D.p.dv.

istoric noi am consumat mancarea datorita valorii sale nutritionale

hedoniste sau de satietate. Astazi, cu toate acestea, majoritatea
consumatorilor recunosc mai multe categorii de tipuri de mancare, incluzand
si categoriile cu valoare adaugata de mancaruri functionale si suplimente
alimentare , care fac parte din randul unor substante care sunt mai mult
decat simple mancaruri si sunt recunoscute ca vitamine si minerale. ( cele
care au doza zilnica recomandata). Valorea perceputa de consumator a unei
mancaruri functionale sau a unui supliment are o legatura directa cu
imaginea de sine a consumatorului. Un consumator de mancaruri
functionale\suplimente se poate vedea functionand la 85-95 % din abilitatea
lui totala (o eficienta de 85-95 %), un interval in care el se simte in echilibru
cu mediul inconjurator. Sub o eficienta mai mica de 80% nu mai exista
parerea buna despre sine (nu mai exista echilibru) si mai jos apare starea
de boala, care cere o interventie terapeutica.( un medicament). In mijlocul
acestui interval (aprox. 90 %) consumatorul se simte cel mai bine avand un
stil de viata sanatos si o larga varietate de mancaruri. Cu toate acestea din
cauza stresului a presiunii serviciului, familiei si a angajamentelor sociale, a
unei varietati limitate de mancaruri mai putin sanatoase cat si a restrictiilor
activitatii fizice, mentinerea unei eficiente de 90% devine aproape
imposibila. Dar, disponibilitatea mancarurilor functionale si a suplimentelor
fac scopul de 90 % accesibil.
Exista si alte motive pentru consumarea acestor substante aici
incluzandu-se grija pentru pretul ridicat al medicamentelor, o cautare de
remedii naturiste sau pur si simplu masuri preventive (fibre, vitamine si
minerale), dar nu e niciun dubiu ca, consumul de alimente functionale si
suplimente este in crestere. Conform unui comunicat de presa al organizatiei
Leatherhead Food Research, valoarea mondiala a pietei de alimente
functionale (definite ca mancaruri si bauturi care au un efect asupra
sanatatii) era de 24,2 miliarde de dolari in 2010. Conform Partnership
Capital Growth, vanzarile de alimente functionale si bauturi au atins nivelul
de 30,4 miliarde de dolari in 2009 si vanzarile totale de suplimente in SUA
au atins 26,9 miliarde de dolari in 2009. Deci piata de alimente
functionale\suplimente este una enorma.
6.2. Terminologie
Pentru producatori si vanzatori, mancarurile si suplimentele alimentare au
o insemnatate diferita acele alimete care au beneficii pt sanatate un plus
fata de nutrientii traditionali. Pentru Administratia de Alimente si
Medicamente (FDA), termenii de alimente functionale sau suplimente nu au

nicio insemnatate si nicio lege si sun privite ca si fanteziste. (tabelul 6.2) .

