DRU ANDERSON per ee ee etd (RADA ALTFEL DE INGERI 2 Lili St. Graw Ae ee Mon becde Pe Mtge st nels Me crag LEDAPROLOG tergitoarele de parbriz se opinteau migcindu-se inainte si inapoi, incarcate cu zipada. Dezaburitorul se lupta cu rasuflarea celor trei adolescenti din masina. Slava Domnului ca masina inci mergea, chiar daca intrasera cu ea intr-un zid. —Deci ne trimiti undeva unde stii ci exist un tridator. Graves isi afunda si mai mult barbia in parul meu, apa- sindu-ma mai tare pe crestetul capului. M-am gandit la toata chestiunea asta, dar n-am avut decat un sentiment vag si obositor de mirare. — Am prieteni la Scoala — 0 si aiba grija de ea la fel de bine cum as face-o eu. O si fie in deplina siguranta. $i de vreme ce se va afla acolo, poate si ma ajute sa aflu cine ii toarna informatii lui Sergej. Dru a fost recrutata. Graves se incorda. — $i daca ea nu vrea? — Atunci n-o si rezistati nici o siptimani pe cont pro- priu. Daca nu va giseste Ash, o si va gaseasca altcineva. 9Lili St. Crow Secretul ¢ risuflat. Daca Sergej stie, mai stiu i alti vampiri cA mai exist o svetocha. O s-o vaneze si o si-i smulga inima din piept. Stergatoarele maturara parbrizul. —Dru! Ma auzi? O sa te trimit intr-un loc sigur. O s tinem legatura. — Cred cA te aude. Graves ofta. —Si cum rimane cu magina si cu toate lucrurile ei? —O sa am grija sa ajunga toate la Scoala. Cel mai im- portant e s-o scoatem de-aici pana apune soarele si invie Sergej cu forte noi. Nua murit, ci a fost doar aruncat intr-o gaurd neagri, si acum e furios din cale-afara —Sicum 0 si. —Taci din gur’. Desi n-o spusese pe un ton dur sau nepoliticos, Graves ticu. —Dru? Asculti si tu, nu? Oh, Doamne, lasa-ma odatd in pace! Am ridicat insa capul si m-am uitat spre bord. Chiar nu exista alternativa. Parul imi cazu peste fata. Buclele netezite de atata ume- JA erau ascultatoare, in sfarsit. —Da. Vorbeam de parca imi ramasese ceva in git. De-abia am ingaimat cuvintele. — Am auzit. — Ai avut noroc. Daca te mai expui vreodata la vreun pericol asa cum ai facut-o acum, o si te fac s regreti amar- nic. Ne-am inteles? Parca il auzeam vorbind pe tata. Senzatia de familiari- tate imi strapunse inima ca o tepusi. —Ne-am inteles, am balmaijit eu. Ma durea tot corpul, pana si parul din cap. Eram uda si mi-era frig, si amintirea ochilor de mort ai vampirului gi a 10TRADARI vocii lui melodioase, cu o sonoritate ciudat’, mi se intip’- rise adanc in minte. Pur si simplu, nu voia sa dispar’. Creatura aia La omorat pe tata. L-a transformat in zombi. Si mama — Mama, am rostit eu pe acelasi ton ragusit si lipsit de inflexiuni. Poate eram in stare de soc. Stiu multe despre soc de la tata. Se lisa o liniste de-ti pocneau urechile. Apoi lui Chris- tophe i se facu mila de mine. Poate. Sau poate ca s-a gandit ci aveam dreptul sa stiu si cd acum I-as asculta. Cand deschise gura, vocea ii era ragusita, dar n-am putut si-mi dau seama daca era din cauza durerii sau a frigului. — Mamata a fost svetocha. Insi s-a hotarat si renunte la tot, si nu mai vaneze vampiri, s-a maritat cu un tip de treaba de la tara, din marina, si a facut un copil. Dar nosfe- ratu nu uitd, si nu se opresc doar pentru ca noi ne-am strans jucariile si-am plecat acasa. Mama ta si-a pierdut antrena- mentul si s-a indepartat de sanctuarul ei, in timp ce incerca si atragi un nosferatu departe de ciminul si de copilul ei. Christophe baga magina in viteza. Parbrizul se curita repede. —imi... pare rau. — Ce altceva mai stii? M-am desprins de Graves si bratul ii aluneca la loc pe langa corp. Se lasa pe spate, parand ca nu se simte deloc in apele lui; incepea sa se invineteasca in jurul ochilor, ca un raton. Sigur avea fractura de piramida nazala. — Du-te la Scoala si o sa afli. O sa te antreneze ei, 0 sa-ti arate cum sf faci lucruri la care doar ai visat. Dumnezeu stie cat de aproape esti de maturizare... Christophe se uita fix inainte, prin parbriz, si profilul i se contura mai clar si mai sever ca niciodata. Ochii ii ardeau At de tare, incat luceau si la lumina plumburie a zilei. uLili St. Crow Sangele i se uscase pe fat’, dar o dara proaspata se scurgea dintr-o rani de pe frunte. Era plin de singe, dar nu parea si-i pese cine gtie ce. — Si cand o sa te contactez, o si- pregatesc o provocare demni de talentele tale. Cum ar fi si afli cine era cat pe ce 4 te omoare acum. Camioneta inci mergea de minune. Ce inseamni otelul american vechi, de calitate! Simteam in buzunarul hainei portofelul tatalui meu, o umflitura acuzatoare Christophe misura o portiune de volan intre doua de- gete si se uita atent la ea. — Deci ce zici, Dru? Esti fata ascultatoare gi te intorci la scoala? De ce ma mai intreba? De parca as fi avut unde si ma duc in alt parte. Dar mai era o problema —S$i cu Graves cum rimane? Tipul in cauza imi arunci o privire. Nu-mi dideam seama daca ochii lui exprimau recunostint sau nu. Dar vor- beam serios. Nu aveam de gind sa plec nicaieri fara el. Graves chiar era tot ce aveam eu. Pe el, un medalion, portofelul tatalui meu si o camioneta intesat cu lucruri. Christophe se intunec’ la fat o clip’. Pauza lunga pe care 0 fiicu imi dadea clar de inteles ce gindea el despre faptul ci pusesem o astfel de intrebare, si cum cantarea probabilitatea ca eu si-i dau bataie de cap. Sau pur si simplu se gandea cum si-mi spuni ci nu aveam unde altundeva si plec. —Poate si meargi si el cu tine. Sunt i varcolaci acolo si vreun loup-garou sau doi. O si fie un adevarat aristocrat acolo. Or si-l instruiasca si pe el. Atunci e in regula. Am incuviintat. Ceafa ma duru cand am miscat capul. —Atunci o si merg. — Bun. 2TRADARI Christophe ridica piciorul de pe pedala de frana. —Si ca sa stii de acum, data viitoare cand iti mai cer cheile de la masini, si mi le dai. N-am considerat de cuviinta si-i rispund. Graves se tra- sese mai aproape de mine si n-am stat prea mult pe gan- duri. L-am cuprins cu bratele si |-am imbratisat. Nu-mi pasa ci ma dureau mina, coastele, ceafa si cam fiecare particicd din mine, mai ales inima. Atunci cand esti naufragiat, cam doar asta iti rimane de ficut, nu? Sa te agati de ce poti. Sa te agiti cu toatd puterea. eee Zece ore mai tarziu, dubita neagra parca formand un se- micerc elegant. —Cap de linie, spuse baiatul brunet. Si merge: Cladirea imensa era invaluita in intuneric. Imi lisa im- presia vaga de constructie de granit rece gi inalta. Mai erau niste turnuri si doua aripi in lateral. Intreaga structura se lasa pe spate ca o naveta spatiala gotica. Doi lei de beton, mari si netezi, agezati pe piedestaluri cu fata spre aleea lunga si circular’, aruncau priviri fioroase spre portiunea ingusti de vopsea neagr rimasa pe capota masinii noastre, care se desprinsese de autostrada si ne adusese aici. Iedera ciudata si subtire se tara peste ziduri, ca niste degete lungi si osoase. Ceata diminetii era 0 patura cenusie deasa si din copaci pi- cura apa in tacere. Acestia pareau si invadeze spatiul privat si frigid al cladiri Graves inca mi tinea de mana gi ma strangea att de tare, incat degetele imi amortisera de mult. Soferul si tipul bru- net de pe bancheta din dreapta sdrira din masina foarte sprinteni, luandu-si cu ei mitraliera si pugca AK-47. 