ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN REPUBLICA MOLDOVA

REFERAT
la disciplina universitara:
Integrare Economica i Economie
Europeana

TEMA: Relaiile UE cu alte state

Autor: ntaru Mihai

EG-131
Lect. univ. Dodu-Gugea L.

Chiinu 2016

1. UE si EFTA. Crearea Spatiului Economic European

Conventia de la Stocholm, din 1960, a hotarat crearea unei zone de comert liber (E.F.T.A.= European
Free Trade Association), cu participarea unui numar de sapte tari: Austria, Danemarca, Norvegia,
Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie. Mai tarziu, au aderat Finlanda si Islanda, si apoi,
Lichtenstein.
Caracteristici ale noii organizatii:

Noua organizatie a cuprins tari cu un nivel mai ridicat al dezvoltarii - mai mare omogenitate.

Barierele netarifare nu au fost cuprinse in Conventia asupra EFTA.

Scopul acestei organizatii interguvernamentale -- liberalizarea comertul cu produse industriale intre tarile participante, cu
excluderea produselor agricole, fara a renunta la propria lor politica comerciala fata de tarile terte.
Deoarece participantii nu si-au propus realizarea unei uniuni politice, nu avea nevoie de organisme supranationale. Luarea
deciziilor, in general, s-a facut cu unanimitate.

Relatiile dintre CEE si EFTA

In 1973, trei tari membre EFTA, respectiv Marea Britanie, Irlanda si Danemarca, au intrat in CE.

In ianuarie 1984, eliminarea taxelor vamale ramase in comertul dintre CEE si fiecare taramembra a EFTA. Cu aceeasi ocazie, s-a
discutat si problema barierelor netarifare.

Tarile ramase au incheiat cu CE acorduri individuale de liber schimb. In baza acestora, relatiile comerciale au continuat sa se
dezvolte, iar liberalizarea schimburilor cu produsele industriale sa evolueze continuu.

In ianuarie 1989, Declaratia Comisiei Europene privind o relatie globala si institutionala intre CEE si EFTA.

Incepand cu 1 ianuarie 1995, alte trei tari EFTA, respectiv Austria, Suedia si Finlanda, au devenit membri ai Uniunii Europene.
Norvegia a respins din nou prin referendum aderarea la UE.

La 2 Mai 1992, se semneaza la Oporto, Acordul privind Spatiul Economic European sau Zona Economica Europeana (European
Economic Area).

In cadrul Spatiului Economic European, gradul de integrare este la fel de ridicat ca in Uniunea Europeana. Relatiile dintre UE si
EFTA se limiteaza, in cele din urma, la relatiile cu Elvetia.
Treptat, EFTA a pierdut din importanta ca entitate distincta.

2. NAFTA si UE
In 1989 s-a incheiat un Acord de Liber Schimb intre SUA si Canada (CAFTA - Canadian - American
Free Trade Area), care si-a propus liberalizarea schimburilor intre cele doua tari, liberalizare
impulsionata si de puternica dependenta comerciala reciproca si de dovada existentei unui anumit
grad de integrare economica, in special in domeniul constructiilor de masini.
Un nou acord, sub denumirea de N.A.F.T.A. (North American Free Trade Area), a fost semnat la 17
decembrie 1992 intre SUA, Canada si Mexic.
NAFTA acopera o piata de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii si mai spre Sudul
continentului american, si o suprafata de 21,3 milioane Km.
Scopul acestui acord este liberalizarea in 10 ani a comertului cu produse si servicii, prin eliminarea
barierelor tarifare si netarifare intre parti si prin liberalizarea investitiilor intra-zonale.
Domeniile vizate de NAFTA sunt urmatoarele:
a) Comertul cu bunuri materiale:
In decurs de 10 ani, urmeaza a fi inlaturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca
'nord-americane', in conformitate cu regulile de origine, astfel ca in anul 2004 sa se formeze o vasta
piata libera.

b) Comertul cu servicii:
Serviciile detin un loc important in comertul din zona - supus tratamentului national.
c) Investitiile directe de capital - liberalizare.
d) Alte dispozitii se refera la urmatoarele: regulile de concurenta, proprietatea intelectuala, sejurul
temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protectia mediului.
Constatari:

NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergura.

Model de cooperare de tip interguvernamental, fara a avea organisme supranationale.
Nu are obiective de natura politica.

