic. Dupa 1945 a
nceput confruntarea ntre lumea comunista si cea occidentala. Actualmente nu mai exista niciun bloc, dar
ne putem ntreba daca nu se prefigureaza unul n jurul SUA si Germaniei, cu participarea Japoniei,
Turciei, Pakistanului, Arabiei Saudite si Israelului, pentru a preveni revenirea puterii Rusiei, sustinuta de
aliatii sai balcanici, China, Iran si state arabe precum Siria sau Irak. Polarizarea spatiului geopolitic
mondial se realizeaza n jurul unor serii de antagonisme primordiale si secundare, dupa cum acestea

genereaza aliante fundamentale si aliante secundare. n general, termenii polarizarii fiecaruia dintre
blocuri nu acopera ansamblul statelor componente. Exista ntotdeauna zone neutre, nsa acestea fac de
asemenea parte din cmpul de forte si participa la fenomenele de echilibru al fortelor.
Conceptul de polarizare permite clasificarea operatorie a scenei mondiale. Astfel, n 1914,
antagonismele sunt Franta-Germania, Marea Britanie-Germania, Austro-Ungaria-Rusia, Rusia-Turcia.
Polarizarea se realizeaza prin urmare ntre principalii antagonisti, hranind antagonisme secundareBulgaria-Serbia, Romnia-Austria, Italia-Austria, Grecia-Turcia si determinnd aliante principale, cele ale
blocurilor n jurul carora se construiesc aliante secundare-Portugalia cu Antanta sau Bulgaria cu Puterile
Centrale.
Polarizarea permite, de asemenea, sesizarea unor ierarhii n contradictii si n convergente, totul
ducnd la o mare claritate geopolitica.
SPATIU: Accesul la spatiu a permis o vizualizare mai buna a geografiei terestre. Prin observatiile din
sateliti, militare sau civile, spatiul tinde sa accentueze si sa diminueze posibilitatea utilizarii geografiei de
catre strategi. n acelasi timp, observatiile satelitare contribuie la deprecierea locurilor geografice
traditionale utilizate pentru ascunderea potentialului de putere. Dimensiunea aeriana, bazndu-se pe
informatiile asigurate de dimensiunea spatiala poate actiona atunci n mod focalizat si astfel sa patrunda
n
profunzimea teritoriilor pentru a lovi amplasamente strategice.
Spatiul astfel dezvaluit inaugureaza regresul importantei teritoriului prin faptul ca l dezvaluie si,
n acelasi timp, triumful sau, prin sporirea ponderii determinismului geografic n formularea unor
strategii.
A doua dimensiune geopolitica referitoare la notiunea de spatiu tine de faptul ca anumite puncte de pe
Pamnt reprezinta un atu strategic n cucerirea spatiului.

Romnia: poziie geografic, poziie geopolitic

n ultimii ani, frazele poziia geopolitic bun a Romniei, valoarea geopolitic, importana
geo-strategic au fost repetate pn la epuizare, astfel c s-a ajuns ca ele s nu mai nsemne mare lucru.
Consecinele acestei goliri de sens sunt multiple. Pe de o parte, nu se mai tie exact ce se afl n spatele
acestor fraze, fiind doar formule ale discursului public, menite s deschid ci de comunicare, dar care,
prin folosire abuziv, nu mai transmit nimic. O alt consecin este c simpla lor rostire ofer un anumit
sentiment de suficien, ceea ce a fcut ca poziia avantajoas din punct de vedere geopolitic s nu mai
fie pus deloc n valoare, mai mult, s fie un gen de justificare, de acoperire pentru lipsa de aciune
practic: las c pentru noi lucreaz poziia geopolitic. De aceea, ne propunem s insistm asupra
particularitilor poziiei geografice i geopolitice a Romniei, n sperana c vom nelege mai bine
adevrul elementar c o poziie bun prezint i dezavantajul c este rvnit; n acelai timp, orict de
bun i avantajoas, o poziie geopolitic se cere dublat de aciune neleapt spre a-i potena atuurile i
a-i diminua dezavantajele. Sperm ca n urma acestui demers vom nelege cu adevrat cuvintele lui
Gheorghe I. Brtianu: Noi trim aici la o rspntie de drumuri, la o rspntie de culturi i, din nefericire,
la o rspntie de nvliri i imperialisme. Noi nu putem fi desprii de ntregul complex geografic care,
cum vei vedea, ne mrginete i ne hotrte destinul, ntre cele dou elemente care l stpnesc, muntele

