Fibromul uterin impresioneaz prin frecventa mare a mbolnvirilor,
posibilitile limitate ale tratamentului conservative si printr-o chirurgie efectuata de multe ori abuziv si inutil cu mutilarea multor femei. Fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca si "pietre ale uterului". Hipocrate descrie cazul unei femei thesaliene de 60 de ani, care, dup ce a prezentat dureri abdominale, a eliminat prin vagin o "piatra" (fibrom calcificat). In 1775, Louis face primul studiu asupra acestor tumori si-l prezint la Academia Regala de chirurgie. In a doua jumtate a secolului XIX se descrie cazul unei fete decedate prin hemoragie interna a crei cauza a fost ruptura unui vas sanguine a unui fibrom uterin subseros (1861-ROKISTANSCKY). In 1899, Kiriac descrie in cursul clinic de patologie chirurgicala confuzia create de un fibrom uterin calcificat extras de un felcer cu forcepsul de la o femeie ce se credea ca nate. Fibromul uterin este constatat de 3 ori mai frecvent la negrese datorita probabil unei predispoziii genetice sau a unor condiii socio-economice particulare. In ceea ce privete geneza fibromului uterin VIRCHOW emite ipoteza proliferrii celulare la o iritatie de natura infectioasa, iar Klebs si Kleinwachter si apoi Pillat si Costes in 1894 discuta originea vasculara a fibromului uterin, din vasele miometriale. Chirurgia ginecologica este mama chirurgiei viscerale pentru ca cea mai veche intervenie chirurgicala a fost operaia cezariana. Cele mai vechi intervenii ginecologice dateaz din epoca lui Soranus din Efes care a propus amputarea colului uterin cu fierul rosu.
In tratamentul fibromului uterin primele succese apar la Strasbourg,
fiind citate extirprile de tumori pendiculate rezecate prin strangulare cu fibre metalice.