Referat cu tema

Efectul negativ al medicamentelor

-AntibioticeSustinator: PETRESCU Ioan Andrei, clasa a XII-a H
Coordinator: Prof. NEGOITA Nicolae
Streptomicina
Nu se absoarbe pe cale digestive si nici nu este distrusa bine in tesuturi. Administrat parenteral,
se absoarbe i difuzeaz bine n esuturi. Este un antibiotic relativ toxic, mai ales pt. nervul
acusticovestibular, producnd surditate. In caz de insuficien renal, streptomicina este foarte
periculoas.
Actiune terapeutica : Antibiotic bactericid fata de o serie de bacterii grampozitive si
gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis
si pestis. Brucella ; rezistenta se instaleaza, de regula, daca tratamentul este prelungit.
Indicatii: Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea
rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu
tetraciclina),pesta.
Reactii adverse: Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij ,
ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile,
sunt favorizate de dozele mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si
injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional
parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomene nevritice, eruptii alergice,
febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie ,
anemie aplastica. Injectata in cantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza musculatura
striata (mai ales in conditii de insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cu miorelaxante,
curarizante sau anestezice generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare
si fenomene de mielita (nu este recomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si
a
urobilinogenului.
Contraindicatii: Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie
grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de
anurie doza recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la
batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid
etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran,
curarizante (paralizie respiratorie).
Administrare: adulti 1-2 g/zi, in injectii i.m.; 0,500-1 g/zi in injectii i.v. (perfuzii lente); 0,01 g
intrarahidian; 0,500 g intrapleural; 2-4 g/zi pe cale bucala; copii - in tuberculoza: 0,02-0,04
g/kilocorp/zi, in 1-2 injectii i.m.; in alte afectiuni : 0,02-0,05 g/kilocorp/zi in 2-4 injectii i.m.; per
os 0,04-0,05 g/kilocorp/zi in 4-6 prize la sugari.

Amikozit
Actiune terapeutica: este indicat n tratamentul de scurta durata al infectiilor severe cauzate de
tulpini sensibile ale bacteriilor gram-negative, ca: Pseudomonas spp, Escherichia coli, Proteus
spp (indol-pozitiv si indol-negativ) Providencia spp, Klebsiella-Enterobacter-Serratia spp si
Acinetobacter
spp.
Indicatii: studiile clinice au aratat ca Amikozit este eficace n: - septicemii bacteriene (inclusiv
septicemia neonatala); infectii severe ale tractului respirator; infectii severe ale oaselor si
articulatiilor; infectii severe ale pielii si tesuturilor moi; infectii intraabdominale (inclusiv
peritonita); arsuri; infectii postoperatorii; infectii severe si complicate ale tractului urinar.
Amikozit s-a demonstrat a fi eficace n infectiile stafilococice si poate fi considerat ca terapie
initiala, n anumite conditii, n tratamentul infectiilor stafilococice cunoscute sau suspecte, cum
ar fi: infectii severe cauzate de o bacterie gram-negativa sau de un stafilococ, infectii cauzate de
tulpini sensibile de stafilococi la pacienti alergici la alte antibiotice, infectii mixte
stafilococice/gram-negative.
n anumite infectii severe, cum ar fi: septicemia neonatala, tratamentul simultan cu un antibiotic
de tip penicilina poate fi indicat datorita posibilitatii existentei infectiilor cu microorganisme
gram-pozitive: streptococi sau pneumococi.
Reactii adverse: toate aminoglicozidele prezinta un potential de toxicitate auditiva, vestibulara,
renala si blocare neuromusculara. Aceste efecte apar mai frecvent la: pacienti cu insuficienta
renala trecuta sau prezenta, tratament cu alte medicamente ototoxice si nefrotoxice, pacienti
tratati pentru perioade mai lungi de timp si/sau cu doze mai nalte dect cele recomandate.
Neurotoxicitate-ototoxicitate: efectele toxice pe nervul cranian opt conduc la pierderea auzului
si/sau echilibrului. Amikozit afecteaza n principal functia auditiva. Tulburarile cohleare includ si
surditatea de nalta frecventa si apar de obicei nainte ca pierderea auzului sa poata fi detectata
clinic. Neurotoxicitate-blocare neuromusculara: paralizia musculara acuta si apneea pot aparea
dupa
un
tratament
cu
aminoglicozide.
Nefrotoxicitate: au fost raportate cresteri ale creatininei serice, coloratii, albuminurie, prezenta
eritrocitelor si leucocitelor, azotemie si oligurie. Functia renala revine de obicei la normal la
ntreruperea tratamentului.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate
la
amikacina
sau
alte
aminoglicozide.
n cazul aparitiei unor efecte neasteptate se consulta medicul.
Administrare: Inainte de inceperea tratamentului trebuie stabilita greutatea corporala a
pacientului pentru o dozare corecta a antibioticului. Acelasi regim de dozare este recomandat atat
pentru administrarea intramusculara, cat si pentru administrarea intravenoasa. Administrarea i.m.
si i.v. pentru adulti si copii: - 15 mg/kg corp/zi in doua doze egal divizate (echivalent cu 500 mg
de 2 ori/zi la adulti). In infectii extrem de grave si/sau cauzate de Pseudomonas: regimul de
dozare poate fi crescut la 500 mg la fiecare 8 ore, dar nu trebuie sa depaseasca 1,5 g/zi si
tratamentul sa nu fie mai lung de 10 zile. Doza maxima totala pentru adult nu trebuie sa
depaseasca 1,5 g zilnic. In infectii ale tractului urinar (altele decat infectiile cu Pseudomonas): infectii moderate necomplicate: 7,5 mg/kg corp/zi a 2 doze egal divizate (echivalent cu 250 mg
de 2 ori/zi la adulti). Deoarece activitatea Amikozit este intensificata de un pH crescut, un agent

