Constitutiile adoptate in perioada regimului comunist

Perioada cuprinsa intre anii 19481949 a marcat desavarsirea edificiului stalinist in Europa Centrala si de Est.
Regimurile politice instaurate, de democratie populara au fost rezultatul unor factori externi, dintre care un rol
important l-a avut ocupatia sovietica, ce a stavilit dezvoltarea interna fireasca a statelor din aceasta parte a Europei,
dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Cunoscand un traseu ascendent in lume in anii 19451947, sistemul comunist a beneficiat de prestigiul colosal al
Uniunii Sovietice, stat putere al Marii Coalitii aliate, cu rol covarsitor in infrangerea militara a fascismului.
Ideologia comunista aparea la sfarsitul marelui conflict mondial ca un vector privilegiat al democratiei, iar prin
participarea lor la lupta impotriva regimurilor fasciste, comunistii capatasera un brevet de democratie. 2
Monopolizand puterea politica si orientand dezvoltarea socio-economica intr-o directie clar stipulata sub raport
ideologic, printr-un efort de propaganda, comunistii s-au straduit sa intemeieze noile regimuri pe legi fundamentale.
Analiza acestora ne releva legatura stransa intre continutul tuturor Constitutiilor din Europa Centrala si de Est, pe de
o parte, si alinierea lor completa la modelul Constitutiei sovietice din anul 1936, pe de alta parte, considerata in
perioada stalinismului ca fiind cea mai democratica din lume (I.V. Stalin Despre proiectul de Constitutie al
Uniunii Sovietice Raport prezentat cu ocazia Congresului al VIII-lea extraordinar al sovietelor 1936).
Constitutia din 13 aprilie 1948
Procesul restrangerii si lichidarii treptate a regimurilor parlamentarconstitutionale in Romania, inceput prin
desfasurarea partidelor istorice, abolirea monarhiei si proclamarea republicii populare se intensifica prin adoptarea
Constitutiei din anul 1948.
Pentru prima data in istoria vietii politice si parlamentare din Romania, prin actul constitutional din 1948 este
inlaturat principiul separatiei puterilor in stat, organ suprem al puterii de stat devenind Marea Adunare Nationala,
fata de care raspundeau toate celelalte organe ale statului. Constitutia din 1948 a marcat trecerea spre un regim
guvernamental intemeiat pe monopartidism si autoritarism statal, precum si spre o economie centralizata si dirijata
politic.
Referitor la drepturile si libertatile fundamentale ale individului, desi acestea erau recunoscute si garantate formal
prin Constitutia din anul 1948, erau introduse numeroase restrictii si interdictii in privinta exercitarii lor, creandu
se o discrepanta vizibila intre principiile si realitatile politice si juridice.
Constitutia din 1948 a fost abrogata implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea in vigoare a Constitutiei
din 1952.
Constitutia din 24 septembrie 1952
Constitutia din 1952 definea mult mai precis baza politica a statului democrat-popular, fundamentata pe
dictatura proletariatului, stipuland expres caror clase sociale le apartine puterea de stat si indicand modalitatea de
exercitare a acestei puteri prin realizarea aliantei dintre clasa muncitoare si ta-ranimea muncitoare, in care rolul
conducator il detine clasa muncitoare. Principiile fundamentale ale acestei Constitutii sunt suveranitatea poporului,
unitatea puterii de stat si exercitarea acesteia prin organe reprezentative, centralismul democratic, planificarea
nationala, legalitatea populara, activismul social si politic al cetatenilor. Statul roman este definit ca un stat
democratpopular, unitar, suveran si independent, dar nefacandu-se nici o referire la caracterul sau indivizibil sau
inalienabil.