Nota: studentii vor face o comparatie intre UE si NAFTA.

3. Regimul preferential acordat tarilor in curs de dezvoltare
Regimul preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare consta in anumite concesii in plan
comercial acordate de catre tarile dezvoltate.
CEE a incheiat acorduri preferentiale cu anumite tari in curs de dezvoltare. In calitate de donator de
preferinte in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, CEE stabileste o lista de produse care beneficiaza
de acest regim: sunt limitate in cazul bunurilor 'sensibile' fie prin aplicarea de scutiri de marime fixa,
aplicabile anumitor tari, fie prin aplicarea de plafoane tarifare.
Anumite produse, precum textilele, au fost complet excluse de la preferinte vamale, acestea intrand
sub incidenta Acordului Multifibre. Sunt, de asemenea, excluse produsele agricole si cele din piei
naturale.
In cazul produselor CECA (carbune si produse siderurgice), regimul este diferentiat pe doua grupe: o
prima grupa, scutire de taxe vamale cu stabilirea de contingente tarifare sau plafoane tarifare
nationale; pentru o alta grupa, scutire de taxe pentru fiecare dintre tari luate individual, dar in limitele
unui plafon comunitar.
Tarile in curs de dezvoltare cele mai putin avansate s-au bucurat de un regim si mai favorabil,
constand in neaplicarea masurilor de salvgardare, abolirea taxelor vamale asupra anumitor produse
agricole, neinstituirea de contingente tarifare, cu exceptia extraselor de cafea, reducerea prelevarilor
agricole pentru anumite produse, scutirea de taxe vamale pentru toate produsele industriale, fara
limitari cantitative, inclusiv pentru textile si imbracaminte etc.
Relatii privilegiate cu tarile din Africa, Caraibe si Pacific (vezi, M.Birsan, Integrare, vol. II, cap. V).
4 Extinderea UE spre Europa Centrala si de Est. Acordurile Europene. Strategia de
preaderare: continut si evolutie
4.1. Evolutia relatiilor dintre CE/UE si Europa Centrala si de Est
De la razboi rece, in anii 60, la acorduri sectoriale, in anii 70, si la acorduri comerciale, in anii 80.
Acorduri de comert si cooperare = 'acorduri din prima generatie'. Caracteristici.

Acordurile Europene - 'acorduri din a doua generatie'

De ce este necesar regimul de asociere la UE al tarilor din Europa Centrala si de Est?

nevoia crearii unui nou sistem social-politic si economic;

decalajul fata de UE in privinta nivelului de dezvoltare economica;
integrarea comerciala prin crearea unei zone de comert liber intre fiecare tara asociata si UE. Semnificatia din punct de vedere
economic si politic.

Dilema: largirea si adancirea UE sau extinderea spre Centrul si Estul Europei

Extinderea CE/UE admisa prin Tratatul de la Roma.

Mai multe 'valuri' de extindere (de la 6 tari, la 9, la 12 si, la 15, astazi).
Particularitati ale relatiilor tarilor Central si Est Europene cu UE in perspectiva extinderii.
Avantaje/interese si costuri ale extinderii pentru cele doua parti

Evolutia opiniei UE privind extinderea prin includerea tarilor din Europa Centrala si de Est:

Acordurile de asociere - nu contin un angajament al UE privind admiterea tarilor din ECE.

(http://europa.eu.int/comm/enlargement/agenda2000/strong/21.htm)

Summit-ul de la Copenhaga (vezi, European Council in Copenhagen, Extracts concerning Central and Eastern Europe, p. 12-34)
recunoaste ca aderarea va avea loc, dar, aceasta va deveni posibila numai cu indeplinirea, de catre tarile care doresc sa adere, a
anumitor criterii de natura politica si economica:

Criterii politice:

stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, domnia legii;

sa organizeze alegeri libere si corecte care sa faca posibila alternanta la putere a diferitelor partide politice;

respectarea drepturilor si protectia minoritatilor.

sa garanteze libertatile democratice - pluralism politic, libertatea de expresie, libertatea religioasa;

sa infiinteze si sa garanteze functionarea institutiilor democratice, a independentei sistemului judiciar si a autoritatii
constitutionale;
garantarea drepturilor omului: respectarea drepturilor fundamentale, asa cum sunt acestea formulate in Conventia pentru
protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata de catre Consiliul Europei;