13Lili St. Crow — Esti bine? intreba Graves pentru a suta oara. ‘Am tusit putin ca si-mi dreg glasul. Aproape adormi- sem in leganatul dubei, mai ales cd induntru era cald si eram intepenisem de tot. Cand m-am pus in miscare, parca eram o babi care scartaie din epuizata. Ma durea tot spatele s toate incheieturile. In plus, imi venea si fac pipi ceva de speriat. In filmele de groaza nu ti se spune niciodati asta— cum de fiecare data cand te confrunti cu ceva de nedescris, nu-ti doresti decat si gisesti cat mai repede o toaleta. Parul imi era slinos si se infoiase din nou dupi ce se uscase. Buclele rebele mi se lasasera pe umeri si imi doream cu ardoare si ma spal pe cap. Ca si nu mai spun de restul corpului. Poate ci daca frecam bine, puteam sa inlatur toata frica pe care o induram. Frica densi si siropoasi care se lipea de mine ca o glazura de ciocolata, numai cA nu era nici dulce, nici calda. Cu mina liber’, am insficat strains geanta— tot ce mai aveam pe lume, de vreme ce Christophe avea cheile de la masina si masina Acum eram in totalitate la mila lor si asta nu m-ar fi de- ranjat prea mult daca mi-ar fi pus la dispozitie un pat si m-ar fi lasat si dorm putin. Pe urma puteau sa facd ce voiau. Chiar si ma gi omoare. Nici chiar asa, Dru. Nici macar sa nu glumesti cu asta. Unul din ei se indreapta spre us, mormai Grave: printre dinti. Asta ficuse tot drumul. Imi ddea raportul tot timpul despre ce se intampla in jurul nostru, de parcd eu nu aveam ochi sa vad. Nu putem decat si ne dam cu presupusul, nu putem face practic nimic, imi tot spuneam eu, de cele mai multe ori fara sa deschid ochii. Pur si simplu nu-mi pasa —Tipul cu pusca aia mare e in fata dubei. “4TRADARI Normal. — Sta de garda. Aveam gitul uscat si iritat. Tanjeam dupa o gura de pi aproape la fel de mult cum imi doream sa fac pipi. Ce ironie! — Pentru orice eventualitate. — Cum te simti? Graves intoarse capul de la geamul fumuriu si-mi arunca © privire nelinistita. Ochii lui verzi ardeau in semiintuneri- cul de afara, exact ca cercelul cu un craniu si doua oase in- crucisate care ii atarna din urechea stangi. Parul lui era o incalcita vopsita in negru. Nu se ivisera inca zorile, lu- mina era cenusie si totul era cufundat in tacere, iar acum lai ci duba se oprise, incepeai si simti frigul de afara. Caldura din magina nu se pastreazi mult timp dupa opri- rea motorului. Caldura e ca si dragostea. Se scurge, nu ra- mane mult timp intr-un loc. Mi-am stors creierii sa spun ceva inteligent, dar m-am muljumit in cele din urm cu un adevar simplu: - imi vine sa fac pipi. Surprinzator, Graves pufni in rasul lui obisnuit, care se- mina a schelalait de cine, doar ca de data asta era mai zdra- vin, Parea obosit, si gi-a ridicat putin nasul mandru si ascutit. Sub tenta gilbuie a pielii specifice metisilor asiatici, era aproape pamntiu la fata de oboseala. Acum aproape ca nu rimasese nici urma din tipul cu fata de copil cu aspect de adept al curentului goth care fusese odata. Cand cineva iti bulverseaza lumea in halul asta, cred si eu C8 asa se intampl Rasul lui Graves se stinse. Acum era din nou serios. — $i eu la fel. $i n-am mai fost lisati singuri de cind ne-au luat cu elicopterul. Crezi ca...Lili St. Crow fntrebarea lui, oricare ar fi fost, amuti cand tipul cu arma AK-47 deschise portiera dubei. E in regula, {mi aruncd un zimbet menit si ma asigure ca totul era bine. Era un tip frumusel foc. Avea nasul carn, parul negru ii flutura in vant, afisa un zambet fermecator si ochii lui erau caprui-deschis, aproape galbui. Dar arma pe care 0 tinea in mani si felul cum se uita peste umar, verificind spatiul dintre duba si usa de la intrare a cladirii imense de piatra, nu-mi erau straine. Mai vazusem asa ceva de cateva ori cand il insoteam pe tata la vanatoare de creaturi din Lumea Reali, lumea de creaturi care se trezesc la viata in miez de noapte si scot fel si fel de sunete. Profesionalism. Asta se citea pe fata lui, contrastind cu figura de pusti pe care 0 avea. Absolut toti din Ordin aratau ca niste adolescenti— cu exceptia lui August, prietenul tatalui meu, care parea de vreo douazeci si cinci de ani. Nu stiam prea bine ce sa cred, asa ci am ramas o clipa holbandu-ma la lumina cetoasa a zorilor, care devenea din ce in ce mai puternica. — Domnisoari Anderson? Se apleca putin, avand griji si indrepte teava armei in jos, departe de mine. —E in regula. Suntem la Scoala. Sunteti in siguranta. Nicdieri nu sunt in siguranté. Nu mai existd un astfel de loc. Dar am schitat o miscare si Graves o interpreta ca pe un semnal si se desprinda de bancheta, si-mi dea drumul la mana si si coboare din masina. Apoi se intoarse, stangaci, ca si cum ar fi vrut si ma ajute si cobor. Dar tipul brunet il didu cu umirul la o parte si-mi oferi mana libera. —Hai, di-mi mina! Serios, e totul in regula 6TRADARI imi arunca din nou unul din zambetele lui si ochii ii nteiara. Am reusit si cobor din masini, fara si ma sinchisesc de ‘ina pe care mi-o intinsese. De indata ce am pus piciorul jos, tipul tranti portiera in urma mea. — Hai si te ducem induntru. Incepu sa dea din maini, de parca incerca si mane de la spate niste gaini sau mai stiu eu ce. Era culmea absurditatii. Aerul rece imi apisa pe obraji; mirosea a gheata, a frunze ude gi se simtea mireasma speci- fici de putregai a unei paduri intr-o iarna geroas’. Ceata se ngea in jurul meu inabusind orice sunet. M-am frecat pe fata si am fost mirata si-mi simt obrajii tot umezi. Oare plinsesem? Treptele de la intrare erau mari, de granit. Usa masiva de stejar legata in fier de la capatul scirilor se deschise incet. Domnul AK-47 ne mana in sus, spre usa, si am bajbait pana sm dat de mana lui Graves si |-am apucat strans. Se invine- {ise in jurul ambilor ochi si piramida nazali era putin turtit, dar umflatura se retrasese incredibil de repede. Urca scarile fird prea mult