i marea. Ceea ce a vrea s apar lmurit este c pentru a ne nelege trecutul, trebuie s nelegem mai
nti ntregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte
Faptul c recurgem la o prezentare de factur monografic nu nseamn c suntem prizonierii
determinismului geografic, c am considera c acest complex de care vorbete Gh. I. Brtianu este un
factor de ngrdire a modului de vieuire a unui stat. Rigorile disciplinei nu ne-ar permite acest lucru,
deoarece, aa cum spune i ntemeietorul de drept al acesteia, suedezul Rudolf Kjellen, n Prefaa la
lucrarea Marile puteri de dinainte i de dup rzboiul mondial, tiina nu neag voina liber a statelor,
dar ea constat un cadru ferm (subl. ns) pentru aceast voin, nluntrul creia este dat posibilitatea
construirii cu oarecare siguran a deduciilor i consecinelor privind situaia lor, a statelor (citat n I.
Conea, O poziie geopolitic). De altfel, o asemenea poziie nuanat poate fi ntlnit i n geopolitica
romneasc interbelic. De pild, n primul numr al revistei Geopolitica i Geoistoria, Gheorghe I.
Brtianu susine c: Destinele unei naiuni sunt sdite n pmntul nsui din care ne-am nscut, dup
cum statuia e cuprins n blocul de marmor din care dalta o va desprinde. Dar, precizeaz autorul,
trebuie inspiraia i dibcia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatr, precum trebuie
credina i voina unui neam pentru a stpni pmntul ce-i este dat s rodeasc n deplintatea puterilor i
nsuirilor sale (Geopolitica, factor educativ i naional).
Geopolitica Romnia: poziie geografic, poziie geopolitic
Munii Carpai
A. Principalul element fizic al peisajului geografic romnesc este reprezentat de existena Carpailor.
Munii Carpai nu se ntind doar n ara noastr. Ei sunt prezeni n ntreaga Europ central i de sud est
n urmtoarele ri: Ucraina, Ungaria i Serbia. Aceti muni, care nu sunt aa de nali precum Alpii, se
mpart n dou lanuri: Carpaii nord-vestici (Tatra i Munii Slovaciei) i Carpaii sud estici. Peste
jumtate din ntreaga suprafa a Carpailor se afl pe teritoriul actual al Romniei. Dac avem n vedere
doar Carpaii sud-estici, atunci 8/10 se afl pe teritoriul romnesc, o zecime revenind Ucrainei i alt
zecime Serbiei. Deci putem conchide c Romnia este prin excelen o ar carpatic.
B. Cteva cuvinte despre particularitile Munilor Carpai din Romnia.
1. Ei formeaz un adevrat inel care strjuiete i nchide Podiul Transilvaniei.
2. Munii direcioneaz o distribuie descresctoare a unitilor de relief n cercuri concentrice i n uniti
mai joase: dup muni vin dealurile, podiurile, cmpiile Romniei, toate formnd un tot unitar.
3. Nota dominant, unic n lume, este conferit de faptul c ei au un mare potenial de habitat. Spre
deosebire de ali muni, Carpaii romneti nu sunt att de nali, nu se termin n creast, ci n teras, sunt
brzdai de ape, care au o mprire spaial simetric, pornind chiar din centrul munilor, au multe
depresiuni i multe trectori. Au aceeai fizionomie, aceeai constituie geologic, aceeai vegetaie.
Pe baza caracteristicilor menionate, I. Conea conchide c Munii Carpai nu sunt un lan, ci o ar nalt,
o zon sau un ansamblu de regiuni naturale (Carpaii, hotar natural?). De-a lungul istoriei, ei au
reprezentat o cetate de aprare, care a oferit totodat i un mediu prielnic pentru viaa oamenilor. Viaa
romnilor de-a lungul istoriei a pendulat de o parte i de alta a Carpailor. Mai mult dect n alte ri,
munii notri nu au reprezentat uniti de relief care au desprit ci, dimpotriv, au unit. De altfel, nu este
ntmpltor c locul de etnogenez a romnilor este plasat tot n apropierea munilor, la Sarmisegetusa, n
Transilvania. Mai mult, aceast regiune corespunde, n viziunea lui I. Conea, acelui kernland despre