Criterii economice
a) existenta unei economii de piata functionale. Acest criteriu are in vedere urmatoarele:
- crearea economiei de piata prin privatizarea sectorului de stat;
- liberalizarea preturilor si inlaturarea controlului administrativ asupra acestora;
- asigurarea stabilitatii preturilor;
- existenta unui sistem financiar-bancar suficient de puternic incat sa poata colecta depuneri si sa le
orienteze spre finantarea dezvoltarii economice;
- sa existe posibilitatea intrarii unor noi ofertanti pe piata (intrarea noilor firme sa nu fie impiedicate
de catre monopoluri sau de catre anumite bariere administrative);
- sa existe si formula iesirii de pe piata prin faliment;
- sa existe un sistem juridic adecvat, care sa garanteze proprietatea si sa intareasca rolul contractelor;
- stabilitatea macroeconomica, exprimata prin stabilitatea preturilor, echilibru bugetar si al balantelor
externe - sa fie prezenta incat sa reprezinte suportul unei cresteri economice durabile.
b) Capacitatea de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei in interiorul Uniunii. Acesta este
un criteriu foarte complex care cuprinde ansamblul conditiilor economice de care depinde
competitivitatea:

- prezenta infrastructurii;
- prezenta sistemului educational;
- existenta economiei de piata functionala;
- prezenta unor politici economice adecvate noilor conditii;
- prezenta unui grad ridicat de integrare in UE prin comert si investitii directe;
Importante sunt, pentru forta competitiva a unei tari, si structura economica pe ramuri si tipuri de
proprietate, dimensiunea firmelor etc.
c) Tarile candidate sa fie capabile a prelua reglementarile si regulile existente in cadrul Pietei Interne ceea ce se numeste 'acquis communautaire' - rezultat al peste 40 de ani de evolutie a procesului de
integrare a pietelor, a dispune de capacitatea administrativa si juridica pentru transpunerea in
legislatia nationala a reglementarilor comunitare precum si de conditii pentru aplicarea acesteia in
practica;
d) Capacitatea de a-si indeplini obligatiile de membru, inclusiv de a adera la obiectivele politice,
economice si la uniunea monetara:

Aderarea la Uniunea Europeana, chiar daca initial nu presupune ca tarile foste asociate din Europa Centrala si de Est sa fie
capabile sa atinga performantele necesare participarii la uniunea economica si monetara, se presupune ca acestea vor reusi,
intr-o perioada rezonabila, sa evolueze spre atingerea acestor obiective.

Tratatul de la Maastricht a stabilit ca 'pilonii' care sa sprijine constructia europeana sa fie, pe langa Uniunea economica si
monetara, si politica externa si de securitate comuna, plus coordonarea politicii in domeniul afacerilor interne si justitiei.

Important: un nou membru plin al Uniunii Europene trebuie sa preia toate realizarile comunitatii
economice din cei peste 40 de ani de integrare europeana, sa preia in primul rand ceea ce se cunoaste
sub denumirea de 'acquis communautaire', cu cele patru libertati de miscare: a marfurilor, serviciilor,
persoanelor si capitalului.
4.2. Pregatirea aderarii. Strategia de preaderare - continut si evolutie
Ideea elaborarii strategiei pentru pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est in vederea
aderarii s-a acceptat cu ocazia summit-ului de la Essen, din decembrie 1994.
Strategia de preaderare a fost elaborata intr-un proces evolutiv, fiind posibil de evidentiat doua etape:
I. Etapa Mai 1995- iulie 1997: Cartea Alba; Agenda 2000;
Cartea Alba - strategie de preaderare (mai 1995): face trimitere la instrumentele necesare aplicarii
Acordurilor de asociere, la dezvoltarea unui dialog permanent prin atragerea tarilor asociate la
activitati ale institutiilor europene si la solutionarea unor chestiuni de interes comun, la finantarea
unor proiecte prin intermediul Phare; - Strategia urma a se aplica tuturor tarilor asociate, toate fiind
potential eligibile pentru aderare (detalii despre prioritatile strategiei in: M. Birsan, Integrarea
econ.., vol. II, cap IV).
Agenda 2000 (iulie 1997) - evalueaza problemele de rezolvat pentru UE insasi (crestere economica,
sporirea competitivitatii, a ocuparii fortei de munca, modernizarea politicilor , reforma a institutiilor
sale - tinand seama de extinderea spre Estul Europei):

stabileste principiile care se vor afla la baza viitoarelor negocieri privind aderarea (statutul noilor membri va decurge din acquisul asimilat de acestia in momentul aderarii - ideea de acces la negocieri 'in valuri';

procesul de punere in aplicare si intarire a regulilor Pietei Unice va continua dupa aderare;
nu vor fi admise derogari de la reguli;

principiul evaluarii periodice a candidatilor (vezi si:http://europa.eu.int/comm/agenda2000/overview/en/agenda.htm)

