ORT 1/196 vs CREATIA CA DAR SI TAINELE BISERICII Pe Prot D STANTON Intr-un articol publicat in «Mitropcha Moldove.», dy 1970 am sistematizat citeva reflectii pe marginea invdlaturn revelage: ca tale cele ce exista sint daruri ale lui Dumnezeu catre no, 51 6a deci intreaga creatie este o sfinté tainaé in sens larq adica un vehieu’ al aihirn sp pulerii lui Dumnezeu. Dar aceasta poate naste intrebarea 1 ce taport se afta alin reatia ca_sacrament general, cu Ssfintele fawne provriu-Zise aie Bisericn ca mijloace prin care ni se comunica haru! specie! af hu 'ristos 2? Aceasta intrebare se impune mai ales pentru o qindie intiuentata de acei teologi din occident, care separa net ordinea creatier naturale si cea a harului, fie in sensul catolic care considera Creal a naiu ala ca putind realiza scopurile ei fara har, fie cel prote tant «arc c msidera creatia naturald atit de ruinaté prin cddere imcit nu xe poate produce nici o incopciere intre credinta 91 natura omulu $1 nicl © iMbuaacstire a creafiei naturale prin credinta. E drept cd afirmarea acestei separati i epe sa fie aiennata in impul mai nou si in teologia catolicd 51 in cea mrotestaita feoloqul luteran Joseph Sittler (ca sd numese aci numar pe urls Jezapreva la Rtreia Adunare generalé a Consiliulur Ecumenmr ai 8 ser cilor de la ZWew Delhi (1961) conceptia cd materia cste rea prin esenta 91 1deca ca fntuirea credinciosului se realizeaz4 in afara lmgatern «1 natura grin’ ‘cé ea vede azi o oarecare legdtura imtr> cieatia naturald st ecunoaste azi ca creatia naturala nu-si poate virplint pe dephin ja decit articulindu-se in ordinea harulu' gintrebarea despre raportul dintre creatic inteicasa ca dar ot Bitssens larg, si intre sfintele taine ale Ry erci ca vehicale ale le sfintele taine ? Intelegerea aceasia near pulee insemna nentalitatea e pusd la dispovitia tuturor chiar a celor Biristos ? In ce raport s-ar afla im acest cay sicramentih fmpartasesc numai crestinn, prin legalura lor de cre- cu sacramentalitatea care apartine intregi creati $1 Mate si se impartascas:d toate fintele umane 7ORTODOXIA MW Pentru raspunsul la aceast& intrebare trebuie adincitaé intelegerea creatiei ca dar al lui Dumnezeu. Comportarea fata de natura ca fata de darul Iuj Dumnezeu (inclusiv fata de persoane ca componente ale crea- tici} inseamna réminerea intr-o legdturad strinsé cu Dumnezeu, Darui- torul ei. Cel ce pretuieste darul, il pretuieste nesfirsit mai mult pe Da- iuitor ca persoand iubitoare si iubirea Lui. Acela pretuieste darul nu- mai ca semn al iubirij Daruitorului. E! depadseste mereu darul vizind direct pe Daruitor si raminind in leg&tura iubirii cu El. Dar puterea de a vedea iubirea lui Dumnezeu prin creatie si de a rdminea in ea, deci in legéturé cu Dumnezeu, s-a restabilit in noi prin He.stos. In acest sens intre Hristos si creatie nu este o separatie, ci Fhistos redescoperaé caracterul de dar al creatiei, o face pe aceasta din nou strdvezie. El araté in forma mai accentuaté si mai vadité iubirea lu Dumnezeu manifestata prin creatie ca dar, ca semn al jubirii Lui In acest sens natura (cu persoanele umane apartinatore creatiei) se incadrea7a in ordinea harului, dat fiind ci harul ca iubire si putere a lu: Dumnezeu, iradiind prin Hristos, cel ce a asumat creatia in Sine, > de fapt o mai clard si ma: accentuaté manifestare a iubirii si puterii lu Dumnezeu si o rede.coperire a creatiel ca mijloc de manifestare ¢ acestei iubiri. Fiinta noastré nu poate folosi cu adevarat si deplin creatia ca taing decit