NOIUNI DE ANATOMIE A ORGANELOR

GENITALE FEMININE
Organele genitale ale femeii ndeplinesc funcia de reproducere, si
acestea sunt:
-

organe genitale externe

organe genitale interne

Organele genitale externe sunt alctuite din:

Regiunea pelviana (muntele lui Venus) este un relief anatomic acoperit de
un
tegument cu peri.
Labiile mari sunt doua cute tegumentare simetrice acoperite de par pe
fata externa si cu foarte multe glande sebacee si sudoripare pe fata interna. Ele
se unesc formnd inainte comisura anterioara si apoi comisura posterioara. In
profunzimea lor se afla situate corpul vulvar format din esut erectil.
Labiile mici sau nimfele sunt nite cute in care tegumentul sufer o
tranziie ctre mucoase.
Glandele Bariholin sunt situate in 1/3 posterioara a labiilor mari
interpuse intre bulbul vaginal si mucoasa vulvara. Orificiul canalului lor de
excreie este situate in unghiul dintre baza labiei mici si inelul himenal.
Clitorisul este organul erectile situate inaintea si deasupra meatului
urinar. El este format din cei doi corpi cavemosi insirati pe ramurile
ischipoubiene. Clitorisul, numfele si meatul urinar (orificiul extern al uretei)
delimiteaz un spaiu triunghiular numit vestibule. In aceasta regiune pe langa
uretra se deschid si canalele glandelor Skence. Bulbii vaginali sunt
constitueni ai aparatului erectile alturi de clitoris.
Himenul este o membrane muco-fibro-elastica reprezentnd granie
dintre organele genitale externe si cele interne. Membrana himenala prezint

orificiul care permite drenarea fluxului menstrual. Acest orificiu prezint

configuraii variate.
Organele genitale interne sunt constituite din: vagin, uter, trompe,
ovare.
Vaginul este un organ cavitar, care se intinde de la colul uterin la vulva.
Lungimea sa este variabila intre 7 si 9 cm. Canalul vaginal este turtit
anteroposterior, incat i se poate distinge un perete posterior in raport cu vezica
urinara si cu uretra, si un perete posterior in raport cu rectul si fundul de sac
peritoneal Douglas; pereii laterali ai vaginului vin in contact cu muchiul
ridictor anal, diferite planuri ale perineului si bulbii vaginului. Limita
extremitii inferioare a vaginului este formata din membrane himenala, care
se rupe la primul contact sexual. Prin extremitatea superioara, vaginul se
insereaz pe colul uterin, nconjurnd poriunea vaginala a colului. Se
realizeaz astfel un sant circular numit don sau fundul de sac vaginal. Vaginul
este un canal musculomembranos elastic care face legtura intre organele
genitale interne si externe.
Trompele. Trompa uterine tuba sau salpinga se prezint ca un conduct
neregulat, cilindric, care la un capt se deschide liber in cavitatea peritoneala,
iar la celalalt se continua cu cornul uterin. La nivelul tubelor se ntlnete
ovulul cu spermatozoidul si se produce fecundatia. Prin ele, oul ajunge in uter.
Trompa are o lungime de 10-12 cm si se mparte in patru poriuni:
a) portinuea interstitiala (intramurala) se afla in grosimea musculaturii
uterului;
b) poriunea istmica este poriunea de langa uter, strmbat avnd o lungine
de 3-4 cm.; '
c) poriunea ampulara este cea mai larga, flexoasa;
d) poriunea pavilionara cu care se termina; trompa are forma de plnie ai
crei perei sunt crestai puternic si tranformati in franjuri fimbrii tubare.
Pavilionul se afla in imediata vecintate a ovarului. Trompa prezint un mic

