Drama este o specie a genului dramatic, caracterizat prin ilustrarea vieii reale prin

intermediul unui conflict complex i puternic al personajelor, cu ntmplri i situaii tragice,

n care eroii au un destin nefericit. Dramele acoper o mare varietate tematic: social,
istoric, mitologic, psihologic etc. Drama are tendina de a reflecta ntreaga complexitate
a vieii reale, fiind o specie supus conveniilor, altfel dect tragedia, folosind att
personajele individualizate, ct i personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama
apeleaz la un limbaj solemn, ce alterneaz cu cel familiar, dar poate s recurg i la
resurse lexicale comice. Componenta esenial a acestei specii literare rmne ns
conflictul prin care se contureaz personalitatea eroilor dramatici.
Cuvantul "drama" vine de la grecescul "drama" sau frantuzescul "drame" si inseamna
"actiune". Drama este cea mai raspandita specie a genului, fiind mult mai putin supusa
conventiilor si normelor decat tragedia si alternand personajele bine individualizate cu cele
tipice. Imbinarea elementelor tragice cu cele cornice a facut posibila o alta specie literara,
cunoscuta sub numeie de tragicomedie, in secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca
specie moderna in secolul al XVIIl-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller si Goethe. In
secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare
libertate de actiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, in care
amestecul dintre tragic si comic permite reliefarea autentica a caracterului uman. Victor
Hugo este cel care a consacrat drama romantica, teoretizand principalele criterii artistice ale
acestei specii in "Prefata" la drama "Cromwell" (1827), care este considerate manifestul
literar al romantismului. Fascinatia dramei romantice consta in faptul ca "topeste in acelasi
suflu grotescul si sublimul, teribilul si bufonul, tragedia si comedia" si poate, de aceea, au
aderat la aceasta specie numerosi scriitori, in creatia carora un loc important l-a avut drama
istorica.
In literatura romana, drama istorica este initiata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu piesa in
versuri "Razvan si Vidra" (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu "Despot-Voda" (1879) si deAl.
Davila cu piesa "Vlaicu-Voda". Un loc aparte il ocupa Barbu Stefanescu-Delavrancea cu
trilogia istorica a Moldovei: "Apus de soare" (ultimul an de domnie si de viata al gloriosului
Stefan cel Mare), "Viforul" (domnia tiranica a lui Stefanita-Voda) si "Luceafarul"
(personalitatea stralucita a lui Petru Rares) - drame create in anii 1909 - 1910.
Tragedia este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri, reprezentnd personaje
puternice angajate n lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existent a lumii ori cu proprile
lor sentimente, acest conflict soluionndu-se cu moartea eroului.

Tragedia este o form de dram caracterizat de seriozitate i demnitate, care de obicei

implic un conflict ntre un personaj i o putere superioar, ca de exemplu legea, zeii, soarta
sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguran c este un produs al bogatelor
tradiii poetice si religioase al vechii Grecii. Mai precis, originile sale pot fi regsite in
ditirambi, cnturile i dansurile care l celebrau pe zeul grec Dionisos, mai trziu preluat de
romani ca Bachus. Se crede c spectacolele acestea extatice i legate de butur au fost
create de satiri, fiine pe jumtate api care l nconjurau pe Dionisos la petreceri. De
asemenea, o alt origine a termenului este legat de cuvintele greceti tragossemnificnd
ap i aeidein- a cnta, combinate dnd cntece ale apilor, din care a rezultat tragedie.
Comedia (fr. comdie; lat. comoedia; gr. Komoida, cntec de srbtoare) este o specie a
genului dramatic, n proz sau n versuri cu aciune i deznodmnt vesel i care satirizeaz
realiti sociale, slbiciuni general umane sau prezint situaii hazlii.
Prin coninut i prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordoneaz comicului,
care este o categorie estetic fundamental, care denumete una dintre atitudinile eseniale
n faa vieii i a artei, avndu-i sursa n dezvoltarea unui contrast sancionat printr-o gam
larga de reacii morale, de la compasiune la dispre, provocnd o participare afectiv
specific, de la zmbet la rsul cu hohote. (Dicionar de termeni literari)
n antichitate, specia era definit prin contrast cu tragedia, insistndu-se asupra caracterului
obinuit al faptelor i al oamenilor prezentai, spre deosebire de evenimentele pline de
mreie i de caracterul nobil din punct de vedere social i moral al personajelor tragice.
n viziunea lui Aristotel, comedia este imitaia unor oameni necioplii, nu ns o imitaie a
totalitii aspectelor oferite de o natur inferioar, ci a celor care fac din ridicol o parte a
urtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur i o urenie de un anumit fel, ce nu aduce
durere, nici vtmare; aa cum masca actorilor comici este urt i frmntat, dar nu pn
la suferin.
Cu o bogat ilustrare n cultura universal, fapt ce ntrete spusele lui Franois Rabelais,
potrivit creia rsul este propriu omului, comedia i-a inventat numeroase subspecii: de
situaii, de moravuri, de caracter, de intrig, de salon, ori bulevardier (vodevilul), cea eroic
sau tragic, dar i cea grotesc, satiric ori amar; aadar o categorie estetic la fel de
divers ca viaa nsi. Rsul este arma imbatabil a spiritului omenesc mpotriva ridicolului,
a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera social, ndeosebi. Prin umor, ironie,
sarcasm, dup mprejurri, comedia biciuiete vicii i moravuri, urmrind corijarea sau
extirparea lor.