efort. Eu a trebuit si ma opresc la fiecare treapta, pentru ca simteam cA o sa mi se rupa spatele. Ge- nunchii imi scartaéiau. M-am uitat in sus, spre cer—o intin- dere anosta plumburie. Nu parea cd o si ning si ma bucura yest lucru. in ultimul timp indurasem atata ninsoare, incat \vea si-mi ajunga pentru mult timp de acum incolo. Dar era frig si mirosea a dimineata. Se simtea miros de metal si de plante imbibate cu apa si inghetate. Si mai era i ceata alba si mata, care parca te apasa. Barbia imi c4zu in piept. In cap imi rasunau bataile de aripi inabusite ale unei bufnite, Bufnita bunicii, care ma avertiza cind eram in pericol. Ar {i trebuit sa-i fi spus tatalui meu cA o vazusem in urma cu 7Lili St. Crow na gi jumitate, Poate ca ar fi stat acasi si ar fi fost © sapt acum in viati. Dumnezeule! A fost nevoie doar de o saptamana gi ceva ca viata mea sa fie data peste cap cu totul. Stabilisem un fel de record. — Maiculita! sopti o voce de baiat in fata noastra. Chiar e adevarat. Nici ajuns la capatul scarilor si Graves ma stranse de mana ina- car n-am ridicat capul si ma uit spre el. Am inte ca ei si ne desparta. Eu am fost luata pe sus de trei ba- ieti care nu pareau atat de tineri pe cat ai fi crezut dupa fetele intinse, fara riduri, pe care le aveau. Tipii isi sopteau ceva deasupra capului meu intr-un limbaj codificat si nu ar’ le-am dat atentie, Am strabatut niste holuri si auzeam suso- teli pe masura ce pustii se adunau ciorchine in pragul usilor. Era ca si cum as fi trecut prin furcile caudine si m-am retras in mine, ca intr-o carapace, concentrandu-mi la fiecare pas pe care il faceam. in sfarsit, in fata noastra se vazu o scara lunga si apoi am intrat intr-o camera cu mocheta albastra. — Pari destul de obosita, spuse cineva. Ti-e foame? Ti-e sete? Daca putem si facem ceva Amz —Nu, mersi. Nu. Nu vreau decat si mi cule. Nu vreau decat sd ma intind in pat si sa uit de tot. rit un obiect care semana cu un pat gol si am oftat. —Bine, Eram atat de obosita, incat nici nu-i mai distingeam fata. Nu am putut nici macar sa intreb unde era Graves. — Atunci incearca sa te odihnesti. Baia e acolo N-am auzit ce-a spus mai departe. Am reusit si ajung la pat si m-am cufundat intr-un nor moale. Cuvertura era al- bastra, macar atata am observat si eu. Nici macar nu mi-a 18TRADARI mai trecut prin minte sa fac ritualul de protectie. Bunica si tata m-ar fi mustruluit zdravan. Ma incerca o senzatie ca atunci cand te ciupeste cineva de un loc amortit. Bunica si tata. Amandoi murisera. Ar trebui sa ma scol si sa fac pipi, mi-am spus in sinea mea, apoi intunericul ma inghiti. Am visat bufnita bunicii, Lumina lunii ii contura pena- jul in timp ce zbura prin bezna. Ma invalui un sentiment vag de pericol, dar eram prea obosit’ ca si m sinchisesc. $i astfel am ajuns la Scoala.CAPITOLUL 1 upi o siptamand, eram deja in bucluc. Problema cu o scoala pling de baieti care invati cum si omoare vampiri este ci luptele de antrenament ajung si fie un eveniment de grup. E ca 0 incdierare intr-o scoala normal, doar cA aici profesorii nu intervin — sau cel putin acest lucru nu s-a intamplat in timpul celor patru batai la care asistasem de cand sosisem aici. Se string repede spectatori, tip’ toti si totul se poate transforma destul de usor intr-o busculada, Nu se opresc pind nu curge singe. Sau mai riu. Faptul c& se vindecd mareste si mai mult pro- babilitatea ca ei si se rineasc’. Eu inca nu reuseam si ma vindec la fel de repede ca ei, pentru c& nu ajunsesem incd la maturitate. Nu mai eram speciala. Aici eram la fel de fragila ca oricare alt civil. Dar cand ti-ai petrecut cea mai mare parte a timpului liber in- cercand si profiti la maximum de ce ai ca si faci fata crea- turilor care invie noaptea, nu renunti cu una cu dous. M-am ridicat de jos cu pumnul inclestat, pe vine, si Irvin m-a insfacat de incheietura mAinii. S-a folosit de avantul meu ca si ma tragi pe langa el, dar ma asteptam la asta si 20TRADARI m-am repezit cu cealalta mana spre fata lui. Tata ar fi spus ci asta e ,lupta murdara”, dar o aproba in cazul fetelor. Pana la urmé, nu exista reguli in luptd. Daca gandesti ci exist ,reguli”, poti sd fii omorat. Tata mi-o repetase pan’-mi intrase bine in cap —lupti ca sa invingi, si supravietuiesti, nu ca si dea bine sau ca sa-i dai celuilalt o sansa. Nu te mai gandi la tata, Dru. Acum aveam alte pro- bleme. Irving pusese pariu cA poate si ma dea gata in mai putin de dou’ minute. Trecusera deja nouazeci de secunde, tim- pul se scurgea, iar eu eram in avantaj. Un astfel de pariu e 0 provocare. Mai ales cand tatil tau, fost puscas marin, te-a invatat ani buni cum si-ti bati la fun- dul gol adversarii. $i mai ales atunci cand simti cum iti bol- boroseste tot timpul in capul pieptului acid fierbinte. $i cind esti practic singura intr-o scoala plina de baieti ado- lescenti. Si nu sunt orice fel de adolescenti. Baietii agtia se pot transforma intr-o lighioand turbata cu blana cat ai zice peste. Diieti-djamphir care s-au nascut cu viteza nefireasc si niu- citoare a vampirilor gi care se migc& precum fulgerul prin- tre ceilalti, care par inceti si tampi, semanand cu un efect special de proasta calitate dintr-un film. Baietii-djamphir nu (rebuie s astepte maturizarea. Nici vorba de aga ceva! Ei unt mai puternici $i mai rapizi in migcari de la bun inceput i toate abilitatile li se imbunatatesc cand li se modifica Unii o ating mai tarziu, vocea si ajung in culmea pubertatii. pe la douazeci gi cinci de ani. Dar chiar gi inainte de puber- tute, nu se compara cu niciun alt pamantean. M-am rasucit. Tenisii mi s-au cufundat in covorasul uzat ‘am lovit si eu cu piciorul. L-am nimerit in genunchi si am juzit oase trosnind gi un urlet puternic. Am cazut la pamant. 21Lili St. Crow Covorul imi zgaria coatele. Nu aveam pe mine decat un maiou si o pereche de blugi. Nu sunt proasta. Cand auzi sunetul specific care anunta cA un varcolac se transforma intr-o lighioand blinoasa aproape imposibil de ucis, asta e cel mai intelept lucru pe care poti si-l faci Doar ca Irving nu era varcolac. Era djamphir si deja se lansase in siritura. Asa ci de unde se auzea sunetul acela? M-am rostogolit pe spate chiar la timp ca si-l vid pe Ir- ving suspendat deasupra mea, cu fata palida radiind. Pe ma- suri ce se transforma, i se intrezireau suvite aurii printre buclele castanii. Timpul incetini, cu miscari de melasa, des- tul cat care muschi si inving povara apisitoare a corpului. Pocnetul aseminitor cu o prastie mAnuit de niste degete dibace imi risun’ in cap cand timpul reveni la viteza normala si Irving it sa. am vreme si sar in picioare, luptandu-mi cu fie- nimeri cu toatd puterea in covoare, cam la un metru de unde eram acum, dar exact in locul in care fusesem inainte. 