Srguina (hrnicia, munca)

Este virtutea contrar lenei, delsrii, abandonrii unor idealuri i a altor nclinaii ale
omului de a"evita" colaborarea cu Dumnezeu la actul creaiei, act care nu s-a ncheiat
n timpurile biblice, ci continu i astzi, tocmai prin aceast colaborare (sau
necolaborare!) dintre Dumnezeu i Om. Orice vrst are o arie specific de
munc: copilria are ca el descoperirea universului nconjurtor, prin joac, curiozitate,
etc.; adolescena i tinereea are aceleai scopuri n special prin intermediul
colii, maturitatea este etapa vieii n care omul contribuie, prin munca sa zilnic, n mod
creativ la actul creaiei divine prin elan, druire, procreere, iar la vrsta senectuii omul
contribuie la acelai act divin mai ales prin nelepciune, nelegere, disponibilitate,
mprtire a cunotinelor, etc. Pn i ultima etap a vieii, moartea, ne dezvluie ct
de profund este aceast legtur dintre divin i uman, ntruct doar prin ea ajungem
s ne vedem Creatorul "fa n fa".
Omul care nu se supune acestei logici, cel care nu muncete, leneul cu alte cuvinte,
e cu desvrire inutil n acest act continuu al creaiei. Se autoexclude din el, face not
discordant ntr-un proces creativ continuu.
Munca nu este ceva facultativ, ea aparine structurii ontologice a Omului, care este chip
i asemnare a lui Dumnezeu. Dumnezeu, ne spune Sfnta Carte, a muncit ase zile,
iar n cea de-a aptea s-a odihnit, adic a contemplat rezultatul creaiei sale i a vzut
c toate erau bune, chiarfoarte bune n cazul Omului. Asta este prerea lui Dumnezeu
despre noi.

Invidia este pacat de moarte si dintr-nsa ies zece ramuri, adica: complotul, mnia,
dusmania, cearta, nemu1tumirea, lua- rea n rs, bucuria de raul altuia, ura, tinerea de
minte a raului, uciderea. lnvidia este patima unui suflet inrautatit, chinuit de bunul
mers si faptele bune ale aproapelui. Invidiosul, ca si tuberculosul, este mncat pe
dinlauntru si este mistuit de patima. Invidiosul uraste pe cel ce l ntrce cu situatia, cu
bogatia, cu cinstea. Invidiosul pofteste necontenit bunurile aproapelui sau, uraste pe
cei frumosi si buni. Invidiosul se hraneste cu nenorocirea aproapelui sau. "Nu este
patima mai otravitoare ca invidia", zice Marele Vasile. Asa cum rugina mannca
fierul, asa si invidia macina sufletul celui ce o are". (Acelasi) "Invidia este cea mai
nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai dreapta: pe de o parte, izgoneste tot
binele, iar pe de alta, chinuie pe cel care o are". (Sf. Grigorie Teologul) Dar cel ce are
adevarata dragoste de Dumnezeu si de aproapele, pe toate acestea le biruieste si le
nesocoteste si de nici una nu este ranit; pentru ca "dragostea ndelung rabda, este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu
necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mnie, nu gndeste raul, nu se bucura

de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le

nadajduieste, toate le rabda; dragostea nu cade niciodata", dupa Sf. Apostol Pavel. (I
Cor. 13. 4)