mezon (mezosalpinx), care este format de peritoneu si prin care ea primete

vasele si nervii. Rolul trompei este de a capta ovulul si a-1 aduce dupa
fecundatie spre uter. Timpul necesar ca sa ajung in uter este de 7-8 zile.
Ovarele reprezint glandele sexuale feminine si sunt situate in pelvis,
de o parte si de alta a uterului, intr-o foseta pe peretele lateral al pelvisului
numita foseta ovariana, napoia ligamentului larg si a trompei. Sunt de
mrimea unei nuci uscate, au o culoare albicioasa si prezint suprafaa
neregulata cu numeroase cicatrice si anuri. Este singurul organ din cavitatea
abdominala neacoperit de peritoneu, acesta oprindu-se la nivelul hilului
ovarian (locul pe unde intra si ies vasele si nervii). Ovarul este un organ
relative mobil, ligamentele sale fiind foarte laxe. Trompele si ovarele
alctuiesc anexele uterului. Ovarul este format din 2 straturi: unul periferic,
numit corticala, si altul central numit medulara. Zona corticala conine
foliculii ovarieni in diferite stadii de dezvoltare, corpul galben si esutul
conjunctiv. Foliculii ovarieni conin celule de reproducere feminine numit
ovul. Cand ovulul a fost fecundat si incepe sarcina, corpul galben creste si
ramane funcional cteva luni de zile. In caz contrat, el evolueaz cam in doua
sptmni si este nlocuit de o cicatrice: corpul albicios, care persista multa
vreme in ovar. Zona medulara a ovarului este foarte vascularizata, conine
esut conjunctiv, fibre elastice si numeroase fibre musculare netede. Ovarul
are rolul de a produce ovulul, care, dupa fecundare, da nasetere ovulului
incepand deci sarcina, secreta hormonii
sexuali care pregtesc organele genitale in vederea sarcinii, protejeaza sarcina
in dezvoltarea sa si menine si dezvolta caracterele feminine.
Uterul este un organ muscular, cavitar, in care se dezvolta oul; la
sfritul sarcinii el expulzeaz ftul si anexele lui. Este un organ median, fara
pereche. Uterul are forma unui trunchi de con, turtit in sens anteroposterior,
avnd baza orientate in sus si vrful trunchiului in jos. Aproximativ in partea
sa mijlocie uterul prezint o ingustare aproape circulara numita istm, care il

imparte in doua poriuni diferite ca forma si dimensiune: una superioara, mai

voluminoasa numit corp, si alta inferioara numit col.
Colul uterin, de aspect conic, este separate pe linia inseriei vaginului
intr-o poriune intravaginala si una supravaginala. Poriunea intervaginala
prezint in centrul ei deschiderea canalului cervical prin orificiul extern.
Canalul cervical se continua in sus in poriunea supravaginala, deschizandu-se
in cavitatea uterine printr-un orificiu, numit orificiu intern.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit anteroposterior, cruia i se
descriu: doua fete (vezicala si intestinala); doua margini (dreapta si stnga);
fundul si doua unghiuri tubare. Corpul uterin este supus influientei
hormonilor ovarieni si pnesperadivitatii mai mult dect celelalte segmente ale
aparatului genital. Corpul este implantat oblic fata de vagin, axul uterului
facand cu axul vaginului un unghi deschis inainte, denumit unghiul de
versiune. nclinaia uterului pe vagin poate varia in mod fiziologic sau
patologic. Axul colului uterin face cu axul uterului un ungi deschis inainte
numit ungi de flexiune.
In mod normal uterul este situate in planul sagital uor anteversat si
anteflectat. Uterul are o mare mobilitate si isi menine poziia datorita
ligamentelor sale: largi, rotunde, uterosacrate. In afara de acestea, uterul mai
este meninut si de esutul conjunctiv pelvian, si de sistemul de susinere
constituit din planseul pelviperineal.
Mijloacele de fixare ale uterului sunt:
a) mijloacele de suspensie
b) mijloacele de susinere. Mijloacele de suspensue
Ligamentele uterine sunt:
- ligamentele largi sau late iau natere printr-o dedublare a peritoneului
care nvelete uterul si trompele; ajunse la marginile uterului, foitele
pritoneale se alipesc si trec mai departe lateral spre peretele pelvian.
Marginile superioare ale ligamentului larg constituie mezosalpinsul, iar pe

fata posterioara intalnim mezoovarium; lateral la peretele excavatiei

ligamentului

larg

si

continua

cu

ligamentul

infundibilapelvian

(lomboovarian);
- ligamentele rotunde sunt cordoane fibromusculare, care se intend de
la coamele uterine pana la regiunea pubiana, ridica un plin peritoneal pe fata
anterioara a ligamentului larg, parcurg canalele inghinale si se termina in
regiunea muntelui venerian si in labile mari sub forma de "laba gastii". Rolul
lor este de orientare a uterului si mai puin de suspensie.
- Ligamentele uterosacrate se insera pe istmul uterin nconjura rectul si
se insera pe sacrum. Conin pe langa esut conjunctiv si fibre musculare
netede. Aceste ligamente contribuie in mare msura la susinerea uterului in
poziia sa normala de anteversie - flexie. Este singurul ligament adevrat.