4 fata mea care si Se lovi destul de tare la genunchi— amortizeze lovitura— si scp’ un tipat scurt i ascutit. Ur- mele unde il zgariasem cu unghiile pe obraz erau sangerii si parul i se ficu maciuca. Se crispa de durere. Acum nu mai era doar un adolescent care nu trebuia si se faca de ras in fata multimii. Acum era serios. $i mai aveam douazeci de secunde. Bun. M-am ridicat in picioare intr-o clipita si am facut doua sirituri pe spate. Multimea de spectatori ne ficu destul loc si ne desfaisurim. Irving sari in sus de parcd era umplut cu heliu si buclele i se miscara ca intr-o reclama la sampon. Se aruncd spre mine cu viteza nducitoare cu care nu mi obis- nuisem nici pe departe O vitezi pe care eu nu o puteam folosi. inca. 22TRApaRI Asa ca instinctul a preluat controlul. Nu era chiar un in- stinct rau — fa-ti curaj si loveste-1 drept in fata. Dar tata ar fi tipat la mine facandu-mi proasta, caci Irving era nefiresc de rapid si eu nu prea pot sd folosesc forta directa, ca la ka- rate, Sunt prea firava si desirata. $i sanii mei nu sunt nici micar de marime medie. Seaman cu niste... nu conteazi cu ce seaman. Cel putin stau plati cand imi pun o bustiera. Nu e chiar asa de rau si fii fata, numai uneori. Ar fi trebuit sa-I insfac de mani, si-i rasucesc bratul si sii-l trag pe langa mine si sa profit de avantul lui ca sa-l fac si intre in peretele de piatra din cealalta parte a camerei. Insi -am lovit. Se auzi un crantanit cand pumnul meu ii atinse nasul si se ciocni de mine cu viteza unui marfar. Ne indreptam spre perete si gandul la durerea pe care aveam si © simt la momentul impactului ma scutura ca un curent electric care trece prin filamentul unui bec. $i asa ar fi fost daca nu ne-ar fi lovit ceva dintr-o parte, ricnind. Am primit un cot in fata si am cazut de-a berbe- leacul la pamant, izbindu-ma de covoarele patate si uzate si intinzandu-mi rau muschii spatelui. Am ramas acolo 0 se- cunda. {mi tiuia capul, iar lumea intreaga mi se prea un- deva departe. Mi-a luat mult timp pana sa clipesc, uitindu-mi la bolta wrcuita si ogivala a tavanului. Partea aceasta a complexului fusese o capela inainte, dar acum era sala de arme si locul unde se tineau meciurile de lupte. Pe jos erau covoare care sltidata au avut si zile mai bune si mirosea a sudoare de biieti tineri. Se simtea si un iz vag de tamiie si, pe timpul vilei, se intampla ca raze subtiri si anemice de soare si pa- (runda printre gratii si si strapung’ semiintunericul ince- tosat de praf, insa pe timpul zilei, Scoala doarme. Acum doar ce trecuse de miezul noptii si didusem de belea. 23Lili St. Crow — Dru? Cineva se aplecase deasupra mea si ma zgiltaia. Am in- cercat si-l imping, dar mainile nu se migcau cum trebuie. Ca prin vis, mA cuprinse un sentiment vag de panic si m-am intors in corp cu un alt pocnet elastic. in ultimul timp faceam des asa ceva. Atmosfera fremata de zarva si de strigite. Oh, Doamne! Poate ca n-a fost o idee prea buna. M-am agitat de mainile intinse care mi se ofereau si m-am ridicat cu greu in picioare. Capul imi tiuia si spatele ma durea rau de tot. — Ce naibii se intampli aici? Cuvintele curmara zarva din incipere, mai putin marai- tul vibrant. Am scuturat din cap. Din nas mi se scurgea un fi- ricel cald si umed. M-am bagat printre doi baieti-djamphir— Clarence, care era tuns castron, cu parul negru si drept, umed de sudoare si exaltare, si Tor, care incepuse deja s8-si schimbe infitisarea. I se vedeau suvite groase de un gal- ben-unt. Amandoi erau mai inalti decat mine, dar i-am dat la o parte cu umarul si m-am trezit in primul rand. Graves il pusese pe Irving la pamant si degetele lui lungi simislinii il strangeau pe djamphir de beregata. Ochii arun- cau scAntei verzi si maraitul se ingrosase atat de mult, incat aerul din jurul lui prea aburit. Era sunetul pe care-I scotea un om-lup scos din sarite. Probabil ca nici nu putea sa vor- beasci — maxilarul suferise si el o schimbare subtila, ca si faca loc dintilor mai lungi si mai fiorosi. De la el se auzise su- netul de oase care paraie. Nu avea s4-i creasci blana — era loup-garou, nu varcolac, doar pe jumatate atins de cea ce-i facea capabili si se transforme — dar era destul de motivat 4 provoace daune serioase si destul de furios ca si nu-i pese ci rineste pe cineva.TRADARI Se intamplase de trei, patru ori pana acum. De doua ori in Dakota de Nord si de Sud, de fiecare data cand eram amandoi in pericol—sau cand asa credea el, de vreme ce Christophe s-a dovedit a fi de partea noastra pana la urma. $i in prima seara cand m-am trezit la Scoala, eram cat pe ce si asist la un meci intre el si un djamphir la cantina. Se tot impungeau unul pe altul. Din cate am auzit, djamphirul il intrebase ceva despre mine si Graves s-a dat la el. Ceea ce rezultat au fost imbranceli, marait, din nou imbranceli, ti- pete si eu m-am bagat intre ei ca si-i despart. Banuiam cA nu mi se spusese toata povestea, dar Graves nu voia s4 vorbeasca despre acest subiect. $i acum s-a mai intamplat si asta. —Ce nai... exclama Dylan din nou, facandu-si loc cu coatele prin gloata. Nuam mai ascultat ce spune si am pasit in fata. mi sim- {cam ciudat piciorul drept si mi se scurgea ceva pe buza de us. Trei pagi, patru, inaintam tarsaindu-mi putin picioarele covoare. Cand am pus mana pe umirul lui Graves, cor- pul ii vibra atat de tare, incét am avut senzatia ci am pus mana pe un transformator alimentat cu electricitate. Graves isi arata coltii, Parul lui negru, vopsit i se incretise | aproape ca i se ridicase in cap, trosnind de vitalitate. Osa- tura puternica si ascutita a fetei era acum usor asimetrica. Nasul nu mai era asa de mandru si pometii se arcuiseri mai mult, semanand mai degraba cu cei ai unui lup. Nu mai erau asa de lati ca cei de om. Tenul i se colorase intens, accen- (wind si mai mult nuanta lui maslinie pe care o avea din hastere. — Potoleste-te, am reusit eu si rostesc. Doar c& vocea mea semana cu a lui Elmer Fudd din cauza nasului plin de secretii. Ochii ma intepau si imi lacrimau. 