Aceasta postura aparent ferma a FDA este rezultatul mandatului Agentiei din
Congres de a proteja publicul de vanzatorii fraudulosi ai inceputului
secolului 20, a caror afirmatii despre diverse alimente si remedii par stupide
pt noi in ziua de azi si periculoase pentru consumator. Pentru alimente, FDA
trebuie sa se asigure ca substanta nu se apropie de definitia unui
medicament, pentru a nu exista niciun pericol pt consumator. Conform
FFDCA definitia unui medicament este:
produse care pot fi folosite pentru diagnosticarea, vindecarea, alinarea,
tratamentul sau preventia unei boli la om sau la animale sau produse (altele
decat alimente) folosite pentru a modifica structura unei functii a corpului
uman sau animal.
Cateodata, cand un produs este un nutrient poate functiona ca un
medicament cand, de exemplu previne o boala (cum ar fi scorbutul), vindeca
sau previne malnutritia sau infometare sau vindeca o boala cum ar
hipovitaminoza, deci Congresul a venit cu termenul (exceptia) de altceva
decat mancare. Desemnarea nutrientilor este guvernata de legi deoarece
toate trebuie aprobate de FDA. De asemeni in definitia uneui medicament
data de FFDCA exista o asigurare ca o substanta nu este neaparat un
medicament desi eticheta sustine efecte asupra sanatatii aceasta asigurare
ofera flexibilitate pt anumite alimente care susntin efecte asupra sanatatii.
Afirmatiile permise se gasesc in tabelul 6.3.
Exista de asemeni alimente pentru uz dietetic special si alimente
medicale, dar nu exista standarde de calitate pentru niciuna din aceste
categorii, si nu este nevoie nici de aprobarea FDA, cel putin pentru ultima
categorie daca este determinat ca ele sunt sigure (GRAS).
Recent, FDA a mentionat un nou grup de ingrediente alimentare
bioactive. Exemple din aceasta categorie de pe lista GRAS includ: esteri
de ulei vegetal, fructo-oligozaharide, ulei de peste si inulina. Un alt exemplu
de ingredient alimentar bioactiv care a obtinut aprobarea acum cativa ani in
urma este Olestra, un ulei de gatit care nu este absorbit in timpul procesului
de digestie, deci nu are impact caloric. In mod interesant, Olestra nu este un
Aliment pentru Uz Dietetic Special, (caz in care ar fi trebuit clasat ca si un
produs anti-obezitate), nici nu are un efect asupra sanatatii pentru care ar fi
trebuit clasat. Dupa aceeasi logica margarina ar putea fi considerata ca avand
un efect benefic, ca si un inlocuitor petru unt fara colesterol, ca si inlocuitorii
de margarina fara grasimi trans. In mod cert FDA a avut ample oportunitati
de a deveni creativa in interpretarea si aplicarea afirmatiilor alimentelor

functionale, dar industria nu a reusit sa rezolve aceasta problema intr-o

maniera eficienta.
6.3. Concurenta: competitorii si problemele
La acest punct, fiecare din particpantii cu un interes in alimente
funcionale si suplimente (consumatorii, producatorii si FDA) au luat o
pozitie creand tensiune cu celelalte parti si astfel s-a ajuns la un punct mort.
(Figura 6.1). Cosumatorii cer mai mult acces la produse pentru care vad un
beneficiu si industria cere ca dreptul la libera exprimare sa nu fie limitat de
FDA. Obstacolul intampinat de FDA este indeplinarea rolului sau protector
pentru consumatori, asigurandu-se ca produsul este sigur si protejand
consumatorii de frauda ca rezultat al unor afirmatii false de pe eticheta. Cum
s-a ajuns la acest impas si cum poate fi rezolvat?
6.3.1. Ontogenia si statusul curent al regulilor
In urma cu una sau doua genaratii, populatia in imbatranire accepta
imbatranirea si renuntau la un stil de viata activ, deci cedand prim-planul
urmatoarei generatii, dar in cultura prezenta orientata spre tinerete, actuala
generatie in imbatranire nu mai cedeaza procesului de imbatranire si cauta in
mod activ tratamente. Pe langa asta, numarul covarsitor de americani in
imbatranire ( 21% din populatie va fi formata din seniori pana in 2050) ,
prezinta o povara pentru sistemul de sanatate, care are ca scop tratamentul
bolilor, si nu preventia lor. Raspunsul pentru ambele probleme consta in
prevenire printr-un stil de viata sanatos si alegeri nutritionale inainte de
inevitabila aparitie a bolilor asociate cu imbatranirea .fie ca mancarea sa
fie medicamentul. (Hippocrates, 460-377 I.Hr.).
In anul 1980 Ministerul Japonez al Sanatatii, Muncii si Bunastarii
(MHLV), a recunoscut ca exista o gravitate in ceea ce priveste imbatranirea
populatiei precum si lipsa unei focalizari care sa fie concetrata pe masuri
preventive pentru controlul dietei, luand astfel fiinta FOSHU.
FOSHU se refera la acele produse alimentare care contin (un) ingredient
care are functii pentru sanatate si sunt aprobate oficial pentru efectele lor
fiziologice\psihologice asupra organismului uman. FOSHU este destinata de
a fi consumata pentru mentinera si totodata promovarea sanatatii, in
special de acei oameni care doresc sa-si controleze conditiile de sanatate,
inculsiv presiunea sangelui sau colesterolul din sange. Insa, pentru a vinde
un aliment ca FOSHU este necesara o evaluare a produselor alimentare,

