Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Breviar teoretic:
Sistemul osos:
Sistemul osos (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin
articulatii, in majoritatea cazurilor.
Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite mobilitatea
acestuia si de a proteja organele interne.
In general, sistemul osos este impartit in:
- scheletul cefalic
- scheletul axial (cavitate toracica, stern si coloana vertebrala)
- scheletul apendicular (membrele).
Tesutul osos:
Oasele sunt alcatuite din tesut osos, acesta fiind alcatuit din matrice osoasa si
osteocite, osteoblaste si osteoclaste (tipuri celulare). Tesutul osos este bogat vascularizat
si are o activitate metabolica intensa. Sistemul osos este un rezervor de calciu fosfat si
multi alti ioni.
Exista doua tipuri de tesut osos:
- tesut osos primar/ imatur: acest tip de tesut este inlocuit cu tesut osos matur, insa sunt
anumite regiuni unde nu se produce schimbarea: in vecinatatea suturilor oaselor late ale
craniului, la nivelul alveolelor dentare. Acesta este caracterizat de un numar scazut de
elemente minerale si un numar crescut de osteocite.
- tesut osos secundar (matur): este caracteristic adultului. Acesta este bogat in fibre de
colagen.
Tesutul osos se produce prin procesul numit osteogeneza. Aceasta se produce
prin:
- osificare de membrana (endoconjunctiva): prin aceasta se formeaza majoritatea oaselor
late
- osificare encondrala (endocartilaginoasa): prin acest tip de osificare se formeaza
majoritatea oaselor lungi/scurte.
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa
si oasele fetei.
2. Coloana vertebrala
- reprezinta scheletul axial al trunchiului, avand o localizare posterioara si mediana
- este formata din 33-34 de vertebre, dispuse metameric. Exista vertebre: cervicale (in
numar de 7), toracice (12), lombare (5), sacrale (5), coccigiene (4-5).
3. Toracele
- este alcatuit din stern, coaste si vertebre toracice
a) sternul
- este localizat in partea anterioara si mediana a toracelui.
- este impartit in: manubriu sternal, corpul sternal, procesul xifoid.
b) coaste
- sunt in numar de 12 perechi, care fac legatura intre coloana vertebrala si stern.
- coastele sunt formate din os costal si cartilaj costal
- se diferentiaza coaste adevarate (se articuleaza cu sternul prin cartilaj propriu, sunt in
numar de sapte) si coaste false (dintre care primele se articuleaza cu sternul prin
intermediul altor coaste iar ultimelesunt flotante, nemaiajungand la stern.
4. Pelvis
- pelvisul osos (centura pelvina): forma acestuia este de trunchi de con cu diametrul
transversal mai mare, ca o consecinta a ortostatismului. Rolurile pelvisului: sustinere si
transmiterea greutatii trunchiului in statica si locomotia bipeda, protectia organelor pelvine,
implicat in sarcina si nastere.
5. Oasele membrelor
- superioare: humerus, radius, ulna, oasele carpiene, oasele metacarpiene, falangele.
- inferioare: femur, rotula, tibie, fibula, oase tarsiene, oase metatarsiene, falange.
Structura externa a oaselor:
- diafiza (tesut osos compact)
- epifizele (lame dense de os compact care invelesc osul spongios care contine maduva
rosie)
- metafizele
Structura interna:
- periost
- os compact
- os spongios
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa
- cartilaj hialin
- maduva rosie
- maduva galbena
ARTICULATIILE
Sunt organe de legatura intre oase, fiind sediul miscarilor. Dupa gradul de
mobilitate, articulatiile se impart in sinartroze si diartoze.
SINARTROZELE
Sunt articulatii fixe , imobile si nu poseda cavitate articulara. In acest tip de
articulatie se executa miscari foarte reduse. Dupa tipul tesutului care se interpune intre
cele oase care se articuleaza , distingem 3 tipuri de sinartroze: sindesmoze, sincondroze,
sinostoze.
A1. SINDESMOZELE
Sunt articulatii in care , intre cele doua oase se interpune tesut fibros; mentionam in
acest sens articulatia dintre oasele coxale si sacru, unite prin ligamente interosoase
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa
puternice.. Tot sindesmoze sunt suturile de la nivelul oaselor craniului. Oasele sunt
articulate intre ele , dar sunt despartite printr-un strat subtire de tesut fibros.
Se descriu 3 tipuri de suturi :-sutura dintata, in care suprafetele osoase preszinta dinti de
fierastrau care se intrepatrund (sutura fronto-parietala sau parieto-occipitala
-sutura solzoasa (scuamoasa) in care cele 2 oase
care se articuleaza sunt taiate oblic :sutura parieto-temporala
-sutura plana-in care marginile sunt regulate-ex cele
2 oase nazale
A2. SINCONDROZELE Sunt articulatii in care cele 2 oase care se articuleaza se
interpune o lama de tesut cartilaginos (ex. Sincondroza oaselor ce alcatuiesc coxalul) sau
simfizele (ex cea pubiana).