25Lili St. Crow —Doamne! Se auzi ceva de genul ,Dhoamne!” si in alte circumstante as fi ras. Doar ca nu era amuzant. —Toat lumea si tacd din gura! Dylan isi puse mainile in sin si jacheta lui de piele scar- tai, Zarva se potoli. Aici, la Scoala, cand vorbeste un profe- sor, toata lumea asculta. si la o parte! Dati-vi la o parte! Graves mardi din nou gi Irving se inecd. Fata lui incepea sd prinda o nuanta foarte pronuntat de stacojiu. Degetele lui trageau sleite de mana lui Graves, dar cu o mana rasu- citi sub el si cu un om-lup furios peste el, nu avea niciun pic de fort. Am inceput din nou si trag de Graves. Un junghi ascutit imi strabitu coloana de o parte si de alta. —Hiai, tampitule, Potoleste-te! Devine deja ridicol —De ce nu m-ai asteptat? se adresi Dylan cuiva de deasupra mea. incep si ma cam satur de—Dumnezeule mare, fetito, tu singerezi! Graves ii didu drumul lui Irving si se ridicd cur migcari fluide in picioare, facandu-ma sa ma clatin. Buzele lui | la iveala dintii strilucitori si ochii lui luceau fosforescenti, ca ai unui animal salbatic. Mi-am dat seama ca varcolacii for- masera un zid in spatele lui, iar tensiunea care se crease aproape ca putea fi pipaita. Cativa dintre ei incepusera sa se umple de par, Situatia tensionata ii facuse pe baietii-lupi se umfle in muschi, iar cimisile stateau gata si plesneas pe ei. Nu se transforma in varcolaci decat daca sunt nevoiti s-o faca, dar ti poti deosebi de tipul djamphir dup’ felul in care se misci —ca si cum ar pasi printre firele de iarbii scal- date in lumina soarelui, cu misc&ri fluide, fara si aiba gratia agresiva si ofensatoare a celor pe jumatate nosferatu. Djamphirii nu se transforma, dar se vad cateva semne la toti— parul lor pare viu, isi schimba culoarea gi se 26TRADARI increteste, ochii le lucesc si vreo cativa au urme discrete pe buza inferioara acolo unde se infig coltii. Baieti! Ce sa mai zic? Doamne sfinte! ‘Tata imi spusese dintotdeauna ca varcolacii si vampirii hu se impaca. Incepeam sa cred cd era ceva genetic. Din cate Imi dadeam eu seama, djamphirii si varcolacii erau in aceeasi tabiira si luptau contra vampirilor. Asta era Ordinul. Dar era clar ca buna ziua cA nu se placeau prea mult. L-am tras pe Graves inapoi si am avut doar putin de furcé atunci cand am pasit in fata lui si el a incercat si ma inghionteascd cu umarul gi si treacd pe langi mine. L-am pucat de umerii care odinioara erau ososi si l-am scuturat. Degetele mi s-au afundat in muschi si nu mi-am facut griji ci-l durea. Capul i se balabani, dar focul din privire i se stinse si maraitul inceta. I-am sustinut privirea o vegnicie. Graves clipi si umerii \ se relaxara putin. Atunci m-am intors si l-am vazut pe Dylan cu mainile in san, stand deasupra lui Irving, cu spran- ceana lui neagra ridicata si restul baietilor-djamphir tacuti ca niste morminte in spatele lor. Ochii lor luceau si li se ve- au coltii. Ah, testosteronul! Era atat de dens, incat ai fi putut sa-1 tai cu un cutit. ~ Ne antrenam. Nu stiu ce m-a apucat, m-am prostit. Am mai facut doi pasi, calcand mai apasat decat ar fi fost normal. Valuri de durere imi strabateau gira spinarii. — Ai patit ceva? Intrebarea era adresat lui Irving, care tusea din toti ri- runchii. Doar ca acum nu mai era moy la faté Acesta imi arunca o privire fioroasa si imi paru rau. Nu fusese decat 0 rafuiala amicala, nimic altceva. Ar fi trebuit i dau ochii peste cap si sa astept sd-i treacd accesul de vanitate. 27Lili St. Crow Dar eu am tabarat pe el. Si se spune ca ar trebui si fiu mult mai matura decat baietii la varsta asta —Imi pare rau, Irving. Spatele imi intepeni din nou si am expirat pe guri. Ma- raitul nedeslusit care se auzea din spatele meu mai sczu putin in intensitate si am intins mana si-I ajut s& se ridice. — Ar fi trebuit si te insfac bine si si dau cu tine de pe- rete in loc si incerc sa-ti dau un pumn in nas. Ca sa vezi! Era greu de-a binelea sa par impaciuitoare cand simteam cum mi se scurge si-mi picura ceva de pe buza superioara. Speram si nu fie muci. Ar fi fost de-a dreptul scarbos. Mi-am tras nasul si singele incepu si-mi curga suvoi. Irving incremeni uitandu-se in sus la mine. Pupilele i se micsorara. O picdtura de sénge rosu-aprins fu improscat in aer, apoi ateriza... chiar pe hainele lui, stropind si covorul de alaturi. —La naiba, exclama Dylan si sari pe el. Scoateti-o de aici! Am fost insfacata. Le simteam miinile fierbinti pe bra- tele mele goale. M-au tras cu spatele dup’ ei si lumea ame- ninta sa se rastoarne fara ca eu sa ma pot tine de ea. Tiuitul din capul meu se inteti. Aripile de bufnit’ imi atingeau cra- niul pe dinduntru cu zvacnituri frenetice. Varcolacii m-au tras afara din camera gi l-am auzit pe Irving tipand in timp ce Dylan il tinea la pamant. Foamea de singe ii transformase glasul intr-un tipat de pasire de prada. Mada. Alta noapte la Scoald. Lupta nu inceteaza pana nu se lasd cu sange. Dar cand sangele e al meu, il cam innebuneste pe baia- tul-djamphir. Are legituri cu faptul ci sunt svetocha. Am ceva foarte puternic in singe, chiar inainte de maturizare, ceva care-I atinge pana in strafunduri si care trezeste nebu: nia in oricine are o farama de nosferat in el. 28TRADARI Dupa ce ating maturitatea, o si am si eu putere si vitezi supranaturale. $i chestia aia euforica pe care o am in singe © si ma facd toxic’ pentru vampiri, asa cum e Raid pentru insecte. Dar acum nu mi facea decat vulnerabil’. Miroseam a 0 justare pe cinste. Dylan imi tot repeta de vreo saptamana incontinuu ci nu puteam sa ma lupt cu baietii-djamphir. Acestia nu-si pu- (eau controla prea bine foamea de sange si ag fi putut fi ri- nit grav, bla-bla. Christophe nu-mi spusese niciodat despre asa ceva. E] nu-mi spusese o gramada de lucruri. Varcolacii ma scoasera tarag in hol si vuietul din capul meu se inteti. Cred c& am lesinat. Cel putin, zgomotele din jur se estompara si singurul lucru care conta era si-l aud pe Graves. Acum putea si vorbeasci, odatd ce ii trecuse furia, repeta intruna acelasi lucru, poticnindu-se parca inainte de a-mi rosti numele. E in regula, Dru. iti promit eu. Nici el nu parea sa creada ce spune. 