Regie Film TV An III

Calin Laur
Grecia Antica

Coafurile
Barbatii (mai putin spartanii) purtau pana inainte de razboaiele
persane parul lung si desfacut. Tinerii din Attica purtau parul lung pana
ajungeau la pubertate apoi il taiau si il dadeau zeilor ca ofranda. Aceasta
taiere a parului era insotita de o ceremonie religioasa, numita koureion.
Copilul devenea in urma acestei ceremonii un efeb. In cadrul procesiunii
respective se facea o libatie in cinstea lui Heracle apoi se oferea parul unui
zeu al raului.
In general frizurile barbatesti grecesti erau puternic influentate de moda
orientala. Erau multe feluri de coafare a parului la barbati: acesta putea fi
strans la spate intr-o singura coada sau in mai multe cozi care erau legate in
spatele urechilor ca apoi sa fie imbinate la spate, intersectandu-se cu o alta
coada la spate.
Barbatii aveau in Grecia Antica mai toata vremea barba.
Incepand cu epoca lui Alexandru cel Mare, barbatii incep sa prefere tenul ras.
Filozofii insa, chiar si in aceasta perioada, nu renunta la barba, considerand-o
un simbol al masculinitatii.
Profiluri de barbati
Sclavii aveau, spre diferenta de restul populatiei, parul scurt, ca semn al
supunerii si al diferentei de statut.
Femeile purtau intodeauna parul lung. Exceptie fac femeile aflate in doliu
care isi taiau parul, dar si sclavele care aveau parul scurt.
Inainte de secolul al V-lea i. Chr. femeile aveau coafuri destul de simple.
Parul era strans sus in crestet sau prins intr-un fel de coc la ceafa, folosindese in acest caz o panza de par sau o esarfa.
Oricum, parul nu era niciodata lasat liber. Parul despletit si lung era intalnit in
cadrul unor anumite ceremonii, in caz de doliu ori la casatorii. De cele mai
multe ori insa parul liber era pus in relatie directa cu ritualuri extatice: un
asmenea ritual era cel care avea loc in numele lui Dionisos. Bacantele, care
erau considerate nebune, se lasau atinse de spiritul zeului vinului si isi
despleteau parul.
Un alt cult in cadrul caruia femeile isi pastrau parul liber era cultul lui Isis.
Preotesele purtau parul in suvite lungi pe spate si pe frunte o diadema de aur.

Abia incepand cu secolul al patrulea coafatul cunoaste o renastere. frizurile

devin foarte elaborate. Pentru coafuri se foloseau acum adesea si mese din
par natural ori de animal, pentru a intregi opera de arta care era coafura
acum.
Coafuri feminine si masculine
Mult din femei isi ondulau parul artificial folosind un calamistrum, un obiect
din fier, gol pe dinauntru, care era incalzit pe cenusa. Parul se putea strange
cu diademe, bentite, plase pentru par si panglici. Femeile purtau parul strans
in coada, in coc sau in noduri.
Barbatii de asmenea incepusera sa isi onduleze parul si barbile.
De coafare se ocupau barbierii care manuiau mai bine ca oricine arta coafurii.
Meseria de barbier era astfel una din cele mai cautate in grecia antica.
Frizeriile erau unele din cele mai frecventate locuri din oras si se discuta in
ele politica, filozofie ca si alte teme de actualitate.
Incepand cu aceasta perioada era la mare moda in Grecia Antica si vopsirea
parului in blond. Culoarea era obtinuta din sofran. Vopsirea parului era insa
nu de putine ori criticata de catre moralistii vremii. Blondul era o culoare
foarte ravnita, tinand cont ca majoritatea zeilor ca si multi din eroi (Ulise,
Achile) erau blonzi. Parul balai era asociat cu divinul, cu ceea iese din ordinar.
Nu numai femeile ci si barbatii apelau la vopsirea parului.
Coafura, ca si vesmintele, trebuia sa tradeze statutul social al purtatorului.
Prin urmare, parul scurt, sau chiar lipsa parului era un simbol al unui clase
sociale foarte joase in timp ce parul lung, parfumat si plin de bijuterii si
accesorii dovedea un statut social foarte inalt.
Grecii, ca si egiptenii isi parfumau parul cu uleiuri obtinute din flori, din
migdale sau radacini. Parfumurile erau in acceptia grecilor in antichitate de
provenienta divina si oamenii se faceau placuti zeilor folosindu-le de
asemenea. Pentru a obtine parfumurile grecii fierbeau un amestec de flori,
plante medicinale si tamaie si adaugau apoi ulei de masline.
Pentru a face parul mai moale si mai usor de descurcat grecii foloseau
masajul si pieptanatul.
Un accesoriu pe care grecii il utilizau adesea, mai ales in zilele insorite de
vara, palarii. Iata cateva modele indragite de eleni:
Petasos: palariile petasos aveau borurile foarte largi si se legau cu snur pe
sub barbie.
Kyne: un coif din piele purtat adesea de miliatari.
tanagra: De asmenea o protectia impotriva soarelui arzator al Greciei o
ofereau palariile de paie. Tanagra era o palarie conica de paie purtata de