dacd sta in legdtura strinsé cu Dumnezeu, Daruitorul ei, decit dac& sté in mod constient sub revarsarea iubiri: lui Dumnezeu, Daru. tcrut naturii Iubirea lui Dumnezeu ne vine obiectiv prin creatie s: cind nu vedem creatia naturala provenind de la Dumnezeu si nu veden ceca. in ea semnul persistent al iubirii Lui. Dar in acest caz iubirea lu Pumnezeu ni se comunicé in mod limitat, cdci Hpsindu-ne constiint despre ea, iubirea Jui Dumnezeu manifestata prin natura nu ne este mijloc de crestere spirituala. In acest caz iubirea lui Dumnezeu nu pa trunde si deci nu lucreazd ajutaté de efortul nostru constient si d aceea nu ne ajuta decit la intretinerea vietii noastre pamintesti. lar in starea noastra de dupa cadere, vederea constienta a iubir) iia Dumnezeu prin creatie $i puterea lui Dumnezeu deplin lucratoarc asupra noastra prin creatie in folosu! cresterii noastre spirituale ne-. fost adusdé de Hristos. Astfel cei din afara de Hristos nu se bucuré ir mod deplin de sacramentalitatea obiectiva a creatiei, adica de iubire: si de puterea lui Dumnezeu, conform scopului cu care ea a fost create ca mijloc de impartdsire a noastra de ele. Ei se folosesc de o creatie i oarecare m&sura dezlipitaé de Dumnezeu numai spre folosul viefi lo pamintesti, fara si se impartdseasc& si de harul deplin al vietii nemu ritoare din Dumnezeu, careia ea a fost faculad sa-i fie mijlocitoare sa sa i se deschidd ca transmitétoare. Aceasta functie deplinad a creatiei fost restabilita pentru noi prin Hristos. Fiinta noastra, care prin c&dere s-a inchis jubirii lui Dumneze menité s& ni se comunice prin creatie, nu se redeschide ei decit pr) Hristos, care ni s-a facut darul culminant al lui Dumnezeu, insa pr umanitatea pe care a asumat-o ca Dumnezeu, umanitate care face part12 ORTODOXIA din creatie si e leqaté de intregul cosmos, de inlreaga creatie. Astfel destinatia creatiei lui Dumnezeu de mjlocitoare efectiva a iubirii in- tregi a lui Dumnezeu se redescopera, se reslaurea7é 95i se implineste fn mod culminant in Hristos, In Hristos-Omul avem o culminare a urmasilor Jui Adam ca dar pentru semenii lor, dar si a elementelor din care e format trupul Im Hristos 5: care contribuie la intretinerea lui si cu care el st& in legaturd orqanic-onlologica. In Hristos ni se araté tinta spre care era destinat Adam si toaté natura incad de la creatiune : sé fie un dar stréveziu la culme, at lui Dumnezeu si mijlo- citor maxim al iubirii Lui. In Hristos, orice om care crede primeste puterea de a restabili in sine acasta destinatie a sa si prin sine a crea- tiei naturale; primeste adicé un har prin care se restabileste si se im- plineste fiinta credinciosului insdsi si natura legata de ea, ca dar si ca sacrament deplin stréveziu si comunicabil al iubiri: lui Dumnezeu. Dar fiinta noastré devine in Hristos darul culminant al Ini Dum- nezeu, pentru cd are ca ipostas pe Dumnezeu Cuvintul insusi. Prin omul Hristos, Fiul lui Dumnezeu insusi, se oferé semenilor Sai ca dar culmi- nant al lui Dumnezeu, ducind la implinire suprema aceasta destinatie a urmasilor lui Adam. Dumnezeu insusi se coboara la rolul de dar uman al lui Dumnezeu c&tre credinciosii sai, se face subiect uman, daruit in mod des&virsit semenilor $4. Dumnzeu insusi ia forma de dar care se d&ruieste credinciosilor cu infinitatea inbirli Sale in chip uman, apro- ptat noua ja maximum. Déruitorul suprem insusi devine darul catre noi in forma umana. Orice persoand se poate daru: Ja nesfirsit, intr-o conti- nua noutate. Totusi nu intr-o