Boli psihosomatice

J. L. Halliday defineste o afectiune psihosomatica drept o "tulburare somatica a carei natura poate fi elucidata
numai daca fenomenele psihologice sunt cercetate pe deasupra fenomenelor somatice". Acesta propune formula
psihosomatica, un set de 6 reguli esentiale care ar confirma etiologia psihosomatica intr-o afectiune data:
1. emotia ca factor precipitant (procesul somatic apare dupa o trauma afectiva sau revine cand se repeta
trauma

emotionala)

2. tipul de personalitate (un tip special de personalitate pare a fi asociat cu fiecare din afectiunile psihosomatice)
3. proportia distribuirii pe sexe (o marcata disproportie in incidenta dintre sexe apare in multe din afectiunile
considerata

ca

psihosomatice)

4. asociatia cu alte afectiuni psihosomatice (diferite afectiuni psihosomatice pot conincide simultan la acelasi
individ,

dar

fenomenul

cel

mai

comun

alternanta

dintre

diferitele

sindroame

psihosomatice)

5. anamneza familiala (la o mare parte din cazuri se constata afectiuni din seria psihosomatica la rude si la
parinti)
6. manifestari fizice (evolutia bolii tinde sa fie fazica, cu perioade de recrudescenta si de remisiune)
Trebuie mentionat ca nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Nu se poate admite ca
intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diskinezia biliara sunt boli psihosomatice.
Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante (ameteala ce urmeaza unui pericol, scaderea
apetitului in urma unei pierderi). Ele dispar o data cu disparitia ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat.
Orice tip de individ poate trai reactii psihosomatice.
Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi impartite in urmatoarele grupe principale:
1. Simptomele de conversiune constau intr-un raspuns somatic secundar si deyvoltarea unui conflict nevrotic.
Simptomele au caracter simbolic si pot fi considerate ca reprezinta o incercare de a rezolva conflictul. Ele se
raporteaza la organele de miscare si de simt. (ex: paralizia isterica, , parestezia, orbirea, surzirea psihogena,
vomismentele si diferitele senzatii de durere).
2. Sindroamele functionale sunt cele prezente la numarul mare de pacienti care consulta doctorul, avand un
spectru de suferinte schimbator, adesea difuz. (Se refera la sistemul cardiovascular, tractul gastrointestinal,
sistemul locomotor, organele respiratorii sau tractul urogenital). Desi sunt prezente tulburari functionale implicand
anumite organe si sisteme, in cele mai multe cazuri lipseste proba unei atingeri de tesut. Aceste trasaturi sunt
semne insotitoare ale afectelor si nu au un caracter expresiv, fiind numite de F. Alexander nevroze de organ.
3. Tulburarile psihosomatice in sens restrans ascund in spatele lor o reactie fizica de situatie conflictuala sau
de stres. Reactia este insotita de leziuni de tesut demonstrabile morfologic si de punerea in evidenta a unor
modificari organice. Alegerea organelor e influentata si de o predispozitie. Cele 7 afectiuni psihosomatice "sacre"
sunt: astmul bronsic, colita ulceroasa, hipertensiunea esentiala, neurodermatita, artrita reumatoida, ulcerul
duodenal, anorexia.