In ceea ce priveste reglementarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor, aceasta se realizeaza in Capitolul VIII.
In cadrul acestui Capitol sunt prevazute si garantate drepturi precum dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la
asigurare materiala de batranete, in caz de boala sau incapacitate de munca, dreptul la invatatura, egalitatea in
drepturi a cetatenilor in toate domeniile vietii economice, politice si culturale, drepturi pentru minoritatile nationale,
egalitatea in drepturi intre barbati si femei, libertatea de constiinta, libertatea cuvantului, a presei, a intrunirilor si

meetingurilor, a cortegiilor si demonstratiilor in strada, dreptul la asociere, inviolabilitatea persoanei si a

domiciliului. Un aspect important este definirea R.P.R. ca democratie populara. Din analiza acestor texte
constitutionale, se remarca inversarea raportului firesc intre individ si stat. Aceasta rezulta din modalitatea de
exprimare si garantare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. Astfel, daca in Constitutiile
interbelice, si inclusiv in Constitutia din anul 1948, aceste drepturi si libertati erau prevazute in primele capitole,
dupa articolele referitoare la teritoriul national, in Constitutia din anul 1952 ele sunt denumite Drepturi si datorii
fundamentale, fiind plasate in Capitolul VIII.
Constitutia din anul 1952 a fost abrogata expres la data de 21 august 1965, dupa numeroase modificari.
Constitutia din 21 august 1965
Spre deosebire de constitutiile socialiste anterioare, Constitutia din 1965 consacra si fundamenteaza cel mai
pregnant monopolul politic al unei unice formatiuni politice, reprezentata de Partidul Comunist Roman. Prin acesta
Constitutie, Romania era proclamata Republica Socialista, consideranduse ca dispune de o economie socialista
generalizata si de relatii de productie socialiste, dominante, in toate domeniile vietii sociale, oranduirea socialista
reusind sa se impuna in mod deplin si definitiv. Acest lucru asigura, in viziunea constituantului de la 1965,
suveranitatea, independenta si unitatea statului roman, al carui teritoriu devenea inalienabil si indivizibil. (art.1).
Spre deosebire de Constitutia socialista anterioara, aceasta Constitutie consacra si fundamenteaza cel mai pregnant
monopolul politic al unei singure formatiuni politice partidul comunist cea mai inalta forma de organizare a
clasei muncitoare. Principalul instrument de transpunere si realizare in practica a politicii partidului comunist este
statul socialist, care, conform dispozitiilor constitutionale, organizeaza, planifica si conduce economia nationala,
apara si dezvolta proprietatea socialista, asigura conditiile si dezvoltarea invatamantului, stiintei si culturii, apara
legalitatea societatii si ordinea de drept, organizarea apararii tarii si dezvoltarea fortelor armate (art.13).
Nerecunoscand principiul separatiei puterilor in stat, actul fundamental din 1965 nu a reusit sa incorporeze nici
una dintre traditiile constitutionale romanesti in materie de legislatie si de aplicare a acesteia in functie de organele si
institutiile indrituite sa o faca. Activitatea de elaborare a legilor va fi preluata de catre Consiliul de Stat, organ
suprem al puterii de stat, cu activitate permanenta. Art.42 defineste Marea Adunare Nationala ca fiind unicul
organ legiuitor al Republicii Socialiste Romania. Modificarea cea mai spectaculoasa a Constitutiei din 1965 se
produce in martie 1974, cand se introduce functia de presedinte al republicii, care cumuleaza o multitudine de
atributii transferate de la forul legislativ suprem si de la cel administrativ central.
Titlul II, Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, consacra si garanteaza egalitatea in drepturi a
cetatenilor in domeniile vietii economice, juridice, sociale si culturale, dreptul la munca, dreptul la asigurare
materiala de batranete, boala sau incapacitate de munca, dreptul la invatatura, drepturi acordate nationalitatilor,
egalitatea in drepturi intre barbati si femei, dreptul de a alege si de a fi ales in Marea Adunare Nationala si in
consiliile populare, dreptul la libertatea constiintei, a presei, a intrunirilor, a mitingurilor si a demonstratiilor,
inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, secretul corespondentei, dreptul la petitionare.
Dreptul la proprietate personala este ocrotit de lege. Cu toate acestea, se consacra proprietatea socialista asupra
mijloacelor de productie, acest tip de proprietate imbracand fie forma proprietatii de stat, fie a celei cooperatiste.
Constitutia din 1965 a fost abrogata total si expres la data de 8 decembrie 1991 de catre Constitutia Romaniei din
21 noiembrie 1991, aprobata prin referendumul national din 8 decembrie 1991, data la care a intrat in vigoare.