plenitudine continua. Fiul lui Dumnezeu facindu-se om, devine persoana umana care m se ddruieste dintr-o ma- xima intimitate cu plenitudinea Sa in mod continuu, in mod nestirbit. Daca nu putem primi aceasté plenitudine continuu, aceasta se dato- reste neputintei noastre de a o primi mereu in infinitalea ei. Dar cu toaté aceasta neputinta a noastré, no: simtim continuu in Hristos o jubire fara scddere, fara pata, fara lipsur Tar intrucit Dumnezeu ni se daruicste in Tiistos prin umanitlatea unui semen si prin natura legaté de el, in Hristos ni se arata intentia lui Dumnezeu de a ni se darui prin orice semen al nostru $1 prin toata creatia. C&ci toti cei ce cred fn Hristos sint intdriti in puterea de a face transparent pe Dumnezeu si natura care c leqala de ci si prin aceasta de a comunica pe Dumnezeu. Caci intocmai ca intre om si om, tot asa si intre credincios si Hristos, ba chiar mai mult, se poate stabili o deschidere interioara. Hristos reprezinta si in E] se realizeazd suprema transparentd si comunicare a lui Dumnezeu prin natura umanda si prin creatia legat& de ea, ca daruri ale lui Dumnezeu. Dar aceasta jnscamna tidicarea noastri prin Hristos in legatura cu Dumnezeu, izvorul viefit netrecatoare. Tar Sfintele Taine propriu-zise ale Bisericii sint mijloacele prin care ni se comunic& aceasté viatd netrecdtoare a lui Dumnezeu coborita Ja dispozitia noastra in Hristos Tainele sint modurile speciale de deschi- dere a lui Hristos catre noi si de comunicare a Lui cu noj. Creatia inORTODOXIA 1 sine (natura si om) nu ne poate comunica viata netrecdtoare a lui Dum nezeu dupa ce noi am pierdut-o prin caédere; ea a pierdut puterea d. comunicare a lui Dumnezeu prin ea, dupé ce ea a luat forma opaca s invirtosaté actualé. De aceea s-a intrupat Dumnezeu ca om, pentri ca insusi Dumnezeu, izvorul viefii nesfirsite si ni se facd prin mijloc rea umana $i prin natura legata de om totodata mijlocul de comunicar a acestei vieti. Dar El] nu ne comunica aceasta via{a, in cursul chipulu actual al creatiei, devenit dupa cadere foarte pufin transparent, pri creafia general, ci prin trupul Sau, facut in mod special centrul incan descent al Duhului dumnezeiesc, prin asumarea lui de cdtre ipostasu dumnezeiesc, si in mod deplin prin invierea lui. Din creatia generala E a ales numai unele elemente legate in mod deosebit de viata omului, c prin ele sé ne comunice viata dumnezeiascd din trupul Sau. El a lasa natura in general in starea ei actualé pentru ca sa ne fie o ambiant potrivita pentru viata paminteascd, ca arena in care avem sa crester si prin eforturile noastre spre chipul vietii inviate intr-un univers ge neral transfigurat in viata viitoare. Sfintele Taine sint mijloacele alese din creatie de Domnul Hristo prin care ne vin riurile de viata netrecdtoare din trupul Sau cel invic si nu numai viata trecdtoare pdminteascé ce ni se impartdseste pri creatia naturala. Propriu zis trupul inviat al Domnului e darul cel mc mare al Jui Dumnezeu pentru noi. Dar acest trup e constituit pe de parte din natura cosmica, pe de alta a inviat pentru ca are ca iposta pe Dumnezeu Cuvintul si prin trupul Sdu ni se comunica intr-o mode litate acacesibilé noua insusi acest ipostas. Trupul Domnului, trup fo: mat din carnea si singele nostru, din natura cosmica generala, din ace dar general al lui Dumnezeu catre noi, e propriu-zis mijlocul cu tot transparent si mediul comunicdrii desdvirsite a vietii netrecdtoare lui Dumnezeu cétre noi crestinii. Numai din acest trup iradiaza si pri