29CAPITOLUL 2 unga cu gheatd mi ardea, dar daca o tineam pe pi- ramida nazal, nu avea sa mi se mai umfle si si se in- vineteasca la fel de tare nasul. Am oftat, m-am foit, pentru cd nu stiteam intr-o pozitie confortabila si am clipit ca si-mi limpezesc ochii de suvoiul fierbinte de lacrimi care imi curgea din reflex. Lui Graves ii diduse prin cap si-mi ia in graba si jacheta, asa ci nu mi se mai vedea pielea de gaina de pe brate. — A fost vina mea, am repetat cu incdpatanare. Ar fi tr buit si-I trag pe Irving pe langa mine in loc sa incerc si-1 pocnesc in nas. —Nu asta e important, oft Dylan. Uneori ofta mai mult decat de obicei si alteori aveai im- presia cd nu face nimic altceva. Avea un chip tocmai bun de gravat pe o moneda romana si auzisem ci numele lui ade- virat era ceva de nepronuntat, cu o rezonant care amintea de curentul goth. Nu de genul ruj-negru-si-angoasi, dar des- tul de barbar. Aici nu se stie niciodat’. Chiar si profesorii arata ca niste adolescenti. lar cei cu adevarat batrani arata uneori cam de douazeci de ani. Dar sunt puberi tarzii si nu ajung niciodata 30- TRADARI wi arate de treizeci de ani. Prietenul tatalui meu, August — vel pe care l-am sunat sa confirme povestea lui Chris- tophe —trebuie sa fi fost unul dintre ei. Ma intrebam eu care era treaba, dar nu mi se parea politicos sa intreb. Dylan isi trecu mana prin par si se asezi mai bine in scnun, Biroul lui era intesat cu hartii si avea o bili mare ar- wintie la care m-am holbat prima data cand am intrat aici ini cand mi-am dat seama ca era un craniu imbracat in ‘metal stralucitor. Craniul avea niste dinti lungi si ascutiti si ‘eam hotarat, pentru a mia oard, c& era mai bine si nu in- treb daca era al unui vampir adevarat sau nu. Din spatele lui Dylan, se incruntau la mine rafturile cu Cirfi legate in piele, iar deasupra lor se vedeau, ca niste spec- {f, pinzele de paianjen. fnduntru mirosea a piele, a praf si se simfea izul ca de mosc al hormonilor de adolescenti. insi tot domnea atmosfera specifica dintr-un birou de director. Am fost in birourile directorilor de scoala din toata America. Credeti-ma, eu stiu mai bine. Asta inainte si-mi «au seama ca cea mai buna metoda ca sa treci nebagat in ama era si nu ridici privirea din pamént. In ultimul timp, n-am prea excelat la capitolul asta. Graves statea chiar in spatele meu. Dylan nu-i oferise un sun. Nu-mi plicea asta, mai ales ca Dylan refuzase si vor- }eased sau sa ia loc pana cand nu m-am asezat eu jos. Biroul lui avea ferestre, cu gratiile de rigoare. Cand am venit aici prima data, chiar glumisem pe tema asta, daca gratiile erau Menite si ne tina pe noi injuntru sau si-i impiedice pe vam- piri si intre, dar tacerea mormantala si chipurile crispate ale colorlalti imi didusera de inteles si tac din gur’. Dincolo de ferestrele cu gratii, se vedeau peluzele scal- ite in lumina lunii. Copacii stateau de straja, argintati cu irigoare de ceat&, ca un zid alb din care se rasfirau degete {untomatice ce voiau si atinga crengile golase si negre. aLili St. Crow Punga cu gheati trosni cnd am apasat-o pe piramida na- zala, Apoi am tras cu ochiul la Dylan. —Uite, spuse cu un ton care sugera mA straduiesc si fiu rabdator”. O si dureze ceva timp antrenamentul tau de lupta si nu o sa inceapa decat dupa maturizare. Daca tii ins’ neapirat, ar trebui sa te antrenezi cu profesorii, nu cu ele- vii. $i Graves... nu poate si intervina de fiecare data cand crede cd te-a jignit cineva sau ce ti-o fi facut. Va pune in pe- ricol. Pe amandoi. Dylan omitea cu mirinimie partea in care eu ii provo- .em lui Irving foamea de singe cand sangerasem peste el. Dragut din partea lui. Asteptam si spuna si Graves ceva, dar se incapatana si taci chiar gi cand am ridicat privirea spre el. Ochii ii luceau de sub o claie de par vopsit negru. Acum ii revenise in obraji tenta normala de asiatic. Avea o vanataie deasupra obrazu- lui, care devenea movulie pe masura ce se umfla. Pana a doua zi avea sa treaca. Un loup-garou se vindeca mai repede decat un varcolac. Acestia au parte de toate beneficiile transformarii, cum ar fi viteza gi fort, dar fara si fie alergici la metal sau si fie supusi riscului de a-si pierde controlul. Ca sa vezi! Invatasem mai multe despre varcolaci intr-o siptimana de cand eram aici decat din toati osteneala pe care ne-o diduseram eu gi tata cu cArtile mucegaite legate in piele si anii in care vanasem toate ciudateniile de lighioane. Graves isi inclestase maxilarul. Colturile buzelor erau ld sate in jos si afisa sfidare. Doar cercelul lui scanteie usor, in- trezirindu-se de sub toata claia de par. Statea in spatele meu siil privea fioros pe Dylan. Nu se intrezarea niciun ajutor din directia lui. Acum totul cidea pe mine. — A fost vina mea, am repetat eu intr-un final. Niciun profesor nu are timp sa se lupte cu mine. Se poarta cu mine 32TRADARI fi de portelan si orele la care ma obligati si mi duc sunt niste porcarii de educatie remedial pe care le-as {\ invaitat in orice liceu normal. N-o si progresez cu nimic duct or si mi se dea de facut lucruri de gridinita. ‘Tu esti o svetocha, Dru. Esti valoroasa. Habar n-ai cat va- lorezi—atat moarta pentru nosferat, cat si vie pentru noi. Dylan isi sprijini coatele pe birou. Hartiile fosnira. Vrei si repet? N-ai ajuns inca la maturitate. De indata ce vei ajunge, vei fi in stare sd faci faté unui antrenament mai dur, dar pana atunci... Pana atunci trebuie sa stau cu mainile in san si si fac pe mironosita? Nu, mersi. de parca Mi-am simtit barbia zvacnind in sus, semn sigur ci eram Intr-adevar dificila. Vreau sa ajut. Eu mergeam la vanatoare cu tata cand. (nujoritatea pustilor astora mergeau probabil la cursuri de recuperare, care te invata cum sa identifici un vampir. N-o \ mearga daca planuiti si mi tineti la gradinita. De ce nu-i intra in cap chestia asta? Nu eram vreo func- {lonara cu program fix sau vreo client care-si face cumpa- riturile de la Kmart. Si eu vanam vampiri. Fusesem ajutorul tatalui meu, nu? -Oh, Dumnezeule! Nu veni iar cu argumentul sta! rise Dylan oftand. Avea ochii injectati $i oboseala ii lasase cearcine sub ochi. Mereu arata obosit gi stresat. Totusi, oboseala nu-| uratea. Ai niste obiceiuri proaste din perioada cand ai lucrat © amatoare, Dru. E timpul sa te debarasezi complet de ele ta inseamné sa urmezi cursurile elementare, ca toti cei- lnlti, Asta spune directiva de sus. Eu sunt legat la maini. Imi arunca o privire ciudata. In ochii lui negri nu se citea nimic. Apoi continua: Irving 0 s& se vindece complet in mai putin de doua- sprezece ore, iar prietenul tau loup-garou aici de fata, in mai 33Lili St. Crow putin de optsprezece. in cazul tau, timpul de vindecare e mai lung si ai mai putina viteza, forta si rezistenta. Nu esti nici macar pregatit’ pentru un exercitiu de alergare, dai mite pentru o expeditie de exterminare de le nivelul ince- patori. Ca si nu mai zic ca orice nosferat care afla de existenta ta va incerca sa-ti suga si ultima picatura de singe ca si-gi potoleascé propria foame sau si te duca la Se opri brusc si inghiti cu noduri. —Sergej, am rostit eu numele. imi arse limba si aerul din jur incremeni. Aici nu se vor- bea despre asta. Si spui pe nume unui