care vorbete Kjellen: orice stat i are inutul lui smbure, de care nu poate fi desprit dect cu nsui
preul existenei sale. Transilvania reprezint astfel punct de plecare, smbure geopolitic destinat s
rodeasc i s contureze jur-mprejur de sine o formaie de stat (I. Conea, Transilvania, inim
a pmntului i statului romnesc). Cum spuneam, Carpaii ocup o poziie central i formeaz un inel
care nchide Podiul Transilvaniei. Ceea ce l ndreptete pe I. Conea s afirme c n Romnia Mare,
Transilvania ndeplinete rolul unei regiuni de centru, vitale, n timp ce n Ungaria Mare, ea avea rolul
unei zone geo-economice i geo-politice periferice. n terminologia ntemeietorului de fapt al geopoliticii,
Fr. Ratzel, Transilvania reprezint pentru Romnia Mittelpunkt-ul, zona de unde pornesc, cu diverse
intensiti care msoar starea de sntate a statului, pulsarii economici, culturali, demografici, etc.
C. Romnia prezint nu numai o impresionant unitate fizico-geografic (Munii Carpai au aceeai
fizionomie, aceeai constituie geologic, aceeai vegetaie), ci i una cultural i de limb. Un francez din
nord i unul din sud se neleg mai greu, pentru c dialectele difer foarte mult. Un romn din Maramure
i unul din Dobrogea se neleg foarte bine. Cum se explic acest lucru? Una dintre ndeletnicirile de baz
ale romnilor a fost pstoritul. Numai la romni se ntlnete obiceiul transhumanei. Vara ciobanii
creteau oile la munte, iarna porneau cu ele spre cmpie pn n Dobrogea, pn spre apele Nistrului i
chiar dincolo de acestea. Astfel s-a produs o omogenizare a limbii. Faptul c romnii din interiorul
munilor Carpai nu se deosebesc prin limb, port i obiceiuri de cei din exteriorul acestui inel arat c
munii Carpai nu au reprezentat un obstacol, o barier ci, dimpotriv, un element de legtur. De aceea
Carpaii alctuiesc coloana vertebral a pmntului i poporului romnesc (fraza a fost lansat nc
din 1909 de geograful H. Grothe, citat de I. Conea, Carpaii, hotar natural?). Vintil Mihilescu aduce o
completare cu privire la obiceiul romnesc al transhumanei. El face precizarea c circulaia populaiei
ntre bastionul trasilvnean ctre cmpii i valea Dunrii s-a fcut, ntr-adevr, prin transhuman, dar
nu numai att. La aceast micare au contribuit nu numai pstorii, ci i plugarii, podgorenii, minerii,
pescarii, negustorii, meseriaii, deci este vorba de o micare mult mai complex. Mai mult, nu a existat un
singur sens de circulaie, anume deplasarea dinspre podiul transilvan spre periferia rii carpatice, ci i
cel dinspre marele fluviu, care a reprezentat una dintre axele de polarizare a neamului romnesc, ctre
Carpai i podiul transilvan, care a reprezentat a doua ax de polarizare a aceluiai neam . Carpaii nu
au doar calitatea de a alctui coloana vertebral a poporului romnesc, ci, potrivit aceluiai autor,
ndeplinesc dou funcii cu valoare geopolitic incontestabil:
1. o funciune n epocile de criz european, de aprare n caz de ofensiv a dumanului i de pivot de
manevr n caz de ofensiv proprie;
2. o funciune pozitiv n epocile de linite, de armonizare a intereselor sau tendinelor divergente care
se ntlnesc n aceast zon.
La fel ca n cazul tuturor celorlalte uniti de relief importante ale Romniei, acestea i developeaz
importana, att pentru noi, ct i pentru Europa. Concluzia geografului romn apare limpede, linite, n
aceast parte a continentului european, a fost numai n scurtele epoci cnd, ntre imperiile din est, din vest
i din sud, s-a intercalat un stat carpatic, sprijinit pe cetatea Transilvaniei i comandnd pn dincolo de
Nistru, pn n Dunre i n defileul ei carpatic, pn la rmul Mrii Negre, pn n mlatinile Tisei, cel
puin (V. Mihilescu, citat n I. Bdescu, Sociologia i geopolitica frontierei, pag. 124-125).
I. Conea distinge nc un rol pe care l-au jucat Carpaii, acela de cas de educaie a neamului romnesc:
Cei care au umblat prin Munii Apuseni tiu ce este acela un izbuc: este un izvor care, ca un melc, aci
apare i curge, aci se trage ndrt, n culcuul lui ntortocheat de sub munte i nu mai curge deloc o
jumtate pentru ca, iari, o alt jumtate s se trag n munte i s dispar, aa mereuE imaginea, ni se
pare, a neamului romnesc n vreme, privit i raportat la imaginea pmntului romnesc: cnd se fcea