A3. SINOSTOZELE
varstnici.
CAVITATEA ARTICULARA Este un spatiu virtual , cuprins intre capetele osoase care se
articuleaza si capsula articulara
Contine o cantitate mica de lichid sinovial
Prezenta unei presiuni negative in cavitatea articulara cat si presiuneaatmosferica
participa la mentinerea in contact a suprafetelor articulare
LIGAMENTELE ARTICULARE Sunt formatiuni fibroase care se insera pe cele 2 oase ale
unei articulatii, contribuind la mentinerea in contact a suprfetelor articulare
Cand intre suprafetele articulare exista nepotriviri, apar formatiuni fibro-cartilaginoase,
realizand potrivirea suprafetelor-meniscul articular
La nivelul unei articulatii mobile, miscarile depind de forma suprafetelor articulare. Ele se
pot realiza in jurul unui ax sau a doua sau trei axe
-externa
4. CIRCUMDUCTIE este miscarea complexa care totalizeaza flexia, extensiua ,
abddductia, adductia si rotatia
5. PRONATIE / SUPINATIE: Pronatia este miscarea de rotatie a mainii prin care policele
se roteste medial, palma privind in jos (spate) iar supinatia este miscarea inversa
La picior cand planta priveste spre lateral si marginea externa a piciorului se ridica se
realizeaza pronatia, iar supinatia se realizeaza invers
Breviar experimental:
1.Evidentierea compozitiei chimice a oaselor:
Oasele sunt organe tari,dure ce contin apa,substante organice si saruri minerale
Intr-un vas termorezistent se pun oase subtiri de pasare iar vasul se pune in flacara unei
spirtiere.O parte din material constitutive a osului arde degajand fum si miros,se observa
si scurgerea a catorva picaturi grasime.Osul va deveni cenusiu si se va sfarama usor.
Apa din oase s-a evaporate,oseina a ars si sarurile minerale au ramas sub forma de
cenusa in vas.
Prghia
DEFINIIE:
O prghie este o bar rigid care se poate roti n jurul unui punct fix, numit punct de
sprijin.
Asupra unei prghii acioneaz dou fore: o for activ, F, care pune n micare
prghia i o for rezistent, R, care trebuie nvins. La prghia osoas, punctul de sprijin
S, este reprezentat de axul biomecanic al micrii, de punctul de sprijin pe sol sau de un
aparat oarecare (din sala de sport). Fora rezistent R este reprezentat de greutatea
corpului sau segmentului care se deplaseaz, iar fora activ F este reprezentat de
muchiul care realizeaz micarea.
Aciunea prghiilor se bazeaz pe echilibrul momentelor celor dou fore: activ i
rezistent pasiv.
- prghia de gradul I are punctul de sprijin situat ntre punctele de aplicaie ale celor dou fore
- prghia de gradul II are punctul de sprijin situat la un capt, iar la cellalt capt se afl punctul de
aplicaie al forei active
- prghia de gradul III are punctul de sprijin situat situat la un capt, iar la cellalt capt se afl punctul
de aplicaie al forei rezistente
Exemple de prghii
- prghii de gradul I : balana, balansoarul, foarfecele, cletele, ranga, levierul etc.
Prghiile de gradul III sunt prghii de deplasare, ele utiliznd o for mare pentru a
nvinge o for mic, n schimb deplaseaz mult punctul de aplicaie a forei rezistente.
Acest tip de prghii este cel mai frecvent ntlnit n corpul uman.
La acest tip de prghii punctul de aplicaie al forei active locul de inserare a muchiului
se afl ntru punctul de sprijin articulaia i punctul de aplicaie a forei rezistente.
Identificarea prghiilor de gradul III n organismul uman:
antebraul n flexie funcioneaz ca o prghie de gradul al III-lea cnd muchii
flexori se contract pentru a-l ridica; bicepsul se contract producnd o for care
are punctul de aplicaie pe antebra. n acest caz, braul forei active este de
aproximativ 8 ori mai mic dect braul forei rezistente, rezult c fora activ
trebuie s fie de 8 ori mai mare dect fora rezistent;
Nume i prenume:
FI DE LUCRU
1.Stabilii tipul prghiei n fiecare caz i reprezentai-o grafic:
Nume i prenume:
FI DE LUCRU
2.Stabilii tipul prghiei n fiecare caz i reprezentai-o grafic:
a.
b.
c.
d.
Nume i prenume:
FI DE LUCRU
1.Stabilii tipul prghiei n fiecare caz i reprezentai-o grafic n tabelul de mai jos:
Bibliografie:
1. Hereiu, D.; Miu, C. - Elemente de biomecanic ale aparatului locomotor; Ed. Univ. "Aurel Vlaicu"
Arad, 2007
2. http://optional11.wikispaces.com/CUPRINS
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C3%A2rghie
4. http://anatomie.romedic.ro/sistemul-osos
5.Ciurchea Maria, Cioloc-Rusu Anca,