alcalinizant poate fi administrat concomitent. La acest regim de dozare infectiile necomplicate

cauzate de microorganisme sensibile trebuie sa raspunda la tratament in 24-48 de ore. La
pacientii cu insuficienta renala se reduce doza zilnica sau se creste intervalul dintre administrari
pentru a evita acumularea medicamentului. O metoda utilizata pentru stabilirea regimului de
dozare la pacientii cu functie renala diminuata - cunoscuta sau banuita - este de a inmulti
valoarea concentratiei creatininei serice cu 9 si de a utiliza cifra obtinuta ca interval (in ore) intre
administrari (doza 7,5 mg/kg corp). Pentru majoritatea infectiilor calea i.m. este de preferat, dar
in infectiile care pun in pericol viata sau la pacientii la care administrarea i.m. nu este posibila
poate fi folosita calea i.v. Solutia 5% de glucoza in apa este solventul corespunzator pentru calea
i.v. Un alt medicament nu poate fi adaugat in solutia astfel obtinuta.
Gentamicina
Actiune terapeutica: Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune din
grupa aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi.
Importanta este actiunea asupra Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia,
Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putin activ asupra
Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhaeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus
aureus.
Indicatii: Gentamicina este indicata in tratamentul unor infectii severe cum ar fi: septicemia
(inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severe complicate si recurente, infectii de tract
respirator inferior, infectii de tract gastrointestinal (inclusiv peritonitele), infectii ale pielii,
oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului nervos central (inclusiv
meningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni sensibili. Gentamicina este medicamentul
de electie intratamentul infectiilor bacteriene severe cauzate de agenti infectiosi micsti
necunoscuti sau neidentificati (ca terapie initiala inaintea obtinerii rezultatelor testelor de
susceptibilitate); infectii insotitoare ale bolilor ce afecteaza rezistenta umana (leucemia, diabetul,
terapia cu corticosteroizi etc.).
Reactii adverse: ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica.
Riscul nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie prelungita
(toxicitatea este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai mare de 10 g/ml si/sau
concentratia serica minima mai mare 2 g/ml).
Contraindicatii: hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este contraindicata la indivizii
cu istoric de hipersensibilitate cunoscuta la gentamicina sau alt component din formula sa.
Reactiile toxice severe la gentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica folosirea
gentamicinei datorita sensibilitatii incrucisate a pacientilor la medicamentele din aceasta clasa.
Administrare: Administrare intramuscular sau intravenoas. Pentru prevenirea pneumoniei,
gentamicina se aplic prin instilaii endotraheale. n infecii oculare severe administrarea se face
subconjunctival. Se vor folosi numai soluii limpezi i necolorate.
Trobamicina

Actiune terapeutica: este o solutie oftalmica sterila, recomandata in infectiile oculare.

Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic solubil in apa, cu spectru larg de actiune asupra
diferitilor
agenti
patogeni
grampozitivi
si
gramnegativi.
Indicatii: tratamentul infectiilor oculare si anexelor ochiului, cauzate de bacterii sensibile la
tobramicina. Este sigur si eficace si in tratamentul infectiilor oculare la copii.
Reactii adverse : apar secundar administrarii combinatiei steroid-agent antiinfectios, pot fi
atribuite componentei steroidice, componentei antiinfectioase sau combinatiei acestora. Nu pot fi
stabilite cifrele exacte ale incidentei reactiilor adverse. Cele mai frecvente reactii adverse
secundare administrarii oculare de tobramicina (Tobrex) sunt toxicitatea oculara localizata si
hipersensibilitatea, incluznd pruritul si edemul palpebral, precum si eritemul conjunctival.
Aceste reactii apar la mai putin de 3% dintre pacientii tratati cu tobramicina. Reactii similare pot
aparea si secundar utilizarii topice a altor antibiotice aminoglicozidice. Nu au fost raportate alte
reactii adverse; totusi, n cazul n care se administreaza ocular tobramicina concomitent cu
antibiotice aminoglicozidice pe cale sistemica, concentratia serica totala va fi monitorizata.
Reactiile adverse datorate componentei steroidice sunt: cresterea presiunii intraoculare cu
posibila dezvoltare a unui glaucom si, uneori, afectarea nervului optic; formarea unei cataracte
posterioare subcapsulare; ntrzierea vindecarii leziunilor. Dupa folosirea combinatiilor de
steroizi cu agenti antimicrobieni, s-a semnalat dezvoltarea unor infectii secundare. Infectiile
fungice ale corneei sunt, n mod special, susceptibile de a se dezvolta concomitent cu aplicarea
pe termen lung a steroizilor. Posibilitatea invaziei fungice trebuie luata n considerare n cazul
oricarei ulceratii corneene persistente, pentru care a fost utilizat tratament steroidic. Pot aparea
infectii bacteriene oculare secundare, ca urmare a deprimarii raspunsului imun al gazdei.
Contraindicatii : keratita epiteliala produsa de Herpes simplex (keratita dendritica), vaccina,
varicela si multe alte afectiuni ale corneei si conjunctivei. Infectiile mycobacteriene ale ochiului.
Afectiuni fungice ale structurilor oculare. Hipersensibilitate fata de oricare component al acestui
preparat. Folosirea acestei combinatii este ntotdeauna contraindicata dupa nlaturarea fara
complicatii a unui corp strain cornean. Atentie! A nu se injecta n ochi. La unii pacienti poate
aparea sensibilitate la aplicarea locala a aminoglicozidelor. n cazul n care apare reactia de
sensibilizare , se va ntrerupe administrarea. Utilizarea prelungita a steroizilor poate produce
glaucom, cu afectarea nervului optic, defecte ale acuitatii vizuale si cmpului vizual si formarea
unei cataracte posterioare subcapsulare. Se impune monitorizarea de rutina a presiunii
intraoculare, chiar daca acest lucru este mai dificil n cazul copiilor si pacientilor
necooperanti. Utilizarea de lunga durata poate deprima raspunsul imun al gazdei, crescnd astfel
riscul infectiilor oculare secundare. n acele afectiuni care produc subtierea corneei si a sclerei,
pot aparea perforatii dupa folosirea topica a steroizilor. n afectiunile acute purulente ale
ochiului, steroizii pot masca infectia sau o pot exacerba.
Administrare: Tobramicina sulfat poate fi administrata intramuscular sau intravenos. Dozajele
recomandate sunt aceleasi in ambele cazuri. Trebuie cunoscuta greutatea pacientului inainte de
initierea tratamentului, pentru calcularea corespunzatoare a dozei. Este de dorit sa se masoare
concentratiile maxime si minime ale concentratiei serice.

Netilmicina
Actiune terapeutica: sulfatul de netilmicina este un antibiotic semisintetic din clasa
aminoglicozidelor, care este bactericide in concentratii scazute asupra unui mare numar de
bacterii gram-negative si stafilococi, inclusive asupra tulpinilor rezistente la alte aminoglicozide.
Indicatii: septicemia, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita, infectii renale si ale
tractului urinar, infectii genitale, infectii grave ale tractului respirator, infectii perioperatorii si
infectii ale tractului gastro-intestinal.
Reactii adverse: vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functie renala alterata si la
cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi de timp. In cazul administrarii de netilmicina au fost
raportate rar reactii adverse renale. Ele au fost in general moderate, au aparut mai ales la
varstnici si la pacientii tratati pentru o perioada lunga de timp cu doze mai mari decat cele
recomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile.
Contraindicatii: hipersensibilitate sau reactiile toxice severe la netilmicina sau alte
aminoglicozide.
Administrare: injectii intravenoase, perfuzii.