vreme bun n poale, spre Tisa, spre Nistru, spre Dunre, atunci, ncet, ca o ap domoal, neamul
romnesc ieea la soare i se risipea n larguri pn la centura de ape lsat de Dumnezeu, iar cnd
viscolul barbar i ncepea suflarea din nou pe esul cel din margini, din nou neamul se trgea la munte, la
adpost, ntocmai ca izvorul din ara Moilor. i aa mereu, pn n zarea zilelor noastre de izbvire (I.
Conea, Destinul istoric al Carpailor, n E. I. Emandi, Gh. Buzatu, V.S. Cucu, Geopolitica , pag. 126).
Dunrea
Dunrea strbate Romnia pe o suprafa de 1075 kilometri. Ea reprezint al doilea element
natural care marcheaz configuraia Romniei. De aceea, ara noastr mai este definit drept o ar
carpato-danubian. Dunrea este mai important pentru Romnia dect pentru alte ri pe care le
traverseaz, ntruct pe teritoriul rii noastre ea se vars n Marea Neagr. De aceea, Gurile Dunrii
reprezint un foarte important punct strategic pentru controlul Mrii Negre, al doilea dup Bosfor i
Dardanele. Este semnificativ din acest punct de vedere c n istorie, lupta de cpetenie dintre puterile care
s-au ntlnit pe acest teritoriu s-a dat pentru stpnirea Gurilor Dunrii. n secolul trecut s-a creat Comisia
european pentru Gurile Dunrii cu scopul de a media conflictul dintre puterile vremii, n special cel
dintre Rusia i Germania. Importana Dunrii pentru ntreaga Europ este relevat i de faptul c din
aceast comisie fceau parte i ri non-dunrene, de pild Marea Britanie i Frana.
La nceputul secolului trecut, R. Kjellen recunotea, n lucrarea Das Problem der drei Flusse
(Problema celor trei fluvii, 1917), importana geopolitic a Dunrii: comandamentele geografice ale
teritoriului cuprins ntre cele mari trei fluvii, Dunrea, Rinul i Vistula, impun o soluie geopolitic:
strngerea ntr-un bloc federativ, sub egid german, a ntregii Europe Centrale cuprins ntre cele trei
fluvii (citat n I. Conea, O poziie geopolitic). Civa ani mai trziu, Walter Pahl propunea acelai
lucru atunci cnd afirma c nici prin cele mai rafinate sisteme de pacte nu poate fi abtut Dunrea de la
firescul ei curs (i de la fireasca ei misiune) nordvest - sudvest. Cu alte cuvinte, legile geopolitice ale
spaiului ndrum statele dunrene spre o strns colaborare cu Reich-ul german (citat n I. Conea, O
poziie geopolitic).
n articolul din 1941, Hotarul romnesc dunrean, geograful romn Al. Rdulescu gsete c
Dunrea ndeplinete un rol ntreit:
1. n primul rnd, rolul de arter de navigaie, cunoscut nc din Antichitate i
reluat cu intensitate la nceputul epocii moderne.
2. Rolul de hotar. Dunrea desparte aici Europa Balcanic de Europa centrooriental creia i aparine i
Romnia. Toate sunt n contrast ntre cele dou mari diviziuni: relieful mai mult muntos, predominarea
teriarului, procentul redus al loess-ului, climatul premediteranean, ca i flora i fauna sunt caracterele
principale ale Peninsulei Balcanice, n timp ce n Europa central avem forme de relief variate, cu un
procent mare de es, predominarea quaternarului, bogate pturi de loess, climat continental de tip
danubian i polonez (n I. Bdescu, Sociologia i geopolitica frontierei, p. 100-101).
3. Dunrea a avut rol de polarizare politic a statului romnesc, ntruct navigaia liber la gurile
Dunrii a putut fi asigurat de o Romnie puternic, singura interesat ca navigaia pe Dunre s fie
liber. De cte ori Rusia sau Turcia au avut preeminen la gurile Dunrii, navigaia comercial pe Dunre
a fost mult diminuat. Mihai David nelege c lupta de cpetenie se d pentru stpnirea gurilor
Dunrii (Probleme de ordin geopolitic ale locului i ale spaiului ocupate de statul romn, n E. I.
Emandi, Gh. Buzatu, V.S. Cucu, op.cit., pag. 105) i consider c Romnia a rmas ntreag nu numai
datorit rezistenei ei interne, care nu poate fi n nici un fel neglijat, ci i datorit echilibrului dintre

puterile care au rvnit n diferite perioade la diferite regiuni ale trupului Romniei. Pierderea unei regiuni
romneti exprima un anume dezechilibru temporar n cadrul echilibrului de ansamblu ntre puterile
europene. Cnd Oltenia i nordul Bucovinei au czut sub stpnirea Austriei - la sfritul secolului al
XVIII-lea - era momentul cnd Austria devenise puternic. Apoi, cnd Romnia a pierdut teritoriul dintre
Prut i Nistru (1812), era perioada cnd Turcia slbise, iar Rusia se afla n ascensiune: i dac am scpat
de a nu fi complet ncorporai uneia dintre aceste trei puteri, e numai faptul c pofta de stpnire se
exercita din aceste teri direcii cu aceeai trie. i cnd lcomia uneia dintre aceste puteri se arta prea
mare, atunci urma intervenia celorlalte, cu gndul de a le rmnea i lor din prad (idem p. 107).
Concluziile autorilor care s-au concentrat asupra importanei Dunrii pentru Romnia i pentru
Europa sunt, nti, c navigaia pe Dunre s-a putut face n libertate numai cnd ruii au fost ndeprtai
de la Gurile Dunrii. n al doilea rnd, de Dunre se leag nsi existena statului romnesc, chemat s
joace rolul de santinel european. Simion Mehedini accentueaz aceast funcie istoric a Dunrii,
aceea de a fi determinat, n cea mai mare parte, ntregirea teritorial a statului romn n seolul al 19-lea i
la nceputul secolului al 20-lea. n ncercarea de a oferi un rspuns la ntrebarea cnd ncepe Unirea?,
autorul stabilete urmtoarele etape n realizarea acestui obiectiv:
a) n 1829, prin Tratatul de la Adrianopole, raialalele stpnite de turci pe malul stng al Dunrii au fost
realipite la Muntenia, generozitatea marilor puteri de atunci fiind motivat, n primul rnd, de dorina
Marii Britanii ca navigaia pe Dunre s fie liber.
b) n 1865 Basarabia este restituit, deoarece Anglia i Frana deveneau din ce n ce mai preocupate de
chestia Orientului i de naintarea ruilor ctre Bosfor.
c) Unirea Moldovei i a Munteniei a fost considerat necesar deoarece, pentru stpnirea Dunrii, era
nevoie de o ar mai mare sub un domn legat prin recunotin de Frana. Problema Dunrii i a
importanei strategice a ei i a gurilor sale nu poate fi separat de cea a strmtorilor Bosfor i Dardanele,
plmnii Romniei, dup cum spunea Nicolae Titulescu. Pentru c, fr ieire liber la Marea
Mediteran, Dunrea nu i poate ndeplini rolul n comerul european.
Exist cteva elemente care amplific, n zilele noastre, importana Dunrii, transformnd-o ntr-o
ax comercial major a Europei. Este vorba despre construirea canalului Rin-Main-Dunre, care leag
Marea Nordului cu Marea Neagr, portul Rotterdam cu portul Constana. rile din Europa central pot
avea acces direct la Marea Neagr i de aici la Canalul Suez. Apare o nou rut comercial: Canalul SuezEuropa Central via Constana, care, fa de cea veche (cea care traverseaz ntreaga Mare Mediteran i
ocolete Penisula Iberic) prezint urmtorul avantaj: scurteaz drumul cu opt zile de mar, inclusiv
costurile aferente. n plus, porturile Mrii Negre i cele ale Mrii Mediterane Orientale au cea mai
favorabil poziie fa de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian i ale Extremului Orient (I. Seftiuc,
Romnia i problema strmtorilor).
Marea Neagr
Al treilea element geografic important pentru Romnia este reprezentat de Marea Neagr. n primul rnd,
datorit enclavrii i a deprtrii fa de Ocean, Marea Neagr are un hinterland imens i important. A
doua trstur important este aceea c se afl situat la confluena, pe de o parte, a dou religii,
cretinismul i islamismul i, pe de alt parte, a dou familii de popoare, slave i turcice. Ca urmare a
acestor dou trsturi, o mare putere contemporan, Rusia, i dou puteri regionale, Ucraina i Turcia, i
construiesc concepiile strategice, politice i economice innd cont de aceast mare i de spaiul adiacent
ei (O. Serebrian, Va exploda estul? Geopolitica spaiului pontic, pag. 10).

