Radiatiile beta

Radiaia beta () este un tip de radiaie, n urma creia sunt emise particule beta. n dependen
de particulele beta emise, radiaiile beta se clasific n radiaii + (emisie de pozitroni) i radiaii
- (emisie de electroni). Acestea penetreaz materialul solid pe o distan mai mare dect
particulele alfa. n cadrul experimentelor, acestea sunt deviate n cmpuri electrice n sens opus
deviaiei radiaiilor alfa. Acest fapt demonstreaz c fluxul de particule emise sunt
constituite din electroni.
Fenomenul de ionizare este insotit in medie de mai multe excitari.
Interaciunile particulelor grele ncarcate electric (protoni, deuteroni, particule alfa, nuclee mai
grele) cu substanta au ca rezultat ionizarea si excitarea atomilor substantei strabate. Particulele
cu masa mare sunt deviate putin dupa ciocnirea cu electronii, deci traiectoria lor este practic
liniara. La energii mari aceste particule produc reactii nucleare, dar la energii mici si medii,
principalul proces il constituie ionizarea.
Razele Beta sunt incarcate negativ fiecare particula avand masa moleculara si o energie tot atat
cat un electron.
Ele sunt dispersate de campul magnetic si cel electric aratand astfel ca sunt incarcate negativ.
Produc o ionizare mai redusa decat particulele alfa.
Puterea de penetrare a razelor Beta este mai mare decat a celor Alfa. Ele pot trece de o carte de
joc, dar sunt oprite de o foaie subtire de aluminiu.
Afecteaza placile fotografice si cauzeaza fluorescenta unor numeroase metale.
Razele Beta se misca cu viteza, uneori pana la 99% din viteza luminii.

Radiatia Alfa

Radiaia alfa (): la trecerea prin substan, sufer 3 tipuri de interacii: ciocnire, frnare n cmp
electric i captura de ctre nucleu. Probabilitatea cea mai mare o are ciocnirea. n urma ciocnirii unei
particule alfa cu un atom se poate produce o excitare a acestuia, urmare a ridicrii unui electron pe un
nivel superior de energie. Cmpul electric al particulei alfa n mi care actioneaz asupra electronilor
orbitali; la revenirea electronilor pe nivelele fundamentale atomii vor emite radia ii Rentgen
electromagnetice (caracteristica, x). Tot prin interacia cu pturile electronice ale atomului, radia iile pot
produce smulgerea unor e- din atomii respectivi. n acest fel, atomul rmne ncrcat pozitiv; fenomenul
poart numele de ionizare. De multe ori, electronii smuli se pot ata a unor atomi neutri, care devin ioni
negativi (n ansamblu, la un act de ionizare se produce o pereche de ioni). Dac e- smul i pot genera la
rndul lor ionizari, ei constituie radiaie delta. Franarea n cmp electric a radia iei nseamn interac ii
succesive, n urma crora particulele pierd energie pn cnd, sub o anumita limit, nu mai pot produce
ionizari. n acest stadiu, particulele capteaz 2 electroni din mediu i se transform n atomi de He
(Heliu). Fizicianul romn Gheorghe Manu a adus contribuii importante la studiul absorb iei radia iei alfa
n materie.
Radiaia alfa are putere de ptrundere foarte mic ,fiind format din particule cu sarcin pozitiv i
mas; experienele efectuate de Rutherford au artat c particulele alfa sunt nuclee de heliu. Radia iile
alfa sunt formate din grupuri de particule cu energii bine determinate.
Datorita faptului ca energia medie necesara formarii unei perechi de ioni este mica, intensitatea fluxului
de particule ramane constanta pe o mare portiune de drum. Prin interactiuni succesive, suferite, intr-un
mediu material, radiatia alfa isi pierde energia sa si se incetineste pana cand energia ei scade sub o
anumita limita, astfel incat sa nu mai poata crea ionizari. In acest stadiu, particulele alfa capteaza cate
doi electroni de la atomii mediului strabatut si se transforma .
Aceste raze sunt dispersate de campul electric si magnetic aratand astfel ca sunt particule incarctate pozitiv.
Ele afecteaza placile fotografice si cauzeaza fluorescenta.
Au o putere mica de penetrare astfel incat si o carte de joc le poate opri
Viteza lor variaza de la 1/100 pana la 1/10 din viteza luminii.

Dezintegrare alfa

Radiatiile Gama

Radiaiile gama() au fost descoperite n anul 1900 de ctre Paul Villard (1860-1934), fizician i
chimist francez, n timp ce studia la Paris comportamentul uraniului i radiului. Numele acestui tip
de radiaie a fost dat de ctre Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari privind
dezintegrarea radioactiva emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri raze alfa, beta si
gama. De fapt numai tipul gama reprezinta cu adevarat o radiatie (adica fotoni de inalta
frecventa), celelalte sunt particule nucleare (nuclee de heliu de mare vitez numite i raze ,
respectiv emisii de electroni numite i raze ).
Radiaia sau razele gama (gama desemneaz litera greceasc ) sunt unde electromagnetice de
frecvene foarte mari produse de interac iuni ntre particule subatomice, cum ar fi la dezintegrrile
radioactive sau la ciocnirea i anihilarea unei perechi electron - pozitron.
Radiaia gama (raza gama) se prezint sub form de unde electromagnetice sau fotoni emii din
nucleul unui atom. Poate traversa complet corpul uman, putnd fi oprite doar de un perete de
beton sau de o plac de plumb groas de 15 cm. Radiaia gama este oprit de: ap, beton i, n
special, de materiale dense, cum ar fi uraniul i plumbul, care sunt folosite ca protecie mpotriva
expunerii la acest tip de radiaie.
Radiatia gama este o unda electromagnetica similara cu lumina obisnuita, ceea ce difera este
lungimea de unda (energia). Lumina solara consta intr-un amestec de radiatie electromagnetica
la diferite lungimi de unda de la IR indepartat trecand prin vizibil si ultraviolet. O radiatie gama
este mult mai scurta decat radiatia UV (de aceea are o energie mult mai mare). Radiatiile gama
sunt produse de asemenea prin dezintegrarea unor materiale radioactive cum ar fi cobalt-60 si
cesiu-137. O radiatie emisa de atomul de cobalt-60 poate penetra corpul uman si ca urmare a
fost folosita pe scara foarte larga in tratatrea cancerului.

Continuare radiatii gama

Razele gama sunt unde privind spectrul de frecvene electromagnetice

care au o lungime de und de 10 i 11 sau mai jos. Razele gama sunt produse n laboratoare
prin procesul de coliziune nucleara i de asemenea prin intermediul radioactivitatii artificiale care
nsoete aceste interaciuni. Nucleele mari de energie necesare pentru coliziuni sunt accelerate
de astfel de dispozitive, cum ar fi ciclotron i sincrotron.
Cele mai importante efecte se observ la celulele germinale (sexuale). n urma interaciunii dintre
radiaii i celulele germinale se observ o alterare a cromozomilor i a codului genetic ADN.
Gravitatea acestor efecte este amplificat prin transmiterea mutatiilor la descendeni. Protectia
contra razelor gama se asigura prin pereti de beton, otel sau plumb ultimul fiind cel mai eficace.
Detectarea radiaiilor gama se poate face pe mai multe ci:
datorit efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre sensibile;
pe acest principiu funcioneaz detectorul Geiger-Mller;
prin nnegrirea unei plci fotografice;
cu ajutorul camerei cu cea.

Puterea de penetrare a radiaiilor

ionizante n funcie de material