Prima evaluare a stadiului de pregatire atins de cele zece tari candidate:

Comisia hotaraste ca negocierile de aderare sa inceapa, in primavara anului 1998, cu un prim grup - Ungaria, Polonia, Estonia,
Cehia, Slovenia, plus Cipru.
Nevoia de intarire a pregatirilor pentru largirea UE prin formularea unui Parteneriat pentru Aderare, care sa aduca intr-un singur
cadru toate modalitatile de asistenta oferite acestor tari, dublat de un Program National de adoptare a 'acquis'-ului comunitar.

Instrumente financiare:

Phare: 30% din fonduri sa fie orientate spre ceea ce se numeste 'constructie institutionala'(structuri institutionale care sa puna
in aplicare legislatia; resurse umane; abilitati de management); 70% va conntinua sa fie directionata spre investitii
(infrastructura; in masuri de coeziune economica si sociala, similar celor din Fondurile de Dezvoltare Regionala si din Fondul
Social European).

Noi instrumente financiare:

ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession), care va finanta obiective privind infrastructura in domeniul mediului
si al transporturilor, pentru a le alinia la standardele comunitare;

SAPARD (the Special Accession Programme for Agriculture and Development), pentru proiecte privind ajustari in sectorul agricol
si rural in vederea aplicarii unor reglementari comunitare referitoare la Politica Agricola Comuna.

Co-finantare Phare si institutii financiare cum sunt: Banca Europeana pentru Investitii, Banca Europeana pentru Dezvoltare,
Banca Nordica pentru Investitii etc.

II. Etapa Dec. 1997 - dec. 1999:

Reuniunea Consiliului European de la Luxembourg din decembrie.1997;

Parteneriatul pentru aderare.
Programe nationale de preluare a acquis-ului.
Rapoarte ale Comisiei privind evaluarea fiecarui candidat.
Negocieri cu primul grup de candidati.
Reuniunea Consiliului European De la Helsinki din decembrie 1999.

Consiliul European din 12-13 decembrie 1997 de la Luxembourg a decis sa lansaze procesul de
extindere.
Important:

negocierile pentru aderare sa aiba loc cu toate tarile asociate;

procesul de extindere va fi flexibil, cu mai multe viteze, iar principiul diferentierii va fi aplicat 'fiecare tara va merge in ritmul
sau, va fi evaluata pe baza propiilor merite si va adera atunci cand va fi, in cele din urma, capabila sa indeplineasca toate
obligatiile de membru';

evaluarea sa aiba loc pe baza aplicarii acelorasi criterii;

aderarea sa se faca in functie de nivelul si gradul de pregatire al fiecarui candidat;
evaluari periodice sa stabileasca unde se afla, sub acest aspect, fiecare tara asociata si care sunt domeniile in care progresul nu
este inca suficient pentru aderare;

toate tarile se vor afla pe picior de egalitate, dar vor fi acceptate pe baza meritelor individuale; aceasta inseamna ca aderarea
va fi graduala.

Ce include procesul de aderare?

o strategie intarita de pre-aderare;

negocieri de aderare;
screening'-ul (examinarea situatiei) legislatiei UE;
procedura de reconsiderare (Rapoarte periodice, care evalueaza situatia fiecarei tari candidate).

Negocierile de aderare cu primul grup de tari au inceput oficial la 31 Martie 1998.