n acest context, importana Mrii Negre pentru Romnia devine esenial. Simion Mehedini
preciza frontoanele naturale care ncadrau dezvoltarea Romniei de-a lungul istoriei, de o parte, muntele
i codrul, de alt parte, Dunrea i Marea. Dat fiind rolul acestor repere fixe i cruciale pentru existena
colectiv a romnilor, continu Mehedini, orice om politic trebuie s preia tripla ngrijorare, a munilor, a
Dunrii i a Mrii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale ngrijorrii i expune ara la
primejdii. ntre procesul de formare a statului romn i existena Dunrii se poate stabili o legtur de
substan; tot astfel, epocile de lumin ale neamului din Carpai i regiunea nconjurtoare au fost acelea
cnd marea de la rsrit s-a nimerit s fie liber i mprtit din toate roadele civilizaiei mediteraneene
(Legturile noastre cu Dunrea i Marea, pag. 18).
Gheorghe I. Brtianu avanseaz ipoteza c una dintre cele mai mari provincii istorice romneti,
Moldova, a aprut din nevoia de a organiza drumul ctre mare: drumul ctre mare a cerut aici o ordine
de stat i aceasta a nfptuit-o poporul romn (Chestiunea Mrii Negre. Curs 1941-1942, pag. 28).
Romnia are interese maritime, deci ea trebuie s cerceteze toate consecinele care decurg din
aceast poziie i s includ obligatoriu n calculele sale geostrategice dou poziii-cheie: sistemul
strmtorilor, un gen de prelungire a gurilor Dunrii, pentru c strmtorile duc navigaia dincolo de Marea
Neagr i Crimeea, deoarece cine are Crimeea poate stpni Marea Neagr.
Lungimea vecintii noastre cu marea a variat de-a lungul timpului. n general, putem spune c
aceast vecintate a fost ntr-o relaie direct cu statutul Moldovei dintre Prut i Nistru. Pn n 1812,
rilor romneti, Moldova i Muntenia le-a aparinut i partea de nord a Mrii Negre care cuprinde
Cetile Chilia i Cetatea Alb (dou puncte strategice extrem de importante).
n 1812 acest teritoriu a fost ocupat de ctre Rusia, n nelegere cu Turcia, evident, cu poriunea
de litoral corespunztoare din sudul acestei provincii. Dup 1918, Basarabia a revenit la ara-mam,
Romnia. n 1940 a fost iari ocupat de Uniunea Sovietic. Dup rzboi,Stalin i-a dat denumirea de
Moldova Sovietic, dar a luat sudul provinciei, cea care se nvecina cu marea i a dat-o Ucrainei. Astfel c
poriunea de sud a Republicii Moldova (a teritoriului dintre Prut i Nistru) aparine i astzi- fr vreun
drept istoric- Ucrainei.
Locurile i reperele geografice nu au aceeai valoare geopolitic n toate perioadele de timp.
Valoarea geopolitic variaz n funcie de evoluiile din zon, de intensitatea comerului i a vieii
economice. Valoarea geopolitic a Mrii Negre crete n zilele noastre din mai multe motive. Datorit
plasrii geografice, ea a fost considerat un timp o mare nchis, care nu are importan strategic. S-a
sustras acestui statut, n primul rnd prin creterea importanei comerciale a Dunrii, i, n al doilea rnd,
prin descoperirea zcmintelor petroliere din Marea Caspic. Acestea vor trebui transportate spre Europa
i spre ntreaga lume, iar una dintre rutele principale este Marea Neagr. Dac ne uitm la principalale
rute de transport ale acestor bogii, ne apare limpede c portul rusesc Novorosiisk crete foarte mult n
importan. De aici, rutele de transport pot s urmeze direcii diferite: direct cu tancurile spre Bosfor i
Dardanele sau cu tancurile de petrol spre Constana.
Forma Romniei i problema hotarelor naturale
Mihai David relev o problem demn de interes. Forma de ansamblu a rii noastre se apropie de cea
ideal, de elips (e adevrat c analiza se face pe situaia Romniei interbelice). Acest lucru face ca
raportul dintre lungimea hotarului i suprafaa care trebuie aprat s fie optim. Graniele Romniei
msurau 3400 de kilometri, ceea ce arat c un km de hotar apr 100 km.p. de suprafa. Scurtimea
hotarului suplinete, spune autorul, desimea relativ redus a populaiei.