vampir aducea ghi- nion gi cine stie daca nu cumva acestia aud ce vorbim? Nici chiar vandtorii ca tata n-ar pronunta cu voce tare numele unui vampir. Ar folosi initiale sau cuvinte codate. Dar eu il mai rostisem. Dylan nu se clinti. insa ofta. Din nou. — Dru, n-ai ajuns inc’ la maturizare. Nu le ajungi pana la degetul mic nici chiar monitorilor sau studentilor din anii terminali, si nu ¢ nimeni care si detina destul control daca se intampli —Doamne fereste! —ceva si incepi si sange- rezi serios. Daca Se opri chiar la timp. — Daca Christophe ar fi aici, lucrurile ar sta altfel. Am rostit cuvintele taraginat, ca un cant. —Zau asa, Dylan. Nu sunt proasta. Christophe nu e aici si nimeni altcineva nu va primi permisiunea si mi antre- neze, chiar daca el a disparut si nimeni nu vrea sa vorbeasca despre el. Chiar dacs mi-a salvat viata. Care e treaba? —E o chestiune complex. Se uitd la craniul suflat cu argint de pe birou si maxilarul i se inclesta. Toti baietii de la Scoala aveau piele frumoasa, ochi scanteietori si dinti stralucitori. Ma simteam de parca eram prizonier’ intr-un afurisit serial de comedie. Nu puteai 34TRADARI ol faci diferenta dintre elevi si profesori decat daca ii vedeai predind. Sau dupa felul in care unii mai in varsti se opreau si inclinau capul intr-o parte, incremenind ca o stand de piatra. Pireau atunci ca nici nu mai respira si acesta era de obi- el semn cd urma sa am parte de Restrictie. Ceea ce insemna am trimisa in camera mea in timp ce toti ceilalti isi ‘ocupau locul la posturile de lupta. Se intamplase de doua ori *ptimana trecuta si am auzit cA erau exercitii regulate de aplicare a Restrictiilor. La fel ca exercitiile in caz de incen- «iu din lumea searbada pe timp de zi. Da. Exact ce-mi plicea mie cel mai mult, sa fiu incuiata {ntr-o camera in timp ce altcineva iese afara si se bate. Punga «4 gheata parai cand mi-am schimbat pozitia. Nu stiu cum sem si-mi invinetesc si o fesa. Cel putin, asa simteam. Pai eu sunt fata desteapta. Pune-ma la incercare! Nu e vorba de cat de desteapta esti, Dru. E vorba de r pentru tine, de vreme ce Christophe crede ci © cartita in Ordin. Tu esti singura svetocha pe care 4M putut sa o salvam de mai bine de treizeci de ani— esti © taritate si orice alta svetocha pe care reusim sa o locali inainte si apucim si o aducem aici. Vrem si ne seigurim ca nu ti se intampla nimic rau gi asta presupune in parte gi si ne asiguram ca esti bine antrenata de la inceput. Desi motivul pentru care te-au trimis aici si ne-au dat o di- fwetiva atat de ciudat Se opri din now. Te apuca damblaua, nu alta! Astfel decurge o conversatie cu Dylan, Se opreste in mij locul propozitiei, refuza si continue si ramane cu ochii pi- soniti la birou, cu o expresie indurerata pe chip. Aproape tii vine si-i plingi de mils. Am scapat punga de gheata in poala. Ceva umed imi ainse usor genunchiul imbracat in blug si se infiltra in ee © sig exist #im e ucisa Material. 35Lili St. Crow —Sji daca sunt asa de important, de ce profesorii n-au timp si mi antreneze? De ce il asteptam pe Christophe cand Consiliul asta al vostru are aga o problema mare cu el? Side ce. —Consiliul n-are nicio problemi cu el. Doar 0 minoritate semnificativa a Consiliului are. Nu e acelasi lucru gi nu e nimic care ar trebui si te ingrijoreze. Ai destule probleme ca- rora trebuie si le faci fat. Se uit’ la mine. O sk se umfle si mai mult. Ar trebui si iei niste Ibuprofen si si mergi la bai. Cu alte cuvinte, eram pusa pe liber in stil mare. —Nu mi-ai rispuns la intrebare. M-am ridicat cu greu in picioare si mi-am trantit din nou punga cu gheata pe fata. —Mersi pentru nimic. —Cu plicere. Totusi tine cont cA nu-l trimit pe priete- nul tau aici de fata la camera de detentie, pentru ci a inter venit intre voi si a inrutatit situatia. Probabil cd a regretat cuvintele imediat dupa ce le-a ros- tit, cici m-am rasucit pe calcdie gi l-am surprins inchizind gura cu un climpinit. Graves in sfarsit facu si el ceva — ma apuca de umir si ma trase afara din biroul lui Dylan, trecand pe langa cele dou’ armuri identice ruginite pe alocuri care ne priveau imbufnate la intrare gi pe care se pusesera panze de paianjen. Ma scoase pe holul cufundat in liniste. —Si mergem, Dru. Graves deschise in sfarsit gura cind am ajuns la capatul holului si in fata noastra se profilau mari si intunecate scd- rile ca o spirala cohleara. —Nu face decat si ne ameninte. Oh, deci te-ai hotarat in sfarsit sa deschizi gura? —Ce si-ti zic, mersi. $tiu gi eu asta, —Cu plicere. Hai si te duc la bai 36Imi didu drumul si se scotoci in buzunarele hainei lungi §/ negre de unde scoase un pachet botit de Winston. Graves putea aproape in fiecare zi si iasi din campus ca {ned rost de tigari. Ajunsese sa-si petreaca timpul cu var- | colucii fara sa se mai vorbeasca in soapta in urma lui. Ajun- sete sil se antreneze si si mearga la cursuri cu ei; incepuse si TRADARI prinda la glumele lor si si-si faca si cativa prieteni. | Dar eu? Eu eram singura fata intr-o scoala de baieti si eram {{nuti induntru ca un afurisit de hamster in timp ce toti cei- lalt\ ieseau afara si se distrau. Nu ca ag fi vrut si plec undeva pentru o perioads, dupa ce fusesem salvata din zipada si ne- Nunie gi adusa aici. Mancarea era bunicic’, comandasera blugi §\ \ricouri pe masura mea si aveam la discretie hartie de dese- | jit pi orice altceva as mai fi vrut. Nu trebuia decat sa-i aduc |» cunostint& lui Dylan sau altui ,consilier” si — hocus-po- ‘4, ca prin magie, gaseam lucrul respectiv la usa in dimi- 4 urmiatoare. Sau seara. I\i dadea gi fiori. Mai ales ca de fiecare data cand voiam i plimb, chiar si prin fata cladirii, pe portiunea de un Metru patrat de asfalt crapat si pe pamantul uscat al gradi- Hili, oparea din senin un ,consilier”. De obicei era Dylan, care Wiel macar nu se prefacea cA a venit sa verifice ceva sau ci tloar se plimba si el pe acolo. Nu, se uita fix si ciudat la mine gi in ochi i se citea in- iijorare. Si asta iti dadea de gandit. Doar ca nu stiam ce ar fi trebuit si cred. De cat timp suntem aici? l-am intrebat, uitandu-ma lu el pe dupa punga de gheata. Cam de o saptamana, nu? |i lua din nou expresia afectata, de tip pedant, asa cum intimpla de fiecare data cand mi corecta. De noua zile, cu aproximatie. Mda. Ridica din umerii lui slabi. Asa cum statea cocosat, 64) nasul ascutit, semana cu o pasire. Dar acum chipul lui 37Lili St. Crow spunea altceva. Graves pirea acum mai adult $i mai preo- cupat ca niciodata. —Serios, ar trebui sa faci o baie. Chestia aia