Sunteți pe pagina 1din 2

Modelul planetar al atomului

Un model atomic bazat pe echilibrul dinamic al sarcinilor este analog


sistemului solar in care fortele centrifuge echilibreaaza fortele de atractie
gravitationala. Atomul are o parte centrala numita nucleu, incarcata pozitiv, in
jurul careia se rotesc electronii. Deci sarcinile sunt separate spatial. Concordanta
modelului planetar atomic cu experienta este foarte buna. E. Rutherford a fost
capabil sa calculeze care va fi numarul de particule a deviate sub un unghi dat si
a dedus din datele experimentale ca partea centrala pozitiva se intinde pe o zona
cu dimensiunea de 10-13 - 10-12 cm. Comparand cu dimensiunea unui atom
~10- 8 cm., tragem concluzia ca el este mai mult gol decat plin. In acest fel,
modelul planetar propus inca din 1901 de J. Perrin a fost definit acceptat ca
urmarea experientelor lui E. Rutherford. Ca si in cazul modelului Thomson
ramane de explicat motivul pt. care sarcinile pozitive din nucleu nu se desfac.
Pentru a analiza
cel mai

conditia de stabilitate ne vom referi la atomul


simplu, care
contine un
singur electron si
a
carui nucleu are o sarcina electrica
pozitiva, egala cu e. Acest nucleu a fost
numit proton (E. Rutherford, 1920), iar
atomul este hidrogenul. Electronul se va
misca in jurul protonului cu o traiectorie
circulara astfel ca forta centrifuga sa fie egala
cu
cea electrostatica de atractie unde m este masa
electronului,
v viteza lui pe orbita, R distanta electron-nucleu, iar
K=9*10^9, lucrand in S.I. Energia electronului care se misca pe aceasta orbita
va fi egala cu suma energiilor cinetica si potentiala:

Stabilitatea sistemului planetar este asigurata daca se pastreaza constanta raza


traiectoriei electronului. Din pacate, in electrodinamica se arata ca orice sarcina
electrica care se misca accelerat trebuie sa emita radiatie electromagnetica,
micsorandu-se astfel energia de miscare a sarcinii. Cu toate ca in miscarea pe

orbita circulara viteza electronului este constanta, ea va varia totusi ca directie,


dand nastere astfel unei acceleratii centripete egala cu e*e/R.

S-ar putea să vă placă și