pentru a se vedea eficacitatea si functiile lor asupra sanatatii, si cererile

pentru un astfel de aliment trebuiesc sa fie aprobate de MHLW.
In mod similar legislatia, a fost adoptata si de Congres cu NLEA (adica
erau permise cererile pentru produse alimentare), care a fost urmat si de
FDA in 1997, ..Actul de Modernizare (FDAMA; o incercare a Congresului
de a liberaliza interpretarea ingusta a NLEA de catre FDA), si in sfarsit,
Actul pentru Educatie si Sanatate al Suplimentelor Alimentare (DSHEA) in
1994. Fiecare amendament la FFDCA a permis anumite tipuri de afirmatii.
Pe masura ce interesul publicului a crescut si distinctiile au inceput sa fie
facute intre produse, termenii de alimente functionale si suplimente au fost
creati. Cum am mentionat mai devreme,desi nici un termen nu e sustinut sau
supravegheat de lege, fiecare are un anumit semn distinctiv care sustine un
concept persuasiv.
6.3.2. Mentiuni in ceea ce priveste sanatatea si NLEA si FDAMA
NLEA (1990), care permitea acele metiuni de sanatate pentru produsele
alimentare, a fost mult timp urmarit de FDA, care ii opunea rezistenta.
Agentia a protestat fatpul ca orice mentiune de sanatate ar face produsul un
medicament neaprobat. Mai mult agentia s-a plans de modul de redactare a
amendamentului FDA, care a legat mainile agentiei prin interzicerea
mentiunilor de sanatate. Cu toate acestea FDA s-a confruntat cu o presiune
considerabila pentru a-si schimba atitudinea in special in 1984, cu Kellogg
All-Bran care pretindea reducerea riscului de cancer.
In mare masura propunerile NLEA au avut potentialul de a face presiune
asupra FDA, pentru a permite o cale legitima pentru cererile de produse
alimentare, insa agentia a fost intrasigenta. In ciuda rezistentei si protestelor
agentiei, NLEA a fost adoptata, iar FDA s-a confruntat cu o situatie fara
precedent, astfel ca procesul de punere in aplicare a legii a fost foarte lent,
iar pana la finalizarea regulamentului si punerea in aplicare a legii au durat 3
ani.
Punerea in aplicare a legii s-a axat pe o dovada de eficacitate a
mentiunilor de sanatate pentru a satisface standardele Signifiant Scientific
Agreement (SSA), definitia exacta nefiind inclusa in lege, dar a existat un
concept cu FDA in ceea ce priveste acordul (parte a unui continuu procedeu
de descoperire stiintifica), prin urmatorul procedeu : Fig 6.2.
Important, la fel ca si drogurile\medicamentele, doar o agentie
guvernamentala poate sa determine daca standardele au fost indeplinite, dar
FDA a avut ultimul cuvant in legatura cu problema intalnita la standerdele
SSA. Mai departe, trebuie amintit faptul ca, o mentiune de sanatate, necesita

si promulgarea unui regulament de catre FDA (cel putin teoretic a propus o

regula).
In ianuarie 1993 FDA a adoptat regulile finale de punere in aplicare a
ultimelor mentiuni de sanatate NLEA, dar nu a stabilit niciun criteriu
specific pt SSA, pretinzand ca va face determinari de la caz la caz.
Deoarece standardul a luat amploare, congresul a adoptat in 1997,
FDAMA aceasta fiind o incercare a liberaliza interpretarile FDA in ceea ce
privesc mentiunile de sanatate.
In decembrie 1999, FDA a luat decizia potrivit careia trebuiau sa existe
niste acorduri stiintifice semnificative, despre relatia dintre substanta si
boala. Desi acest ghid a fost retras ulterior, a fost inlocuit de un mic
indrumar emis in luna ianurie care facea referire la: Mentiunile de sanatate.
Cerinte generale:

Interpretarea agentiei a avut un efect devastator fortand petitionari periculos

de aproape de marginea a unei cerei de droguri, lasand doar un spatiu ingust
pt cererile de reducere a incidentei bolilor in randul populatie sanatoase. De
exemplu din cauza unei cerere intemeiata pe reducerea simtomelor artritei la
bolnavii de artrita producatori au fost obligati sa testeze capacitatea
substantei de a reduce incidenta artritei in populatia generala- semnificativ
populatia nu ar fi putut avea deja artrita. Aceasta cerinta de a testa pe o
populatie generala a rezultat un salt cuntic in costul dovediri cereri pt ca
este necesar o monstra forte mare, o durata de studiu mult mai lunga si un
criteriu de excludere mai complex. Mai departe FDA continua sa se agate de
notiune de greutate a probelor in ciuda argumentelor Instantei cum ca
probele credibile sunt permise ca baza unei cerei. Asa cum este ilustrat in
figura 6.3, sansele sunt mici pt relizarea SSA bazata pe nimic altceva decat
pe ,,standardul de aur al interventie aleatorie controlata a studiului clinic.
Desi exista acum 12 cereri de sanatat, cererile au stagnat la Agentie pana in
1993 cand prima cerere(calciu si osteoporosa) a fost aprobata(tabelul 6.4) si
notabil nu au fost aprobate noi cereri de sanatate in peste un deceniu( desi o
parte din cererile de sanatate au fost modificate). Ar fi corect sa spunem ca

nici una din aceste cereri de sanatate nu au fost decizi grele si pt multi
cererile au fost in mod evident valide chiar inaintea produceri de date noi de
support ca raspuns la cerintele pt SSA. In comparatie lista japoneza FOSHU
de alimente sau ingredient este destul de lunga.
Mentiuni de sanatate calificata
In consecinta, atribuirea unui regulament de mentiuni de sanatate esre
destul de rar, sau in cel mai bun caz este obtinut de petitonari. Acest lucru se
datoreaza faptului ca agentia (FDA), a rezistat la trecerea procesului
mentiunilor de sanatate NLEA. Se urmarea afirmarea drepturilor de libera
exprimare de pe etichetele produselor alimentare. Ca rezultat al al deciziilor
luate de instanta FDA a fost fortat sa ofere un mecanism in capacitatea de
libera exprimare. Ca si raspuns FDA a prezentat un raport final al grupului
operativ: Informatii pentru sanatatea consumatorilor si o mai buna initiativa
in nutritie (iulie 2003), pt a permite mentiunile de sanatate). Dar care
teoretic a fost un acord general (fig 6.2), la rubrica dovezi in curs de
dezvoltare.
In prezent exista sase categorii pt care agentia a permis creante, termenii
si conditiile fiind formulati de FDA, potrivit estimarilor in ceea ce priveste
puterea dovezilor stiintifice.
FDA avea datoria de a proteja consumatorii de fraude si de false
creante , dar agentia era vinovata si de faptul ca inducea in eroare
consumatorii (de exemplu in cererea de ceai verde). Au aparut astfel trei
categorii de probleme:
1. unii consumatori au considerat ca cererea reflecta calitatea produsului.
2. orice mai putin de gradul B era considerat innaceptabi.
3. declaratiile au avut un efect paradoxal astfel incat structura\creantele
au ajuns sa fie privte mai favorabil decat QHCs.