se tot umfla si arata destul de rau. Punga cu gheati incepuse si curgi. Apa rece formase 0 dara serpuit’ pe incheietura mainii si fu absorbiti de ma- neca jachetei mele — sau mai bine zis a tatalui meu, cdci era haina lui kaki de armata, luata de la magazinele de profil. Portofelul lui era sub pat. Nu era cel mai sigur loc din lume, dar. Si acest gand ma facu si ma doara in piept. Ghemul migcator de furie si inca ceva din piept se mai mari putin. M-am stapanit cat am putut eu de bine si |-am inabusit sa nu rabufneasca. Am oftat adanc. —Fie, o si ma duc la baie. Doamne! Apropo, de ce-ai sarit pe el? De parca nu stiam. Dar poate ca de data asta spunea cu voce tare. Dar n-a facut-o. [si intoarse privirea spre hol si isi bagi mai mult capul intre umeri. Degetele lui lungi si dibace se jucau cu pachetul de tigari. —Iti curgea sange. ‘Am deschis gura si-i spun cA nu sangerasem. Dar mi-am tras nasul din nou. Sangele care mirosea a cupru mi se uscase pe piele. Mi-am spus ca daca nasul unui varcolac era atat de sensibil inct si poata spune inainte si-ti curga singe din nas, atunci probabil c& la fel era si in cazul unui loup-garou —Ce pot si zic, mersi Am incercat si par amabili, iar punga cu gheat& pocni din nou. Se scurse din nou apa rece pe maneca jachetei De minune, n-am ce zice! —N-ai pentru ce, Dru! in seara asta iesim in oras si mancam burgeri. Vrei si-ti aduc si tie? 38TRADARI Pirea plin de speranta. Mi se stranse inima. Nu. Nu voiam deloc sa-i stric cheful. Or si se raceascd pana vii. O si iau cate ceva de la cantina, Si cit am urcat scarile cu pasi apasati, vazand ca el tacuse chitic in spatele meu, imi venea si-mi dau una ci nu ac- eeptasem. In sala de antrenament care inainte fusese capels, in par- (oa btictilor, era o camera lungi cu o multime de cizi cu buza le piatra incastrate in podea. Aveau o grimada de comparti- auzisem ca era mereu cineva acolo. $i in partea fetelor, camera lungs era la fel de mare. Avea jutru cizi destul de mari cat si se inece doua fete in ele si Mente si cazi comune si ye cabine de toaleta. Podeaua era de granit. Toate pareau Hine intretinute, cu exceptia colturilor murdare si urate — tlovada ca fusese mult timp umezeala aici. Nici macar clo- {\il nu putea sa scoata mirosul neplacut. Votugi, era cald si iegeau aburi, iar apa din cazi bolboro- see mereu. Dar nu mai vazusem niciodata pe nimeni aici. M-am cufundat in cada cea mai indepartata de usa. Hai- iwle mele zaceau claie peste gramadi la cativa pasi de mar- Winea cizii. Azvarlisem punga cu gheata fara prea mult entuziasm in cosul de gunoi nou gi lucios care era agezat \nyo chiuvete si acum atarna pe margine. Gheata se topea ti picura pe podea. Nici macar nu mai aveam puterea sa mi sinchisesc. Lichidul alburiu, care nu era chiar apa, bolborosea. Mi- fovea « minerale si imi lasa in cerul gurii un gust fad. Nu se 39Lili St. Crow simtea ca apa obisnuita. Era prea gelatinos. Pret de citeva secunde e atat de fierbinte, cd arde. Apoi imbraca pielea $i bulele nu devin translucide. Timpul petrecut in cada grabes te mult procesul de vindecare. Cea ce e un lucru bun, de- oarece aici antrenamentul de lupta presupune full-contact. Asta daca esti baiat. M-am simtit destul de ciudat si umblu de una singura prin vestiar. Era ca si cum as fi avut un apartament nuptial doar pentru mine, in timp ce baietii dormeau la comun. $i ni- ciunul dintre ei nu aveau rafturi pentru carti, un CD player propriu sau un consilier personal care si nu-i scape din ochi. Sau un calculator doar pentru ei, cu site-uri de cumparaturi deja trecute la adresele preferate si un card de credit inregis- trat la Sunrise LLC, pus intr-o coperta ingrijita de hartie langa calculator, pe un birou din lemn de trandafir, plus 0 foaie in- formativa in care mi se comunica unde si pun sa-mi fie ex- pediate bunurile— cAsuta postala si punctul de colectare. De-a dreptul infricositor. Tata n-a folosit niciodata car- duri de credit. Cel putin nu proprii. Pentru vanatoare, li- chiditatile erau cele mai bune. Dar tipii astia formau Ordinul. Erau tari—era nevoie de bani ca si administrezi o astfel de cladire. Si totusi nu parea atat de mare pe cat o descrisese Chris- tophe. Lucru care-mi dadea iar de gandit. $i nu reusisem si accesez niciodata niciun site folositor, cum ar fi unul cu sis- tem GPS, ca si aflu exact unde eram sau arhivele oragului ca s aflu cine detinea bucata asta de pimant —ca si nu mai spun de incercarea de a afla daca eu $i Graves fuseserim dati disparuti. Astfel de informatii ar fi fost folositoare, dar nu avea rost si las urme cand stiam ca masginaria nu era privata. Asa ca nu-l foloseam nici pentru cumparaturi si nici nu-mi era de folos cu nimic. Putea la fel de bine sa fie o bu- cata oarecare de plastic muta. 40TRADARI Orarul — Deprinderea artei transformarii, Istorie, Alge- bri, Educatie civic’ — fusese prins in piuneze pe usa mea la oud zile de la sosire, dar dupa prima zi de porcarii plicti- sitoare, de ore recuperatorii, l-am facut ghem si am inceput wl bat pe Dylan la cap sé ma puna si fac ceva competitiv. Nici micar ora de Deprindere a artei transformarii nu era cu nimic deosebita, ci doar o ora de socializare pentru un grup ie cinci baieti-djamphir, care spuneau glume indecente si se uitau la mine cu coada ochiului. Cursul de istorie era {inut de un profesor blond, care ma pironea cu privirea Jntre propozitii ca si cum isi dorea si ma fac nevazuta, si dispar cumva. Nu statusem la niciun curs prea mult. O treabi mai buna (i se parea si ma invart pe langa sala de arme. Graves ma certa mereu. N-ar trebui sd chiulesti de la ore, Dru, Sunt importante. Mda. Pentru Dumnezeu, la ce-mi trebuia mie 0 or de educatie civica? De parca ii pasa cuiva ce faceam atata vreme cat nu ieseam afara. Nici macar mie nu-mi pasa, scum ca toata lumea mea fusese intoarsi cu susul in jos. Acum cé tata nu mai era. Nu te mai gandi la asta! Dalele c&zii erau alunecoase si grunjoase in acelasi timp. Am dat de un scdunel si m-am asezat pe el. Am tusit, am Juut in cdusul palmelor un lichid greu, care nu semana cu “pa, si mi l-am intins pe fata. Se auzi un trosnet. Caldura Mnlingiietoare igi facea loc spre locul duretos, spre ochii care \iymau sa se invineteasc’. Am scos un sunet pe jumitate oftut, pe jumatate suspin. Ecourile se loveau surd de fiecare suprafata dura si curata. Oglinzile se aburisera, ca de obicei, dar sunetul tot se reflecta in ele. Ma intrebam, ca de fiecare data cand stiteam aici, daca mama facuse vreodata baie in cada asta. Daca stituse si ea 4a