n al doilea rnd, este relevant faptul c cea mai mare parte a granielor sunt naturale. Grani
natural situat pe cele dou fluvii: 621 km pe Dunre i 925 km pe Nistru (reamintim c este vorba de
perioada interbelic). Litoralul Mrii Negre era de 454 km. La aceasta mai trebuie adugai cei 160 km pe
muni. Deci din totalul de 3400 km, 2160 km reprezentau hotar natural (Mihai David, Probleme de ordin
geopolitic ale locului i spaiului ocupate de statul romn, n E. I. Emandi, Gh. Buzatu i V. Cucu,
Geopolitica).
Existena hotarelor naturale este o problem geopolitic vital, deoarece, potrivit chiar
ntemeietorului disciplinei, R. Kjellen, orice stat manifest dou tendine: s aib hotare naturale n
exterior i s aib o articulaie organic n interior. I. Conea este de acord cu abordarea ntemeietorului
geopoliticii, subliniind c prin hotare naturale trebuie s se neleag de fapt hotare etnice, din moment
ce un stat trebuie s se ntind n spaiu att ct se ntinde neamul a crui expresie politic este.
Romnia este caracterizat de corespondena geo-etnic, la care se adaug perpetuitatea ei n timp, n
aceast construcie rolul principal geo-etnic i geo-politic revenindu-i Transilvaniei (I. Conea,
Transilvania, inim a pmntului i statului romnesc).
Poziia Romniei
O problem important din punct de vedere geopolitic este plasarea geografic a Romniei. Ce
este Romnia, parte a Peninsulei Balcanice sau parte a Europei Centrale? Romnia aparine Europei
peninsulare, fiind ultimul stat al acestei regiuni. Att n perioada interbelic dar i astzi, muli autori de
prestigiu au inclus i includ Romnia n Europa Central. De pild, Emm de Martonne - Europe
centrale n Geographie universelle, Tom IV, Paris 1934, spune c numele de Europa Central este
nscut pentru a marca situaia de mijloc pe care o ocup rile considerate ntre Europa occidental, mai
articulat, i Europa oriental, mai compact. rile socotite ca fcnd parte din Europa central sunt:
Germania, Polonia, Elveia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia i Romnia. Jacques Ancel, n Manuel
geographique de politique europeenne, vol. I, Europe centrale, Paris, 1936, trece Romnia alturi de
Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia i Ungaria ca fcnd parte din Europa central. Pe baza acestor lucrri,
N. Al Rdulescu conchide: majoritatea lucrrilor geografice recente consider Romnia Mare ca un
fragment al Europei Centrale, prsind astfel pentru totdeauna ideea de a plasa ara noastr n cadrul
Peninsulei Balcanice. E un drept care ni s-a refuzat prea mult, dei l meritm cu prisosin i privim cu
toat recunotina spre cercettorii apuseni care l-au enunat (Poziia geopolitic a Romniei, n E. I.
Emandi, Gh. Buzatu i V.Cucu, Geopolitica, pag. 96).
Care sunt argumentele n favoarea unei asemenea poziii?
1. Argumente geografice.
a) La nord de Dunre avem de-a face cu o alt clim, vegetaie i structur a solului, cu alte forme de
relief.
b) ara noastr este situat n jurul Carpailor, iar Carpaii nu aparin Balcanilor, ci Europei centrale i de
sud-est.
c) Romnia se situeaz la o distan egal (2700-2800 km) fa de Oceanul Atlantic, de Oceanul ngheat
i de Munii Urali.
2. Argumente istorice.
Atunci cnd Romnia era ncadrat n Balcani, ea nu cuprindea dect Moldova i ara Romneasc. n
acest secol, la Romnia a revenit Transilvania, situat chiar n interiorul cetii configurate de Carpai.
Prin unirea Transilvaniei cu Romnia, implicit s-a modificat poziia geografic a rii, care a fost tras
mai spre nord vest.