unele elemente cosmice puterea harului special catre noi. Creatia naturalé nu ¢ desfiintaté in trupul lui Hristos si nici « menul nostru uman, ca daruri ale lui Dumnezeu chemate s& devin medii de comunicare desdvirsité a iubirii lui Dumnezeu cdtre noi. El sint mentinute pentru veci, dar indltate, transfigurate, coplesite d Duhul dumnezeiesc salasluit in Hristos. Creatia rdmine si ea ca dar, insd se actualizeaza ca dar depli intrucit e asumata de Dumnezeu Cuvintu] in modul cel mai intim, in trucit Daruitorul dumnezeiesc se face total straveziu si comunicab prm ea in trupul sau si prin el] {n oarecare m&sura si prin unele el« mente din creatie. De aceea in vederea transfigurarii intregii creatii i viata viitoare, cind toti vom fi crescut la starea invierii, Hristos, Dur nezeu-omul rémine centrul sacramentalitatii in sens strins, chiar dac Duhul dumnezeiesc din El ni se comunicd prin unele elemente al naturii inca netransfigurate in generalitatea ei si chiar daca creati natural4é rémine si ea mai departe ca mediu al iubirij lui Dumnezet ca dar si ca taind in sensul larg al cuvintului. Aceasta va deveni in treaga mediul vietii inviate a lui Hristos de abea in existenta viitoare4 ORTODOXIA cind va fi in intregime coplesita de \tala Luy inviata, de lumima Lui dumnezeiascé. Atunci «noapte nu va mai fi» (Apoc. NXH, 5). Nimic nu va mai fi opac. Totul va fi transparent, sau, Hristos va fi lranspa- rent prin toate. Toti ne vom afla «in lumina fctii lui Flrislos». «Si nu au trebuinta de lumina lampii, sau de lumina soarelui, pentru cé Dom- nul Dumnezeu le va fi lor lumina» (Apoc. XXII, 5). Intreaga creatie va atinge atunci treapta suprema a desiinalici ei sacramentale, a rostu- lui de mediu transparent si comunicabil a! lui Dumneveu in mod cul- minant, al vietii, luminii si iubirii Lui. Atunci nu va mai fi nevoie de Taine speciale. Toaté creatia va fi o taind de suprema transparenta, un mediu de suprema& comunicare a vietii lui Hristos. Fata Lui ne va stra- luci si ne va incalzi plind de iubire prin toate. Creatia va fi mediul acelei comuniuni supreme cu Dumnezeu $i in acelasi timp depasita, uitata, absorbita in privirea fata cdtre fata a subiectului lui Hristos de catre subiectcle umane, in subiectele umane ce se vor privi cu iubire nesdtioasé. Caci pentru cei ce se privese cu iubire toate se uitd, toate par a fi dispérut, desi dacd n-ar fi ambianla lor nu s-ar putea privi, nu s-ar mentine ca fiinte deosebite, Creatia a devenit prin c&édere un dar inferior, sau a cdzut pe planul unui dar care réspunde aproape numai trebuintelor vielii pamintesti, Ea va ramine asa atita timp cit raminem pe o treaptd aproape exclusiv pdminteasca de existent&. Adica ea se poate afla ca dar pe trepte diferite, mai cobo- rite sau mai inalte. Ins& pe toate treptele ca isi pastreazd caracterul de dar al lui Dumnezeu, adicé numai de dar, deci nu de ultima realitate; ultima realitate e Dumnezeu, infinit superior ci ca subicct creator si d&ruitor. Cine se ridicd la cunoasterea transparentei ci, se ridicd la comunicarea constienté cu Dumnezeu, Daruitorul ei, ca izvor al vietii de toate gradele, deci si al vietii nemuriloare si nesfirsit de boqale, Tainele in sens restrins primite in cursul victii pamintesti, repre- zintd aceasta impdrtasire de viata dumnezeiascd din Hristos a celor ce cred in El. Si intrucit aceasta impdartasire de JIristos ¢ cunoscuta prin credinjé, nu prin vedere, elementele insesi prin care se face comu- nicarea Lui, ne rémin opace. Cit traim pe pamint ajunge