Trei rapoarte de evaluare asupra candidatilor (oct. 1998, oct. 1999 si nov.2000) au fost deja elaborate
si publicate.
Consiliului European din decembrie 1999 de la Helsinki a hotarat inceperea in februarie 2000 a celui
de al 'doilea val' de negocieri, cu Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia si Romania. Aceasta este o
decizie pe care o putem numi istorica, deoarece reprezinta concretizarea in practica a demersurilor
privind unificarea europeana.
Important:
- tarile care se afla in proces de negociere privind aderarea se bucura, pe de o parte, de o evaluare
impreuna cu delegatia UE a stadiului in care se afla preluarea acquis-ului comunitar de catre
respectiva tara candidata, pe de alta parte, de gasirea in comun a solutiilor si modalitatilor pentru a
grabi acest proces, inclusiv printr-un sprijin financiar substantial din partea Uniunii Europene;
- efortul principal pentru a reusi sa atinga nivelul necesar pentru aderare trebuie sa-l faca tarile
candidate;
- Uniunea Europeana si-a dat seama ca depasirea gravelor probleme economice cu care se confrunta
aceste tari nu se poate face fara un sprijin si mai substantial din partea sa;
- deplasarea vizibila de la o atitudine constatatoare si critica, insotita de un anumit sprijin financiar, la
o abordare in termeni de parteneriat, cu marirea sprijinului si cu gestionarea mai buna a resurselor;
- Uniunea Europeana nu a renuntat la conditionalitate privind aderarea tarilor din Centrul si Estul
Europei, dar este decisa sa le ajute sa asimileze cat mai mult, inca din aceasta faza, a ceea ce este
necesar pentru a intra, in primul rand, in regulile mecanismului Piatei Interne.
Pentru tarile candidate, urmatoarele aspecte trebuie sa fie pe deplin intelese:
- mai intai, un minimum de conditii de indeplinit este necesar inainte de orice discutie despre aderare.
La ce se refera?
- un anumit grad de integrare economica reala si la un anumit nivel al indicatorilor 'gradului de
pregatire' (explicatia in: Birsan, vol. II, cap. IV);
- accesul nu poate fi decat un proces gradual, insotit de un ajustari corespunzatoare, pentru a se
apropia tot mai mult de conditiile necesare unei cat mai bune functionari a intregului sistem.
Constatari:
- Integrarea Europei de Rasarit necesita un efort de 'adaptare' la un nou mediu pentru ambele parti.
- Cum poate fi facilitat acest proces pentru tarile candidate la aderare in Uniunea Europeana; cum
poate fi marit ritmul ajustarilor economice in tarile foste comuniste? Cu alte cuvinte, intrebarea este
daca procesul de reducere a decalajului fata de tarile UE si de apropiere de nivelul indicatorilor de
convergenta se realizeaza mai usor atunci cand tara respectiva se afla in interiorul Uniunii, intr-o
anumita formula de aderare, avand posibilitatea de a 'invata' regulile jocului de la un partener mai
avansat, sau este recomandabil sa ramana afara sine die?
4.3. Tratatul de la Nisa: decembrie 2000

Clarifica anumite chestiuni decurgand din Tratatul de la Amsterdam:

directia reformei institutionale;

extinderea, care va deveni posibila, dupa ce tratatul va fi ratificat (2002).

Principalele decizii se refera la:

- Luarea masurilor importante cu tripla majoritate: voturi in Consiliu, majoritatea absoluta a statelor si
62% din populatie; Decizia devine astfel mai reprezentativa prin numarul populatiei, dar si mai
complexa/mai putin transparenta.
- Reponderea voturilor in Consiliul de Ministri: tarile mari au un numar egal de voturi, dar conteaza
diferit prin numarul populatiei.
- Numarul comisarilor este 1 pentru fiecare tara (din 2005, tarile mari pierd cate un comisar).
- Luarea deciziilor prin unanimitate se mentine pentru un numar important de domenii (comertul cu
anumite servicii, controlul la frontierele externe, numirea presedintelui comisiei etc.); Se mentine
dreptul de veto in chestiuni care se refera la impozitare (ex. Impozitele privind mediul), imigrari,
securitate sociala, comertul cu servicii culturale si audio-vizual, alocarea fondurilor de coeziune.
- Se introduce procedura 'cartonasului galben' (cu 4/5 voturi in Consiliul de Ministri) pentru a
sanctiona o tara care incalca principiile fundamentale ale EU.
- S-a stabilit o agenda pentru viitoare reforme. Dezbateri asupra: viitorului Uniunii Europene;
Delimitarea puterilor intre UE si statele membre; Statutul Cartei Drepturilor Fundamentale;
simplificarea tratatelor; Rolul parlamentelor nationale in cadrul arhitecturii europene.