n concluzie, putem spune, fr a nega sau minimaliza influenele de ordin balcanic, c Romnia
este o ar central sud-est european. Aceasta este o poziie deosebit de avantajoas, dar i una la care
trebuie meditat tot timpul, deoarece implic pericole, nate invidii. Poziia geopolitic periferic este una
de respiraie mai liber, mai puin ameninat n cazul unui conflict militar, n acelai timp mai puin
supus influenelor; poziia geopolitic de margine a Angliei, Spaniei, Franei, Italiei, Greciei i Statelor
Scandinave face ca toate aceste state s fie ndeosebi favorizate pentru o via independent, rspicat
naional, dar, n acelai timp, s se atepte din afar la posibiliti de influenare reduse Trunchiul
continental al Europei Centrale (inima Europei) pare, dimpotriv, predestinat - din punct de vedere
geopolitic - pentru un mare imperiu nchisPoziia central se deosebete de cea periferic, cnd statul se
reazim pe un rm larg de mare deschis sau cnd, pe o larg deschis faad a lui, a apas un teritoriu
slab populat, pasiv pe plan politic (Walter Vogel, n I. Conea, O poziie geopolitic) .
Statul romn se afl ntr-o zon de friciune politic, de cutremure politice. Vizavi de
presiunea pe care un stat o suport n orice clip la hotare, R. Kjellen avertiza c orice stat trebuie s se
considere n permanen, oarecum, asediat. Autorul suedez preia noiunea de druckquotient, care este
expresia matematic a presiunii de demografice care se exercit la hotarele unui stat. Druckquotient-ul se
calculeaz mprind suma populaiilor tuturor statelor nconjurtoare la populaia statului considerat.
I. Conea semnaleaz c, nainte de primul rzboi mondial, valoarea acestui druckquotient era,
pentru Italia, 2,7, pentru Rusia, 3,1, pentru Frana, 3,3, Germania, 4,4, n timp ce pentru Romnia,
valoarea se ridica la 30,8 (O poziie geopolitic). Pot fi aduse corective acestui indicator. Unul este c, n
studierea poziiei
geopolitice, nu trebuie luate n considerare numai forele, presiunile, ci i punile de legtur. Pentru
Romnia, aceasta ar nsemna fructificarea vecintii cu Bulgaria i cu Serbia. Alt corectiv: un stat care
este supus unei presiuni geopolitice deosebite dintr-o singur parte, dinspre un stat puternic, se orienteaz,
de obicei, ctre o alian cu un alt stat puternic, astfel c apsarea geopolitic primejdioas se dilueaz
prin alianele cu puteri din direcii opuse (I. Conea, O poziie geopolitic).
Cum st Romnia n aceast privin? Poziia geopolitic a Romniei se definete prin
interferena, pe pmntul nostru, a testamentului lui Petru cel Mare i testamentul economic i politic al
lui Friedrich Liszt.
1. Esena aa numitului testament al lui Petru cel Mare este determinat de faptul c masa compact de
pmnt care se ntinde ntre istmul ponto-baltic i Munii Urali este condamnat de cvasi-imposibilitatea
ieirii la o mare cald, de statutul de nfundtur continental,. Se spune despre Petru cel Mare c
obinuia s exclame c eu nu caut pmnt, ci ap. Iar unul dintre cele mai rvnite rmuri calde a fost
dintotdeauna cel al Mediteranei, ceea ce implic interesul asupra strmtorilor Mrii Negre i asupra
Gurilor Dunrii, la care se adaug panslavismul, ideea de a proteja populaiile slave din Balcani.
2. Din direcie opus, economistul german Friedrich Liszt propunea, la jumtatea secolului al XIX-lea, un
program economic i politic ale crui puncte eseniale erau: alungarea ruilor de la gurile Dunrii,
lichidarea Imperiului Otoman, descongestionarea teritoriilor germane suprapopulate, unirea Austriei cu
Germania i expansiunea economiei germane n sud-estul Europei. Economistul german propunea aceste
msuri preocupat fiind de surplusul de populaie german. Ca urmare a exodului ctre America, se ntea
pericolul deznaionalizrii. Prin urmare, excedentul de populaie trebuia ndreptat ctre sud-estul
european, unde populaiile germane nu i-ar mai fi pierdut identitatea n celebrul creuzet american, iar
cursul Dunrii ar fi artat direcia n care s se ndrepte acest flux de populaie. Liszt imagina un mare
imperiu german avnd un cuvnt hotrtor pentru ntreaga arie a Dunrii. Un asemenea imperiu ar fi avut

i scopul s opreasc expansiunea uriaului de la rsrit n aceeai direcie (n I. Conea, Opoziie

geopolitic).
Autorul romn nu trage din aceast situaie o concluzie fatalist. Cu un druckquotient care, n
momentul n care s-a fcut msurtoarea, depea multe dintre valorile acestui indicator n alte ri
europene i prins ntre dou testamente care propun, din direcii opuse, brzdarea teritoriului, deci cu
minime posibiliti de a reduce presiunea la granie prin politica de aliane cu un stat mai puternic, statul
romn are totui posibilitatea de a-i pune n valoare locul deinut pe hart. Vrnd, nevrnd, un stat mic
precum cel romn trebuie s in cont de aceste testamente i s se integreze n noua ordine, iar
datoria care i revine este de a ntmpina aceast ordine chiar cu mai mult grij dect statele mari. Cel
care va fi surprins nepregtit va sta deoparte, umilit, privind nuc la o lume n care trebuie totui s
triasc, dar fr o nsrcinare i o rspundere demne de ceea ce el ar fi putut s prezinte (I. Conea,
op.cit).