ca Hristos sa ni se comunice prin unele elemente alo creatiei desemnate de El, pentru ca sf ni se dea si prin aceasta posibilitatea sa ne manifestanr credinta in faptul comunicarii Lui, iar pe de alla parte, sa ne folosi de natura si pentru trebuintele noastre pamintesti. Cind ne vom ridica la treapta «vederii» Jui Dumnezeu prin transparenta creatiei, atunci toat&’ va deveni un mijloc de neimpiedicaté comunicare vdditd a Lui, un dar total transparent al Lui. Pina atunci treapta acestei transparente a fost alinsd numai de trupul lui luat din creajic. Pind alunci comumearea speciala a li Hristos prin Sfintele Taine se realizea7a pornind din trupul Sdu, ca acea parte a creatiei care a devenit total transparenté sau pnevmati- zat&. Trupul lui Hristos e puntea dintre natura nedevenita inca total transparenta pentru noi si ipostasul lui dumnezeiesc. Pind atunct trupnl Lui reprezinta treapta naturii ridicata la suprema Lransparentd, sau laORTODOXIA 15 starea de dar lotal straveziu, reprezinté legdtura intre dumnezeirea din cl si natura care se afla inca intr-o stare de dar opacizat din pricina caderii, dar destinata si ea sé ajunga la starea de transparenta $i avind sd ajunga acolo prin trupul lui Hristos care lucreazi deocamdata in mod special asupra noastra prin elementele folosite la sdvirsirea Sfin- telor Taine. Elementele Sfintelor Taine ocup&, deocamdata, in momen- tele in care sint folosite, o pozitie intermediara fntre trupul transparent al iw Tiristos si natura opacizataé, dar chemata sa se ridice din puterea trupului lui Hristos la starea de transparenta. Prin Taine, in sens restrins, adic& prin Duhul iubirii lui Dumnezeu, care ne vine neimpiedicat din trupul lui Hristos, insd prin elemente ale naturii inca nedevenita transparenté in mod vizibil, se descoper& cre- dinciosilor toaté natura ca dar al lui Dumnezeu, destinat unei depline si generale transparente pentru El. . Cum am spus, fiinta noastra care s-a inchis prin c&dere fubirii lui Tumnezeu, manifestaté prin creatie ca dar, nu se putea redeschide iubirji lu: Dumnezeu decit printr-o manifestare mai vddité, mai accen- tuata si mai directé a acestei iubiri a lui Dumnezeu in Hristos, devenit dar suprem al] iubirii lui Dumnezeu, legat de natura. Dar aceasta re- deechidere se face in mod treptat. Inceputul restaurarii creatiei in func- tia deplina de dar sau de mediu straveziu al lui Dumnezeu fn Hristos s-a facut indaté dupa, cadere, prin revelatia care a condus lumea spre Dumnezeu, prin initiativa lui Dumnezeu, initiativa care era si un raspuns dat trebuintei creatiei dupa legdtura intima cu Dumnezeu care avea sa se realizeze in Hristos. Prin Hristos omenirea care crede e dus& apo spre treple tot mai desavirsite in comuniunea cu Dumnezeu, deci si in infelegerea si folosirea lumii ca dar sau ca mijloc sacramental al iubirii si vietii Lui. Acest proces de restaurare va continua datorité puterilor izvorite din trupul purtat de ipostasul Cuvintului, rastignit si inviat, pina Ja ridicarea creatiei in starea identic& cu trupul inviat al lui Hristos. Aceast&é continué inaintare spre restaurarea creafiei nu apar- tine numai insului singular. Caci au existat de la inceput crestini care s-au ridicat pe treapta des&virsitei comuniuni cu Dumnezeu si a folo- sirli lucrurilor in mod deplin ca daruri transparente ale lui Dumnezeu Ci este un progres general al omenirii credincioase si al creatiei intreqi spre acea stare de transfigurare generala. In progresul acesta se incadreaz4 cu un important