ambele sexe
Tholia: Palarie de paie cu bor larg, plata, purtata numai de femei
Parfumuri si farduri in Grecia Antica
Cuvantul cosmetica provine din verbul grecesc kosmeo care inseamna a
decora, a infrumuseta. Grecii au dezvoltat o adevarata filozofie a trupului si a
ingrijirii lui. Idealul de viata in Grecia Antica era urmatorul: o minte sanatoasa
intr-un corp sanatos. In centrul vietii grecilor se afla armonizarea fizicului cu
psihicul. O minte sanatoasa nu putea exista decat intr-un trup sanatos: de
aici si marea atentie acordata trupului.
Grecii au fost puternic influentati de cunostintele egiptenilor in ceea ce
priveste cosmetica si arta de a infrumuseta chipul si corpul. Aproape toate
retetele grecilor in antichitate provin de la egipteni. O data cu campania lui
Alexandru cel Mare in Egipt, grecii au cunoscut multe din retetele cosmetice
ale egiptenilor. Dupa cum am vazut in articolul destinat Egiptului, egiptenii
aveau un cult al corpului si erau mari maestri in ceea ce priveste fabricarea
cremelor, parfumurilor si fardurilor. Multe din retetele egiptene au avut un
mare succes in Grecia Antica.
Grija fata de corp era una din prioritatile grecilor in viata cotidiana. Baile,
masajele si gimnastica pastrau vigoarea trupului.
Baile si saunele erau locuri foarte frecventate atat de barbati cat si de femei.
Pe langa aceste ingrijiri ale corpului un alt rol important il juca machiajul,
care oferea trupului frumusete. Idealizat era tenul alb ca laptele. Aceasta
albeata era un simbol al bunastarii, al nobilimii. Femeile incercau sa se
expuna cat mai putin la soare si foloseau ceruza (carbonat de plumb), un fard
de o culoare alba care avea o putere de acoperire foarte mare. Din pacate
acest fard era extrem de otravitor si cauza des intoxicatii care scurtau viata
femeilor.
Albul fara pata care acoperea fata trebuia sa contrasteze cu buzele rosii ca
sangele. Acest rosu puternic era obtinut din dude negre sau din alge marine.
Ba chiar exista un ruj fabricat din oxid rosu si ceara de albine.
Sprancenele si genele erau vopsite in negru, culoare care era obtinuta din
cenusa de lemn de brad. Foarte des femeile isi uneau sprancenele, ceea ce in
acceptia de atunci, era foarte elegant. Combinatia de alb imaculat, rosu
puternic si negru se regasea si in arta greceasca: mai exact la statuile
grecesti care erau viu colorate.
Reconstituire a statuilor grecesti
Femeile isi faceau si masti de fata din ulei de masline si miere care dadeau
tenului o elasticitate si stralucire aparte. Femeile nu de putine ori exagerau

cu fardarea astfel incat erau des tintele criticilor acelei periode. Poetul
Eubulus le ironiza pe cochetele Greciei Antice si spunea ca acestea ar trebui
sa se fereasca sa iasa la soare deoarece transpiratia avea sa stearga tot
fardul de pe obrajii lor.
In ceea ce privesc parfumurile, acestea erau obtinute din plante ca maghiran,
irisi, crini, trandafiri si violete. Pe langa aceste flori de provenienta autohtona,
grecii importau si esente mai exotice din Orient.