Pe-ai ti, pe rnd pe toi i-ai adunat

Ca puii-n cuib, i-i pace-acum n tine.

i-adormi i tu, bordei nealintat.
E linite-n vzduh, i noaptea vine
Cu cer senin; pe cmpu-nzpdat
Zmbi-va-ndat discul lunii pline.

Eti slab i vechi, dar te-ai luptat voinic

S creti un stol de suflete srace.
A plns mai pn-acum bolnav cel mic
i cel mai drag al tu... i parc tace.
Asculi de-auzi vrun glas; n-auzi nimic,
Pui capu-n piept, zmbind, i-adormi n pace.

E vremea s te-alini. Scurmat de vnt,

Btut de ploi, slbit de ani, btrne,
Trieti de mila lor pe-acest pmnt.
Vai cum se zbat s-agoniseasc pne,
Snt muli i mici, i-aa de dragi i snt
i-acum ei tac i iar vor plnge mne.

Dar, poate crezi c va pluti mereu

De-a lungul nopii pace-adormitoare?
Acum tu crezi, srman bordei al meu,
C-n alb vemnt din cer o s coboare
Un nger blnd ! Dar nu tii ce tiu eu:

La noapte-un duh cu hohote-o s zboare.

Porni-se-va, de-o rece boare-adus,

Un ger cumplit i-urmat dinti de oapte
Aa cum trec, pe-al soarelui apus,
Nluci ce plng prin lanurile coapte,
i-apoi sosi-va uiernd pe sus
Cel vecinic mnios din miaznoapte.

Prin somn tu vei simi trecnd fiori

Prin trupul tu, i deschiznd privirea
Vei sta cutremurat; acum tu mori !
Din mii de pri s-a-nvrtejit pieire:
Cmpii cu criv, i vzduh cu nori,
i-un suflet rzvrtit ntreag firea !

Tu-n paz suflete de oameni ai !

S nu te dai ! De te-o strivi pe tine,
Snt toi ai ti pierdui ! S nu te dai !
El vine mnios, el vine, vine
Te va urni din locu-n care stai,
Va smulge stuhul tu cu brae pline.

i-ai ti, detepi, vor plnge iari toi,

Cnd el te va-ncleta s te ridice.
Trosnind te vei lupta s scoi

Din mna lui, dar ca un snop de spice,

Tu strns vei fi de el; i ce s poi,
Tu slab i vechi, n brae-aa voinice !

Vei fi puin de-a valma amndoi

i nu vei mai avea-n *nd putere,
Gemnd tu vei cdea strivit apoi.
Vai, nu te va durea a ta durere,
Dar uite-ai ti pe cmp desculi i goi,
i tu murind, tu-ntreaga lor avere !

Cu hohote de diavol va-ndrepta

i-asupra ta va netezi nmeii.
Cnd mne-n zori eu voi veni, voi sta,
Vai, nu de aspru ger al dimineii,
Voi sta-ngheat de mila lor i-a ta:
Nici tu nu vei mai fi, i nici ei bieii !