rol si Sfintele Taine ale Bisericii. Nevoia unui timp mai indelungat pentru cresterea spirituala a ome- nirii credincioase {n aceasta comuniune deplina face clara deosebirea intre lumea inteleasa ca taina in sens larg $i intre Sfintele Taine pro- priv-zise. Dar inlre aceste douad infelesuri ale sacramentului si chiar intre aceste feluri de sacramente exist& o strins& legdtura. Nu poate fi folo- sita creatia ca sacrament in sens larg in deplinadtatea lui decit de cres- tinii care se impartdsesc de harul Sfintelor Taine si, in special, de Sfinta Euharistie. Jar harul Tainelor si Euharistia fi vin ca o intim- pinare la darul natural intors de el lui Dumnezeu.16 ORTODOXIA Teologul catolic Michael Schmaus lace o deosebire intre daruirea -creatiei in mod natural de cadtre om semenilor sai si intre daruirea fharului lui Hristos, dar nu vede legdtura dintre oferirea datului natu- ral Jui Dumnezeu si harul nou ce vine de ta Hristos. ‘Taina se intap- tuieste la intilnirea intre acestea doud. Ddruirea unui lucru de -citre cineva unui prieten e un semn al daruirii de sine. Dar harul lui Hristos e insasi daruirea de Sine a lui Hristos, fapt care are loc cu -deosebire in Euharistie. «Daca noi ddruim unui prieten un dar, acesta este un semn al autodaruirii proprii catre acela. Folosirea unni lucru ca dar, fl transforma pe acesta intr-o noua dimensiune mai imalta (in vehicul al iubirii, n.n.). Totusi el ramine pe de alta parte in fiinja sa de temelie tot ceea ce era... Dar autodaruirea !ui lisus se deosebeste funda- mental de aceasta daruire. Caci Iisus poate primi piinea si vinul in puterea Sa mintuitoare cu o asemenea intensitate, incit piinea si vinul ‘sint atinse prin aceasta in fiinta lor cea mai interioara, in fina lor de temelie. lisus Hristos intra in locul fiintei de temclie a piinei sia vinului>» 1, Aceasta o putem explica asa: prin puterea coplesitoare a iubirii fata de cei c&rora lisus vrea sa se daruiasca total prin piine si vin, acestea se absorb in El in asa mdsura incit nu mai exista ca o realitate care se interpune intre E! si ei, ci ele devin El] insusi, raminind simple «chipuri» ale pfinii si vinului fara o consistenta de sine stadtadtoare in ele insesi. Iar aceasta se intimpld numai cind si crestinul intoarce darul natural Ini Dumnezeu. Pe Iingd aceea, ceea ce se intimpla in Fuharistie si in celelalte Sfinte Taine se datoreste faptului ca Hristos care se daruieste prin piine si vin este in starea trupului inviat, pene- ‘trat In mod suprem de iubirea culminanta a lui Dumnezcu si aceasta iubire, sau Duhul dumnezeiese al iubirii care a inviat trupul Jui Hristos, poate face si plinea si vinul, prin unirea Lui lotala cu cle, in vederea aceleiasi uniri cu cei ce se vor impartasi, in acclasi trup inviat, asimi- lndu-le lui. Lucreazé aici o iubire care depaseste orice tubire. Prin puterea ei, Dumnezeu depaseste darul natural absorbindu-l si unindu-se direct cu cel cdruia i se ddruieste. Asa a fost indumnezeit trupul natural al Domnului prin inviere si prin el face si piinea una cu trupul si singele Sau indumnezeit, nemai ldsindu-le ca o realitate intre El sau intre trupul Sau deplin coplesit de dumnezeirea Sa si intre cei cu care vtea s& se uneasca deplin. Pentru ca urmasii lui .