Nistru ca simbol geopolitic

Geopolitica romneasc interbelic vorbete printr-unul dintre reprezentanii si cei mai autorizai,
Simion Mehedini, de fluviul Nistru ca de un autentic simbol geopolitic: nu e semeie verbal, ci un
adevr pipit, dac acordm Nistrului nsuirea de simbol geopolitic (Fruntaria Romniei spre rsrit,
1942). Importana geopolitic a Nistrului este comparabil cu importana Dunrii sau a Tisei, deoarece
fluviul desparte statul romn de elementul slav (Gh. I. Brtianu Geopolitica, factor educativ i
naional).
Pe ce i ntemeiaz Mehedini poziia?
a) marginea rsritean a pmntului dacic a fost din antichitate pn astzi hotarul de rsrit al Europei.
Istmul ponto-baltic i-a artat de-a lungul istoriei rolul su de hotar: la apus au locuit populaii sedentare
de agricultori, la rsrit mase migratoare de populaii. La nord neamul slavilor, la sud seminiile finougrice.
b) aceast fruntarie a fost de la nceput de interes european. Pn aici se ntindea civilizaia, continentul.
Mai trziu, marginea de rsrit a Moldovei a fost hotarul rsritean al Europei. n Evul Mediu, pe Nistru
era amplasat cea mai nalt linie de ceti n faa stepei: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alb.
c) cetatea Carpailor i mprejurimile ei formeaz bastionul cel mai naintat al Europei de rsrit
(argument geografic).
d) Istmul ponto-baltic desparte peninsula Europei, prelungirea peninsular a blocului compact de pmnt
euro-asiatic de cel mai mare stat continental al planetei.
e) Rusia este o unitate de sine stttoare; ea nu poate fi considerat ca parte a Europei. Este de patru ori
mai mai mare dect toat Europa aezat la vest de istmul ponto-baltic i ocup chiar mijlocul Eurasiei:
pzit la spate de Oceanul ngheat i rezemat cu picioarele pe podiurile i munii ce se ntind din Asia
Mic pn n Marea Japoniei, uriaul sovietic stpnete tot smburele Eurasiei - ceea ce mai rmne pe
de lturi, din Coreea pn India i Spania, sunt doar o periferie a Rusiei.
Concluzii

ara noastr se afl la o rscruce ntre civilizaii, ntre ci comerciale, reprezentnd o adevrat
plac turnant. Faptul c se situeaz la marginea Europei Occidentale, fiind ultimul stat spre continentul
slav de la rsrit, reprezentat de rui i de ucrainieni, i confer o poziie care i-a adus de-a lungul istoriei
mult durere i pierderi, inclusiv teritoriale, provocate de ascensiunea colosului de la rsrit. Amintim c,
n secolul trecut, grija fa de slavii din Balcani a fost formula cu care Rusia s-a implicat n aceast
zon. Evident c prin poziia sa, Romnia a mpiedicat planurile expansioniste ale Rusiei ca i pe cele ale
altor puteri ale vremii.
Iat ce spunea Ministrul Instruciunii Publice din Rusia, Leon Coa, n 1913, cu ocazia mplinirii
a o sut de ani de la alipirea Basarabiei la Rusia: romnii acetia, neam aparte, cu fiin i limb proprie,
ne apar, prin poziia lor i funcia lor pe hart, ca un cui ce se nfige ntre slavii de nord i cei din sud,
parc pentru a-i despri pe unii de alii. Ce uor i ce de demult s-ar fi rezolvat aceast problem slav,
fr prezena n acest loc a romnilor! nchipuii-v numai o clip c n locul lor ar fi fost pe versantele
carpatice srbi sau bulgari.
Prin urmare, n plan geopolitic, o poziie bun implic prin fora lucrurilor i anumite
vulnerabiliti. n sensul c o poziie important este, n acelai timp, rvnit, poftit de alte state. O
gndire geopolitic bun nseamn elaborarea unor rspunsuri i strategii n msur s diminueze riscurile
presupuse de respectiva poziie. ntre prioritile clasei politice trebuie s se numere i aceast grij, care
implic, n primul rnd, o stare de veghe.
ncheiem prezentarea monografic a poziiei geopolitice a Romniei cu cuvintele lui Gh.
Brtianu: Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un stat de necesitate european. Rzimat pe cetatea
carpatic i veghind asupra Gurilor Dunrii, strjuind aici n numele i interesul ntregii Europe din
spatele ei, ba nc i mai departe, se cheam c Romnia noastr triete i vorbete aici nu numai pentru
dnsa singur. Statul nostru este deci n atenia estului i vestului, nordului i sudului deopotriv i n tot
timpul. El deine, cum s-a spus, o poziiune cheie, iar atenia aceasta a altuia pentru tine poate fi grij i
simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi i apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situaie n care te
urmeaz n tot locul vnturile valurile, dator este cel dinti s cunoasc aceast situaie, s-i dea
permanent seama de toate, bune i rele, cte se ascund ntr-nsa. Toi membrii acestui stat i n primul rnd
ptura lui conductoare trebuie s-i aib gndul mereu aintit la ele (I. Emandi, Gh. Buzatu, V. Cucu,
Geopolitica).