\dam au prea despartit darurile naturale ale lui Dumnezeu, de Daruitorul lor, printr-o intoar- cere egoisté spre ei, Dumnezeu insusi uneste aceste daruri cu Sinc prin mijlocirea trupului Sau indumnezcit, ca sa se poatd uni astfel deplin si direct cu cei ce vor sa-L primeasca, Prin prefacerea esen{ei plinii si vinului din Euharistic in trupul si singele Domnului, ele nu mai rémin ca o realilate care se interpune 1. Christi reale Gegenwart in die Eucharistic, in volumul: Eugen Biser, Joseph Pa- scher, Michael Schmaus, Uber das Gehetmnis der heiligen Eucharistic, Badenia Verlag, Karls- rihe, 1909, p. 41.ORTODOXIA tt ju oarecare masura inlre nemijlocita daruire de Sine a lui Hristos si cei ce se impartasesc de aceasta daruire a Lui, cum ramine piinea si vinul intre preotul care le da si cel ce le primeste cu oricité dragostc fo-ar ddrui primul si le-ar primi al doilea. Iar forta spirituala care a transligurat prin inviere trupul Domnului, unindu-] Ja maximum cu dum- neveirea Lui si a prefacul si piinea si vinu! if acest trup, este iubir unificatoare Ja culme. . Dar intensitatea iubirii cu care se ddruieste Hristos in Euharistie, in prelungirea tainica a jertfei de pe cruce adusd Tatalui si celor ce cred in El, sau se deschid Lui, si care preface piinea si vinul in trupui! Lui, nu ramine fara un elect asupra credinciosilor, ci ji face s& sc déruiascad $i ei cu iwsire unul altuia si in acelasi timp lui Dumnezeu, prin particica de piine, prin paharul de vin si prin orice lucru ce si-] dau. Unifi cu Ifristos prin Euharistie se vor darui si ei cu intensitate, E. redescopera, actualizeaza si implinesc cu alta intensitate pornirea natu- rala sadila in ci de Dumneveu de a fi daruri unii allora si de a folos: tucrurile ca daruri intre ei. Daca depinde de gradul iubirii fata de allul gradu] de imprimare a persoanei proprii in lucrul prin care vrea sé i se daruiascé aceluia in primirea lui Hristos insusi, imprimat pina la prefacere in chipul piini: si al vinului, credinciosii au un izvor de putere de a se imprima pe e‘ insisi in darurile ce le. dau altora. In felul acesta Euharistia are un fel dc oxtensiune in loataé viafa lor, facind din credinciosi un corp format dii madulare unite cu Hristos si intre ei. Pe lingé aceea, Hristos care se comunica cu o astfel de intensi- tate a iubirii credinciosilor prin piinea si vinul prefacute in trupul si singele Sau, nu se poate sé nu se comunice lor si in afaré de Euha- ristic, prin toate lucrurile pe care le folosesc si care sint daruri ale ju: Dumnezeu, Dacd numai in Euharistie se comunic&é in acest mod desa virsil, care preface piinea si vinu] in trupul si singele Sau, este pentn: ca credinciosii nu se pot ridica la o astfel de deschidere de extreme sensibilitate iubirii lui Hristos, incit s-L primeasca prin toate lucrurilc $i in; toate clipele in acest mod desd&virsit. Prin Hristos jubirea lu. Dumnezeu e gata sd ni se comunice din nou si intr-un mod desavirsi' prin toate lucrurile; toate ne pot redeveni daruri stravezii ale iubiri: {uj Dumnezeu, in masura in care sintem in stare sa le sesizam ca alare sa ne deschidem iubirii Lui. Nu se poate spune ca Euharistia ca mod de comunicare desavirsite alu Hristos, a iubirii lui Hristos, ramine in cuprinsul vietii crestinilor o insula inconjuraté de un ocean; ea e numai muntele ccl mai inal’ intr-un peisaj de coline de toate marimile, sau o lumina solard incon jurala de lumini stelare de toate gradele, care sint lumini tocmai pri: laptul cd se impartdsesc ca dintr-un focar din lumina Euharistici. Prin toate li se daruicste Dumnezeu celor ce cred, dar si ci se po darui prin toate lucrurile si faptele lor lui Dumnezeu si semenilor pen tru ca Hristos li se daruieste lor si ei se daruiesc in mod culminan jui Tiristos, in Euharistic. ,